XIII
SURA TUNETULUI
Din Mekka şi este cu patruzeci şi trei de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR

1. ALMR. Acestea sînt semnele cărţii; şi ce ţi s a trimis de la Domnul tău este adevăr, şi totuşi cei mai mulţi din oameni nu cred.

2. Dumnezeu este cel ce a ridicat cerurile fără stîlpi, pe care i aţi vedea; apoi s a aşezat pe tron şi a silit la muncă soarele şi luna. Totul grăbeşte la un termen hotărît. El cîrmuieşte toate, tîlcuieşte semnele. Poate credeţi într o întîlnire cu Domnul vostru.

3. Şi El este cel ce întinde pămîntul şi pune pe el [munţi] bine întemeiaţi şi rîuri şi din toate rodurile a pus pe el două feluri; El lasă ca noaptea să acopere ziua; în aceasta sînt semne pentru cei ce cugetă.

4. Şi pe pămînt sînt învecinate bucăţi şi grădini de struguri, seminţe şi fenici, cîte mai multe şi cîte unul dintr o rădăcină. Adăpate sînt de o singură apă şi totuşi am făcut o Noi una mai bună decît alta pentru mîncare. Întru aceasta sînt semne pentru poporul înţelept.

5. Şi dacă te minunezi, minunat este cuvîntul lor: “De vom fi colb, să fim făcuţi din nou?”

6. Aceştia sînt care se leapădă de Domnul lor, aceştia, asupra căror gîturi vor fi jugurile. Aceştia vor fi tovarăşii focului şi bucăţi acolo vor petrece în veci.

7. Şi ei îţi vor porunci să grăbeşti răul înaintea binelui**133. Dar şi înaintea lor au fost pilde şi Domnul tău este plin de iertare faţă de oameni, deşi au păcate; şi Domnul tău este aspru la pedeapsă.

8. Şi cei necredincioşi zic: “De ce nu s a trimis asupra lui un semn de la Domnul lui?” Tu eşti un îndemnător şi fiecare popor are un cîrmuitor.

9. Dumnezeu ştie ce poartă fiecare muiere**134 şi cu cît se îngustează şi se lărgesc pîntecele. Şi tot lucrul are la El măsură.

10. El, ştiutorul celor ascunse şi descoperite. El, cel mare, prea înalt!

11. Pentru El este totuna care dintre voi ascunde cuvîntul Său şi care îl descoperă, şi care se ascunde noaptea şi se arată ziua.

12. Fiecare are îngeri, care se schimbă înaintea sa şi înapoia sa şi care îl păzesc după porunca lui Dumnezeu. Dumnezeu nu schimbă faţă de un popor, pînă ce nu schimbă ei ceva întru sufletele lor, şi dacă voieşte Dumnezeu răul unui popor, nimenea nu i poate feri, şi afară de El n au ei scut.

13. El este cel care va lăsa să vedeţi fulgerul cu frică, şi cu poftă**135 şi scoate nouri grei.

14. Şi îl preamăreşte cu laudă tunetul şi îngerii de frică înaintea Lui. Şi trimite trăsnetele Sale şi nimereşte pe cine voieşte, pe cînd ei se ceartă asupra lui Dumnezeu şi el este cel atotputernic.

15. Lui i se cuvine rugăciunea după drept, şi aceia pe care îi cheamă ei, afară de El, nu le răspund nimic; doar că sînt ca şi acela care întinde mîinile sale spre apă, ca să ajungă gura sa, deşi nu l ajunge. Rugăciunea necredincioşilor este numai în rătăcire.

16. Şi înaintea lui Dumnezeu se prosternă ceea ce este în ceruri şi pe pămînt, cu voie şi fără voie, chiar umbra lor dimineaţa şi seara**136.

17. Spune: “Cine este Domnul cerurilor şi al pămîntului?” Spune: “Dumnezeu!” Spune: “V aţi luat scuturi, afară de El, care nu şi pot sie nici folosi nici strica?” Spune: “Este asemenea cel orb şi cel ce vede? Sau este asemenea întunericul şi lumina? Sau i au pus lui Dumnezeu tovarăşi, care au făcut precum a făcut El, încît li se pare asemenea făptura lor?” Spune: “Dumnezeu este făcătorul tuturor lucrurilor; El e cel singur, cel atotputernic”.

18. El trimite din cer apă şi curg pîraiele după puterea lor şi rîul duce spumă umflată; şi asemenea spumă se face din ceea ce se topeşte în foc cu poftă după podoabe sau vase. Astfel arată Dumnezeu adevărul şi rătăcirea. Iar în ce priveşte spuma, se trece ca bulbucii, iar ceea ce foloseşte omului, rămîne pe pămînt; aşa face Dumnezeu pilde. Pentru cei ce ascultă de Domnul lor, este binele, iar pentru cei ce n ascultă — chiar dacă ar avea tot ce este pe pămînt şi înc odată pe atîta, nu s ar putea răscumpăra cu aceasta. Rea este socoteala; locuinţa lor este iadul, un pat rău!”

19. Şi oare acela care ştie că aceea ce ţi s a trimis de Domnul tău este adevăr să fie ca orbul? Numai cei pricepuţi se lasă îndemnaţi,

20. aceia care împlinesc legămîntul lui Dumnezeu şi nu frîng învoiala Sa

21. şi aceia care împreună ce a poruncit Dumnezeu să se împreune şi care se tem de Domnul lor şi au frică de răul socotirii,

22. şi care sînt statornici la pofta după faţa Domnului lor şi împlinesc rugăciunea şi dau milostenii din ceea cu ce i am îngrijit Noi, într ascuns şi pe faţă, şi resping răul prin bine, pentru aceştia este răsplata locuinţei,

23. grădinile Edenului, în care vor intra cu cei drepţi din părinţii lor şi muierile lor şi copiii lor; şi îngerii vor intra la ei din toate porţile [zicînd]:

24. “Pace vouă, că aţi fost statornici”; frumoasă este răsplata locuinţei!

25. Iar cei ce frîng legămîntul lui Dumnezeu, după ce au intrat în învoiala Sa, şi rup ceea ce a poruncit Dumnezeu să se împreune şi fac daună pe pămînt, pentru ei este blestem şi locuinţă rea.

26. Dumnezeu îngrijeşte cu prisosinţă pe cine voieşte şi este cu măsură. Şi ei se bucură de viaţa lumii şi viaţa lumii nu este nimic alta faţă de cea de apoi decît numai o folosinţă.

27. Cei necerdincioşi zic: “De ce nu s a trimis asupra lui un semn de la Domnul Său?” Spune: “Dumnezeu lasă să rătăcească pe cine voieşte şi l ocîrmuieşte la bine pe cel ce se pocăieşte,

28. pe cei ce cred şi ale căror inimi sînt liniştite întru amintirea lui Dumnezeu. Oare întru amintirea lui Dumnezeu să nu fie liniştite inimile? Cei ce cred şi sînt drepţi, pentru ei este mîntuire şi întoarcere bună.”

29. Aşa te am trimis Noi la un popor, înaintea căruia au fost [alte] popoare, ca să le citeşti ceea ce ţi am descoperit Noi, însă ei cred în cel îndurat. Spune: “El este Domnul meu şi nu este Dumnezeu afară de El. În El mă încred şi la El este întoarcerea mea”.

30. Şi de ar fi un Coran cu care să pot muta munţii, sau se poate cu el sfîşia pămîntul sau se pot face morţii să vorbească…**137 Însă a lui Dumnezeu este toată porunca. Şi oare nu ştiu credincioşii că, dacă ar voi Dumnezeu, ar ocîrmui bine pe toţi oamenii?

31. Şi nu va înceta nenorocirea să i ajungă pe cei necredincioşi pentru faptele lor, sau să se sălăşluiască aproape de locuinţele lor, pînă ce se va împlini ameninţarea lui Dumnezeu. Doar Dumnezeu nu calcă făgăduinţa.

32. Şi înaintea ta fură luaţi în rîs trimişii şi Eu am avut răbdare cu cei necredincioşi. Apoi i am apucat şi cum a fost pedeapsa mea!

33. Şi cine stă asupra fiecărui suflet, [ca să scrie] ce face? Şi totuşi dau ei tovarăşi lui Dumnezeu! Spune: “Numiţi i!” Sau voiţi să i vestiţi ceva, ce nu cunoaşte El pe pămînt? Sau nu sînt numai vorbe deşarte? Însă celor necredincioşi li s a împodobit viclenia şi ei s au abătut de la drum. Pe cine l lasă Dumnezeu să rătăcească, acela n are ocîrmuitor.

34. Pentru ei este pedeapsă în viaţa lumii, însă pedeapsa din viaţa de apoi este mai grea şi ei n au apărător afară de Dumnezeu.

35. Pilda grădinii, care s a făgăduit celor ce se tem de Dumnezeu; sub ea curg rîuri, veşnică este mîncarea şi umbra ei. Aceasta este răsplata celor ce se tem de Dumnezeu, iar răsplata necredincioşilor este focul.

36. Iar aceia cărora le am dat scriptura se bucură de ceea ce ţi s a trimis. Însă este o ceată care se leapădă de o parte din aceasta. Spune: “Mi s a poruncit să i servesc lui Dumnezeu şi să nu i fac tovarăşi. Lui mă rog şi El este întoarcerea mea!”

37. Aşa l am trimis Noi pe el**138 ca o orînduială în limba arabă. Şi dacă urmezi poftele lor, după ce a venit la tine ştiinţă, nu vei afla la Dumnezeu nici scut, nici apărător.

38. Noi am trimis acum înaintea ta trimişi şi le am dat muieri şi urmaşi. Însă nici un trimis nu putea face un semn fără voia lui Dumnezeu. Fiecare timp are scriptura sa.

39. Dumnezeu şterge sau întăreşte ce voieşte şi la El este maica scripturii**139.

40. Şi ori de ţi arătăm o parte din ceea ce le am ameninţat sau te primim Ia Noi, tu eşti îndatorit la propovăduire şi Noi la socotire.

41. Oare nu văd ei că vom veni în ţară, ca s o micşorăm la hotare? Şi Dumnezeu judecă şi nimeni nu poate împiedica judecata Sa şi El este repede la socoteală.

42. Şi au viclenit acum înaintaşii, însă la Dumnezeu este toată viclenia. El ştie ce face tot sufletul. Şi necredincioşii vor cunoaşte a cui este răsplata locuinţei.

43. Şi cei necredincioşi zic: “Tu nu eşti trimis”. Spune: “Îmi ajunge ca martor Dumnezeu între mine şi voi, şi orişicine are cunoştinţă de scriptură!”

XIV
SURA LUI AVRAAM
Pace peste el. Din Mekka şi este cu cincizeci şi două de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR

1. ALR. Cartea — ţi am trimis o Noi ţie, ca să scoţi oamenii de la întuneric la lumină, cu voia Domnului lor, pe calea celui puternic preamărit.

2. Dumnezeu este acela ale căruia sînt cele din ceruri şi de pe pămînt şi vai de cei necredincioşi pentru pedeapsa cea aspră.

3. Cei ce iubesc viaţa lumii mai mult decît cea de apoi şi abat [pe altul] de la drumul lui Dumnezeu şi caută să l facă strîmb, aceia sînt în rătăcire adîncă.

4. Noi n am trimis vreun trimis decît cu limba poporului său, ca să le facă vădită [descoperirea]. Însă Dumnezeu lasă să rătăcească pe cine voieşte şi ocîrmuieşte pe cine voieşte; El e cel puternic, înţelept.

5. Noi l am trimis acum pe Moise cu semnele Noastre, [zicînd]: “Scoate poporul tău de la întuneric la lumină şi aminteşte le zilele lui Dumnezeu!”**140 Întru acestea sînt semne pentru toţi cei statornici, mulţumitori.

6. Şi [adă ţi aminte], cînd zise Moise poporului său: “Aduceţi vă aminte de mila lui Dumnezeu asupra voastră, cînd v a mîntuit de poporul lui Faraon, care v au cercetat cu pedeapsă rea şi au junghiat fiii voştri şi au lăsat să trăiască fiicele voastre!” Şi întru aceasta a fost mare ispită de la Domnul vostru.

7. Şi cînd vesti Domnul vostru: “Dacă veţi fi mulţumitori, vă voi înmulţi, iar de veţi fi necredincioşi, pedeapsa mea va fi aspră”.

8. Şi zise Moise: “Şi dacă sînteţi necredincioşi voi şi toţi cei de pe pămînt, Dumnezeu este bogat şi vrednic de laudă!”

9. N a venit la voi vestea înaintaşilor voştri, a poporului lui Noe şi a lui Ad şi a lui Thamud,

10. şi a celor după ei? Pe aceştia nimenea nu i cunoaşte, afară de Dumnezeu. La ei veniră trimişii lor cu semne vădite, însă ei băgară mîinile în gură şi ziseră: “Noi nu credem în trimiterea voastră şi sîntem în mare îndoială despre aceea la care ne chemaţi”.

11. Ziseră trimişii lor: “Este oare o îndoială în Dumnezeu, făcătorul cerurilor şi al pămîntului? El vă cheamă ca să vă ierte păcatele şi să întîrzie cu voi pînă la un termen hotărît”.

12. Ei ziseră: “Voi sînteţi doar numai oameni ca şi noi. Voi voiţi să ne abateţi de la ceea ce cinsteau părinţii noştri. Aduceţi ne semn de putere vădită!”

13. Ziseră trimişii către ei: “Noi sîntem numai oameni ca şi voi, însă Dumnezeu este îndurător către cine voieşte dintre robii săi şi nu este treaba noastră să vă aducem semn de putere,

14. doar numai cu voia lui Dumnezeu şi în Dumnezeu, să se încreadă cei credincioşi.

15. Şi de ce să nu ne încredem în Dumnezeu, după ce a dres El drumurile noastre? Însă noi voim să răbdăm, orişice durere ne aţi face. Şi în Dumnezeu să se încreadă cei ce cred!”

16. Şi ziseră cei credincioşi către trimişii lor: “Noi vă vom alunga din ţara noastră sau vă veţi întoarce la legea noastră!” Şi le descoperi lor Domnul lor: “Noi îi vom nimici pe cei nelegiuiţi

17. şi vă vom lăsa să locuiţi pămîntul în locul lor. Aceasta pentru acela care se teme de locul Meu şi se teme de ameninţarea Mea”.

18. Şi ei cerură ajutor şi fură umiliţi toţi răzvrătiţii nătîngi.

19. Înaintea lui este iadul şi adăpat să fie el cu apă de puhoi.

20. El s o sorbească şi să n o poată trece prin gît şi să vie la el moartea din toate părţile şi el să nu poată muri şi înaintea lui să fie pedeapsă grea.

21. Pilda celor ce nu cred în Domnul lor este: “Faptele lor sînt ca şi cenuşa, în care suflă vîntul cu putere, într o zi furtunoasă. Ceea ce au făcut, să nu le folosească. Aceasta este rătăcire adîncă”.

22. Oare nu vezi că Dumnezeu a făcut cerurile şi pămîntul în adevăr? De ar voi, v ar îndepărta şi ar aduce o făptură nouă.

23. Şi aceasta nu e greu pentru Dumnezeu.

24. Şi înaintea lui Dumnezeu vor ieşi cu toţii şi vor zice cei slabi către cei îngîmfaţi: “Noi v am urmat; nu voiţi să luaţi o parte din pedeapsa lui Dumnezeu în locul nostru?”

25. Ei vor zice: “De ne ar fi ocîrmuit Dumnezeu, v am fi ocîrmuit şi pe voi. Acum ne e totuna, ori ne purtăm cu mîhnire sau răbdare; nu este pentru noi scăpare”.

26. Şi va zice Satan, după ce va fi făcută judecata: “Dumnezeu v a făgăduit o făgăduinţă adevărată. Şi eu v am făgăduit, însă v am înşelat. Dar n am putere asupra voastră”.

27. Eu numai v am chemat şi voi mi aţi răspuns; deci, nu mă învinuiţi, ci învinuiţi vă înşivă. Eu nu vă pot ajuta şi voi nu mi puteţi ajuta. Eu mă lepăd, că m aţi făcut asemenea [lui Dumnezeu] înainte!” Pentru cei păcătoşi este pedeapsă dureroasă.

28. Iar cei ce cred şi fac bine vor fi duşi în grădini pătrunse cu rîuri pe de desupt; acolo vor petrece în veci, cu voia Domnului lor. Binecuvîntarea lor va fi acolo: “Pace!”

29. Nu vezi cu ce aseamănă Dumnezeu un cuvînt bun?**141 Cu un pom bun a cărui rădăcină este puternică, iar ramurile lui sînt în cer.

30. El dă mîncarea sa la tot timpul cu voia Domnului său. Şi Dumnezeu face pildele pentru oameni, ca să se lase îndemnaţi.

31. Şi pilda unui cuvînt rău este ca un pom rău smuls din pămînt, pentru că n are putere.

32. Dumnezeu îi va întări pe cei credincioşi, prin cuvîntul întăritor, în viaţa lumii şi cea de apoi; iar pe cei nelegiuiţi Dumnezeu îi duce în rătăcire şi Dumnezeu face ce voieşte.

33. Nu i ai văzut pe cei ce au schimbat îndurarea lui Dumnezeu cu necredinţa şi au dus poporul lor în casa pieirii,

34. în iad? Să ardă acolo şi rea este locuinţa!

35. Şi ei puseră lui Dumnezeu semeni, ca să ducă în rătăcire de la drumul Său. Spune: “Veseliţi vă; drumul vostru e spre foc!”

36. Spune robilor mei, care sînt credincioşi, să împlinească rugăciunea şi să dăruiască din ceea ce au fost îngrijiţi, pe ascuns şi pe faţă, pînă va veni ziua în care nu va fi negoţ, nici prietenie**142.

37. Dumnezeu este cel ce a făcut cerurile şi pămîntul şi a trimis din ceruri apa şi scoate prin ea roduri vouă spre nutreţ. El va dat în stăpînire corăbii, ca să pătrundă marea la porunca Sa, şi v a dat în stăpînire rîurile şi v a dat în stăpînire soarele şi luna, amîndouă grăbind cu sîrguinţă, şi v a dat în stăpînire noaptea şi ziua. Şi El vă dă de toate cîte le cereţi de la El, şi de aţi număra îndurările lui Dumnezeu, nu le aţi putea socoti. Omul este nelegiuit, necredincios.

38. Şi cînd a zis Avraam: “Doamne, fă această ţară sigură şi întoarce mă pe mine şi pe copiii mei de la slujba idolilor.

39. Doamne, ei au dus în rătăcire pe mulţi oameni, însă cel ce mi urmează acela este al meu, iar nu cel ce se răzvrăteşte faţă de mine. Tu doar eşti iertător, îndurător.

40. Doamne, eu am sălăşluit o parte din urmaşii mei, într o vale neroditoare, lîngă casa Ta cea sfîntă. Doamne, de ar împlini ei rugăciunea. De i umple inimile oamenilor cu dragoste către aceasta şi îngrijeşte i cu roduri, poate vor fi mulţumitori.

41. Doamne, Tu ştii ce ascundem şi ce descoperim şi nimic nu este ascuns înaintea lui Dumnezeu pe pămînt şi în cer. Mărire lui Dumnezeu, care mi a dăruit în bătrîneţele mele pe Ismael şi pe Isaac. Domnul meu doar aude rugăciunile.

42. Doamne, fă ca eu şi urmaşii mei să împlinim rugăciunea, Doamne, şi primeşte rugăciunea mea. Doamne, iartă mi mie şi credincioşilor şi părinţilor mei în ziua socotirii”.

43. Şi să nu crezi că Dumnezeu nu bagă n seamă faptele nelegiuiţilor! El întîrzie cu ei numai pînă la ziua cînd vor fi vederile lor pline [de groază].

44. Ei se grăbesc, cu capul plecat, ochii lor nu se mişcă şi inimile lor sînt răpite, deci îndeamnă i pe oameni, cu privire la ziua cînd le va veni pedeapsa.

45. Şi vor zice nelegiuiţii: “Doamne, întîrzie pînă la un termen apropiat!

46. Atunci vom răspunde chemării Tale şi vom urma trimisului.” Însă n aţi jurat înainte, că nu vă va atinge stricăciune?

47. Voi locuiţi în locuinţele celor ce au păcătuit împotriva lor înşişi şi vi s a arătat ce am făcut Noi cu ei şi v am dat o pildă. Ei plăsmuiră vicleşugurile lor, dar la Dumnezeu este vicleşugul lor, chiar dacă vicleşugul lor ar putea să mute munţii.

48. Şi să nu crezi că Dumnezeu nu împlineşte făgăduinţa [dată] trimişilor săi; Dumnezeu este puternic, răzbunător.

49. În ziua cînd se vor preface pămîntul şi cerurile şi vor ieşi ei**143 înaintea Dumnezeului celui unic, atotputernic;

50. îi vei vedea pe păcătoşi, în acea zi, legaţi în cătuşe,

51. în haine de păcură, şi focul îi va bate peste feţele lor, ca să răsplătească Dumnezeu la tot sufletul după cum şi a agonisit. Dumnezeu este repede la socoteală.

52. Aceasta este o veste pentru oameni şi să le fie îndemnare şi să înţeleagă că este numai un unic Dumnezeu şi să şi aducă aminte cei pricepuţi.

XV
SURA EL HIGIR**144
Din Mekka şi este cu nouăzeci şi nouă de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR.

1. ALR. Acestea sînt semnele Scripturii şi ale unui Coran răsvădit.

2. De multe ori vor dori cei necredincioşi să fie moslemi.

3. Lasă i numai sa mănînce şi să se folosească şi să se dea nădejdei. Ei vor înţelege [pe urmă].

4. Şi Noi nu dărîmăm o cetate fără carte cunoscută**145.

5. Nu poate vreun popor să grăbească termenul său sau să l întîrzie.

6. Şi ei zic: “O, tu, asupra căruia a fost trimisă îndemnarea, tu eşti îndrăcit!

7. De ce nu ne aduci îngeri, dacă eşti iubitor de adevăr?”

8. Noi nu trimitem îngeri, decît dacă trebuie, şi atunci n ar fi ei**146 iertaţi.

9. Noi am trimis îndemnare şi Noi vom păzi o.

10. Şi Noi am trimis acum de’nainte [profeţi] la cele din început;

11. însă n au venit la ei trimişi fără să fi fost batjocoriţi.

12. De asta lăsăm să intre în inimile nelegiuiţilor.

13. Ei nu voiesc să creadă în el**147, măcar că aflase loc pedepsirea înaintaşilor.

14. Şi de le am deschide o poartă în cer, suindu se, ei

15. ar zice: “Vederile noastre sînt îmbătate, sîntem un popor fermecat”.

16. Noi am pus în cer turnuri**148 şi le am împodobit pentru privitori.

17. Şi le am păzit de fiecare satan bătut cu pietre,

18. afară de cel ce ascultă pe furiş; lui îi urmează flacăra luminoasă**149.

19. Şi pămîntul l am întins Noi şi am aruncat pe el [munţi] puternici şi am lăsat să răsară pe el tot felul de lucruri cu măsură cumpănită.

20. Şi v am dat nutrămînt vouă şi celor pe care nu îi îngrijiţi.

21. Şi nu este nici un lucru, al cărui hambar să nu fie de la Noi, şi Noi îi trimitem numai cu măsură anumită.

22. Şi Noi trimitem vînturi îngreunate şi trimitem din cer apă şi v o dăm de băut şi nu voi sînteţi cei ce culegeţi în hambare.

23. Noi dăm viaţă şi moarte şi Noi moştenim.

24. Noi îi cunoaştem pe cei ce merg înainte dintre voi, asemenea şi pe cei ce întîrzie.

25. Şi Domnul tău îi va aduna; El este înţelept, ştiutor.

26. Şi Noi l am făcut pe om din lut, din tină plăsmuită.

27. Şi duhurile le am făcut înainte din focul Samumului**150.

28. Şi cînd a zis Domnul tău îngerilor: “Eu îl fac pe om din lut, din tină plăsmuită,

29. şi după ce l am făcut şi i am suflat din duhul meu, cădeţi înaintea lui, închinîndu vă!”

30. Şi se închinară toţi îngerii la un loc,

31. numai diavolul, el nu voi să se închine cu ei.

32. El zise: “O, diavole, ce ţi este că nu te ai închinat?”

33. El zise: “Nu mă voi închina omului pe care l ai făcut din lut şi tină plăsmuită!”

34. El zise: “Ieşi din el**151 şi eşti bătut cu pietre!”**152

35. “Şi asupra ta să fie blestem pînă n ziua judecăţii”.

36. El zise: “Doamne, rabdă mă pînă la ziua învierii!”

37. El zise: “Va fi răbdare pentru tine

38. pînă la ziua timpului hotărît”.

39. El zise: “Doamne, pentru că mă duci în rătăcire, le voi împodobi lor [lucrurile] pe pămînt şi i voi duce n rătăcire pe toţi,

40. afară de servii tăi cei curaţi”.

41. El zise: “Acesta este un drum drept la Mine!

42. Nu ai putere asupra servilor Mei, afară de cei ce ţi urmează amăgiţi”.

43. Şi iadul li s a făgăduit lor tuturor.

44. El are şapte porţi şi fiecare poartă are o parte anumită.

45. Cei ce se tem de Dumnezeu vin în grădini şi la izvoare:

46. “Intraţi în pace cu siguranţă!”

47. Şi vom scoate din piepturile lor ura. Ca fraţi vor şedea pe tronuri faţă în faţă.

48. Să nu i atingă acolo oboseala şi să nu fie alungaţi de acolo.

49. Vesteşte servilor Mei că Eu sînt iertător, îndurat,

50. şi că pedeapsa Mea este pedeapsă dureroasă.

51. Şi vesteşte le despre oaspeţii lui Avraam.

52. Cînd intrară la el şi ziseră: “Pace!”, zise el: “Ne temem de voi!”

53. Ei ziseră: “N aibi frică, noi îţi vestim un fiu înţelept!”

54. El zise: “Îmi vestiţi aceasta după ce m au atins bătrîneţele? Ce mi vestiţi?”

55. Ei ziseră: “Îţi vestim în adevăr, deci, nu deznădajdui!”

56. El zise: “Cine deznădăjduieşte în mila Domnului său dacă nu cei ce rătăcesc?”

57. El zise: “Ce este treaba voastră, o, voi, trimişilor?”

58. Ei ziseră: “Noi sîntem trimişi la un popor nelegiuit**153.

59. Numai casa lui Lot o vom mîntui întreagă,

60. afară de muierea sa. Noi am hotărît ca ea să întîrzie”.

61. Şi cînd veniră la casa lui Lot cei trimişi,

62. zise el: “Voi sînteţi oameni străini”.

63. Ei ziseră: “Nu, ci am venit la tine cu privire la aceea de ce se îndoiau ei,

64. şi noi îţi aducem adevărul şi sîntem iubitori de adevăr.

65. Deci porneşte cu gloata ta în adîncul nopţii şi mergi în urma lor şi să nu se întoarcă cineva din voi, ci mergeţi unde vi s a poruncit”.

66. Şi Noi i am dat această poruncă, pentru că aceia aveau să fie smulşi cu rădăcină dis de dimineaţă.

67. Şi veni poporul cetăţii bucurîndu se.

68. El zise: “Aceştia sînt oaspeţii mei, deci nu mă ruşinaţi;

69. temeţi vă de Dumnezeu şi nu mi faceţi ruşine!”

70. Ei ziseră: “Oare nu ţi am oprit lumea?”**154

71. El zise: “Aici sînt fiicele mele, dacă voiţi să faceţi**155

72. Pe viaţa ta, ei rătăceau întru beţia lor.

73. Atunci îi apucă strigătul**156 la răsăritul soarelui.

74. Şi noi am întors o**157, de sus pînă jos, şi am lăsat să ploaie asupra ei pietre arse.

75. Întru aceasta sînt semne pentru cei ce înţeleg.

76. Şi ei sînt pe un drum drept.

77. întru aceasta sînt semne pentru cei credincioşi.

78. Şi locuitorii pădurilor erau nelegiuiţi.

79. Şi noi ne am răzbunat faţă de ei, amîndoi**158 sînt pildă răsvădită.

80. Şi poporul din El Higir îi ţinea de mincinoşi pe trimişi.

81. Şi Noi le aduserăm semnele Noastre, însă ei se abătură de la ele.

82. Şi ei îşi scobiră în munţi case sigure.

83. Şi îi apucă strigătul dis de mineaţă,

84. şi nu le folosi ceea ce au lucrat.

85. Şi Noi am făcut cerurile şi pămîntul şi cele ce sînt între ele: cu adevărat şi “ora” vine. Deci, iartă [o, Mohammed] cu iertare frumoasă.

86. Domnul tău este făcătorul cel înţelept.

87. Şi Noi ţi am dat şapte [versuri], ce trebuie repetate, şi Coranul cel măreţ.

88. Nu îndrepta ochii tăi la aceea ce le am dat unora din ei şi nu te întrista asupra lor. Pleacă aripa ta asupra credincioşilor.

89. Şi spune: “Eu sînt un îndemnător răsvădit!”

90. [Vom trimite pedeapsă asupra lor], precum am trimis asupra celor ce au împărţit,

91. ce au făcut Coranul bucăţi

92. şi pe Domnul tău! De la toţi vom cere socoteală

93. pentru ceea ce au făcut.

94. Vesteşte ceea ce ţi s a poruncit şi întoarce te de la idolatri.

95. Noi te scutim de batjocoritorii

96. care pun lîngă Dumnezeu alt Dumnezeu. Dar ei vor şti o [în sfîrşit].

97. Noi ştim că pieptul tău este strîmtorat pentru vorbele lor,

98. însă laudă pe Domnul tău şi închină te Lui

99. şi serveşte Domnului tău, pînă ţi va veni siguranţa**159.

________________________________________
1 I.e. Îmbrăcaţi vă după cuviinţă o poruncă în contra obiceiului păgînesc de a alerga în pielea goală în jurul Kaabei
2 Contra acelora care în pelerinaj se abţineau de la toate, afară de cele mai necesare.
3 I.e. ceata care a mers înainte în iad.
4 Conf.Mat. XIX, 24; Marc. X 25; Luc. XVIII, 25.
5 I.e. asupra zidurilor despărţitoare între rai şi iad se află acei oameni ale căror fapte bune şi rele işi ţin cumpăna, încît ei nu pot încăpea nici în rai, nici în iad.
6 Semnele sînt: locuitorii raiului sînt albi la culoare, iar cei ai iadului negri.
7 Pe idoli
8 Thamudiţii cerură ca profetul Sâlih să scoată o cămilă îngreunată dintr o stîncă. Această dorinţă le o împlini profetul şi mulţi deveniră credincioşi.
9 I.e. morţi.
10 Din Sodoma
11 După unii, verbal: ca să prădaţi trecătorii; după alţii, figurat: să nu i împiedicaţi pe cei credincioşi în drumul adevărului.
12 Viclenia lui Dumnezeu se numeşte, aici, felul cum se poartă El cu cei păcătoşi; El anume îi lasă ca ei şă şi umple măsura păcatelor lor, fără ca să i admonesteze, şi apoi îi aduce la pieire, tocmai atunci cînd ei nici nu o aşteapă.
13 După tradiţia arabă, Moise era negru, de acolo minunea că mîna sa deveni albă. În Biblie nu se aminteşte că Moise ar fi arătat înaintea lui Faraon minunea cu mîna leproasă.
14 I.e. toiegele vrăjitorilor egipteni, prefăcute în şerpi.
15 Faraon crede că vrăjitorii egipteni lucrează împreună cu Moise în detrimentul ţării.
16 I.e. acesta e meritul nostru.
17 Se vede că Mohammed n avea cunoştinţă clară despre plăgile venite asupra Egiptului.
18 I.e. treizeci de zile de post.
19 Ca să se suie pe munte
20 I.e. lui Mohammed, care nu învăţase nici a scrie, nici a citi.
21 După unii poate să fie o seminţie jidovească, ce locuieşte în China şi crede în Mohommed şi l a văzut pe acesta în noaptea cînd făcuse el călătoria sa în ceruri.
22 Adaugă: pe fiii lui Israel.
23 Conf. II, 55.
24 Conf. II, 61; IV, 50; V, 65.
25 Jidovilor
26 Tradiţa spune că Dumnezeu a lăsat să răsară din coapsele lui Adam pe toţi oamenii, care aveau atunci mărimea furnicilor. Această fabulă este un argument pentru credinţa arabilor în preexistenţa sufletului.
27 Mohammed
28 Mekkanii
29 Soarele, luna şi stelele, care se adorau de către arabii păgîni.
30 I.e. oare nu este Coranul o cîrpeală făcută din Thora, Evanghelie şi fabule?
31 I.e. la rugăciune să te porţi decent şi umilit şi să nu strigi ca un sălbatec.
32 I.e. ca să o biruiţi. Este vorba, aici, despre atacul lui Mohammed asupra caravanei celei mari a lui Abu Şofian.
33 Cu ocazia acestei lupte, era secetă mare; peste noapte căzu, însă, o ploaie.
34 Această pedeapsă era hotărîtă pentru duşmanii Islamului.
35 O minune, în acea luptă, era şi aceea că Mohammed a aruncat în faţa duşmanilor un pumn de nisip şi duşmanii au apucat o la fugă.
36 Îndemnările Coranului
37 I.e. inima omului este cu totul în mîna lui Dumnezeu.
38 Coranul, sau: Dumnezeu va face o deosebire cu voi faţă de cei necredincioşi.
39 Doisprezece Koreişiţi au adus jertfe, ca să procure merinde pentru oştirea duşmanilor Islamului la Bedr.
40 Cu pedepsele pe care le dictezi lor.
41 În lupta de la Bedr au făcut moslemii pradă mare, deşi încă nu le descoperise Dumnezeu că sînt îndreptăţiţi la aceasta. Descoperirea a venit ulterior şi aşa moslemii fură scutiţi de pedeapsa lui Dumnezeu.
42 I.e. dacă nu i consideraţi pe cei necredincioşi ca rude întreolaltă.
43 Unica sură care n are formulă introducătoare: “În numele lui Dumnezeu.” De aceea susţin unii că ea forma o singură bucată cu sura premergătoare. Numele acestei sure derivă de acolo că în ea se vorbeşte despre patru luni menite pentru convertirea necredincioşilor la Islam.
44 I.e. nu este iertat idolatrilor să calce tarîmul sfînt al Kaabei
45 Aceste cuvinte sînt îndreptate împotriva celor ce scuză absenţa lor la războiul cel sfînt, pe motivul că ei de altfel împlinesc toate celelalte datorii ale unui moslem.
46 În lupta din valea Honein, lîngă Mekka, în anul al optulea al Hegjrei, veniră în dezordine cei 12.000 de moslemi, care se luptau contra 4.000 de inşi. Totuşi fură duşi la biruinţă de Mohammed.
47 I.e. anul al nouălea, după fuga lui Mohammed de la Mekka la Medina. În acel an, a oprit Mohammed jidovilor şi creştinilor să intre în Mekka şi această oprelişte a rămas în vigoare pînă în ziua de astăzi
48 Dacă vă temeţi ca, în urma opreliştei acesteia (conf. nota precedentă), va suferi negoţul.
49 O învinuire falsă din partea lui Mohammed, căci jidovii nu zic nicăieri aceasta.
50 Aurul şi argintul.
51 Adaugă: lunii Moharrem pe luna Safar. Arabii păgînî de multe ori mutau sfinţenia unei luni pe altă lună, dacă nu le convenea ca să fie cu sfinţenie vreuna din cele patru luni prescrise.
52 E vorba despre expediţia spre Tabuk (conf. Introducerea, cap. II), la care moslemii cu mare neplăcere au luat parte, din cauza arşiţei cumplite de atunci.
53 Lui Mohammed
54 Mohammed şi Abu Bekr.
55 Conf. II, 249.
56 Uşor sau greu înarmaţi.
57 Spre Tabuk
58 Lui Mohammed i se fac reproşuri, că pe timpul expediţiei spre Tabuk, le a dat drumul unora să se întoarcă înapoi
59 Biruinţă sau moarte de martir
60 Mohammed
61 El ascultă toate şi le crede, este credul, i.e. toate cîte le istorisesc jidovii şi creştinii ce le ţineau de adevărate.
62 Noi nu ne băteam joc de credinţă, ci vorbeam cu totul altceva.
63 Se referă Ia un atentat făcut la viaţa lui Mohammed, în Medina.
64 Se zice că aici e vorba despre cei ce nu participă la lupta de la Tabuk
65 I.e. să nu i pedepsiţi
66 Fugind de la Mekka la Medina
67 Cu privire la credinţă
68 Adaugă: vor ajunge în rai
69 Trei dintre ajutători nu participară la războiul din Tabuk; de aceea fură excomunicaţi şi, abia după o căinţă de 50 de zile, fură reprimiţi.
70 Ibid.
71 I.e. cel ce caută să scape de Dumnezeu, adică să fugă de pedepsele Sale, are numai un singur adăpost şi acela iarăşi este Dumnezeu. Aşadar, omul trebuie de la Dumnezeu sa fugă la Dumnezeu.
72 I.e. cei necredincioşi fug pe furiş de citirea Coranului
73 Aceste cuvinte jidovii şi mohammedanii de regulă le adaugă imediat după ce au rostit numele unei persoane moarte, distinsă prin viaţa sfîntă şi cuvioasă.
74 Staţiunile lumii
75 Îngerii, care poartă cartea faptelor omeneşti
76 Raiul
77 Conf. III, 102
78 În ziua de apoi, idolii vor primi de la Dumnezeu puterea, ca să vorbească şi să mărturisească împotriva idolatrilor.
79 Părerea este credinţa în idoli, iar adevărul este credinţa în unicul Dumnezeu.
80 I.e. viaţa pamîntească li se va părea ca şi cînd ar fi durat numai o oră.
81 Şi la jidovi se profesează credinţa că Dumnezeu la fiecare popor a trimis cîte un profet, aşa încît păgînii nu pot avea nici o scuză pentru necredinţa lor, deoarece nu pot spune că n au avut cunoştinţă despre Dumnezeu cel adevărat.
82 Kibla (conf. II. 136) este în moşee acel loc care arată direcţia spre Mekka. Aici, înseamnă simplu un loc de rugăciune.
83 Legea. Thora
84 Locuitorii din Ninive
85 Conf. VII, 63.
86 După moarte
87 Conf. Gen., 1, 2.
88 Coranul
89 Sura sau Coranul
90 Din Coran
91 Mohammed se îndreaptă iarăşi către mekkani, care susţin că el ar fi născocit Coranul.
92 După tradiţia rabbinică, apa potopului pare să fi fost fierbinte
93 După explicatori, să fi fost acest fiu Canaan, care însă este un fiu al lui Cham şi nepot al lui Noe. Mai probabil însă este că Mohammed cugetă, aici, la blestemul lui Noe asupra lui Cham, care epistolă a auzit o Mohammed, însă n a înţeles o bine, ca de obicei.
94 I.e. vă născociţi zei mincinoşi
95 I.e. te a bătut unul din zeii noştri, răpindu ţi minţile
96 Conf. VII. 71
97 I.e. noi înainte ne încredeam în sfaturile tale, iar acum ne dai un sfat, în urma căruia ne cuprinde mirarea.
98 Lui Gavriil
99 În Gen. XVIII, 10 şi 12 se istoriseşte că Sarra a rîs, după ce i a făgăduit un fiu. Aici, însă, rîde ea înainte de făgăduinţă. De aceea sînt tîlcuitorii în mare perplexitate, cum să explice rîsul Sarrei.
100 Conf. Gen. XVIII, unde este conţinută ruga lui Avraam pentru mîntuirea celor din Sodoma şi Gomora.
101 I.e. nu i putea scuti pe oaspeţii săi faţă de atacurile sodomiţilor
102 Îngerii
103 Iarăşi o întortochiere a lui Mohammed, căci în Biblie nu se spune nicăieri că lui Lot i s ar fi prevenit pedeapsa muierii sale.
104 Sodomei
105 Cu numele aceluia, pe al cărui cap aveau să cadă.
106 Mekka
107 Conf. VII, 83
108 I.e. ceea ce va lăsa Dumnezeu să cîştigaţi la măsură şi greutate dreaptă
109 Conf. sura V, 70
110 I.e. dimineaţa şi seara
111 Această Sură, unică în felul ei, este un exemplu tipic pentru felul cum tratează Mohammed istorisirile biblice. Episodul conţinut în această Sură se află în Gen., cap. XXXVII şi XXXIX XLVII.
112 Visul cu snopii din Gen. XXXVII,7. Mohammed nu l cunoaşte.
113 După Biblie, Iosef mai întîi fraţilor săi le a povestit visurile.
114 Benjamin, al cărui nume însă nu se aminteşte în această Sura. El se numeşte fratele lui Iosef, în înţelesul strîns al cuvîntului, pentru că şi după maică era frate cu Iosef, deoarece amîndoi erau fiii Rachelei, ai muierii favorite a lui Iacov.
115 Consfătuirea aceasta, după Biblie, avu loc abia după ce veni Iosef în cîmp la fraţii săi, iar atunci cînd l au prins fraţii, nu l au băgat în cisternă, cu scopul ca să fie aflat de o caravană.
116 Nu corespunde deloc Bibliei, în urma căreia Iacov îl trimitea tocmai prea adesea pe Iosef să iscodească vorbele fraţilor săi şi tocmai prin aceasta s a mărit ura lor împotriva lui Iosef.
117 Aşadar, Iacov prevede ce se va întîmpla şi le pune fiilor săi aşa zicînd în gură minciuna cu care să scuze ei pierderea lui Iosef. In Biblie nu este nici urmă de aşa ceva.
118 Deci, Iacov nu îi crede, pe cînd în Biblie disperează el şi este cu totul încredinţat despre moartea lui Iosef.
119 Iosef, deci, nu fu vîndut de fraţii săi, ca în istorisirea biblică.
120 De uimire, cînd văzură frumuseţea sa.
121 Întreaga istorisire din versetele 25 35 este cu totul străină Bibliei.
122 Cazania cuprinsă în versetele: 37 40 este cu totul ţinută în tonul lui Mohammed şi de ea nu se află nici urmă în Biblie.
123 De Iosef
124 De la Iosef
125 Cu aceste cuvinte cere Iosef să fie curăţit de năpasta ce a căzut asupra sa. De asemenea, străin Bibliei.
126 3 Benjamin
127 Iosef
128 I.e. dacă va merge fratele nostru cu noi, vom putea aduce cu o sarcină de cămilă mai multe bucate, deoarece bucatele aduse în rîndul trecut au măsură prea uşoară, adică sînt prea puţine.
129 I.e. să fie sclav sau să fie vîndut ca sclav şi preţul său să fie răsplata.
130 Iacov orbeşte
131 Explicatorii zic că Iosef să fi primit această cămaşă pătrunsă de miros paradisiac de la arhanghelul Gavriil atunci cînd fu aruncat în cisternă de fraţii săi, care i au luat cămaşa sa, spre a o păta cu sînge şi a o arăta tatălui lor.
132 Coranul
133 I.e. prin purtarea lor, te vor sili să aduci răul sau pedeapsa asupra lor, în loc de binele şi îndurarea dumnezeiască.
134 În pîntece
135 Cu frică, deoarece, după fulger, urmează adeseori trăznet omorîtor şi pustiitor, şi cu poftă, deoarece, de regulă, urmează ploaie mănoasă.
136 Este cunoscut că dimineaţa şi seara, în urma poziţiei soarelui, umbrele obiectelor sînt mai lungi, de aceea se pare că se prosternă la adorare.
137 Adaugă: ei totuşi nu ar crede
138 Coranul
139 Prototipul Coranului, sau mai bine zis originalul Coranului, de la care sînt numai exemplare copiate pe pămînt.
140 I.e. zilele în care Dumnezeu a arătat îndurare faţă de cei credincioşi.
141 Cuvîntul bun este propovăduirea Islamului
142 Ziua judecăţii de apoi

143 Oamenii
144 El Higir este o vale între Medina şi Siria. În această vale locuia seminţia Thamund.
145 I.e. fără termen precis
146 Necredincioşii
147 Mohammed
148 Zodiacul cu cele douăsprezece constelaţii ale sale.
149 După o tradiţie arabică, duhurile pe timpul lui Mohammed aveau voie să se ridice pînă la zodii să asculte acolo tainele cerului şi să le împărtăşească fermecătorilor. De la Mohammed încoace, îndată ce se apropie duhurile de zodiac, sînt prigonite de flacăra luminoasă, adică de meteorii pe care îi vedem de pe pămînt ca stele căzătoare.
150 Un vînt fierbinte, veninos, care vine de la răsărit şi face multă stricăciune.
151 Din Rai
152 Conf. III, 31.
153 La cei din Sodoma
154 I.e. să aduci oaspeţi din lume sau străini.
155 Adaugă: ceva rău sau ruşinos cu ele.
156 Arhanghelului Gavriil, conf. XI, 70.
157 Cetatea
158 Sodomiţii şi madianiţii.
159 Moartea

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

“Unul si acelasi fotograf poate face zeci de feluri de poze. Uneori, cu unul si acelasi aparat. Poate raspunde unei comenzi de reportaj; poate imortaliza cunostinte, situatii, locuri; se poate mira, bucura, induiosa pe cont propriu, acumuland poze “pentru sertar”; poate “fura” nostalgii, ezitari, asteptari, inaltari si uniri colective de care imaginea da seama mai […]

CAPITOLUL 1 Cartea neamului lui Iisus Hristos, zamislirea, numele si nasterea.

Sfânta Evanghelie după Matei Sfânta Evanghelie după Marcu Sfânta Evanghelie după Luca Sfânta Evanghelie după Ioan

CAPITOLUL 1 Dumnezeu-Cuvantul S-a făcut trup. Marturia lui Ioan Botezătorul despre Mielul lui Dumnezeu. Cei dintai ucenici ai lui Iisus.

CAPITOLUL 1 Gavriil binevesteste lui Zaharia si Mariei. Cantarea Mariei. Nasterea lui Ioan Botezatorul. Cantarea lui Zaharia.