XXIV
SURA LUMINII
Din Medina şi este cu şaizeci şi patru de senine
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR

1. O sură pe care am trimis o Noi şi am făcut o lege şi am trimis în ea semne răsvădite, ca să vă lăsaţi îndemnaţi.

2. Pe curvă şi pe curvar biciuiţi i pe fiecare cu cîte o sută de bice şi să nu vă apuce pentru ei îndurare împotriva judecăţii lui Dumnezeu, dacă credeţi în Dumnezeu şi în ziua de apoi. Şi să fie martori la pedeapsa lor o parte din credincioşi.

3. Curvarul să nu se căsătorească decît cu o curvă sau păgînă şi curva să nu se căsătorească decît cu un curvar sau un păgîn; şi aceasta este oprit pentru cei credincioşi.

4. Cei ce defaimă muieri cinstite, apoi nu aduc patru martori, bicuiţi i cu optzeci de bice şi nu mai primiţi mărturie de la ei cîndva, căci ei sînt nelegiuiţi,

5. afară de cei care pe urmă se căiesc şi se îndreaptă; Dumnezeu doar este iertător, îndurător.

6. Cei ce defaimă pe soţiile lor şi n au martori, afară de sine înşişi, să mărturisească de patru ori înaintea lui Dumnezeu că este adevărat,

7. şi a cincea oară, ca să vie blestemul lui Dumnezeu asupra sa, dacă este mincinos.

8. Dară să împingă de la ea pedeapsa, dacă ea va mărturisi de patru ori la Dumnezeu că este el mincinos,

9. şi a cincea oară, ca să vie mînia lui Dumnezeu asupra ei, dacă a spus el adevărul.

10. Şi fără de mila lui Dumnezeu asupra voastră şi fără de îndurarea Lui şi dacă Dumnezeu n ar fi iertător, îndurător…

11. Cei ce au adus minciuna, cîţiva din voi, nu cred că aceasta ar fi un rău pentru voi, ba că ar fi un bine pentru voi. Fiecărui bărbat din voi să i fie ceea ce şi a agonisit din păcat, iar cel ce a luat asupra sa ca să l mărească, pentru acela să fie pedeapsă mare.

12. De ce, cînd aţi auzit aceasta, nu cugetară credincioşii şi credincioasele întru sine lucrul bun şi nu ziseră: “Aceasta este minciună răsvădită?”

13. De ce nu aduseră pentru aceasta patru martori? Însă pentru că nu aduseră patru martori, sînt aceştia mincinoşi înaintea lui Dumnezeu.

14. Şi fără de mila lui Dumnezeu asupra voastră şi fără de îndurarea lui în lumea de acum şi cea de apoi, v ar fi ajuns o pedeapsă mare pentru ceea ce aţi răspîndit, cînd aţi scos o cu limbile voastre şi aţi vorbit cu gurile voastre ceva ce n aţi ştiut şi aţi ţinut de ceva uşor ceea ce la Dumnezeu este lucru mare.

15. Şi de ce, cînd auzirăţi, n aţi zis: “Ni se cuvine ca să vorbim despre aceasta?” Mărire Ţie! Aceasta este o munciună mare.

16. Dumnezeu vă îndeamnă, ca să nu faceţi ceva asemenea vreodată, dacă sînteţi credincioşi.

17. Şi Dumnezeu vă face răsvă dite semnele, şi Dumnezeu este ştiutor, înţelept.

18. Acei cărora le place ca să se răspîndească lucruri ruşinoase asupra credincioşilor, pentru ei este pedeapsă dureroasă,

19. în lumea de aici şi de apoi. Şi Dumnezeu ştie, dar voi nu ştiţi.

20. Şi fără de mila lui Dumezeu asupra voastră şi fără de îndurarea Lui şi de n ar fi Dumnezeu îndurător, milostiv…

21. O, voi, cei ce credeţi, nu urmaţi paşilor lui Satan, căci cel ce urmează paşilor lui Satan porunceşte lucru ruşinos şi oprit. Şi fără de îndurarea sa nici unul din voi nu ar fi curat cîndva. Însă Dumnezeu curăţeşte pe cine voieşte şi Dumnezeu aude, ştie.

22. Şi să nu jure cei avuţi şi bogaţi dintre voi, că nu vor mai da nimic rudelor şi sărmanilor şi celor ce purced pe drumul lui Dumnezeu, ci să ierte şi să uite. Oare nu aţi dori ca Dumnezeu să vă ierte şi vouă? Dumnezeu este iertător, îndurător.

23. Cei ce defăima muieri cinstite, care sînt nebăgătoare de seamă, însă credincioase, sînt blestemaţi, în lumea de acum şi cea de apoi, şi pentru ei este pedeapsă mare.

24. Într o zi vor mărturisi împotriva lor limbile lor şi mîinile lor şi picioarele lor, pentru ceea ce au făcut.

25. În ziua aceea le va răsplăti Dumnezeu după cuviinţă şi ei să ştie că Dumnezeu este adevărul răsvădit.

26. Cele rele pentru cei răi şi cei răi pentru cele rele, şi cele bune pentru cei buni şi cei buni pentru cele bune. Aceştia vor fi curaţi cu privire la ceea ce se vorbeşte despre ei, — iertare şi îngrijire măreaţă!

27. O, voi, cei ce credeţi, nu intraţi în case care nu sînt casele voastre, pînă ce n aţi cerut îngăduire şi n aţi salutat locuitorii lor. Aceasta este mai bine pentru voi. Poate vă lăsaţi îndemnaţi.

28. Şi dacă nu aflaţi pe nimenea acolo, nu intraţi pînă nu vi se îngăduie; şi dacă vi se spune: “Întoarceţi vă!”, atunci întoarceţi vă; aceasta e mai curat pentru voi şi Dumnezeu ştie ce faceţi.

29. Nu vă este păcat, dacă intraţi în casele nelocuite, de vă este de folos. Şi Dumnezeu ştie ce faceţi pe faţă şi într ascuns.

30. Spune credincioşilor ca să plece privirile lor şi să şi păzească ruşinea lor. Aceasta e mai curat pentru ei. Dumnezeu doar ştie ce fac ei.

31. Şi spune către cele credincioase ca să şi plece privirile lor şi să şi păzească ruşinea lor şi să nu şi descopere frumuseţea lor, afară de ceea ce e pe dinafară, şi să şi puie văluri asupra sînurilor, şi să nu şi descopere frumuseţea, afară de înaintea bărbaţilor lor sau a părinţilor, sau a părinţilor bărbaţilor lor, sau a fiicelor lor, sau a fiilor bărbaţilor lor, sau a fraţilor lor sau a fiilor fraţilor lor, sau a fiilor surorilor lor, sau a muierilor lor sau a celor care îi stăpîneşte dreapta lor, sau a slujitorilor lor, care n au mădulare de bărbat, sau a copiilor, care nu se uită la goliciunea muierilor. Şi ele să nu bată cu picioarele, ca să ştie ce ascund ele din frumuseţea lor. Şi întoarceţi vă cu toţii la Dumnezeu, o, voi, credincioşilor, poate vă va merge bine.

32. Şi căsătoriţi i pe cei necăsătoriţi şi pe cei cinstiţi dintre robii şi roabele voastre. Dacă sînt sărmani, Dumnezeu îi face bogaţi din mila Sa. Şi Dumnezeu este cuprinzător, ştiutor.

33. Şi să trăiască în curăţenie acei ce nu află pe nimenea pentru căsătorie, pînă ce Dumnezeu îi va îmbogăţi din Mila Sa. Şi celor pe care îi stăpîneşte dreapta voastră, care cer o carte, scrieţi le dacă ştiţi ceva bun în aceasta şi daţi le din averea lui Dumnezeu pe care v a dat o vouă. Şi nu siliţi roabele voastre la curvie, dacă voiesc ele să rămîie curate, căutînd folosul vieţii lumeşti. Iar dacă unul le sileşte, atunci, după ce le a silit, Dumnezeu este iertător, îndurător.

34. Şi Noi am trimis la voi semne răsvădite şi cele ce s au întîmplat în asemenea fel înaintea voastră şi îndemnarea pentru cei ce se tem de Dumnezeu.

35. Dumnezeu este lumina cerurilor şi a pămîntului… El seamănă cu o firidă, în care este o candelă şi candela este în sticlă şi sticla este ca o stea sclipitoare. Ea se prinde de un pom binecuvîntat, de un măslin, ce nu e nici de la răsărit, nici de la apus, al cărui ulei aproape luminează, fără să l fi atins focul — lumină peste lumină. Dumnezeu ocîrmuieşte la lumina Sa pe cine voieşte şi Dumnezeu face pilde pentru oameni şi Dumnezeu cunoaşte toate lucrurile.

36. În casele în care a dat voie Dumnezeu ca să se preamărească şi să se vestească numele Său, îl laudă dimineaţa şi seara

37. bărbaţii pe care nu i opreşte nici negoţul, nici marfa de la amintirea lui Dumnezeu şi de la împlinirea rugăciunii şi darea milosteniilor, de frică, înaintea unei zile în care se întorc inimile şi ochii,

38. pentru ca Dumnezeu să le răsplătească faptele lor cele mai frumoase şi să le adauge harul Său; şi Dumnezeu îngrijeşte pe cine voieşte, fără măsură.

39. Iar faptele necredincioşilor sînt ca o nălucire pe şes, pe care ţine cel însetat, că e apă, pînă ce, cînd vine la ea, nu se află nimica, însă el află că Dumnezeu îi plăteşte întreaga socoteală. Şi Dumnezeu este grabnic la socoteală.

40. Sau ca întunecimea de pe marea adîncă, pe care o acoperă unda, peste care este o undă, asupra căreia este un nour — întunecimi, una peste alta — cînd întinde cineva mîna sa, aproape nu o vede. Şi căruia nu i dă Dumnezeu lumină, acela n are lumină.

41. N ai văzut că pe Dumnezeu îl preamăresc toate cele din ceruri şi de pe pămînt şi păsările, întinzînd aripile? Fiecare cunoaşte rugăciunea sa şi lauda sa şi Dumnezeu ştie ce fac ei.

42. Şi a lui Dumnezeu este stăpînirea în ceruri şi pe pămînt şi la Dumnezeu duce drumul.

43. Oare n ai văzut că Dumnezeu alungă nourii, apoi îi împreună, apoi îi face grămezi? Şi tu vezi ploaia ieşind din mijlocul lor. Şi El trimite munţi din cer, în care este grindină, şi El nimereşte cu aceasta pe cine voieşte, şi o întoarce de la cine voieşte. Strălucirea fulgerului Său răpeşte aproape vederile.

44. Dumnezeu schimbă noaptea cu ziua; între aceasta este o pildă pentru cei ce văd. Şi Dumnezeu a făcut toate vietăţile din apă. Şi între ele sînt unele care umblă pe pînte cele lor, şi unele care umblă pe două picioare, şi unele care umblă pe patru. Dumnezeu face ce voieşte şi Dumnezeu are putere asupra tuturor lucrurilor.

45. Noi am trimis semne răsvădite şi Dumnezeu îl ocîrmuieşte pe cine voieşte pe drum drept.

46. Şi ei vor zice: “Noi credem în Dumnezeu şi în trimisul Său!” apoi se întoarce o parte din ei de la aceasta, şi aceia nu sînt credincioşi.

47. Şi de ar fi chemaţi la Dumnezeu şi la trimisul său, ca să judece ei, atunci o parte din ei s ar abate.

48. De ar fi însă la ei adevărul, ar veni şi ei la El cu umilinţă.

49. Oare este în inimile lor boală, sau se îndoiesc ei sau se tem că Dumnezeu şi trimisul Său vor fi nedrepţi faţă de ei? Ba, ei sînt nelegiuiţi.

50. Vorba credincioşilor, cînd sînt chemaţi la Dumnezeu şi la trimisul Său, ca să judece între ei, este că ei zic: “Noi auzim şi ascultăm!” Şi lor le merge bine.

51. Iar cel ce ascultă de Dumnezeu şi de trimisul Său şi se sfieşte de Dumnezeu şi se teme de El, aceştia sînt fericiţi.

52. Şi ei jură la Dumnezeu jurămîntul cel mai greu, că dacă le vei porunci, ei vor purcede. Spune: “Nu juraţi! Ascultare se cuvine! Dumnezeu ştie ce faceţi!”

53. Spune: “Ascultaţi de Dumnezeu şi ascultaţi de trimisul Său!” Şi dacă întoarceţi spatele, atunci este pe el ceea ce purtaţi voi; iar dacă ascultaţi de El, atunci sînteţi bine ocîrmuiţi şi trimisul este îndatorit numai la propovăduire răsvădită.

54. Dumnezeu a făgăduit celor ce cred dintre voi şi se poartă bine că i va face pe ei urmaşi pe pămînt, cum i a făcut urmaşi pe înaintaşii lor, şi le va întări lor legea lor pe care a ţinut o de bună pentru ei, şi că le va da siguranţă în schimb pentru frica lor; “Ei să Mi servească, ei nimic să nu Mi facă tovarăş!” Iar cei ce sînt necredincioşi după aceasta, aceia sînt nelegiuiţi.

55. Şi împliniţi rugăciunea şi daţi milostenii şi ascultaţi de trimis; poate veţi afla îndurare.

56. Nu crede că necredincioşii pe Dumnezeu pot să L slăbească pe pămînt. Locuinţa lor este focul. Rău e drumul încolo.

57. O, voi, cei ce credeţi, să ceară voie de trei ori ca să intre aceia pe care îi stăpîneşte dreapta voastră şi aceia care n au ajuns vîrstnicia: înaintea rugăciunii de dimineaţă şi cînd lepădaţi hainele voastre la miazăzi şi după rugăciunea de sară — cele trei goliciuni ale voastre. Nu vine asupra voastră, nici asupra lor păcat de acestea, cînd unul din voi îl înconjură pe altul. Aşa vă dă Dumnezeu semne răsvădite şi Dumnezeu este ştiutor, înţelept.

58. Şi cînd au ajuns copiii voştri la vîrstnicie, să ceară îngăduire, precum au cerut îngăduire înaintaşii lor. Aşa vă dă Dumnezeu semne răsvădite şi Dumnezeu este ştiutor, înţelept.

59. Şi văduvele dintre muieri care n au nădejde la căsătorie, nu au păcat dacă leapădă hainele lor, fără ca să dezvelească frumuseţea lor. Însă este mai bine pentru ele dacă se reţin. Şi Dumnezeu aude, ştie.

60. Nu este păcat pentru cel orb şi nu este păcat pentru cel şchiop, şi nu este păcat pentru cel bolnav şi nici pentru voi dacă mîncaţi în casele voastre sau în casele părinţilor voştri, sau în casele maicelor voastre, sau în casele fraţilor voştri, sau în casele surorilor voastre, sau în casele unchilor voştri după tată, sau în casa mătuşilor voastre după tată, sau în casa unchilor voştri după mamă, sau în casa mătuşilor voastre după mamă, sau în aceea de la care aveţi cheie, sau a prietenului vostru. Nu păcătuiţi, dacă mîncaţi împreună sau deosebit.

61. Şi dacă intraţi în casă, salutaţi vă, întreolaltă cu saluare de la Dumnezeu, cu una bună, binecuvîntată. Aşa vă face Dumnezeu răsvădite semnele, ca să le pricepeţi.

62. Credincioşi sînt numai cei ce cred în Dumnezeu şi în trimisul Său şi dacă s au adunat la el pentru o treabă, nu ies pînă ce n au cerut îngăduire. Aceia care cer de la tine îngăduire, aceia cred în Dumnezeu şi în trimisul Său. Şi dacă cer îngăduire pentru vreo treabă a lor, îngăduie cui voieşti din ei şi roagă de iertare pe Dumnezeu pentru ei. Dumnezeu este iertător, îndurător.

63. Nu faceţi avorbirea trimisului între voi, precum e avorbirea la voi întreolaltă. Dumnezeu îi cunoaşte pe cei ce se furişează dintre voi, căutînd scut la alţii. Şi să se ferească cei ce se împotrivesc poruncii Sale, ca să nu i ajungă ispita pedeapsă dureroasă.

64. Oare nu este a lui Dumnezeu tot ce e în ceruri şi pe pămînt? El ştie cum stă treaba şi, într o zi vor fi ei aduşi înapoi la El şi El le va vesti ceea ce au făcut ei. Şi Dumnezeu ştie toate lucrurile.

XXV
SURA FURKÎNULUI
Din Mekka şi este cu şaptezeci şi şapte de semne.
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR

1. Binecuvîntat fie acela care a trimis Furkânul asupra robului Său, ca să fie un în demnător pentru lumea întreagă.

2. A Lui este stăpînirea în ceruri şi pe pămînt şi EI n a născut copil şi n are tovarăş întru stăpînire şi a făcut toate lucrurile şi le a orînduit cu orînduială.

3. Şi ei primesc lîngă ei Dumnezei, care n au făcut nimica, ci singuri fură făcuţi.

4. Şi ei nu pot nici să şi strice, nici să şi ajute şi n au putere nici asupra morţii, nici asupra vieţii, nici asupra învierii.

5. Şi cei necredincioşi zic: “Aceasta nu este decît o minciună pe care a plăsmuit o el şi i a ajutat alt popor!” Însă ei scot la iveală numai nedreptate şi minciună.

6. Şi ei zic: “Basmele înaintaşilor sînt cele ce le a scris el şi ele îi fură dictate dimineaţa şi seara”.

7. Spune: “L a trimis cel ce ştie cele ascunse în ceruri şi pe pămînt. El este iertător, îndurător”.

8. Şi ei zic: “Ce fel de trimis este acesta? El mănîncă bucate şi umblă prin piaţă. De ar fi trimis de către el un înger şi ar fi îndemnător cu el,

9. sau de i s ar arunca o comoară sau de ar avea o grădină din care să mănînce!” Şi cei nelegiuiţi zic: “Voi urmaţi numai unui bărbat fermecat”.

10. Priveşte cum fac asemănări cu tine! Însă ei rătăcesc şi nu pot afla drumul.

11. Binecuvîntat fie Acela care, dacă voieşte, îţi dă mai bune decît acestea: grădini pătrunse cu rîuri pe de desupt şi ţi dă palate!

12. Ba ei ţin de minciună “ora”. Însă Noi am pregătit flacăra pentru cei ce leapădă “ora”.

13. Dacă i vedea ea din depărtare, aud ei turbarea şi urletul ei.

14. Şi dacă vor fi alungaţi din ea într un loc îngust, legaţi la un loc, vor cere ei atunci pieire.

15. “Nu strigaţi astăzi pentru o unică pieire, ci strigaţi pentru pieiri multe!”

16. Spune: “Oare aceasta e mai bine, sau grădina veşniciei, care s a juruit celor temători de Dumnezeu? Ea le va fi răsplătire şi drum”.

17. Ei să aibă acolo ce doresc, să petreacă acolo în veci; aceasta e o juruinţă a Domnului tău, care e cerută.

18. Şi într o zi îi va aduna El pe ei şi aceia la care se închină ei afară de Dumnezeu, şi va zice: “Oare voi duceţi în rătăcire pe aceşti robi ai Mei, sau au rătăcit ei de la drum?”

19. Ei vor zice: “Mărire Ţie; nu ni se cade să luăm alt apărător, afară de Tine; însă Tu i ai îngrijit pe ei şi pe părinţii lor într atîta, încît au uitat îndemnarea şi s au făcut un popor pierdut”.

20. “Şi acum v au ţinut de mincinoşi întru ceea ce aţi vorbit, şi ei nu pot nici abate pedeapsa, nici ajuta”.

21. Şi cine din voi este păcătos, aceluia îi dăm de gustat pedeapsă mare.

22. Şi înaintea ta n am trimis Noi trimişi, care nu mîncau bucate şi nu îmbiau prin pieţe şi Noi i am făcut pe unii din voi ispită pentru ceilalţi. Voiţi să fiţi statornici? Domnul tău vede.

23. Şi zic cei ce nu nădăjduiesc într o întîlnire: “De nu se vor trimite asupra noastră îngerii, sau de nu vom vedea pe Domnul nostru…” Ei sînt îngîmfaţi întru inimile lor şi se fudulesc cu fudulie mare.

24. În ziua cînd vor vedea îngerii, în acea zi nu va fi veste bună pentru cei nelegiuiţi şi ei vor zice: “Departe, departe”.

25. Şi Ne vom apropia de faptele pe care le au făcut ei şi le vom face întru colb împrăştiat.

26. Locuitorii raiului vor avea în ziua aceea mai bună locuinţă şi mai frumos loc de repaus pentru amiazăzi.

27. În ziua aceea, se va despica cerul şi nourii şi vor fi trimişi îngerii.

28. Stăpînirea va fi, în ziua aceea, într adevăr a celui îndurat şi va fi o zi grea pentru cei necredincioşi.

29. Şi, în ziua aceea, îşi va muşca nelegiuitul mîinile şi va zice: “O, de aş fi luat un drum cu cel trimis!

30. Vai, să nu l fi primit pe cutare ca prieten!

31. Da, el m a dus în rătăcire departe de îndemnare, după ce a venit ea la mine; şi Satan este trădătorul oamenilor”.

32. Şi trimisul zise: “Doamne, poporul meu ţine acest Coran de bîrfeală!”

33. Şi aşa dădurăm Noi fiecărui profet un duşman dintre nelegiuiţi; însă Domnul tău ajunge ca ocîrmuitor şi ajutător.

34. Şi cei necredincioşi zic: “De ce nu s a trimis Coranul asupra lui deodată?” Aşa a fost pentru ca să întărim prin aceasta inima ta şi Noi l am citit frumos.

35. Şi ei nu ţi vor aduce vreo pildă, fără ca să aducem Noi adevărul şi o tîlcuire mai frumoasă.

36. Cei ce vor fi adunaţi pe feţele lor în iad, aceia vor avea locul cel mai rău şi vor rătăci cel mai mult de la drum.

37. Şi Noi i am adus lui Moise Scriptura şi l am pus pe fratele său Aaron ca sfetnic.

38. Şi Noi am zis: “Mergeţi la poporul care a ţinut de mincinoase semnele Noastre, căci voim să i dăm cu totul pierzării”.

39. Şi poporul lui Noe, cînd ţinură de mincinos pe trimisul, îi înecarăm şi i făcurăm ca semn pentru oameni, şi Noi am pregătit pentru cei nelegiuiţi pedeapsă dureroasă.

40. Şi Ad şi Thamud şi locuitorii din Er Rass şi multe neamuri între ei…

41. Pentru toţi făcurăm pilde şi i stîrpirăm cu desăvîrşire.

42. Şi ei trecură pe lîngă cetatea asupra căreia a plouat o ploaie nenorocită. Oare nu văzură ei? însă ei nu nădăjduiesc în înviere.

43. Şi cînd te văzură, te luară în rîs: “Oare acesta este acela pe care l a trimis Dumnezeu ca trimis?

44. El aproape ne ar fi amăgit de la zeii noştri, de nu ne am fi ţinut de ei!” Însă, cînd vor vedea pedeapsa, vor şti ei cine a rătăcit mai mult de la drum.

45. Ce crezi? Cine ia pofta sa ca Dumnezeu, aceluia vrei să i fii scut?

46. Sau crezi că cei mai mulţi din ei aud sau pricep? Ei sînt numai ca vitele, ba au rătăcit încă mai mult de la drum.

47. Oare nu l ai văzut pe Domnul tău, cum a prelungit umbra? Şi de ar fi voit, ar fi lăsat o locului; apoi facem soarele arătător spre ea,

48. apoi o tragem la Noi cu uşurinţă

49. şi El este cel ce v a făcut noaptea ca haină şi somnul spre odihnă şi v a pus ziua pentru sculare.

50. Şi El este cel ce trimite vînturile ca binevestitori înaintea îndurării Sale. Şi Noi trimitem din cer apă curată,

51. ca să înviem prin ea o ţară moartă şi să o dăm de băut făpturilor Noastre, vitelor şi oamenilor în mulţime.

52. Şi Noi am împărţit o între ei, ca să se lase îndemnaţi; însă cei mai mulţi oameni nu voiesc, din nemulţumire.

53. De am fi voit, am fi trimis în fiecare cetate un îndemnător.

54. Deci, nu asculta de cei necredincioşi, ci te luptă împotriva lor, împreună cu el, cu luptă mare.

55. Şi El este cel ce a slabozit cele două ape; una bună, dulce, alta sărată, amară şi a pus între amîndouă un perete şi un zid împiedicător.

56. Şi El l a făcut pe om din apă şi i a dat înrudire şi cuscrie; şi Domnul tău este puternic.

57. Şi ei respectă, afară de Dumnezeu, ceva ce nici nu le ajută, nici nu le strică. Şi cel necredincios este un ajutor al lui Satan, împotriva Domnului său.

58. Şi Noi te am trimis numai ca binevestitor şi îndemnător.

59. Spune: “Nu cer de la voi o răsplată pentru aceasta, doar dacă fiecine voieşte, apucă drumul spre Domnul său”.

60. Şi încrede te în cel viu, care nu moare, şi preamăreşte l pe El — şi îndestul cunoaşte El păcatele robilor Săi — care a făcut cerurile şi pămîntul şi ceea ce este între ele, în şase zile. Apoi s a suit pe tron El, cel îndurător. Întreabă despre El pe unul priceput.

61. Şi cînd li se spune: “Închinaţi vă celui îndurător!”, zic ei: “Şi este cel îndurător? Oare să ne închinăm la ceea ce ne porunceşti tu?” şi li se măreşte îndărătnicia.

62. Binecuvîntat fie cel ce a făcut cetăţi în cer şi a pus acolo o candelă şi luna luminoasă.

63. Şi El este cel ce a făcut noaptea şi ziua să şi urmeze pentru cel ce voieşte să se lase îndemnat şi voieşte să fie mulţumitor,

64. şi robii lui Dumnezeu sînt aceia care îmblă pe pămînt cu blîndeţe şi cînd vorbesc către ei proştii, apoi zic ei: “Pace!”

65. Şi cei ce petrec noaptea prosternaţi înaintea Domnului lor sau stînd;

66. şi cei ce zic: “Doamne depărtează de la noi pedeapsa iadului! Pedeapsa lor este chin veşnic; rea este ea ca locuinţă şi loc”.

67. Şi cei care, cînd dăruiesc, nu sînt istrăvitori nici zgîrciţi, ci stau la mijloc întru aceasta;

68. şi cei care nu cheamă lîngă Dumnezeu alt Dumnezeu şi nu omoară sufletul care l a oprit Dumnezeu, dacă nu e după dreptate şi nu curvesc, iar cel ce face aceasta, află pedeapsă.

69. Îndoită să fie pedeapsa în ziua învierii şi în veci să rămîie în ea dispreţuit:

70. afară de cel ce se căieşte şi crede şi se poartă bine, Dumnezeu va schimba răul lor întru bine. Şi Dumnezeu este iertător, îndurător.

71. Şi cel ce se căieşte şi face bine, spre el se întoarce Dumnezeu.

72. Şi cei ce nu dau mărturie mincinoasă, şi dacă trec pe lîngă bîrfeală, apoi trec cu vrednicie;

73. Şi cei care, dacă se îndeamnă, prin un semn, de către Domnul lor, nu cad jos ca surzii şi orbii;

74. Şi aceia care zic: “Doamne, dă ne de la muierile noastre şi urmaşii noştri răcoare pentru ochi şi fă ne pilde pentru cei cu frica lui Dumnezeu!”

75. Acelora li se va răsplăti cerul al şaptelea, pentru că au fost statornici, şi vor fi primiţi acolo cu salutare şi pace.

76. Vor petrece acolo în veci — locuinţă şi loc frumos!

77. Spune: “Nu se îngrijeşte de voi Domnul meu, dacă nu l chemaţi. L aţi ţinut de mincinos pe trimis, dar veţi fi în chin vecinie”.

XXVI
SURA POEŢILOR
Din Mekka şi este cu două sute douăzeci şi opt de semne.
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR

1. TSM. Acestea sînt semnele cărţii răsvădite.

2. Poate că te sfîrşeşti de scîrbă, pentru că ei nu cred,

3. de am voi Noi, am trimite asupra lor din cer un semn, atunci s ar pleca gîtul lor cu umilinţă.

4. Însă nu le mai vine îndemnarea nouă de la cel îndurător, fără ca ei să se întoarcă

5. şi să nu o ţină de minciună, însă va veni o veste la ei despre ceea de ce şi bat joc.

6. Oare n au privit ei la pă mînt, cum am lăsat Noi să răsară tot soiul frumos?

7. Întru aceasta este un semn, şi totuşi cei mai mulţi din ei nu sînt credincioşi.

8. Şi Domnul tău El este cel puternic, îndurat.

9. Şi cînd îl chemă Domnul tău pe Moise: “Mergi la poporul cel nelegiuit,

10. poporul lui Faraon, ori de nu se tem de Mine”,

11. zise el: “Doamne, mă tem că mă vor ţine de minciunos;

12. şi poporul meu e strîmtorat şi nu e slobodă limba mea, deci trimite pe Aaron.

13. Şi asupra mea este vină şi mă tem că mă vor omorî”.

14. El zise: “Ba nu! Mergeţi amîndoi cu semnele Noastre. Noi sîntem cu voi şi auzim.

15. Şi mergeţi la Faraon şi ziceţi: Noi sîntem trimişii Domnului veacurilor,

16. ca să trimiţi cu noi pe fiii lui Israel”.

17. El zise: “Oare nu te am crescut noi ca pe un copil? Şi ai petrecut între noi ani ai vieţii tale,

18. şi ai făcut fapta pe care ai făcut o; şi tu eşti nemulţumitor” .

19. El zise: “Am făcut o, însă eram în rătăcire.

20. Şi am fugit de la voi, pentru că mă temeam de voi, şi mi a dăruit Domnul meu înţelepciune şi m a făcut un trimis.

21. Şi aceasta este mila ce ne ai arătat o, că ai robit pe fiii lui Israel”.

22. Faraon zise: “Şi este Domnul veacurilor?”

23. El zise: “Domnul cerurilor şi al pămîntului şi al cerurilor ce sînt între amîndouă, dacă sînteţi credincioşi”.

24. El zise către cei din jurul său: “Oare nu auziţi?”

25. El zise: “Domnul vostru şi Domnul protopărinţilor voştri”.

26. El zise: “Trimisul vostru, care fu trimis la voi, este îndrăcit”.

27. El zise: “Domnul răsăritului şi al apusului şi al celor ce sînt între acestea, dacă sînteţi pricepuţi”.

28. El zise: “Dacă primeşti alt Dumnezeu afară de mine, te voi pune între cei închişi”.

29. El zise: “Dar dacă aş veni la tine cu un lucru răsvădit?”

30. El zise: “Atunci, dă l, dacă eşti iubitor de adevăr!”

31. El, deci, aruncă toiagul său şi acesta se făcu un balaur răsvădit.

32. Şi el scoase mîna sa, şi aceasta era albă pentru privitori.

33. El zise către fruntaşii din jurul său: “Acesta este un fermecător priceput.

34. El voieşte să vă alunge din ţară cu fermecătura sa. Deci ce porunciţi?”

35. Ei ziseră: “Opreşte l pe el şi pe fratele său şi trimite în oraşe adunători,

36. ca să aducă toţi fermecătorii pricepuţi”.

37. Deci, fură adunaţi fermecătorii, la timp hotărît, într o zi orînduită.

38. Şi se spuse oamenilor: “Sînteţi adunaţi?

39. Poate vom urma fermecătorilor, dacă vor fi biruitori”.

40. Şi cînd veniră fermecătorii, ziseră lui Faraon: “Avea vom răsplată, dacă vom fi biruitori?”

41. El zise: “Bine, voi să fiţi între cei de aproape!”

42. Moise le zise: “Aruncaţi ceea ce aveţi de aruncat!”

43. Atunci aruncară frînghiile lor şi toiegele lor şi ziseră: “Pe puterea lui Faraon! Noi sîntem biruitori”.

44. Atunci aruncă Moise toiagul său, şi acesta înghiţi înşelăciunea lor.

45. Atunci se prosternară fermecătorii, închinîndu se.

46. Ei ziseră: “Credem în Domnul veacurilor,

47. Domnul lui Moise şi al lui Aaron!”

48. El zise: “Credeţi în el înainte de ce v am dat voie? El este stăpînul vostru, care v a învăţat
fermecătura. Dar şi pe mine mă veţi cunoaşte!

49. Eu vă voi tăia mîinile şi picioarele voastre schimbiş şi vă voi răstigni pe toţi”.

50. Ei ziseră: “Nu strică! La Domnul nostru ne vom întoarce,

51. Dorim ca Domnul nostru să ne ierte păcatele noastre, căci sîntem cei dintîi credincioşi”.

52. Şi Noi descoperirăm lui Moise: “Purcede noaptea cu robii Mei, căci sînteţi prigoniţi”.

53. Şi trimise Faraon în oraşe adunători:

54. “Aceştia sînt numai o ceată mică,

55. şi ei sînt înfuriaţi asupra noastră,

56. însă noi sîntem mulţi şi ne păzim”.

57. Aşa îi scoaserăm din grădini şi de la izvoare,

58. şi de la comori şi locuri cinstite.

59. Aşa, şi Noi Ie dădurăm moştenire fiilor lui Israel

60. şi ei le urmară la răsăritul soarelui.

61. Şi cînd se văzură întreolaltă cele două cete, ziseră tovarăşii lui Moise: “Noi sîntem ajunşi!”

62. El zise: “Ba nu! Cu mine este Domnul meu şi El mă va ocîrmui!”

63. Atunci îi descoperirăm lui Moise: “Loveşte cu toiagul tău marea!” Şi ea se despică şi fiecare parte era ca un munte mare.

64. Şi apoi îi apropiară pe ceilalţi.

65. Şi Noi îl mîntuirăm pe Moise şi pe toţi cei împreună cu el.

66. Apoi îi înecarăm pe ceilalţi.

67. Întru aceasta este un semn, însă cei mai mulţi din ei nu cred.

68. Şi Domnul tău este cel puternic, îndurător.

69. Şi citeşte le lor istoria lui Avraam,

70. Cînd zise el părintelui său şi poporului său: “Cui vă închinaţi?”

71. Ei ziseră: “Ne închinăm idolilor şi le slujim mereu”.

72. El zise: “Oare vă aud ei, cînd îi chemaţi,

73. sau vă ajută sau vă strică?”

74. Ei ziseră: “Ba nu! Dar am aflat pe părinţii noştri făcînd aşa”.

75. El zise: “Aţi văzut aceea, la ce vă închinaţi,

76. voi şi protopărinţii voştri?”

77. Dar ei îmi sînt duşmani, afară de Domnul veacurilor,

78. care m a făcut şi mă ocîrmuieşte,

79. care mă nutreşte şi mă adapă;

80. şi dacă sînt bolnav, mă vindecă.

81. Şi care mă lasă să mor, apoi mă învie;

82. şi despre care nădăjduiesc că mi va ierta păcatele, în ziua judecăţii.

83. Doamne, dă mi înţelepciune şi lasă mă să urmez celor drepţi!

84. Dă mi limba adevărului între cei de apoi,

85. Şi fă mă oştean al grădinii plecării.

86. Şi iartă i tatălui meu, el era rătăcitor,

87. Şi nu mi face ruşine în ziua învierii,

88. în ziua cînd nu foloseşte nici avere, nici copii,

89. doar dacă vine cineva la Dumnezeu cu inima paşnică.

90. Şi să fie apropiat raiului de cei ce se tem de Dumnezeu,

91. şi să se descopere focul iadului pentru cei rătăciţi,

92. şi să li se zică: “Unde e aceea la ce v aţi închinat,

93. afară de Dumnezeu? Oare vă vor ajuta ei, sau li se va ajuta?”

94. Şi ei să fie aruncaşi peste cap acolo, ei şi cei rătăciţi,

95. şi cetele diavolului la un loc.

96. Ei vor zice acolo, certîndu se întreolaltă:

97. “Pe Dumnezeu, noi am fost în rătăcire răsvădită,

98. cînd v am făcut asemenea cu Domnul veacurilor,

99. şi numai păcătoşii ne au dus în rătăcire.

100. Şi n avem mijlocitor

101. şi nici prieten călduros.

102. Însă de ar fi întoarcere pentru noi, am fi credincioşi”.

103. Întru aceasta este un semn, dar cei mai mulţi nu crezură.

104. Şi Domnul tău este cel puternic, îndurător.

105. Poporul lui Noe îi ţinu de mincinoşi pe trimişi,

106. cînd le zise Noe, fratele lor: “Oare nu vă veţi teme de Dumnezeu?

107. Eu vă sînt trimis credincios,

108. deci, temeţi vă de Dumnezeu şi ascultaţi de mine.

109. Şi nu cer pentru aceasta răsplată; răsplata mea este la Domnul veacurilor.

110. Deci, temeţi vă de Dumnezeu şi ascultaţi de mine”.

111. Ei ziseră: “Oare să ţi credem, dacă ţi urmează lepădăturile?”

112. EI zise: “N am cunoştinţă despre ceea ce fac ei;

113. socoteala lor este la Domnul meu, dacă numai aţi pricepe!

114. Şi eu nu i lepăd pe cei credincioşi;

115. eu sînt numai un îndemnător răsvădit”.

116. Ei ziseră: “Dacă nu vei înceta, o, Noe, vei fi ucis cu pietre!”

117. El zise: “Doamne, poporul meu mă ţine de mincinos,

118. deci, judecă între mine şi ei şi mîntuieşte mă, şi pe cei credincioşi cu mine!”

119. Atunci îl mîntuirăm pe el şi pe cei împreună cu el în corabia încărcată.

120. Apoi înecarăm pe cei ce rămaseră.

121. întru aceasta este un semn, dar cei mai mulţi din ei nu cred.

122. Şi Domnul tău este cel puternic, îndurător.

123. Ad îi ţinu de mincinoşi pe trimişi,

124. cînd le zise lor Hud, fratele lor: “Oare nu vă veţi teme de Dumnezeu?

125. Eu vă sînt un trimis credincios;

126. Deci, temeţi vă de Dumnezeu şi ascultaţi de mine.

127. Şi nu cer pentru aceasta răsplată; răsplata mea este la Domnul veacurilor.

128. Zidiţi pe toată înălţimea un semn, să vă jucaţi,

129. şi ridicaţi zidiri, ca să fiţi nemuritori?

130. Şi cînd atacaţi, atacaţi cu îngîmfare?

131. Deci, temeţi vă de Dumnezeu şi ascultaţi de mine.

132. Şi temeţi vă de cel, care v a dat prisosinţă în ceea ce cunoaşteţi,

133. v a dat prisosinţă în vite şi fii

134. şi grădini şi izvoare.

135. Eu mă tem pentru voi de pedeapsa unei zile mari”.

136. Ei ziseră: “Ne este totuna, ori de propovăduieşti, sau nu propovăduieşti.

137. Aceasta este numai o plăsmuire a înaintaşilor,

138. şi noi nu vom fi pedepsiţi”.

139. Ei, deci, îl ţinură de mincinos şi Noi îi pierdurăm. Întru aceasta este un semn, însă cei mai mulţi din ei nu crezură.

140. Şi Domnul tău este cel puternic, îndurător.

141. Thamud îi ţinu de mincinoşi pe trimişi,

142. cînd le zise Salih, fratele lor: “Oare nu vă veţi teme de Dumnezeu?

143. Eu vă sînt un trimis credincios,

144. deci, temeţi vă de Dumnezeu şi ascultaţi de mine.

145. Şi nu cer pentru aceasta răsplată; răsplata mea este la Domnul veacurilor.

146. Oare veţi rămîne singuri în ceea ce e aici?

147. În grădini şi la izvoare?

148. Şi la semănături şi fenici cu flori gingaşe?

149. Şi vă scobiţi în munţi case cu iscusinţă!

150. Deci, temeţi vă de Dumnezeu şi ascultaţi de mine,

151. şi nu ascultaţi de porunca celor stricaţi,

152. cei ce fac daună pe pămînt şi nu fac bine”.

153. Ei ziseră: “Tu eşti numai unul fermecat!

154. Tu eşti numai un om ca şi noi, deci, dă un semn, dacă iubeşti adevărul!”

155. El zise: “Această iapă de cămilă să aibă o adăpare şi voi o adăpare într o zi anumită.

156. Dar să nu o atingeţi cu vreun rău, căci vă va apuca pedeapsa unei zile mari”.

157. Ei însă o ologiră şi dimineaţa se căiră

158. şi i apucă pedeapsa. Întru aceasta este un semn, însă cei mai mulţi nu crezură.

159. Şi Domnul tău este cel puternic, îndurător.

160. Poporul lui ţinu de mincinoşi pe cei trimişi,

161. cînd le zise Lot, fratele lor: “Oare nu vă veţi teme de Dumnezeu?

162. Eu vă sînt un trimis credincios,

163. deci temeţi vă de Dumnezeu şi ascultaţi de mine.

164. Şi nu cer pentru aceasta răsplată; răsplata mea este la Domnul veacurilor.

165. Oare mergeţi voi la bărbaţii din toată lumea

166. şi lăsaţi în urmă ceea ce v a făcut vouă Domnul vostru ca muieri? Ba, sînteţi un popor păcătos”.

167. Ei ziseră: “Dacă nu vei înceta, o, Lot, vei fi alungat”.

168. El zise: “Eu urăsc faptele voastre,

169. Doamne, mîntuieşte mă pe mine şi poporul meu de faptele lor!”

170. Şi Noi îl mîntuirăm pe el şi pe poporul său cu toţii,

171. afară de o babă, care a întîrziat.

172. Apoi, i am pierdut pe ceilalţi,

173. şi lăsarăm să ploaie asupra lor o ploaie şi rea a fost ploaia celor îndemnaţi.

174. Întru aceasta este un semn, însă cei mai mulţi nu crezură.

175. Şi Domnul tău este puternic, îndurător.

176. Locuitorii pădurilor îi ţinură de mincinoşi pe cei trimişi,

177. cînd le zise lor Şoeib: “Oare nu vă veţi teme de Dumnezeu?

178. Eu vă sînt un trimis credincios.

179. Deci, temeţi vă de Dumnezeu şi ascultaţi de mine.

180. Şi nu cer pentru aceasta răsplată; răsplata mea este la Domnul veacurilor.

181. Daţi măsură dreaptă şi nu o scurtaţi

182. şi cîntăriţi cu cîntar drept

183. şi nu i înşelaţi pe oameni la averea lor şi nu faceţi daună pe pămînt

184. şi temeţi vă de cel ce v a făcut pe voi şi cetele cele dinainte”.

185. Ei ziseră: “Tu eşti numai unul fermecat;

186. tu eşti un om ca noi şi noi te ţinem de mincinos.

187. Deci lasă să cadă asupra noastră bucăţi de cer, dacă eşti iubitor de adevăr”.

188. El zise: “Domnul meu ştie mai bine ceea ce faceţi”.

189. Şi ei îl ţinură de mincinos, atunci îi apucă pedeapsa zilei nourului; a fost pedeapsa unei zile mari.

190. Întru aceasta era un semn, însă mulţi din ei nu crezură.

191. Şi Domnul tău este puternic, îndurător.

192. Şi el este o trimitere a Domnului veacurilor.

193. S a pogorît împreună cu el duhul cel credincios

194. asupra inimii tale, ca să fii îndemnător,

195. în limba arabă cea răsvădită.

196. Şi el este în scripturile înaintaşilor.

197. Oare nu le va fi lor aceasta un semn, ca să l cunoască înţelepţii fiilor lui Israel?

198. De l am fi trimis la unul dintre barbari,

199. şi de l ar fi citit asupra lor, ei n ar fi crezut.

200. Aşa am orînduit o Noi în inimile păcătoşilor.

201. Ei nu cred în el, pînă ce nu văd pedeapsa cea dureroasă.

202. Şi ea va veni asupra lor pe neaşteptate, fără ca ei să o ştie.

203. Şi ei vor zice: “Oare va fi pentru noi aşteptare?”

204. Oare cer ei pedeapsa Noastră?

205. Oare ce crezi, de i am mai lăsa ani în belşug

206. şi apoi ar veni la ei ceea ce li s a ameninţat,

207. şi nu le ar folosi ceea ce au avut în belşug.

208. Şi Noi nu dărîmăm o cetate, dacă n a avut îndemnători

209. spre îndemnare, căci Noi nu sîntem cu nedreptate.

210. Şi nu s au coborît cu el Satanele,

211. Nu li se cuvine şi nici nu pot.

212. Căci sînt departe de auzire,

213. şi nu chema lîngă Dunmezeu alt Dumnezeu, ca să nu fii pedepsit,

214. şi îndeamnă gloata ta cea mai de aproape

215. şi pleacă aripa ta la aceia dintre credincioşi care îţi urmează.

216. Şi de se vor răsvrăti împotriva ta, spune: “Eu n am de a face cu faptele voastre!”

217. Şi încrede te în cel puternic, îndurător,

218. care te vede cînd te scoli

219. şi umbli încolo şi ncoace între închinători.

220. El este cel ce aude, cel ce ştie.

221. Să vă vestesc despre aceia, asupra cărora s au pogorît Satanele?

222. Se coboară asupra tuturor mincinoşilor păcătoşi;

223. împărtăşesc cele auzite; însă cei mai mulţi minţesc.

224. Şi poeţii, lor le urmează cei ce rătăcesc.

225. Oare nu vezi cum umblă nebuni în toată valea,

226. şi vorbesc ceea ce nu fac?

227. Afară de cei ce cred şi se poartă bine şi şi aduc aminte adesea de Dumnezeu

228. şi se apără, dacă li s a făcut strîmbătate. Şi vor şti cei nelegiuiţi cum să se întoarcă la Dumnezeu.

XXVII
SURA FURNICII
Din Mekka şi este cu nouăzeci şi cinci de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR

1. TS. Acestea sînt semnele Coranului şi ale unei cărţi răsvădite:

2. ale ocîrmuirii şi Bunăvestirii pentru cei credincioşi,

3. care împlinesc rugăciunea şi dau milostenii şi cred cu tărie în lumea de apoi.

4. Cei ce nu cred în lumea de apoi, lor le am împodobit Noi faptele şi ei sînt în rătăcire.

5. Aceştia sînt aceia pentru care este o pedeapsă rea şi, în lumea de apoi, sînt ei pierduţi.

6. Şi tu ai primit Coranul de la unul înţelept, priceput.

7. Şi cînd a zis Moise gloatei sale: “Eu văd un foc. Voi să vă aduc veste de la el, sau vă voi aduce o flacără arzătoare, ca să vă încălziţi”.

8. Şi cînd a venit el încolo, s a strigat către eî: “Binecuvîntat este cel ce e în foc şi cel ce e în jurul său, şi mărire lui Dumnezeu, Domnului veacurilor!

9. O, Moise, eu sînt Dumnezeu, cel puternic, înţelept.

10. Şi aruncă toiagul tău!” Şi cînd îl văzu mişcîndu se ca un şarpe, o apucă la fugă şi nu se întoarse: “O, Moise, nu te teme. Nu se tem de Mine cei trimişi,

11. doar dacă a fost cineva nelegiuit, apoi a schimbat binele cu răul. Eu doar sînt iertător, îndurător.

12. Şi bagă mîna ta în sînul tău şi o vei scoate albă fără un rău: unul din cele nouă semne pentru Faraon şi poporul său; ei sînt un popor nelegiuit”.

13. Şi cînd se făcură semnele Noastre, înaintea ochilor lor, ziseră ei: “Aceasta este fermecătură răsvădită!”

14. Şi ei se lepădară de ele, măcar că sufletele lor erau încredinţate de ele, întru nedreptate şi îngîmfare. Vezi cum este sfîrşitul nelegiuiţilor!

15. Şi Noi dădurăm lui David şi lui Solomon ştiinţă şi ei ziseră: “Mărire lui Dumnezeu, care ne a ales înaintea multora din servii Săi credincioşi”.

16. Şi Solomon îl moşteni pe David, Şi el zise: “O, voi, oamenilor, noi furăm învăţaţi în limba păsărilor şi nouă ni s a dat din toate lucrurile. Aceasta este o milă răsvădită”.

17. Şi se adunară la Solomon cetele sale de duhuri, oameni şi păsări, şi erau bine orînduite,

18. pînă ce veniră la valea furnicilor. Zise o furnică: “O, voi, furnicilor, intraţi în locuinţele voastre, ca să nu vă strivească Solomon şi cetele sale, fără să o ştie”.

19. El surîse de cuvintele lor şi zise: “Doamne, mînă mă, ca să ţi mulţumesc pentru mila Ta, cu care m ai miluit pe mine şi pe părinţii mei şi ca să mă port bine, cum îţi place, şi lasă mă să intru la îndurarea ta între robii tăi cei cinstiţi”.

20. Şi el cercetă păsările şi zise: “De ce nu văd eu pupăza? Poate nu este de faţă?

21. Eu o voi pedepsi cu o pedeapsă aspră sau o voi junghia, doar dacă mi se va aduce o dezvinuire răsvădită”.

22. Şi ea nu întîrzie mult şi zise: “Eu ştiu ceea ce tu nu ştii şi ţi aduc din Sabba o veste hotărîtă.

23. Eu am aflat o muiere domnind asupra lor, şi ei i s a dat din toate lucrurile, ea avea un tron măreţ.

24. Eu am aflat o pe ea şi pe poporul ei închinîndu se soarelui în loc de Dumnezeu; şi le a împodobit lor Satan faptele lor şi i a abătut de la drum şi ei nu sînt bine ocîrmuiţi.

25. Oare nu voiesc ei să se închine lui Dumnezeu, care scoate cele ascunse în ceruri şi pe pămînt şi care ştie ce ascund şi descoperă ei?

26. Dumnezeu! Nu este Dumnezeu, afară de El, Domnul tronului măreţ!”

27. El zise: “Vom vedea ori de ai spus adevărul sau ai minţit.

28. Du te cu această scrisoare a mea şi arunc o înaintea lor, apoi întoarce te de la ei şi caută ce vor răspunde”.

29. Ea zise: “O, voi fruntaşilor, s a aruncat înaintea mea o scrisoare cinstită.

30. Ea este de la Solomon şi este în numele lui Dumnezeu cel milostiv, îndurător.

31. Nu vă ridicaţi împotriva mea, ci veniţi ca moslemi la mine”.

32. Ea zise: “O, voi, fruntaşilor, sfătuiţi mă la treaba mea. Eu nu hotărăsc vreo treabă, pînă ce nu daţi voi mărturie”.

33. Ei ziseră: “Noi avem putere şi virtute mare, însă porunca e la tine şi caută ce porunceşti” .

34. Ea zise: “Dacă regii intră într o cetate, o dărîmă şi pe cei mai puternici ai poporului îi înjosesc. Aşa fac ei.

35. Şi eu voi să le trimit lor un dar şi voi să aştept ce mi vor aduce înapoi solii”.

36. Şi cînd veni ea la Solomon, zise el: “Voiţi să mi măriţi averea? Însă ceea ce mi a dat mie Dumnezeu este mai bun, decît ceea ce v a dat vouă. Voi, însă, vă bucuraţi cu darul vostru.

37. Întoarce te la ei şi noi vom veni la ei cu oştiri, cărora nu le vom putea sta împotrivă şi noi îi vom alunga, ruşinaţi, umiliţi”.

38. El zise: “O, voi, fruntaşilor, cine îmi va aduce tronul ei, înainte de ce vor veni ei la mine ca moslemi?”

39. Un înfrînt între duhuri zise: “Eu ţi l voi aduce, înainte de ce te vei ridica de pe locul tău, căci eu sînt puternic la aceasta, credincios”.

40. Zise acela, la care era ştiinţa din scriptură: “Eu ţi l aduc, înainte de ce se va întoarce la tine privirea ta.” Şi cînd l a văzut pe el stînd înaintea lui, zise: “Acesta este un har de la Domnul meu, ca să mă ispitească, ori de sînt mulţumitor sau nemulţumitor, şi cel ce e mulţumitor, mulţumitor numai pentru sine însuşi, şi cel ce e nemulţumitor — Domnul meu doar este avut, darnic”.

41. El zise: “Faceţi i ei tronul necunoscut, să vedem ori de ea este bine ocîrmuită, sau nu e ocîrmuită”.

42. Şi cînd veni ea, zise: „Aşa este tronul tău?” Ea zise: “Pare că el este” — Şi nouă ni s a dat înţelepciune înaintea ei şi noi ne făcurăm moslemi.

43. însă pe ea a abătut o ceea ce cinstea ea în locul lui Dumnezeu; ea este din poporul necredincioşilor.

44. Ei i se spuse: “Intră în curte!” Şi cînd îl văzu, îl ţinu de un loc şi descoperi coapsele. El zise: “Aceasta este o curte pardosită cu sticlă”.

45. Ea zise: “Doamne am păcătuit împotriva mea însămi şi mă supun, împreună cu Solomon, lui Dumnezeu, Domnul veacurilor”.

46. Şi Noi trimiserăm la Thamud pe Sâlih, fratele lor: “Slujiţi lui Dumnezeu!” Şi ei se făcură două partide ce se certau.

47. El zise: “O, poporul meu, de ce căutaţi să aduceţi răul înaintea binelui? De ce nu l rugaţi pe Dumnezeu de iertare? Poate veţi afla îndurare”.

48. Ei ziseră: “Avem semne rele de la tine şi de la cei împreună cu tine”. El zise: “Semnul vostru este la Dumnezeu; da, voi sînteţi un popor ce se va ispiti”.

49. Şi erau în cetate nouă înrudiţi, care făceau daună în ţară şi nu se purtau bine.

50. Ei ziseră: “Juraţi pe Dumnezeu că ne vom arunca, noaptea, asupra sa şi asupra gloriei sale. Apoi vom zice rudei sale celei mai de aproape: “Noi n am fost martori la pieirea gloatei sale, noi iubim adevărul”.

51. Şi ei plăsmuiră un vicleşug şi Noi plăsmuirăm un vicleşug, fără ca ei să vadă.

52. Şi priveşte cum a fost sfîrşit vicleşugul lor: Noi îi nimicirăm pe ei şi poporul lor cu toţii,

53. şi acele case ale lor se făcură pustii, pentru că ei erau nelegiuiţi; întru aceasta este un semn pentru poporul priceput.

54. Şi Noi îi mîntuirăm pe credincioşi şi temători de Dumnezeu.

55. Şi adă ţi aminte de Lot, cînd zise poporului său: “Voi intraţi în ruşine, văzînd cu ochii?

56. Oare vă apropiaţi cu poftă de bărbaţi, în loc de muieri? Ba voi sînteţi un popor nebun!”

57. Şi răspunsul poporului său a fost că ei au zis: “Alungaţi gloata lui Lot din cetatea voastră; ei sînt oameni care se ţin de curaţi”.

58. Şi Noi îl mîntuirăm pe el şi gloata sa, afară de muierea sa, care era, după hotărîrea Noastră, între cei întîrziaţi.

59. Şi Noi lăsarăm să ploaie asupra lor o ploaie şi rea a fost ploaia celor îndemnaţi.

60. Spune: “Mărire lui Dumnezeu şi pace asupra robilor Săi, pe care i a ales! Este Dumnezeu mai bun sau ceea ce i faceţi asemenea?”

61. Cine a făcut cerurile şi pămîntul şi vă trimite vouă din ceruri apă, prin care lăsăm să răsară grădini frumoase? Nu vă este dat să lăsaţi să răsară pomi. Un Dumnezeu lîngă Dumnezeu? Ba ei sînt un popor, care face asemenea pe alţii cu Dumnezeu.

62. Oare cine a întemeiat pămîntul şi l a pus în mijlocul rîurilor şi i a pus munţi puternici şi a pus o stavilă între cele două ape? Un Dumnezeu lîngă Dumnezeu? Ba cei mai mulţi din ei n au pricepere.

63. Cine îi răspunde celui asuprit dacă l cheamă şi ia răul de pe el şi vă face urmaşi pe pămînt? Un Dumnezeu lîngă Dumnezeu? Puţini numai se lasă îndemnaţi.

64. Cine vă ocîrmuieşte prin întunecimi pe uscat şi pe mare? Şi cine trimite vinturile ca binevestitori înaintea îndurării Sale? Un Dumnezeu lîngă Dumnezeu? Dumnezeu e mai presus decît aceea ce i faceţi Lui asemenea.

65. Cine face făptura şi apoi o înnoieşte? Şi cine vă îngrijeşte din cer şi de pe pămînt? Un Dumnezeu lîngă Dumnezeu? Spune: “Aduceţi dovada voastră, dacă sînteţi iubitori de adevăr”.

66. Spune: “Nu cunoaşte nume în ceruri şi pe pămînt cele ascunse, decît Dumnezeu, şi ei nu ştiu

67. cînd vor fi înviaţi.

68. însă ştiinţa lor a ajuns la cea din lumea de apoi, dar ei stau la îndoială despre aceasta. Ba ei sînt orbi faţă de aceasta.

69. Şi cei necredincioşi zic: “Dacă sîntem ţărînă noi şi părinţii noştri, oare ne vom scula?

70. Aceasta s a făgăduit nouă şi părinţilor noştri, acum, de înainte. Acestea sînt numai basme ale înaintaşilor”.

71. Spune: “Umblaţi prin ţară şi priviţi, cum este sfîrşitul celor păcătoşi!”

72. Şi nu te scîrbi asupra lor şi nu fi îngrijit pentru vicleşugurile lor.

73. Şi ei zic: “Cînd va fi această juruinţă, dacă iubiţi adevărul?”

74. Spune: “Poate ceva ce voiţi ca să grăbească este chiar pe urma voastră”.

75. Domnul tău e plin de har faţă de oameni, dar cei mai mulţi nu i mulţumesc.

76. Şi Domnul tău ştie ce acopăr piepturile lor şi ce descopăr.

77. Şi nimic nu e ascuns în ceruri şi pe pămînt, ce n ar fi într o carte răsvedită.

78. Acest Coran istoriseşte fiilor lui Israel cele mai multe, despre care se ceartă ei.

79. El este o ocîrmuire şi o îndurare pentru cei credincioşi.

80. Domnul tău va judeca între ei întru înţelepciunea Sa şi El este cel puternic, ştiutor.

81. Încrede te în Dumnezeu, tu eşti într adevăr răsvădit.

82. Nu vei face pe morţi să audă şi nu vei face pe surzi să audă strigătul, dacă întorc ei spatele.

83. Şi nu eşti dregătorul celor orbi întru rătăcirea lor. Tu să l faci să audă numai pe cel ce crede în semnele Noastre, şi aceia sînt moslemi.

84. Şi cînd va cădea cuvîntul asupra lor, le vom scoate o vietate, din pămînt, care le va spune: “Oamenii nu s au încrezut în semnele Noastre”.

85. Şi într o zi vom aduna din tot poporul o ceată a acelora care ţineau de minciună semnele Noastre, şi ei vor fi opriţi

86. pînă ce va vorbi El, cînd vor veni ei: “Aţi ţinut de minciună semnele Mele, fără ca să le fi cuprins cu priceperea? Ce aţi făcut?”

87. Şi va cădea cuvîntul asupra lor pentru păcatele lor şi ei nu vor putea vorbi.

88. Oare n au văzut ei că Noi am pus noaptea, să se odihneasca în ea ziua, şi ziua, ca să vadă în ea. Întru aceasta sînt semne pentru poporul credincios.

89. Şi într o zi se va suna în trîmbiţă şi se vor înspăimînta cei din ceruri şi de pe pîmînt, afară de cei care îi plac lui Dumnezeu, şi toţi vor veni umiliţi.

90. Şi munţii, pe care îi credeai tari, vei vedea că se trec, cum se trec nourii; făptura lui Dumnezeu, care zideşte toate. El ştie ceea ce faceţi.

91. Cel ce vine cu bine, aceluia îi va fi bine pentru aceasta şi ei vor fi siguri de groaza zilei aceleia.

92. Iar cel ce vine cu rău — ei să fie aruncaţi cu feţele lor în foc; cum să vi se răsplătească, decît numai după faptele voastre?

93. Mie mi s a poruncit să slujesc numai Domnului ţării acesteia, pe care am sfinţit o. Şi ale Lui sînt toate lucrurile. Şi mi s a poruncit ca să fiu un moslem

94. şi să i citesc Coranul. Şi cel ce este ocîrmuit, e ocîrmuit numai pentru sine însuşi; iar dacă unul rătăceşte, atunci spune: “Eu sînt numai un îndemnător”.

95. Şi spune: “Mărire lui Dumnezeu, El vă va arăta semnele Sale şi voi le veţi cunoaşte; şi Domnul tău nu e nebăgător de seamă la ceea ce faceţi voi”.

XXVIII
SURA ISTORIEI
Din Mekka şi este cu optzeci şi opt de semne.
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR

1. TSM. Acestea sînt semnele cărţii răsvădite.

2. Noi îţi citim ceva din istoria lui Moise şi a lui Faraon, după adevăr, pentru un popor credincios.

3. Faraon s a făcut semeţ în ţară şi a împărţit poporul său în cete; o parte din ei o slăbi, junghiind fiii lor şi lăsînd să trăiască copilele lor. El era făcător de stricăciune.

4. Şi Noi voirăm să ne arătăm binevoitori faţă de cei slabi în ţară şi să i facem pilde şi să i facem moştenitori.

5. Şi voirăm să le dăm loc statornic în ţară şi să i arătăm lui Faraon şi lui Haman şi oştirilor lor, aceea de ce s au ferit.

6. Şi Noi îi descoperirăm maicii lui Moise: “Alăptează l şi, dacă te temi pentru el, aruncă l în rîu şi nu te teme şi nu te întrista. Noi ţi l vom da înapoi şi l vom face un trimis”.

7. Şi casa lui Faraon îl culese, ca să le fie el un duşman şi spre întristare. Faraon şi Haman şi oştirile lor au fost păcătoşi.

8. Şi zise soţia lui Faraon: “El este răcoarea ochiului pentru mine şi pentru tine. Nu l omorî, poate ne va fi de folos, sau îl vom primi ca fiu”. Şi ei nu prevăzură.

9. Şi dimineaţa inima maicii lui Moise era deşartă, încît aproape l ar fi dat de gol, dacă Noi nu i am fi legat inima, ca să se facă credincioasă.

10. Şi ea zise surorii sale: “Urmează i!” Şi ea privi din depărtare, ca ei să nu înţeleagă.

11. Şi Noi îi oprirăm lui la început ţîţele; atunci zise ea: “Să vă duc la oameni de casă, care îl vor îngriji pentru voi şi l vor păzi?”

12. Deci, îl dădurăm înapoi maicii sale, ca să se răcoreasă ochiul ei şi ea să nu se înstrăineze şi ca ea să ştie că juru inţa lui Dumnezeu este adevărată, deşi cei mai mulţi nu o cunosc.

13. Şi cînd ajunse vîrstnicia sa şi era deplin, îi dădură lui înţelepciune şi pricepere, şi aşa răsplătim Noi celor drepţi.

14. Şi el intră în cetate, pe timpul cînd nu băgau de seamă locuitorii; şi află acolo doi bărbaţi care se certau întreolaltă, unul din partida sa şi unul din duşmanii săi. Atunci îl chemă într ajutor cel din partida sa, împotriva celui din duşmanii săi. Atunci, îi dădu Moise un pumn duşmanului şi făcu un sfîrşit cu dînsul. El zise: “Aceasta este o faptă a lui Satan; el este un duşman care, hotărît, duce în rătăcire”.

15. El zise: “Doamne, eu am păcătuit împotriva mea însumi, deci iartă mi!” Şi El îl iertă, pentru că El este cei iertător, îndurător.

16. El zise: “Doamne, pentru că ai fost îndurător cu mine, nu voi fi ajutătorul nelegiuiţilor”.

17. Şi dimineaţa pîndea, temîndu se, prin cetate. Şi acela, căruia îi ajutase ieri, îl chemă într ajutor. Moise zise: “Hotărît, eşti în rătăcire!”

18. Şi cînd voi el să puie mîna pe cel ce era duşmanul amîndurora, zise el: “O, Moise, vrei să mă omori pe mine, cum l ai omorît ieri pe unul? Tu nu voieşti decît să fii un tiran în ţară şi nu voieşti să faci pace”.

19. Şi veni un bărbat, alergînd, din capătul cetăţii. El zise: “O, Moise, fruntaşii se sfătuiesc să te omoare; deci, ieşi afară, eu îţi sînt un bun sfătuitor”.

20. Şi el ieşi de acolo, cu frică pîndind, şi zise: “Doamne, mîntuieşte mă de poporul nelegiuiţilor!”

21. Şi cînd se întoarse pe drum spre Madian, zise el: “Poate mă va ocîrmui Domnul meu pe drumul cel drept”.

22. Şi cînd se coborî spre apa Madianului, află el acolo o ceată de oameni, adăpînd.

23. Şi lîngă ei află el două copile aparte cu turma lor. El zise: “Ce este scopul vostru?” Ele ziseră: “Nu putem adăpa pînă ce nu s au dus păstorii, şi tatăl nostru este un moşneag bătrîn”.

24. Atunci, le adăpă el turma, apoi se întoarse spre umbră şi zise: “Doamne, am nevoie de binele care l trimiţi asupra mea”.

25. Şi una din ele veni la el, mergînd ruşinoasă. Ea zise: “Tatăl meu te cheamă să ţi plătească simbrie, pentru că ne ai adăpat turma”. Şi cînd a venit la el şi i a istorisit istoria sa, zise el: „Nu te teme, eşti mîntuit de poporul cel nelegiuit!”

26. Zise una din ele: “O, tatăl meu, primeşte l cu simbrie; el este cel mai bun din cei ce i poţi primi cu simbrie; el, cel puternic credincios”.

27. El zise: “Eu voi să te căsătoresc cu una din fiicele mele acestea, dacă îmi vei sluji opt peregrinaje. Iar dacă ai împlinit zece, e treaba ta, căci nu voiesc să te necăjesc. Mă vei afla drept, dacă voieşte Dumnezeu”.

28. El zise: “Aşa să fie între mine şi tine. Orişicare din amîndouă termine voi împlini, nu va fi nedreptate asupra mea, şi Dumnezeu e chezaş pentru ceea ce vorbim”

29. Şi cînd împlini Moise terminul şi purcese cu gloata sa, văzu el un foc pe coasta muntelui. El zise gloatei sale: “Rămîneţi, eu văd de foc; poate că voi aduce veste de la el, sau o flacără de foc, ca să vă încălziţi”.

30. Şi cînd veni el acolo, răsună o voce din partea dreaptă a văii, în şesul binecuvîntat din pom: “O, Moise, eu sînt Dumnezeu, Domnul veacurilor!

31. Aruncă toiagul tău!” Şi cînd văzu că se mişcă, aşa, ca şi cînd ar fi un şarpe, o apucă la fugă şi nu se întoarse: “O, Moise, apropie te şi nu te teme, tu eşti singur!

32. Bagă mîna ta în sînul tău; ea va ieşi albă, fără de rău. Şi trage la tine aripa ta fără frică. Acestea sînt două semne de la Domnul tău pentru Faraon şi fruntaşii săi. Ei sînt un popor nelegiuit”.

33. El zise: “Doamne, am omorît un suflet din ei şi mă tem că ei mă vor omorî.

34. Şi fratele meu Aaron este mai iscusit la limbă; deci trimite l cu mine spre ajutor, ca să mă întărească. Mă tem că ei mă vor ţine de mincinos”.

35. El zise: “Voim să întărim braţul tău prin fratele tău şi vă vom da putere amîndurora, ca ei să nu vă ajungă întru semnele Noastre; iar cei ce vă urmează să biruiască”.

36. Şi cînd veni Moise la ei, cu semnele Noastre răsvădite, ziseră ei: “Aceasta nu e decît fermecătură mincinoasă şi Noi n am auzit de aceasta de la protopărinţii noştri”.

37. Moise zise: “Domnul meu ştie mai bine cine vine cu ocîrmuirea de la El şi cui va fi sfîrşitul locuinţei. Nu le merge bine celor nelegiuiţi”.

38. Şi zise Faraon: “O, voi, fruntaşilor, nu ştiu alt Dumnezeu pentru voi decît pe mine. Şi arde mi mie, o, Haman, lut şi fă mi un turn. Poate voi ajunge la Dumnezeul lui Moise, pentru că eu îl ţin de mincinos”.

39. Şi el şi oştirile lui se îngîmfau pe pămînt fără drept şi credeau că nu se vor întoarce la Noi.

40. Noi, deci, l am apucat pe el şi oştirile lui şi i am aruncat în mare. Deci, vezi cum este sfîrşitul nelegiuiţilor.

41. Şi Noi îi făcurăm ocîrmuitori spre foc şi, în ziua învierii, nu vor fi mîntuiţi.

42. Noi lăsarăm să le urmeze în lumea aceasta un blestem şi, în ziua învierii, vor fi ruşinaţi.

43. Şi Noi dădurăm lui Moise scriptura, după ce nimicirăm neamurile de’nainte, ca pricepere pentru oameni şi ocîrmuire şi îndurare. Poate se vor lăsa îndemnaţi.

44. Şi tu n ai fost în partea de apus, cînd i am dat Noi lui Moise porunca şi nici n ai fost martor.

45. Însă Noi am scos la iveală neamuri şi lor li s a dat viaţă lungă. Şi tu n ai locuit în poporul Madianului, ca să citeşti asupra lor semnele Noastre. Însă noi te am trimis,

46. şi tu n ai fost la coasta muntelui, cînd strigam Noi. Dar este o îndurare de la Domnul tău, ca să îndemni un popor la care n a venit în demnător înaintea ta. Poate se vor lăsa îndemnaţi.

47. Şi ca să nu zică ei, dacă i va ajunge vreo pacoste pentru ceea ce trimit înainte mîinile lor: “Doamne, de ce n ai trimis un trimis la noi? Atunci am fi urmat semnelor tale şi am fi fost credincioşi”.

48. Şi cînd veni la ei adevărul de la Noi, ziseră ei: “De ce nu s a dat lui ace-eaşi, ce s a dat lui Moise?” Însă nu se lepădară ei de aceea ce s a dat lui Moise acum înainte? Ei zic: “Două fermecaturi care îşi ajută!” Şi ei zic: “Noi nu credem în nimic din toate”.

49. Spune: “Atunci aduceţi de la Dumnezeu o carte, care este o ocîrmuire mai bună decît amîndouă. Eu voi să i urmez, dacă sînteţi iubitori de adevăr”.

50. Şi dacă nu ţi dau răspuns, atunci să se ştie că ei urmează numai poftelor lor. Însă cine rătăceşte mai mult decît cel ce urmează poftei sale fără ocîrmuire de la Dumnezeu? Dumnezeu nu ocîrmuieşte poporul nelegiuiţilor.

51. Şi Noi am lăsat să ajungă la ei cuvîntul, ca ei să se lase îndemnaţi.

52. Aceia cărora le dădurăm scriptura de’nainte, aceia cred în ea.

53. Şi dacă li se citeşte lor, zic ei: “Noi credem în aceasta; acesta este adevăr de la Domnul nostru. Noi am fost moslemi încă înainte”.

54. Ei vor primi răsplata îndoită, pentru că au fost statornici şi au respins răul cu bine şi dăruiesc din ceea cu ce au fost înzestraţi.

55. Şi cînd aud ei bîrfeală, se întorc de la ea şi zic: “Pentru noi faptele noastre şi pentru voi faptele voastre! Pace asupra voastră! Noi nu i căutăm pe cei nebuni”.

56. Şi cînd aud ei bîrfeală, se întorc de la ea şi zic: “Ocîrmuieşte pe cine voieşte, căci El îi cunoaşte mai bine pe cei ce se lasă ocîrmuiţi.”

57. Şi ei zic: “De am urma ocîrmuirii împreună cu tine, ni s ar răpi o parte din ţara noastră”. Însă nu le am dat Noi spre locuinţă un templu sigur, unde se aduc rodurile tuturor lucrurilor, o înzestrare de la Noi? Însă cei mai mulţi nu o ştiu.

58. Şi cîte cetăţi, care se încrede au în prisosinţa lor, am dărîmat Noi! Şi acele locuinţe ale lor fură locuite după ei numai de puţini şi Noi Ne făcurăm moştenitorii lor.

59. Însă Domnul tău n a dărîmat cetăţile, pînă ce nu trimise un trimis la maica lor, ca să le citească semnele Noastre şi Noi nu dărîmăm cetăţile, decît dacă poporul lor era nelegiuit.

60. Şi ceea ce vi s a dat din lucruri este numai înzestrarea vieţii lumeşti şi podoaba ei. Iar ceea ce este la Dumnezeu, este mai bun şi rămîne. Oare nu veţi pricepe?

61. Oare să fie acela căruia i am făcut Noi juruinţă frumoasă la care să fie părtaş asemenea cu aceia pe care i am înzestrat cu averile vieţii lumeşti, care, însă, apoi în ziua învierii, va fi între cei aduşi spre pedeapsă?

62. În ziua aceea, îi va chema El pe ei şi va zice: “Unde sînt tovarăşii Mei, despre care aţi vorbit?”

63. Atunci, vor spune aceia asupra cărora va fi cuvîntul după cuvînt: “Doamne, aceştia sînt aceia pe care i am dus în rătăcire. Noi i am dus în rătăcire, precum şi noi am rătăcit. Noi ne curăţim de ei şi venim la Tine. Ei nu ne au servit.

64. Şi se va spune: “Chemaţi tovarăşii voştri!” Şi ei îi cheamă, însă ei nu le răspund, şi ei văd pedeapsa. O, de ar fi bine ocîrmuiţi.

65. În ziua aceea îi va chema şi va zice: “Ce aţi răspuns trimisului?”

66. Şi istoria să i facă orbi, în ziua aceea, şi ei să nu se întrebe într olaltă.

67. Iar cel ce se căieşte şi crede şi face bine, aceluia poate că îi va merge bine.

68. Şi Domnul tău făptuieşte ce voieşte şi alege; iar pentru ei nu este alegere; mărire lui Dumnezeu, şi El este mai înalt decît aceea ce l fac lui asemenea.

69. Domnul tău ştie ce ascund piepturile lor şi ce descoperă.

70. Şi El este Dumnezeu şi nu este Dumnezeu afară de El; mărire Lui întru început şi la sfîrşit şi a Lui este judecata, şi la El vă veţi întoarce.

71. Spune: “Ce credeţi? De ar pune Dumnezeu asupra voastră noapte lungă pînă la ziua învierii, care Dumnezeu, afară de Dumnezeu, v ar aduce lumină? Oare nu auziţi?”

72. Spune: “Ce credeţi? De ar pune Dumnezeu asupra voastră o zi lungă pînă la ziua învierii, care Dumnezeu, afară de Dumnezeu, v ar da noapte, ca să vă odihniţi în ea? Oare nu vedeţi?”

73. Şi din îndurarea Sa v a pus El noaptea şi ziua, ca să vă odihniţi în ea, şi să rîvniţi după mila Sa, şi să fiţi poate mulţumitori.

74. Şi într o zi îi vă va chema El şi va zice: “Unde sînt tovarăşii Mei, despre care aţi vorbit?”

75. Şi vom scoate din toate popoarele un martor şi vom zice: “Aduceţi dovada voastră şi să ştiţi că adevărul e la Dumnezeu!” Şi se va îndepărta de la ei ceea ce au plăsmuit ei.

76. Care a fost din poporul lui Moise şi s a răzvrătit împotriva lui, şi Noi îi dădurăm comori, încît numai cheile sale ar fi îngreuiat o ceată de bărbaţi puternici. Cînd îi zise lui poporul său: “Nu te bucura! Dumnezeu nu i iubeşte pe cei ce se bucură.

77. Şi caută cu ceea ce ţi a dat Dumnezeu locuinţa de apoi; şi nu uita partea ta din lumea aceasta şi fă bine, precum şi Dumnezeu ţi a făcut bine; şi nu umbla după stricăciune pe pămînt; Dumnezeu nu i iubeşte pe cei ce fac stricăciune”.

78. El zise: “Mie mi s a dat numai pentru ştiinţa mea!” Oare nu ştia el că Dumnezeu a nimicit acum, înaintea Lui, neamuri care erau mai tari în putere decît el şi adunaseră mai mult? Însă cei nelegiuiţi nu se întreabă despre păcatele lor.

79. Şi el ieşi afară, la poporul său, în podoaba sa. Cei ce şi doreau viaţa lumii, ziceau: “O, de am avea asemenea, ca şi ceea ce s a dat lui Core! El este un om cu noroc mare!”

80. Şi ziseră aceia cărora li s a dat înţelepciunea: “Vai de voi! Răsplata lui Dumnezeu este mai bună pentru cel ce crede şi se poartă bine şi nimenea n o cîştigă, decît cei statornici!”

81. Şi Noi îl cufundarăm pe el şi casa sa sub pămînt, şi el nu află o ceată care să i ajute afară de Dumnezeu, şi el nu era între cei mîntuiţi.

82. Şi cei care îşi doriră ieri să fie în locul său ziseră a doua zi: “Vai, Dumnezeu întinde îngrijire asupra cui voieşte din robii Săi cu prisosinţă şi este şi cu măsură. De n ar fi fost Dumnezeu milostiv cu noi, ne ar fi cufundat. Vai, celor necredincioşi nu le merge bine”.

83. Acea locuinţă de apoi am hotărît o Noi pentru cei care nu voiesc să fie îngîmfaţi pe pămînt şi să facă stricăciune. Şi sfîrşitul este pentru cei cu frica lui Dumnezeu.

84. Cel ce vine cu bine, pentru acela să fie bine, iar cel ce vine cu rău — celor ce fac rău le răsplătim numai după faptele lor.

85. Acela care ţi a orînduit Coranul te va duce înapoi la locul întoarcerii. Spune: “Domnul meu ştie cel mai bine cine vine cu ocîrmuirea şi cine este în rătăcire răsvădită”.

86. Şi nu puteai să nădăjduieşti că ţi se va da cartea, dacă nu din îndurarea Domnului tău. Deci să nu fii ajutătorul necredincioşilor.

87. Şi nu te lăsa abătut de la semnele lui Dumnezeu, după ce au fost trimise la tine; ci cheamă la Domnul tău şi nu fi idolatru.

88. Şi nu chema lîngă Dumnezeu alt Dumnezeu. Nu este Dumnezeu, afară de El. Toate pier, afară de faţa Sa. La El este judecata şi la El vă veţi întoarce.

XXIX
SURA PĂIANJENULUI
Din Mekka şi este cu şasezeci şi nouă de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR

1. ALM. Oare cred oamenii că vor fi lăsaţi în pace, dacă vor zice: “Noi credem!” şi că nu vor fi ispitiţi?

2. însă Noi i am ispitit pe înaintaşii lor şi Dumnezeu îi va cunoaşte pe cei iubitori de adevăr şi i va cunoaşte pe cei mincinoşi.

3. Sau cred cei ce fac rău că vor scăpa de Noi? Rău socotesc.

4. Cine nădăjduieşte să l întîlnească pe Dumnezeu — terminul lui Dumnezeu vine, şi El aude, ştie.

5. Şi cei ce se luptă, se luptă numai pentru sine. Dumnezeu e prea avut, încît să aibă nevoie de lume.

6. Şi cei ce cred şi se poartă bine, de pe ei vom lua păcatele lor şi le vom răsplăti după faptele lor cele mai bune.

7. Şi Noi îi poruncirăm omului să se poarte frumos cu părinţii săi; însă dacă ei se luptă cu tine ca să mi dai tovarăşi pe cineva pe care nu l cunoşti, atunci nu asculta de ei. La mine este întoarcerea voastră şi Eu vă voi vesti ce aţi făcut.

8. Şi cei ce cred şi se poartă bine, pe aceia îi vom duce între cei drepţi.

9. Şi între oameni sînt unii care zic: “Noi credem în Dumnezeu!” Şi dacă unul suferă necaz pentru Dumnezeu, crede el că ispita oamenilor este pedeapsa lui Dumnezeu. Dar dacă vine ajutor de la Domnul tău, zic ei: “Noi am fost cu voi!” Oare nu ştie Dumnezeu ce este în piepturile lumii?

10. Şi Dumnezeu îi cunoaşte pe cei credincioşi şi i cunoaşte pe cei făţarnici.

11. Şi cei necredincioşi zic către cei credincioşi: “Urmaţi drumul nostru şi noi vom purta păcatele voastre!” Însă ei deloc nu pot purta păcatele lor; ei sînt doar mincinoşi.

12. Dar ei să poarte sarcinile lor şi sarcini peste sarcinile lor şi să nu fie întrebaţi în ziua învierii despre ceea ce au plăsmuit.

13. Şi Noi îl trimiserăm pe Noe la poporul său şi el petrecu între ei o mie de ani fără cincizeci de ani şi i apucă potopul, pentru că erau nelegiuiţi.

14. Şi Noi îl mîntuirăm pe el şi pe locuitorii corabiei şi i făcurăm semn pentru lume.

15. Şi Avraam, cînd zise poporului său: “Slujiţi lui Dumnezeu şi temeţi vă de El; aceasta e mai bine pentru voi, dacă o ştiţi.

16. Voi aţi slujit numai idolilor, în loc de Dumnezeu, şi aţi plăsmuit o minciună. Acela cărora le slujiţi în locul lui Dumnezeu, nu sînt în stare să vă îngrijească: Deci, cereţi de la Dumnezeu îngrijirea şi slujiţi i Lui şi fiţi mulţumitori. La El vă veţi întoarce.

17. Şi dacă învinuiţi de minciună, aţi învinuit de minciună, acum, poporul înaintea voastră, şi cel trimis este dator numai la propovăduire răs vădită.

18. Oare nu văzură ei cum scoate Dumnezeu făptura la iveală şi apoi iarăşi o lasă să se întoarcă. Aceasta e uşor pentru Dumnezeu”.

19. Spune: “Umblaţi prin ţară şi priviţi cum a scos la iveală făptura. Apoi va ridica Dumnezeu altă făptură. Dumnezeu este atotputernic.

20. El pedepseşte pe cine voieşte şi se îndură de cine voieşte şi la El veţi fi duşi înapoi.

21. Şi nu L puteţi slăbi nici pe pămînt, nici în cer şi, afară de Dumnezeu, n aveţi alt scut şi ajutor.

22. Şi cei ce nu cred în semnele lui Dumnezeu şi în întîlnirea cu El, ei să deznădăjduiască în îndurarea Mea şi pentru ei este pedeapsă dureroasă”.

23. Şi răspunsul poporului său nu era decît că ei au zis: “Omorîţi l”. Şi Dumnezeu l a mîntuit din foc. Intru aceasta sînt semne pentru poporul credincios.

24. El zise: “Voi aţi primit idoli în locul lui Dumnezeu, cu dragoste în viaţa lumii. Apoi, în ziua învierii, se va lepăda la voi unul de altul şi l va blestema la voi unul pe altul şi locuinţa voastră va fi focul şi nu veţi avea ajutător”.

25. Şi Lot crezu în El şi zise: “Eu mă grăbesc la Domnul meu. El e cel puternic, înţelept”.

26. Şi îi dădurăm Noi pe Isaac şi pe lacov şi dădurăm urmaşilor lui profeţia şi scriptura; şi Noi îi dădurăm răsplata lui, în lumea de acum, iar în lumea de apoi va fi între cei drepţi.

27. Şi Lot cînd zise poporului său: “Voi faceţi lucruri ruşinoase, cum nu le a făcut nimenea în lume, înaintea voastră.

28. Oare voi mergeţi la bărbaţi şi pîndiţi la drum şi aduceţi urîciune în adunarea voastră?” Şi răspunsul poporului său n a fost altul decît că ei au spus: “Adă ne pedeapsa lui Dumnezeu, dacă eşti iubitor de adevăr!”

29. EI zise: “Doamne, ajută mi faţă de poporul stricăcios!”

30. Şi cînd veniră trimişii Noştri la Avraam cu veste bună, ziseră ei: “Noi voim să nimicim această cetate; poporul ei este nelegiuit”.

31. El zise: “În ea este Lot!” Ei ziseră: “Noi ştim cine este în ea. Noi voim să l mîntuim pe el şi pe familia sa, afară de muierea sa, care va întîrzia”.

32. Şi cînd veniră trimişii Noştri la Lot, era el îngrijit pentru ei şi braţul său era fără putere pentru ei şi ziseră: “Nu te teme şi nu te îngriji! Noi te vom mîntui pe tine şi poporul tău, afară de muierea ta, care va întîrzia.

33. Noi vom trimite asupra poporului acestei cetăţi mînie din cer, pentru că sînt nelegiuiţi”.

34. Şi Noi am lăsat de Ia ea un semn răsvădit pentru oamenii pricepuţi.

35. Şi la Madian am trimis Noi pe Şoeib, fratele lor; el zise: “O, poporul meu, serviţi lui Dumnezeu şi nădăjduiţi în ziua de apoi şi nu faceţi stricăciune în ţară!”

36. Şi ei îl ţinură de mincinos, şi i a apucat cutremurul, şi dimineaţa zăceau pe piept în casele lor.

37. Şi Ad şi Thamud — însă vă este răsvădit din locuinţele lor. Şi Satan împodobi faptele lor şi i abătu de la drum, măcar că ei erau pricepuţi.

38. Şi Core şi Faraon şi Haman. La ei veni Moise cu semne răsvădite, însă ei se îngîmfară în ţară, dar nu scăpară.

39. Şi pe toţi îi apucarăm întru păcatele lor, unora dintre ei le trimiserăm vînt cu pietre, pe alţii îi apucă strigătul, pe alţii îi cufundarăm în pămînt, pe alţii îi înecarăm. Şi nu Dumnezeu le a făcut strîmbătate, ci ei înşişi s au strîmbăţit.

40. Pilda celor ce iau scut pe alţii lîngă Dumnezeu este ca pilda păianjenului, care şi a făcut o casă, cea mai slabă casă este casa păianjenului; o, dacă ar şti o ei!

41. Dumnezeu ştie toate pe care le cheamă ei, afară de El; şi el este cel puternic, înţelept.

42. Şi aceste pilde le facem pentru oameni, însă numai cei pricepuţi le înţeleg.

43. Dumnezeu a făcut cerurile şi pămîntul în adevăr; întru aceasta este un semn pentru cei credincioşi.

44. Citeşte ce ţi s a descoperit din scriptură şi împlineşte rugăciunea. Doară rugăciunea păzeşte de cele ruşinoase şi oprite. Şi pomenirea lui Dumnezeu e lucrul cel mai mare. Dumnezeu ştie ce faceţi.

45. Şi nu vă certaţi cu poporul scripturii, doară pentru ceva mai bun, afară de aceia din ei care sînt nelegiuiţi; şi spuneţi: “Noi credem în ceea ce s a trimis la noi şi ceea ce s a trimis la voi, şi Dumnezeul nostru şi Dumnezeul vostru este un unic Dumnezeu şi noi îi sîntem Lui supuşi”.

46. Aşa ţi am trimis Noi ţie scriptura, şi aceia cărora le am dat scriptura cred în ea; şi dintre aceştia cred unii în ea şi numai cei necredincioşi rîvnesc împotriva semnelor Noastre.

47. Şi nu ai citit înainte de aceasta o scriptură şi n ai scris o cu dreapta ta, atunci s ar fi îndoit cei ce ţin această deşertăciune.

48. Ba aceasta este un semn răsvădit în piepturile acelora cărora li s a dat pricepere şi numai nelegiuiţii rîvnesc împotriva semnelor Noastre,

49. Şi ei zic: “De ce nu fură trimise asupra sa semne de la Domnul său?” Spune: “Semnele sînt la Dumnezeu şi eu sînt numai un îndemnător răsvădit!”

50. Oare nu le ajunge dacă am trimis Noi cartea asupra ta, ca să se citească asupra lor? Întru aceasta este o îndurare şi o îndemnare pentru poporul cel credincios.

51. Spune: “E de ajuns Dumnezeu ca martor între mine şi voi”.

52. El ştie ce este în ceruri şi pe pămînt şi cei ce cred în deşertăciune şi nu cred în Dumnezeu, aceia sînt pierduţi.

53. Şi ei vor cere ca să grăbeşti cu pedeapsa; dar dacă n ar fi un termen hotărît, ar fi venit asupra lor pedeapsa; însă ea îi va ajunge pe neaşteptate, cînd nu o vor prevedea.

54. Ei cer să grăbeşti cu pedeapsa şi iadul îi va înconjura pe cei necredincioşi.

55. Într o zi, va veni la ei pedeapsa lor de de asupra lor şi de sub picioarele lor şi El va zice: “Gustaţi ce aţi făcut!”

56. O, robii mei, cei ce cred, larg este pămîntul, şi pe Mine cinstiţi Mă!

57. Tot sufletul va gusta moartea, atunci vă veţi întoarce la Mine.

58. Şi cei ce cred şi se poartă bine, le vom pregăti ca locuinţe odăi în grădini pătrunse de rîuri pe de desupt. Acolo vor petrece în veci. Frumoasă e răsplata celor ce lucrează,

59. celor ce sînt statornici şi cred în Domnul lor.

60. Şi cîte vietăţi sînt, care nu poartă grija lor! Dumnezeu le îngrijeşte pe ele şi pe voi şi El aude, ştie.

61. Şi dacă îl întreb cine a făcut cerul şi pămîntul şi a luat în stăpînire soarele şi luna, zic ei: “Dumnezeu!” Deci, cum pot minţi?

62. Dumnezeu îngrijeşte pe cine voieşte cu prisosinţă şi cu măsură, Dumnezeu doară ştie toate lucrurile.

63. Şi dacă i întrebi cine trimite apă din cer şi învie cu ea pămîntul după moartea sa, zic ei: “Dumnezeu!” Spune: “Mărire lui Dumnezeu!” Însă cei mai mulţi nu pricep.

64. Şi această viaţă a lumii nu e nimic decît o glumă şi un joc, însă locuinţa în lumea de apoi, aceea este viaţa! O, de ar pricepe ei!

65. Şi cînd umblă ei pe corăbii, îl cheamă pe Dumnezeu cu curăţie în credinţă, iar dacă i a mîntuit pe uscat, îi dau ei tovarăşi,

66. ca să fie nemulţumitor pentru ceea ce le dădurăm şi să se folosească de aceasta. Însă în sfîrşit vor şti!

67. Oare n au văzut ei că Noi am făcut un loc sfînt, sigur, pe cînd oamenii din jurul lor se răpesc? Voiesc ei deci să creadă în deşertăciune şi să se lepede de mila lui Dumnezeu?

68. Şi cine e mai nelegiuit decît cel ce plăsmuieşte o minciună împotriva lui Dumnezeu sau ţine adevărul de minciună, după ce a venit el la dînsul? Oare în iad nu este locuinţă pentru cei necredincioşi?

69. Iar cei ce s au luptat pentru Noi, pe ei îi vom ocîrmui pe drumurile Noastre; Dumnezeu este cu cei ce se poartă bine.

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

“Unul si acelasi fotograf poate face zeci de feluri de poze. Uneori, cu unul si acelasi aparat. Poate raspunde unei comenzi de reportaj; poate imortaliza cunostinte, situatii, locuri; se poate mira, bucura, induiosa pe cont propriu, acumuland poze “pentru sertar”; poate “fura” nostalgii, ezitari, asteptari, inaltari si uniri colective de care imaginea da seama mai […]

CAPITOLUL 1 Cartea neamului lui Iisus Hristos, zamislirea, numele si nasterea.

Sfânta Evanghelie după Matei Sfânta Evanghelie după Marcu Sfânta Evanghelie după Luca Sfânta Evanghelie după Ioan

CAPITOLUL 1 Dumnezeu-Cuvantul S-a făcut trup. Marturia lui Ioan Botezătorul despre Mielul lui Dumnezeu. Cei dintai ucenici ai lui Iisus.

CAPITOLUL 1 Gavriil binevesteste lui Zaharia si Mariei. Cantarea Mariei. Nasterea lui Ioan Botezatorul. Cantarea lui Zaharia.