XXX
SURA GRECILOR
Din Mekka şi este cu şasezeci de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR

1. ALM Grecii sînt înfrînţi,

2. în ţara cea mai de aproape, însă, după înfrîngerea lor, vor înfrînge ei,

3. în puţini ani. A lui Dumnezeu este porunca înainte şi după aceea şi se vor bucura cei credincioşi

4. pentru ajutorul lui Dumnezeu. El ajută cui voieşte. El este puternic, îndurător.

5. Juruinţa lui Dumnezeu — nu calcă Dumnezeu juruinţa Sa, însă cei mai mulţi oameni nu ştiu,

6. ei cunosc cele din afară ale vieţii lumeşti, şi viaţa de apoi n o bagă în seamă.

7. Oare n au cugetat ei în sufletele lor că Dumnezeu a făcut cerul şi pămîntul şi ce este în acestea, întru adevăr, pentru un termen hotărît? Şi mulţi dintre oameni nu cred întru întîlnirea cu Domnul lor.

8. Oare n au întrebat ei prin ţară şi n au văzut sfîrşitul înaintaşilor lor, care erau mai tari la putere decît ei şi brăzdau pămîntul şi l lucrau mai mult decît l au lucrat ei? Şi veniră la ei trimişii lor cu semne răsvădite, şi nu Dumnezeu i a strîmbăţit, ci ei înşişi s au strîmbăţit.

9. Apoi a fost rău sfîrşitul celor ce se purtau rău, pentru că ei ţinură de mincinoase semnele lui Dumnezeu şi le luară în batjocură.

10. Dumnezeu scoate la iveală făptura, apoi o ia înapoi, apoi vă veţi întoarce la El.

11. În ziua cînd se va ridica “ora”, vor încremeni nelegiuiţii.

12. Şi între “tovarăşii” lor nu vor afla mijlocitori şi se vor lepăda de tovarăşii lor.

13. Şi în ziua cînd se va ridica “ora”, în ziua aceea vor fi ei despărţiţi.

14. Şi în ceea ce i priveşte pe cei ce crezură şi se purtară bine, ei se vor bucura pe o cîmpie.

15. Iar în ce i priveşte pe cei ce nu crezură şi ţinură de mincinoase semnele Noastre şi întîlnirea cu lumea de apoi, ei vor fi duşi la pedeapsă.

16. Mărire lui Dumnezeu, cînd vă vine, seara şi dimineaţa.

17. Şi Lui să fie mărire în ceruri şi pe pămînt, şi seara şi la miazăzi.

18. El scoate ce e viu din ce e mort şi scoate ce e mort din ce e viu şi El învie pămîntul după moartea sa. Şi aşa vă veţi scula şi voi.

19. Şi se ţine de semnele Lui, că v a făcut din ţărînă. Apoi aţi devenit oameni care s au răspîndit.

20. Şi se ţine de semnele Lui, că v a făcut vouă din voi înşivă soţii, ca să vă împreunaţi cu ele; şi El a pus între voi dragoste şi îndurare. Întru aceasta sînt semne pentru poporul cugetător.

21. Şi se ţine de semnele Lui facerea cerurilor şi a pămîntului şi felurimea limbilor voastre şi colorilor voastre. Întru acestea sînt semne pentru lume.

22. Şi de semnele lui se ţine somnul vostru, noaptea şi ziua, şi căutarea milei Sale din partea voastră. Întru aceasta sînt semne pentru poporul ce aude.

23. Şi de semnele Sale se ţine, că El v a arătat fulgerul întru frică şi nădejde şi că trimite apă din ceruri şi învie pămîntul după moartea sa. Întru acestea sînt semne pentru poporul priceput.

24. Şi de semnele Lui se ţine, că cerul şi pămîntul stau la porunca Sa; apoi, dacă vă cheamă din pămînt, ieşiţi şi voi.

25. Şi ale Lui sînt cele din ceruri şi de pe pămînt, toate ascultă de El.

26. Şi El este cel ce scoate la iveală făptură, apoi o lasă să se întoarcă, aceasta e foarte uşor pentru El; şi a Lui este pilda cea preaînaltă, în ceruri şi pe pămînt şi El este cel puternic, înţelept.

27. El vă face o pildă din voi înşivă. Oare aveţi voi între aceia pe care îi stăpîneşte dreapta voastră tovarăşi la ceea cu ce v am înzestrat Noi, aşa că sînteţi de o samă cu ei? Vă temeţi de ei, cum vă temeţi de voi înşivă? Astfel tîlcuim Noi semnele pentru poporul priceput.

28. însă cei nelegiuiţi urmează poftele lor fără pricepere. Şi cine i ocîmiuieşte pe cei duşi de Dumnezeu în rătăcire? Ei n au ajutător.

29. Deci, ridică faţa ta spre credinţă cu statornicie, spre făptura lui Dumnezeu, pentru care fură făcuţi oamenii; nu se schimbă făptura lui Dumnezeu, aceasta e credinţă dreaptă, însă cei mai mulţi oameni nu o ştiu.

30. Întoarceţi vă la El şi temeţi vă de El şi împliniţi rugăciunea şi nu fiţi idolatri,

31. ca şi aceia care au despicat credinţa lor şi s au făcut secte; fiecare ceată din ei se bucură de ceea ce este la ea.

32. Şi dacă i atinge pe oameni un necaz, atunci îl cheamă ei pe Domnul lor, întorcîn du se la El. Apoi dacă le a dat de gustat îndurarea Sa, atunci o parte din ei dau Domnului lor tovarăş,

33. ca să fie nemulţumitori pentru ceea ce le am dat Noi lor. Deci, folosiţi vă de aceasta, apoi veţi şti…

34. Sau le am trimis lor putere care ar vorbi pentru aceea ce i pun ei ca tovarăşi?

35. Şi cînd le dădurăm oamenilor de gustat îndurare, se bucurară ei de ea, iar dacă i ajunge un rău pentru ceea ce pun înainte mîinile lor, atunci deznădăjduiesc ei.

36. Oare nu văzură ei că Dumnezeu dă îngrijire cui voieşte cu prisosinţă sau cu măsură? Întru aceasta sînt semne pentru poporul credincios.

37. Deci, dă celui din gloata ta ceea ce i se cuvine, asemenea şi fiului drumului. Aceasta este bine pentru cei ce doresc faţa lui Dumnezeu. Acelora le merge bine.

38. Şi ceea ce daţi voi cu căinţă, ca să o înmulţiţi cu averea oamenilor, nu se va înmulţi la Dumnezeu. Şi ceea ce daţi ca milostenie, dorind faţa lui Dumnezeu — acelora li se va da îndoit.

39. Dumnezeu este cel ce v a făcut, apoi v a îngrijit, apoi vă lasă să muriţi, apoi vă învie. Oare este între idoli vreunul care face una ca aceasta? Mărire lui, şi El este mai înalt decît ceea ce i faceţi ca tovarăş.

40. S a arătat stricăciune pe uscat şi pe mare pentru ceea ce fac mîinile oamenilor, ca să le dea de gustat o parte din ceea ce fac, poate că se vor întoarce.

41. Spune: “Îmbiaţi prin ţară şi priviţi cum a fot sfîrşitul înaintaşilor! Cei mai mulţi din ei au fost idolatri”.

42. Deci, îndreaptă faţa ta spre credinţa cea dreaptă, înainte de ce va veni de la Dumnezeu o zi ce nu se întoarce. În ziua aceea veţi fi despicaţi.

43. Cel ce este necredincios, asupra lui să vie necredinţa sa, iar cel ce se poartă bine — aceia înşişi îşi pregătesc un culcuş.

44. Pentru ca El să răsplătească din mila Sa celor ce crezură şi se purtară bine, El nu i iubeşte pe cei necredincioşi.

45. Şi de semnele Lui se ţine, că El trimite vînturile ca binevestitori, ca să vă deie de gustat din îndurarea Sa şi ca să grăbească căile la porunca Sa şi ca să căutaţi harul Său; şi poate veţi fi mulţumitori.

46. Şi noi am trimis acum înaintea ta trimişi la popoarele lor şi ei veniră cu semne răsvădite, şi Noi ne răzbunarăm faţă de păcătoşi şi datoria Noastră era să ajutăm credincioşilor.

47. Dumnezeu este cel ce trimite vînturile şi ridică nourii şi El îi împrăştie cum voieşte pe cer şi îi face bucăţi; atunci, vezi ploaia cum iese din mijlocul lor şi dacă îi ajunge El cu aceasta pe cine voieşte din robii Săi, se bucură ei,

48. măcar că au fost încremeniţi înainte de ce fură trimisă asupra lor.

49. Deci, priveşte urmele îndurării lui Dumnezeu, cum învie El pămîntul după moartea sa; acesta este învietorul morţilor şi El are putere asupra tuturor lucrurilor.

50. Însă dacă am trimis Noi un vînt şi ei ar vedea sămănăturile galbene, după aceea ar fi necredincioşi.

51. Dar tu nu poţi să i faci pe morţi să audă şi nu poţi pe cei surzi să i faci să audă strigătul, cînd se întorc ei la fugă.

52. Şi nu poţi duce pe cei orbi din rătăcirea lor. Tu i faci să audă numai pe cei ce cred în semnele Noastre şi sînt moslemi.

53. Dumnezeu este cel ce v a făcut pe voi în slăbiciune, apoi v a dat putere după slăbiciune, apoi după putere a dat slăbiciune şi păr cărunt; El face ce voieşte şi El este cel ştiutor, puternic.

54. Şi în ziua cînd se va ridica “ora”, vor jura nelegiuiţii

55. că ei au rămas numai o “oră”, aşa sînt ei deprinşi cu minciuna.

56. Aceia însă, cărora li s a dat ştiinţa şi credinţa, vor zice: “Voi aţi rămas după cartea lui Dumnezeu, pînă la ziua învierii şi aceasta este ziua învierii; voi însă nu aţi ştiut o”.

57. Şi în ziua aceea nu le va ajuta celor nelegiuiţi dezvinuirea lor şi ei vor fi chemaţi să fie mulţumiţi.

58. Şi Noi punem pentru oameni, în acest Coran, tot felul de pilde, dar dacă le aduci un semn, zic cei nelegiuiţi: “Voi sînteţi deşerţi!”

59. Aşa pecetluieşte Dumnezeu inimile celor ce n au ştiinţă.

60. Deci, îi statornic, juruinţa lui Dumnezeu este adevăr şi să nu te poticnească cei ce nu au siguranţă.

XXXI
SURA LUI LOCMAN
Din Mekka şi este cu treizeci şi patru de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR

1. ALM. Acestea sînt semnele cărţii înţelepte:

2. o ocîrmuire şi o îndurare pentru cei drepţi,

3. care împlinesc rugăciunea şi dau milostenii şi cred tare în viaţa viitoare.

4. Aceştia sînt ocîrmuiţi de Domnul lor şi aceştia sînt fericiţi.

5. Şi dintre oameni este unul ce cumpără o snoavă nouă, spre a amăgi de la drumul lui Dumnezeu fără înţelepciune şi spre a şi bate joc, pentru aceştia este pedeapsă dureroasă.

6. Şi cînd i se citesc lui semnele Noastre, se întoarce el semeţ, ca şi cînd nu le ar auzi, ca şi cînd ar fi în urechile sale surzenie, deci vesteşte i o pedeapsă dureroasă.

7. Cei ce cred însă şi împlinesc fapte bune, pentru aceia sînt grădini ale plăcerii.

8. Veşnic rămîn ei acolo; făgăduinţa lui Dumnezeu este adevăr, căci El e puternic, înţelept.

9. El a făcut cerurile fără stîlpi care s ar vedea şi a înfipt în pămînt munţi, ca să nu se clatine din pricina voastră, şi a împrăştiat pe el tot felul de vietăţi şi Noi trimitem din ceruri apă şi lăsăm să răsară pe el tot felul de ierburi bune.

10. Aceasta e făptura lui Dumnezeu, deci arătaţi mi ce au făcut aceia lîngă El? Într adevăr, păcătoşii sînt în rătăcire răsvădită.

11. Doar i am dat şi lui Locman înţelepciune, zicînd: “Fii mulţumitor lui Dumnezeu, căci cine e nemulţumitor, acela e mulţumitor numai pentru sufletul său. Şi cine este nemulţumitor — Dumnezeu doar este avut, lăudat”.

12. Locman zise fiului său, îndemnîndu l: “O, fiul meu, nu adăuga lîngă Dumnezeu alţi zei: idolatria este o fărădelege mare”.

13. Noi l am îndatorat pe om faţă de părinţii săi — purtatu l a maică sa în slăbiciune peste slăbiciune şi alăptarea lui a durat pînă la doi ani — deci, să Mi fii mulţumitor Mie şi părinţilor tăi, la Mine este locul de adunare!

14. Şi dacă te necăjesc să Mi însoţeşti alte fiinţe, despre care nu ai cunoştinţă, atunci nu i asculta, ci însoţeşte te cu ei în lume în ceea ce e bine şi urmează drumul aceluia ce se întoarce spre Mine, căci către Mine este întoarcerea voastră şi eu vă voi vesti ce aţi făcut.

15. “O, fiul meu, de ar fi ceva greu numai ca un sîmbure de muştar şi ar fi ascuns într o stîncă sau în cer sau pe pămînt, ar scoate o la iveală Dumnezeu, căci Dumnezeu pătrunde, cercetează.

16. O, fiul meu, împlineşte rugăciunea şi porunceşte ce e bun şi opreşte ce e rău şi rabdă ce a venit asupra ta, căci aceasta e ceva hotărît.

17. Şi nu întoarce faţa ta de la oameni şi nu umbla semeţ prin ţară, căci Dumnezeu nu iubeşte semeţ şi molatec.

18. Fii cuviincios întru îmblarea ta şi stăpîneşte ţi vocea ta, căci cea mai urîtă dintre voci este vocea măgarului”.

19. Oare nu vedeţi că Dumnezeu v a supus toate cîte sînt în ceruri şi cîte pe pămînt şi a înmulţit asupra voastră harul tău din afară şi din lăuntru? Şi totuşi sînt unii între oameni care se ceartă asupra lui Dumnezeu fără înţelepciune şi fără ocîrmuire şi fără scriptură luminată.

20. Şi de li se spune: “Urmaţi celor ce a trimis Dumnezeu!”, zic ei: “Noi urmăm numai celor ce am aflat la părinţii noştri!” Dar dacă i cheamă Satan la pedeapsa focului?!

21. Iar cel ce supune faţa sa lui Dumnezeu şi face bine, acela şi cîştigă un sprijin puternic, căci la Dumnezeu e sfîrşitul lucrurilor.

22. Iar cine nu crede, să nu întristeze necredinţa lui; la Noi este întoarcerea lor şi Noi le vom arăta ce au făcut, căci Dumnezeu cunoaşte lăuntrul piepturilor.

23. Numai puţini îi vom mai lăsa să o ducă, apoi îi vom sili la pedeapsă grea.

24. Iar dacă îi întrebi: “Cine a făcut cerurile şi pămîntul?”, atunci zic ei: “Dumnezeu!” Spune: “Mărire lui Dumnezeu!” Dar cei mai mulţi nu pricep.

25. A lui Dumnezeu este ceea ce e în cer şi pe pămînt; iată, Dumnezeu e avut, vrednic de lăudat.

26. Iar dacă ar fi tot arborele de pe pămînt un condei, iar marea de ar creşte pînă la şapte mări pline de negreală, nu s ar putea aduce la capăt scrisoarea cuvîntului lui Dumnezeu. Dumnezeu este puternic, înţelept.

27. Pentru El nu e facerea voastră şi învierea voastră mai mult decît cea a unui singur suflet; Dumnezeu doar aude, vede.

28. Oare nu vezi că Dumnezeu lasă să intre noaptea după zi şi lasă să intre ziua după noapte şi sileşte să slujească soarele şi luna? Toate se grăbesc la timpul lor hotărît şi Dumnezeu ştie ceea ce faceţi.

29. Aceasta pentru că Dumnezeu este adevărul şi cele ce le chemaţi, afară de El, sînt deşerte, şi Dumnezeu este înalt, mare.

30. Oare nu vezi cum pătrund corăbiile marea, din harul lui Dumnezeu, spre a vă arăta vouă semnele Sale? Iată, acestea sînt spre semne pentru tot cel ce e răbdător, ascultător.

31. Şi daca i acoperă unda cu umbrele, îl cheamă pe Dumnezeu cu credinţa curată, şi dacă i mîntuieşte pe uscat, atunci stau la îndoială unii din ei şi nimenea nu va tăgădui semnele Noastre, decît numai tot omul necredincios, nemulţumitor.

32. O, voi oamenilor, fiţi cu frica Domnului vostru şi temeţi vă de ziua în care nimic nu poate face părintele pentru fiul său şi fiul nimic pentru părintele său.

33. Căci juruinţa lui Dumnezeu este adevăr; nu vă lăsaţi înşelaţi de viaţa lumească şi să nu vă înşele diavolul în privinţa lui Dumnezeu.

34. Numai la Dumnezeu este cunoştinţa “orei” şi El trimite ploaia şi El ştie ce este în mitras. Nici un suflet nu ştie ce va păţi mîine şi nici un suflet nu ştie în care ţară va muri. Numai Dumnezeu e ştiutor, cunoscător.

XXXII
SURA ÎNCHINĂRII
Din Mekka şi este cu treizeci de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR

1. ALM Trimiterea cărţii este, fără îndoială, de la Domnul veacurilor.

2. Zic ei: “El a plăsmuit o?” Ba ea este adevărul de la Domnul tău, ca să îndemni un popor, la care n a venit în demnător înaintea ta. Poate se vor lăsa ei ocîrmuiţi.

3. Dumnezeu este cel ce a făcut cerurile şi pămîntul şi ceea ce este între ele, în şase zile. Apoi s a suit pe tron. N aveţi, afară de El, scut şi nici mijlocitor. Oare nu vă veţi lăsa îndemnaţi?

4. El ocîrmuieşte toate lucrurile, de la cer pînă la pămînt, apoi se suie ele la Dînsul, într o zi, a cărei măsură e o mie de ani, cum număraţi voi.

5. Acesta cunoaşte cele ascunse şi cele descoperite. El, cel puternic, îndurător,

6. care a făcut frumoase toate lucrurile şi a scos făptura omului din lut.

7. Apoi a făcut urmaşii săi din sămînţă, din apă lepădată.

8. Apoi l a plăsmuit şi a suflat în el duhul său şi v a dat vouă auz şi văz, şi inimi. Puţini îi sînteţi mulţumitori.

9. Şi ei zic: “Dacă ne am pierdut în pămînt, să fim din nou făcuţi?”

10. Ba ei nu cred în întîlnirea cu Domnul lor.

11. Spune: “Vă va lua îngerul morţii, căruia îi furăţi încredinţaţi. Apoi veţi fi aduşi înapoi la Domnul vostru”.

12. Şi de ai vedea tu atunci, cum pleacă păcătoşii capetele lor înaintea Domnului lor, zicînd: “Doamne, noi vedem şi auzim. Lasă ne să ne întoarcem, ca să ne purtăm bine! Noi credem cu tărie”.

13. Şi Noi, dacă am fi voit, am fi dat fiecărui suflet ocîrmuirea sa; dară să fie adevărat cu vîntul de la Mine: “Voi să umplu iadul cu duhuri şi cu oamenii la un loc.

14. Deci, gustaţi, pentru că aţi uitat întîlnirea cu această zi a voastră. Noi am uitat de voi, deci, gustaţi pedeapsa veşnică pentru faptele voastre”.

15. Numai aceia cred în semnele Noastre, care, la amintirea lor, se prosternă închinîndu se şi laudă mărirea Domnului lor şi nu se îngîmfează.

16. Dacă pleacă afară lătura lor din culcuş, atunci îl cheamă pe Domnul lor cu frică şi cu dor şi dau daruri din ceea cu ce i am înzestrat Noi.

17. Nici un suflet nu ştie ce li s a ascuns, ca răcoare pentru ochi, spre răsplată pentru faptele lor.

18. Oare cel credincios să fie ca şi cel nelegiuit? Ei să nu fie deopotrivă.

19. În ceea ce i priveşte pe cei ce cred şi se poartă bine, pentru ei să fie grădinile locuinţei ca dar pentru faptele lor,

20. iar în ce i priveşte pe cei nelegiuiţi, locuinţa lor este focul. De cîte ori vor voi să iasă din el, vor fi aruncaţi înapoi în el, şi către ei se va spune: “Gustaţi pedeapsa focului, pe care o credeaţi mincinoasă”.

21. însă Noi le vom da de gustat pedeapsa cea mai aproape lîngă pedeapsa cea mai mare, pentru ca ei să se întoarcă.

22. Şi cine este mai nelegiuit decît cel căruia i se pomenesc semnele Domnului său, iar el se întoarce apoi de la ele? Noi ne răzbunăm faţă de cei păcătoşi.

23. Şi Noi i am dat lui Moise scriptura — deci, Nu te îndoi cu privire la întîlnirea cu El — şi Noi am pus o drept ocîrmuire pentru fiii lui Israel.

24. Şi Noi le dădurăm dregători dintre ei, ca să i ocîrmuiască după porunca Noastră, după ce se arătară statornici şi crezură tare în semnele Noastre.

25. Domnul tău va hotărî între ei, în ziua învierii, cu privire la aceea despre ce se ceartă ei.

26. Oare nu le este cunoscut cîte neamuri înaintea lor am pierdut Noi, în ale căror locuinţe umblă ei? Întru aceasta sînt semne, oare nu auziţi?

27. Oare nu văd ei că Noi mînăm apa în ţara cea săracă şi prin ea scoatem semănătura, din care mănîncă vitele lor şi ei înşişi? Oare nu văd ei?

28. Şi ei zic: “Cînd va fi această hotărîre, dacă iubiţi adevărul?”

29. Spune: “În ziua hotărîrii să nu le folosească celor necredincioşi credinţa lor şi ei să nu fie băgaţi în seamă”.

30. Deci, întoarce te la ei şi aşteaptă, căci şi ei aşteaptă.

XXXIII
SURA TOVARĂŞILOR
Din Medina şi este cu şaptezeci şi trei de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR

1. O, profetule, teme te de Dumnezeu şi nu asculta de cei necredincioşi şi de făţarnici; Dumnezeu este ştiutor, înţelept.

2. Şi urmează ceea ce ţi s a descoperit de la Domnul tău; Dumnezeu ştie ce faceţi.

3. Şi încrede te în Dumnezeu şi Dumnezeu ajunge ca scut.

4. Dumnezeu nu i a dat omului două inimi înlăuntrul său, nici nu le a făcut pe soţiile voastre, de care v aţi despărţit, să fie maicile voastre, nici nu i a făcut pe adoptivii voştri să fie fiii voştri. Acestea sînt cuvintele voastre în gurile voastre; însă Dumnezeu spune adevărul şi ocîr muieşte pe drumul drept.

5. Chemaţi i după părinţii lor; aceasta este mai cu dreptate la Dumnezeu. Iar dacă nu i cunoaşteţi pe părinţii lor, atunci să vă fie ei fraţi întru credinţă şi sub scutul vostru. Şi nu vă este păcat, dacă greşiţi întru aceasta doar dacă o fac aceasta inimile voastre cu tot dinadinsul. Dumnezeu este iertător, îndurător.

6. Profetul este mai aproape de cei credincioşi, decît ei înşişi loru şi, şi soţiile sale sînt maicile lor. Şi rudele de sînge sînt mai aproape înrudiţi după cartea lui Dumnezeu, decît credincioşii şi cei ce purced. Ceea ce faceţi bine rudelor este scris în carte.

7. Şi cînd am făcut Noi legămîntul cu profeţii şi cu tine şi cu Noe şi Avraam şi Moise şi Isus, fiul Mariei, am făcut cu ei un legămînt puternic,

8. ca El să i întrebe pe cei iubitori de adevăr despre adevărul lor, iar pentru cei necredincioşi a pregătit el pedeapsă dureroasă.

9. O, voi, cei ce credeţi, aduceţi vă aminte de mila lui Dumnezeu asupra voastră, cînd veniră la voi oştiri şi cînd trimiserăm Noi asupra lor un vînt şi oştiri nevăzute, şi Dumnezeu vede ceea ce faceţi.
10. Cînd veniră la voi de sus şi de jos şi se plecară ochii şi ajunseră inimile în gît, iar voi primiserăţi cugete împotriva lui Dumnezeu.

11. Acolo fură ispitiţi credincioşii şi fură apucaţi de cutremur mare.

12. Şi cînd ziseră cei făţarnici în ale căror inimi era boală: “Dumnezeu şi trimisul Său ne au juruit numai înşelăciune”.

13. Şi cînd zise o parte din ei: “O, voi, popor din Iathrib nu este loc pentru voi, deci în toarceţi vă!” atunci o parte din ei ceru îngăduire de la profet să se întoarcă acasă, zicînd: “Casele noastre sînt fără scut”, însă ele nu erau fără scut, ci ei voiau să fugă.

14. Şi de s ar fi venit asupra lor din toate laturile cetăţii şi de s ar fi cerut de la ei să se răscoale, ei ar fi făcut o, însă numai scurt timp ar fi petrecut în ea.

15. Şi ei încheiară înainte un legămînt cu Dumnezeu, că nu o vor apuca o la fugă; şi legămîntul cu Dumnezeu va fi tras la răspundere.

16. Spune: “Nu vă ajută vouă fuga, de aţi fi fugit de moarte sau de ucidere, totuşi numai scurt timp v aţi folosit de viaţă”.

17. Spune: “Cine este acela care vă apără de Dumnezeu, dacă vă doreşte rău sau vă doreşte îndurare?” Afară de Dumnezeu, ei nu află nici scut, nici ajutor.

18. Dumnezeu îi cunoaşte pe aceia dintre voi, care pun piedici şi pe cei ce spun fraţilor lor: “Veniţi la noi!” şi arată puţină vitejie

19. întru zgîrcenia lor faţă de voi. Cînd vine frica, Tu vezi cum privesc la tine rotind ochii, ca şi cînd ar fi venit moartea asupra lor. Iar dacă a trecut frica, vă întîmpină ei cu limbă ascuţită, lacomi la ce i mai bun. Aceştia nu cred, de aceea Dumnezeu va zădărnici faptele lor, şi aceasta este uşor pentru Dumnezeu.

20. Ei cred că tovarăşii nu se vor depărta; iar dacă vin tovarăşii, doresc ei mai bine să meargă la arabi, ca să i întrebe de veştile lor. De ar fi fost la voi, numai cît puţini s ar fi luptat.

21. Vouă v a fost în trimisul lui Dumnezeu o pildă frumoasă pentru cel ce nădăjduieşte în Dumnezeu şi în lumea de apoi şi şi aduce aminte adesea de Dumnezeu.

22. Şi cînd îi văzură cei credincioşi pe tovarăşi, ziseră ei: “Aceasta e ceea ce ne a juruit Dumnezeu şi trimisul Său, şi Dumnezeu şi trimisul Său au spus adevărul”. Şi aceasta le înmulţi numai credinţa şi supunerea.

23. între credincioşi erau care făceau adevărate cele ce le juruiseră lui Dumnezeu. Unii din ei împliniseră juruinţa lor, alţii aşteaptă şi nu se schimbă,

24. pentru ca să răsplătească Dumnezeu celor iubitori de adevăr, după adevărul lor, şi să i pedepsească pe cei făţarnici dacă voieşte, sau să se întoarcă spre ei. Dumnezeu este iertător, îndurător.

25. Şi Dumnezeu îi alungă înapoi pe cei necredincioşi întru furia lor; ei nu ajunseră în bine; şi Dumnezeu ajunge pentru cei credincioşi în luptă; Dumnezeu doar este puternic, tare.

26. Şi El lasă pe cei ce ajutară din poporul scripturii să se coboare din cetăţile lor şi aruncă frica în inimile lor. O parte din ei aţi omorît o, iar o parte aţi luat o în prinsoare.

27. Şi El v a dat vouă spre moştenire ţara lor şi locuinţele lor şi averile lor şi o ţară pe care n aţi călcat o. Şi Dumnezeu este atotputernic.

28. O, profetule, spune soţiilor tale: “Dacă doriţi viaţa lumii şi podoaba ei, veniţi, eu voi să vă înzestrez şi să vă dau drumul după cuviinţă.

29. Iar dacă l doriţi pe Dumnezeu şi pe trimisul Său şi locuinţa cea de apoi, atunci a pregătit Dumnezeu mare răsplată pentru acei dintre voi care se poartă bine”

30. O, voi, muierile profetului, dacă una din voi face o faptă ruşinoasă răsvădită, să i fie pedeapsă îndoită. Aceasta este uşor la Dumnezeu.

31. Însă cine din voi ascultă de Dumnezeu şi de trimisul Său şi se poartă bine, aceleia îi vom da răsplată îndoită şi i vom pregăti îngrijire cinstită.

32. O, muieri ale profetului, voi nu sînteţi ca una din celelalte muieri. Dacă vă temeţi de Dumnezeu, nu fiţi prevenitoare cu vorba, ca să capete poftă acela în a cărui inimă este boală, ci vorbiţi cuviincios.

33. Şedeţi molcom în casele voastre şi nu vă împodobiţi, ca pe vremea neştiinţei de’nainte, şi împliniţi rugăciunea, şi daţi milostenii, şi ascultaţi de Dumnezeu şi de trimisul Său. Dumnezeu voieşte să ia de la voi, ca de la locuitorii casei, spurcăciunea şi voieşte să vă curăţească.

34. Şi aduceţi vă aminte de ceea ce s a citit în casele voastre din semnele lui Dumnezeu şi din înţelepciune. Dumnezeu este ager, ştiutor.

35. Moslemii şi moslemele, cei credincioşi şi cele credincioase, cei ascultători şi cele ascultătoare, cei iubitori de adevăr şi cele iubitoare de adevăr, cei statornici şi cele statornice, cei umiliţi şi cele umilite, cei ce dau milostenii şi cele ce dau milostenii, cei ce postesc şi cele ce postesc, cei ce păzesc ruşinea lor şi cele ce o păzesc, cei ce l pomenesc adesea pe Dumnezeu şi cele ce l pomenesc, lor le a pregătit Dumnezeu iertare şi răsplată mare.

36. Şi nu se cade unui credincios sau unei credincioase, dacă Dumnezeu a hotărît un lucru, ca ei să poată alege întru lucrurile lor. Iar cel ce se răzvrăteşte împotriva lui Dumnezeu şi a trimisului Său, este în rătăcire răsvădită.

37. Şi cînd ai vorbit cu el, de care s a îndurat Dumnezeu şi te ai îndurat şi tu: “Ţine ţi soţia ta pentru tine şi teme te de Dumnezeu”, şi ai ascuns în sufletul tău ce voia Dumnezeu să descopere şi te ai sfiit de oameni, măcar că Dumnezeu e mai vrednic să te temi de El. Şi după ce hotărîse Zeid lucrul cu ea, ţi o dădurăm de soţie, ca să nu fie păcat pentru cei credincioşi să ia în căsătorie soţiile adoptivilor lor, dacă au hotărît lucrul cu ele. Şi porunca Iui Dumnezeu să se împlinească.

38. Nu este păcat asupra profetului întru ceea ce i a poruncit Dumnezeu; acesta a fost obiceiul lui Dumnezeu faţă de ce au trecut înainte şi porunca lui Dumnezeu este hotărîtă:

39. cei ce împlinesc soliile lui Dumnezeu şi se temeau de El şi nu se temeau de nimenea afară de Dumnezeu. Şi Dumnezeu de ajuns face socoteala.

40. Nu este Mohammed tatăl unuia dintre bărbaţii voştri, ci el este trimisul lui Dumnezeu şi pecetea profeţilor. Şi Dumnezeu ştie toate.

41. O, voi, cei ce credeţi, pomeniţi L pe Dumnezeu şi lăudaţi L dimineaţa şi seara.

42. El este cel ce vă binecuvîntează, şi îngerul se roagă pentru voi, ca să vă scoată din întuneric la lumină; şi El este îndurător faţă de cei credincioşi.

43. Salutarea lor este în ziua cînd îl întîlnesc “Pace!” şi El a pregătit pentru ei o răsplată cinstită.

44. O, profetule, Noi te am trimis ca martor şi ca binevestitor şi ca îndemnător,

45. şi ca unul ce cheamă la Dumnezeu cu voia Lui şi ca o candelă luminoasă.

46. Şi vesteşte le credincioşilor că vor avea de la Dumnezeu milă mare.

47. Şi nu asculta de necredincioşi şi făţarnici; lasă le stricăciunea lor şi încrede te în Dumnezeu. Şi Dumnezeu e într ajuns ca scut.

48. O, voi, cei ce credeţi, dacă vă căsătoriţi cu muieri credincioase, apoi vă despărţiţi de ele, înainte de ce le aţi atins, atunci nu trebuie să ţineţi un termen cu privire la ele, însă înzestraţi le şi daţi le drumul după cuviinţă.

49. O, profetule, Noi îţi încuviinţăm ţie soţiile tale, cărora le ai dat zestre, şi acelea pe care le stăpîneşte dreapta ta, pe care ţi le a dat ca pradă Dumnezeu, şi fiicele unchiului tău, şi fiicele mătuşii tale după tată, şi fiicele unchiului tău, şi fiicele mătuşii tale după mamă, care au purces cu tine şi muierea credincioasă, dacă se dăruieşte ea însăşi profetului, cînd doreşte profetul, ca să o ia în căsătorie; numai anume ţie înaintea credincioşilor.

50. Noi ştim ce le a orînduit lor cu privire la soţiile lor şi la ceea ce stăpînesc dreapta lor, ca să nu fie asupra ta păcat. Şi Dumnezeu este iertător, îndurător.

51. Tu poţi respinge pe cine voieşti din ele şi poţi primi la tine pe cine voieşti din ele şi pe care doreşti din cele ce le au alungat şi să nu fie păcat asupra ta. Aceasta e mai mult, pentru ca să se răcorească ochii lor, şi ele să nu se întristeze şi să fie mulţumite cu ceea ce le ai dat. Şi Dumnezeu ştie ceea ce este în inimile voastre şi Dumnezeu este ştiutor, blînd.

52. Ţie nu ţi mai sînt încuviinţate muieri şi n ai voie să le schimbi cu alte soţii, chiar dacă te miri de frumuseţea lor, afară de acelea pe care le stăpîneşte dreapta ta. Şi Dumnezeu păzeşte toate lucrurile.

53. O, voi, cei ce credeţi, nu intraţi în casele profetului doar dacă vă dă el voie la ospăţ fără să aşteptaţi timpul. Dacă însă aţi fost chemaţi, atunci intraţi. Şi dacă aţi ospătat, atunci împrăştiaţi vă şi nu zăboviţi cu istorii. Aceasta i ar face necaz profetului şi el s ar ruşina de voi; însă Dumnezeu nu se ruşinează de adevăr. Şi dacă le rugaţi pentru ceva, atunci rugaţi le după o perdea. Aceasta e mai curat pentru inimile voastre şi inimile lor. Şi nu vi se cade ca să i faceţi scîrbă trimisului lui Dumnezeu, nici să vă căsătoriţi cu soţiile sale după el. Aceasta ar fi ceva mare la Dumnezeu.

54. Ori de descoperiţi lucrul, sau îl ascundeţi, Dumnezeu ştie toate lucrurile.

55. Nu este păcat asupra lor, dacă vorbesc fără văl cu părinţii lor sau cu copiii lor, sau cu fraţii lor, sau cu fiii fraţilor lor, sau cu fiii surorilor lor, sau cu muierile lor, sau cu cei pe care îi stăpîneş te dreapta lor. Deci, temeţi vă de Dumnezeu, doar Dumnezeu este martor la toate lucrurile.

56. Dumnezeu şi îngerii Săi îl binecuvîntează pe profet; o, voi, cei ce credeţi, binecuvîntaţi l cu salutarea păcii.

57. Aceia care îl scîrbesc pe Dumnezeu şi pe trimisul Său, asupra lor va fi blestemul lui Dumnezeu în lumea de acum şi cea de apoi şi El le a pregătit pedeapsă ruşinoasă.

58. Şi cei care îi scîrbesc pe cei credincioşi şi pe cele credincioase, fără să o fi agonisit ei, aceia au să poarte vina de ponegrire şi păcat răsvădit.

59. O, profetule, spune soţiilor tale şi fiicelor tale şi muierilor celor credincioşi, ca să se învelească în gjilbaburile lor; aşa mai lesne vor fi cunoscute şi nu vor fi scîrbite. Şi Dumnezeu este iertător, îndurător.

60. De nu vor înceta cei făţarnici şi cei ce au boală în inimile lor şi răsvrătitorii în Medina, te vom aţîţa împotriva lor. Atunci, să nu ţi fie ei vecini, decît numai pentru timp scurt.

61. Blestemaţii! Oriunde vor fi aflaţi, să fie apucaţi şi măcelăriţi.

62. Acesta a fost obiceiul lui Dumnezeu pentru cei ce au pierit înainte şi nu vei afla schimbare la obiceiul lui Dumnezeu.

63. Oamenii te vor întreba despre “oră”. Spune: “Ştiinţa despre ea este la Dumnezeu, şi ce te face să ştii că ora poate este aproape?”

64. Dumnezeu i a blestemat pe necredincioşi şi a pregătit flacăra pentru ei.

65. Acolo vor petrece în veci şi nu vor afla nici scut, nici ajutor.

66. În ziua cînd vor fi aruncaţi cu faţa lor în foc, vor zice: “O, de am fi ascultat de Dumnezeu şi am fi ascultat de cel trimis!”

67. Şi vor zice: “Doamne, noi am ascultat de Domnii noştri şi de puternicii noştri, şi ei ne au dus pe drum rătăcit.

68. Doamne, dă le pedeapsă îndoită şi blesteamă i cu blestem mare.

69. O, voi, cei ce credeţi, nu fiţi ca şi cei ce l au scîrbit pe Moise. Dumnezeu l a curăţit de ceea ce vorbeau ei şi el era la Dumnezeu cu mare cinste.

70. O, voi, cei ce credeţi, temeţi vă de Dumnezeu şi vorbiţi cuvinte adevărate,

71. ca să vă îmbunătăţească faptele voastre şi să vă ierte faptele voastre. Şi cel ce a ascultat de Dumnezeu şi de profetul Său va ajunge la mare fericire.

72. Noi arătarăm cerurilor şi pămîntului şi munţilor amanetul, dar ei nu voiră să l poarte, şi se temeau de el. Omul însă s a încărcat cu el, pentru că el este nelegiuit, nebun:

73. pentru ca Dumnezeu să pedepsească pe făţarnici şi pe făţarnice, pe idolatri şi pe idolatre şi să se întoarcă Dumnezeu la cei credincioşi şi la cele credincioase. Şi Dumnezeu este iertător, îndurător.

XXXIV
SURA SABEI
Din Mekka şi este cu cincizeci şi patru de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR

1. Mărire lui Dumnezeu, ale căruia sînt cele din ceruri şi cele de pe pămînt şi mărire Lui, în lumea de apoi; El este înţelept, ştiutor.

2. El ştie ce intră în pămînt şi ce iese din el şi ce se coboară din cer şi ce se suie în el; El este cel îndurător, iertător.

3. Şi cei necredincioşi spun: “Nu vine ora la noi!” Spune: “Ba, pe Domnul meu, ea vine la voi! Celui ce cunoaşte cele ascunse, nu i este depărtată nici măcar greutatea unui fir de colb în ceruri şi pe pămînt; şi nici nu este ceva mai mic sau mai mare, ce n ar fi într o carte răsvădită:

4. ca să răsplătească El celor ce cred şi se poartă bine. Aceştia pentru ei este iertare şi înzestrare cinstită.

5. Aceia, însă, care tind să slăbească semnele Noastre, pentru ei este ca pedeapsă un chin dureros”.

6. Şi văd cei cărora li s a dat înţelepciune că ceea ce ţi s a trimis de la Domnul tău este adevăr şi duce la drumul celui puternic, preamărit.

7. Şi cei necredincioşi zic: “Să vă arătăm drumul la un bărbat care vă vesteşte că dacă veţi fi sfîşiat în bucăţele, vă veţi face făptură nouă?

8. El a plăsmuit o minciună despre Dumnezeu, sau este îndrăcit!” Însă cei ce nu cred în lumea de apoi, vor veni la pedeapsă şi sînt în rătăcire adîncă.

9. Oare nu văzură ei ce este înaintea lor şi după ei din cer şi pe pămînt? De am voi Noi, i am scufunda în pămînt sau am lăsa să cadă asupra lor o parte din cer. Întru aceasta sînt semne pentru fiecare rob căincios.

10. Şi Noi îi dădurăm lui David mila de la Noi: “O, voi, munţilor, daţi mărire împreună cu el şi voi, păsărilor!”Şi Noi îi muiarăm fierul: “Fă zale şi fă le tari în verigi; şi purta ţi vă bine; Eu văd ce faceţi voi!”

11. Şi lui Solomon îi supuserăm vîntul; dimineaţa sa a fost o lună de zile şi seara sa a fost o lună; şi i lăsarăm să curgă un izvor de spijă. Şi din duhuri o luaseră unii înaintea lui, cu voia Domnului său, şi cine din ei se răzvrătea împotriva poruncii Noastre, aceluia îi dădeam Noi de gustat pedeapsa flăcării.

12. Şi ei îi lucrară lui ce voia el: odăi, icoane, vase cît iazurile şi oale stătătoare.

13. Şi cînd am hotărît Noi moartea asupra lui, nimic nu le a arătat lor moartea lui, decît o vietate a pămîntului care mînca toiagul său. Şi cînd căzu el, cunoscură duhurile că, dacă ele ar fi ştiut cele ascunse, n ar fi trebuit să petreacă în pedeapsă ruşinoasă. “Faceţi mulţumită voi, cei din casa lui David, căci nu mai puţin sînt mulţumitori”.

14. Saba a avut în locuinţele lor un semn: două grădini în dreapta şi în stînga: “Mîncaţi din darul Domnului vostru şi mulţumiţi i; o ţară bună şi un Domn iertător”.

15. Însă ei s au întors şi Noi am trimis asupra lor potopul ezăturii şi le am schimbat amîndouă grădinile lor cu două grădini cu mîncare amară şi tamariscă şi puţini arbori de lotus.

16. Aceasta le dădură ca răsplată, pentru că erau necredincioşi. Şi nu le răsplătim Noi, astfel, numai celor necredincioşi?

17. Şi Noi aşezarăm între ei şi între cetăţile, pe care le am bînecuvîntat, cetăţi cunoscute şi am hotărît drumul încolo: “Călătoriţi încolo ziua şi noaptea cu siguranţă!”

18. Şi ei ziseră: “Doamne, fă mai lungi căile noastre!” Şi ei păcătuiră împotriva lor înşişi şi Noi îi făcurăm pildă pentru povestire şi i sfărîmarăm cu toţii în bucăţi. Acestea sînt semne pentru cei statornici, mulţumitori.

19. Şi diavolul a adeverit la ei părerea sa şi ei i au urmat lui, afară de o parte dintre credincioşi.

20. Însă el nu avu asupra lor putere, decît numai ca Noi să ştim cine crede în lumea de apoi şi cine se îndoieşte despre aceasta. Şi Domnul tău păzeşte toate lucrurile.

21. Spune: “Chemaţi i pe aceia în care credeţi, afară de Dumnezeu; ei n au putere asupra greutăţii unui fir de colb, în ceruri şi pe pămînt, şi ei n au parte la acestea, şi nici El n are ajutători între ei”.

22. Şi nu foloseşte mijlocire la El, decît numai pentru acela căruia îi dă El voie, aşa că dacă s a depărtat frica din inimile lor, zic ei: „Ce spune Domnul vostru?” Spune: “Adevărul, că El este cel înalt, mare”.

23. Spune: “Cine vă îngrijeşte din ceruri şi de pe pămînt?” Spune: “Dumnezeu!” Şi noi sau voi sîntem în ocîrmuire sau în rătăcire răsvădită.

24. Spune: “Voi să nu fiţi întrebaţi pentru păcatele noastre şi noi să nu fim întrebaţi pentru păcatele voastre”.

25. Spune: “Domnul nostru ne va aduna, apoi va deschide între noi; El este cel ce deschide, cel ce ştie”.

26. Spune: “Arătaţi mi pe cei ce i aţi adăugit ca tovarăşi lui Dumnezeu”. Nicidecum. Ba El este Dumnezeu cel puternic, înţelept.

27. Şi noi te am trimis la întreaga omenire numai ca binevestitor şi ca îndemnător, însă cei mai mulţi din oameni nu o ştiu.

28. Şi ei zic: “Cînd va fi această ameninţare, dacă iubiţi adevărul?”

29. Spune: “Vouă vi s a hotărît o zi, din care nu puteţi nici împiedica, nici grăbi o oră”.

30. Şi cei necredincioşi zic: “Nu vom crede în acest Coran, nici în ceea ce a fost înaintea lui!” Dar de i ai vedea pe cei nelegiuiţi puşi înaintea Domnului lor; ei vor schimba întreolaltă cuvinte, vor spune cei slabi către cei îngîmfaţi: “De n aţi fi fost voi, noi am fi crezut”.

31. Cei îngîmfaţi vor zice către cei slabi: “Oare noi v am abătut de la ocîrmuire, după ce venise la noi? Ba voi aţi fost păcătoşi!”

32. Şi cei slabi vor zice către cei îngîmfaţi: “Ba vicleşugul ziua şi noaptea cînd ne poruncirăţi să nu credem în Dumnezeu şi să i facem semeni!” Şi ei vor arăta căinţă, după ce vor fi văzut pedeapsa. Şi noi vom pune juguri pe gîturile necredincioşilor. Oare să li se răsplătească altfel, decît după faptele lor?

33. Şi Noi nu trimiserăm îndemnători la vreun oraş, fără să fi zis cei îmbuibaţi: “Noi nu credem în trimiterea voastră”.

34. Ei ziseră: “Noi sîntem bogaţi între avuţii şi copii şi nu vom fi pedepsiţi”.

35. Spune: “Domnul meu dă îngrijire bogată şi măsură cui voieşte, însă cei mai mulţi din oameni nu o ştiu”.

36. Şi nici averea voastră şi nici copiii voştri nu sînt ceea ce vă aduce aproape de Noi. Numai cei ce cred şi se poartă bine, numai pentru aceia este răs plată îndoită, pentru faptele lor şi ei să fie siguri în odăile raiului.

37. Cei ce se silesc să slăbească semnele Noastre vor fi aduşi la pedeapsă.

38. Spune: “Domnul meu îi îngrijeşte pe cine voieşte din robii Săi cu prisosinţă şi cu socoteală, şi ceea ce dăruiţi voi, El vă va da înapoi. El este cel mai bun îngrijitor”.

39. Şi într o zi vă va aduna cu toţii, apoi le va zice îngerilor: “Care dintre aceştia v au slujit?”

40. Ei vor zice: “Mărire Ţie! Tu eşti scutul nostru, nu ei. Ba ei au slujit duhurilor şi cei mai mulţi din ei au crezut în ele”.

41. Însă, în ziua aceea, nimenea nu poate să i folosească sau să i strice altuia şi Noi vom zice către cei nelegiuiţi: “Gustaţi pedeapsa focului, pe care o ţineaţi de mincinoasă”.

42. Şi dacă li se citesc lor semnele Noastre răsvădite, zic ei: “Aceasta nu este nimic, decît un bărbat care voieşte să vă abată de la cele cărora le au servit părinţii voştri”. Şi ei zic: “Aceasta nu e nimic decît o minciună născocită!” Iar cei necredincioşi zic despre adevăr după ce a venit la ei: “Aceasta nu e nimic decît fermecătură răsvădită!”

43. Şi noi nu le dădurăm cărţi, ca să înveţe din ele, nici nu trimiserăm la ei îndemnător înaintea ta.

44. Şi învinuirăm de minciună şi pe cei care au fost înaintea lor, iar e**1 nu ajunseră nici a zecea parte din ceea ce le am dat Noi lor. Ei, deci, îi ţinură de mincinoşi pe trimişii Mei, dar cum a fost lepădarea Mea!

45. Spune: “Eu vă îndemn cu privire la una, ca să vă ridicaţi înaintea lui Dumnezeu cîte doi sau cîte unul, apoi cugetaţi că în tovarăşul vostru nu este vreun duh**2 El vă este numai un îndemnător, înainte de pedeapsa cea aspră”.

46. Spune: “Nu cer de la voi răsplată, aceea fie pentru voi; răsplata mea este numai la Dumnezeu şi El este martor la toate lucrurile”.

47. Spune: “Domnul meu varsă adevărul, El, ştiutorul celor ascunse”.

48. Spune: “A venit adevărul, iar deşertăciunea să nu mai înceapă şi să nu se mai întoarcă”.

49. Spune: “Eu, dacă rătăcesc, atunci rătăcesc numai pentru mine însumi, iar dacă sînt ocîrmuit, apoi este aceasta prin ceea ce mi a descoperit Domnul meu; El este cel ce aude. El este aproape”.

50. Şi de ai vedea cum sînt ei înspăimîntaţi şi cum nu află scăpare, şi cum sînt luaţi dintr un loc apropiat**3.

51. Şi ei zic: “Noi credem în aceasta!” Dar cum pot ei primi credinţa într un loc îndepărtat**4,

52. dacă au fost înainte necredincioşi şi au alungat cu pietre taina lor din loc îndepărtat?**5

53. Şi să se puie o stavilă între ei şi ceea ce doresc ei,

54. cum s a făcut cu semenii lor de dinaintea lor. Ei erau în mare îndoială.

XXXV
SURA ÎNGERILOR**6
Din Mekka şi este cu patruzeci şi cinci de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR

1. Mărire lui Dumnezeu, făcătorul cerurilor şi al pămîntului, care pe îngeri i a făcut trimişi cu aripi cu pereche şi cu cîte trei şi cu cîte patru. El adaugă făpturii ce voieşte. Dumnezeu este atotputernic.

2. Ceea ce deschide Dumnezeu pentru oameni întru îndurare, aceea nu se poate opri şi ce opreşte El, nimenea nu poate trimite după Dînsul. El este cel puternic, înţelept.

3. O, voi, oamenilor, aduceţi vă aminte de îndurarea lui Dumnezeu asupra voastră. Oare mai este un făcător, afară de Dumnezeu, care vă îngrijeşte din cer şi de pe pămînt? Nu este Dumnezeu, afară de El, deci cum puteţi fi abătuţi?

4. Şi dacă te ţin de mincinos, ei i au ţinut de mincinoşi şi pe trimişii de’naintea ta şi la Dumnezeu se întorc toate lucrurile.

5. O, voi, oamenilor, juruinţa lui Dumnezeu este adevăr şi să nu vă înşele viaţa lumii şi înşelătorul**7 şi să nu vă înşele cu privire la Dumnezeu.

6. Satan vă este vouă duşman, deci ţineţi l ca duşman; el îi cheamă numai pe tovarăşii săi ca să fie soţii flăcării.

7. Cei necredincioşi, pentru ei, este pedeapsă aspră.

8. Iar cei ce cred şi se poartă bine, pentru ei este iertare şi răsplată mare.

9. Oare acela căruia i se împodobeşte răutatea faptelor sale, încît le priveşte de bune…?**8 Dar Dumnezeu duce în rătăcire pe cine voieşte şi ocîrmuieşte pe cine voieşte. Deci nu lăsa să se treacă sufletul tău în suspine pentru ei. Dumnezeu ştie ce fac ei.

10. Şi Dumnezeu este cel ce trimite vînturile, ca să ridice nourii şi Noi îi alungăm într o ţară moartă şi înviem pămîntul după moartea sa. Aşa va fi învierea.

11. Cei ce caută putere doar la Dumnezeu este toată puterea. La El se suie cuvîntul cel bun, şi fapta cea cinstită El o înalţă. Iar cei ce plăsmuiesc răul, pentru ei, este pedeapsă aspră şi vicleşugul acelora va pieri.

12. Şi Dumnezeu v a făcut pe voi din ţărînă, apoi dintr o picătură, apoi v a hotărît întru două genuri. Şi nici o muiere nu e îngenuncheată şi nici nu naşte fără ştirea Lui, şi nici unul din cei ce îmbătrînesc nu îmbătrîneşte sau nu scade în bătrîneţe, fără ca aceasta să fie într o carte. Aceasta e uşor pentru Dumnezeu.

13. Şi nu sînt deopotrivă amîndouă apele. Aceasta este bună, dulce, plăcută de băut, iar aceea sărată, amară. Din amîndouă însă mîncaţi carne proaspătă şi scoateţi podoabe, pe care le îmbrăcaţi. Şi tu vezi corăbiile, cum o curmă, căutînd voi îndurarea Sa şi poate veţi fi mulţumitori.

14. El Iasă să intre noaptea după zi şi lasă să intre ziua după noapte şi pune sub stăpînire soarele şi luna. Totul grăbeşte spre un termen hotărît. Acesta este Dumnezeu, Domnul vostru. A lui este stăpînirea şi aceia, pe care îi chemaţi afară de El, n au putere nici cît e pielicica sîmburelui de curmal.

15. Dacă i strigaţi pe ei, nu aud ei strigătul vostru, şi dacă şi ar auzi, nu vă răspund; şi în ziua învierii vor făgădui că i aţi fi făcut tovarăşi lui Dumnezeu pe ei. Şi nimenea nu te poate învăţa ca ştiutorul**9.

16. O, voi, oamenilor, voi sînteţi cei sărmani spre Dumnezeu şi Dumnezeu este cel avut, preamărit.

17. Dacă voieşte, vă ia pe voi şi aduce o făptură nouă.

18. Şi aceasta nu este greu pentru Dumnezeu.

19. Şi nu va purta un suflet însărcinat cu sarcina altuia, şi dacă strigă unul însărcinat pentru sarcina sa, să nu se ducă nimic de la el, nici chiar prin unul înrudit. Tu să i îndemni numai pe cei ce se tem de Domnul lor într ascuns şi împlinesc rugăciunea. Şi cel ce se curăţeşte, se curăţeşte numai pentru sine însuşi şi spre Dumnezeu este drumul.

20. Şi nu este deopotrivă cel orb cu cel ce vede şi nici întunecimea, şi nici lumina, şi nici umbra, şi nici arşiţa.

21. Şi nu sînt deopotrivă cei vii şi cei morţi. Dumnezeu îi face să audă pe cine voieşte şi tu n ai sa i faci să audă pe cei din morminte; tu eşti numai un îndemnător.

22. Noi te am trimis, în adevăr, ca binevestitor şi îndemnător, şi nu este popor, în care să nu fie petrecut un îndemnător.

23. Şi dacă te ţin de mincinos, şi înaintaşii lor îi ţinură de mincinoşi pe trimişii lor, care veniră la ei cu semne răsvădite cu psalmii şi cu cartea luminoasă**10.

24. Apoi i am apucat Eu pe cei necredincioşi şi cum a fost lepădarea Mea!

25. Oare nu vezi că Dumnezeu trimite apa din ceruri? Şi prin ea scoatem Noi la iveală roduri cu felurite culori şi în munţi se află pături albe şi roşii, cu felurite culori, şi negre ca corbul, şi oameni şi dobitoace, şi vite cu felurite culori, şi de aceea se tem de Dumnezeu dintre robii Săi numai cei ştiutori. Dumnezeu este puternic, iertător.

26. Cei ce citesc cartea lui Dumnezeu şi împlinesc rugăciunea şi dăruiesc din ceea ce i am înzestrat Noi, într ascuns şi pe faţă vor nădăjdui într o marfă ce nu piere:

27. pentru ca el să le plătească lor simbria lor şi să le adauge din îndurarea Sa. El este iertător, mulţumitor.

28. Şi ceea ce ţi am descoperit Noi din carte este adevăr, întărind ceea ce a fost înainte. Dumnezeu cunoaşte, vede pe robii Săi.

29. Cartea o dădurăm, apoi, spre moştenire acelora dintre robii Noştri, pe care îi aleserăm. Şi unii din ei păcătuiesc împotriva lor înşişi, alţii ţin măsură dreaptă, alţii se întrec în bine cu voia lui Dumnezeu. Aceasta este o milă mare.

30. Ei vor intra în grădinile Edenului. Ei vor fi împodobiţi cu brăţare de aur şi mărgăritare şi acolo vor fi hainele lor de mătasă.

31. Şi ei vor zice: “Mărire lui Dumnezeu, care a luat de la noi mîhnirea. Domnul nostru este iertător, mulţumitor:

32. El, care ne a lăsat să ne să lăşluim într o locuinţă statornică din mila Să. Nu ne va ajunge în ea durere şi nu ne va ajunge în ea oboseală”.

33. Pentru cei necredincioşi este focul iadului. Nu li se hotărăşte ca să moară şi nu li se uşurează pedeapsa. Astfel răsplătim Noi fiecărui necredincios.

34. Şi ei vor striga acolo: “Doamne, scoate ne, voim să ne purtăm bine, nu precum ne am purtat!” Dar nu vă lăsarăm să trăiţi îndelungat, ca fiecare, ce se lasă îndemnat, să primească îndemnare! Şi a venit la voi îndemnătorul.

35. Deci, gustaţi pedeapsa, pentru că nelegiuiţii n au ajutător.

36. Dumnezeu cunoaşte cele ascunse din ceruri şi de pe pămînt. El cunoaşte lăuntrul piepturilor.

37. El este acela care v a făcut să fiţi urmaşi pe pămînt, şi cine este necredincios asupra aceluia, este necredinţa sa şi necredinţa celor necredincioşi măreşte numai ura Domnului lor, şi necredinţa celor necredincioşi măreşte numai pieirea lor.

38. Spune: “Ce credeţi despre idolii voştri, pe care îi chemaţi, afară de Dumnezeu? Arătaţi mi ce au făcut ei pe pămînt sau de au parte la ceruri sau ori de le dădurăm o carte, ca să aibă o dovadă răsvădită pentru aceasta? Ba cei nelegiuiţi îşi făgăduiesc întreolaltă numai înşelăciune”.

39. Dumnezeu ţine cerurile şi pămîntul, ca să nu piară, şi dacă ar pieri, nici unul după El nu le ar putea ţine. El este blînd, iertător.

40. Ei jură la Dumnezeu jurămînt puternic, că de ar veni la ei un îndemnător, ei ar fi mai bine ocîrmuiţi decît vreunul din popoare. Cînd veni la ei, însă, un îndemnător, se depărtară ei încă mai mult,

41. îngîmfîndu se pe pămînt şi plăsmuind rele. Dar plăsmuirea relelor îi prinde numai pe cei vicleni. Aşteaptă ei altceva decît obiceiul de’nainte? Nicicînd nu vei afla schimbare în obiceiul lui Dumnezeu.

42. Şi nicicînd nu vei afla mutare la obiceiul lui Dumnezeu.

43. Oare n au călătorit ei prin ţară şi n au văzut cum a fost sfîrşitul înaintaşilor lor, care erau mai tari la putere decît ei? Şi Dumnezeu prin nimic nu se lasă slăbit în ceruri şi pe pămînt: El este ştiutor, puternic.

44. Şi dacă i ar apuca Dumnezeu pe oameni după cuviinţă, n ar lăsa asupra spatelor sale**`11 nici o vietate. Însă El întîrzie cu ei, pînă la un termen hotărît.

45. Şi cînd vine termenul lor, atunci Dumnezeu priveşte la robii Săi.

XXXVI
SURA IS**12
Din Mekka şi este cu optzeci şi trei de semne.
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR

1. IS. Pe Coran cel înţelept,

2. tu eşti unul dintre trimişii

3. pe drumul cel drept!

4. Îndemnarea celui puternic, îndurat,

5. ca să îndemni un popor, ai căror părinţi nu fură îndemnaţi, şi ei sînt nebăgători de seamă.

6. Drept este cuvîntul**13 asupra multora şi ei nu cred.

7. Noi am pus asupra gîturilor lor juguri, şi ele sînt pînă la fălci, şi capetele lor sînt ţepenite.

8. Şi Noi am pus o stavilă înaintea lor şi o stavilă după ei şi i am acoperit, ca ei să nu vadă.

9. Şi e totuna pentru ei, ori de i îndemni sau nu i îndemni, ei nu cred.

10. Tu îl îndemni numai pe cel ce urmează îndemnării şi se teme de cel îndurător într ascuns. Lui vesteşte i iertare şi răsplată cinstită.

11. Noi îi înviem pe morţi şi scriem ceea ce au făcut ei înainte, şi urmele lor şi toate lucrurile lor le am numărat într o tablă răsvădită.

12. Şi spune le pilda despre locuitorii cetăţii, cînd veniră la ei trimişii**14.

13. Cînd trimiseră la ei doi şi ei îi ţinură de mincinoşi, încît îi întărirăm cu al treilea şi ei ziseră: “Noi sîntem trimişi la voi”.

14. Ei ziseră: “Voi sînteţi numai oameni ca şi noi, şi cel îndurat n a trimis nimic. Voi sînteţi numai mincinoşi”.

15. Ei ziseră: “Domnul nostru ştie că noi sîntem trimişi la voi,

16. şi noi sîntem datori numai la propovăduire răsvădită”.

17. Ei ziseră: “Noi avem un semn împotriva voastră, şi dacă nu veţi înceta, vă vom ucide cu pietre, şi vă va ajunge de la noi pedeapsă dureroasă”.

18. Ei ziseră: “Semnul vostru e la voi. Oare dacă v aţi lăsa îndemnaţi? Ba voi sînteţi un popor păcătos!”

19. Şi veni din capătul cetăţii un bărbat**15 alergînd. El zise: “O, poporul meu, urmaţi trimişilor!”

20. Urmaţi celor ce nu cer de la voi răsplată şi sînt bine ocîrmuiţi.

21. Şi de ce să nu i slujesc eu Celui ce m a făcut pe mine şi la Care vă veţi întoarce?

22. Oare să primesc eu zei pe lîngă El? Dacă voieşte Cel îndurător să mi facă un rău, nu mi foloseşte nimic mijlocirea lor, şi eu nu mă pot mîntui.

23. Eu aş fi atunci în rătăcire răsvădită.

24. Eu cred în Domnul vostru, deci, ascultaţi de mine.

25. Se spuse către el: “Intră în rai!” El zise: “O, de ar şti poporul meu,

26. că Domnul meu m a iertat şi m a pus între cei cinstiţi!”

27. Şi Noi nu trimiserăm asupra poporului Său după el vreo ştire din cer, precum trimitem de altfel.

28. A fost numai un singur strigăt”**16 şi ei s au stins.

29. Vai de robii mei! Nu vine la ei trimis, fără ca să l batjocorească.

30. Oare n au văzut ei cîte neamuri am stîrpit Noi înaintea lor?

31. Pentru ca ei**17 să nu se întoarcă la dînşii,

32. şi pentru ca toţi la un loc să fie adunaţi înaintea Noastră.

33. Şi un semn pentru ei este pămîntul cel mort; Noi îl înviem şi scoatem din el grîne şi de acestea mănîncă ei.

34. Şi Noi facem pe el grădini de fenici şi vie şi lăsăm să curgă pe el izvoare.

35. Ca ei să mănînce din ro durile lor şi din lucrul mîinilor lor. Oare nu vor fi mulţumitori?

36. Mărire celui ce a făcut toate felurile din cele pe care le lasă pămîntul să răsară, şi din ei înşişi, şi din cele pe care nu le cunosc ei.

37. Şi un semn pentru ei este noaptea; Noi tragem de la ea lumina şi ei rămîn întru întuneric.

38. Şi soarele se grăbeşte spre culcuş. Aceasta este orînduirea celui puternic, înţelept.

39. Şi pentru lună am hotărît Noi staţiuni, pînă ce ea se face ca un vlăstar bătrîn de fenic.

40. Nu se cuvine soarelui, ca să ajungă luna, şi nu nopţii, ca să alerge înaintea zilei, ci toate plutesc în cercuri.

41. Şi un semn pentru ei este că Noi am purtat odraselele lor într o corabie încărcată**18,

42. şi le am făcut lor corăbii asemenea, în care se suie.

43. De am voi Noi, i am scufunda şi ei n ar avea ajutor şi n ar fi mîntuiţi,

44. doară din îndurarea Noastră şi spre folos pentru un timp.

45. Şi dacă li se spune: “Temeţi vă de ceea ce e înaintea voastră şi de ceea ce e după voi**19, poate veţi afla îndurare”,

46. atunci totuşi nu le aduci din semnele Domnului tău un semn de la care nu s au abătut ei.

47. Şi dacă li se spune: “Dăruiţi din ceea cu ce v a înzestrat Dumnezeu”, zic cei necredincioşi către cei credincioşi: “Să l ospătăm pe acela pe care l ar ospăta Dumnezeu, dacă ar voi? Voi sînteţi în rătăcire răsvădită”.

48. Şi ei zic: “Cînd va afla loc această ameninţare, dacă iubiţi adevărul?”

49. Ei să aştepte numai un unic strigăt, care i va apuca, pe cînd se ceartă ei.

50. Şi ei să nu poată face testament, şi să nu se întoarcă la familia lor.

51. Şi se va sufla în trîmbiţă şi din morminte vor grăbi ei la Domnul lor.

52. Ei vor zice: “Vai de noi! Cine ne a sculat din culcuşul nostru?” Aceasta e ceea ce a făgăduit cel îndurător şi trimişii au spus adevărul.

53. Va fi numai un strigăt, şi ei cu toţii vor fi aduşi la Noi.

54. Şi în ziua aceea să nu se facă strîmbătate vreunui suflet şi să vi se răsplătească numai după faptele voastre.

55. Locuitorii raiului, în ziua aceea, se vor veseli în afacerile lor,

56. ei şi muierile lor, la umbră, pe tronuri de nuntă, vor fi culcaţi.

57. Acolo vor avea roduri şi tot ce vor cere,

58. “Pace!”, un cuvînt de la Domnul cel îndurător.

59. Dar să fiţi despărţiţi astăzi, voi, păcătoşilor!

60. Oare n am încheiat Eu un legămînt cu voi, o, fiii lui Adam, ca să nu slujiţi lui Satan; el vă este un duşman răsvădit,

61. şi ca să mi serviţi mie? Acesta este un drum drept.

62. însă el a dus în rătăcire o mulţime mare din voi; oare nu pricepeţi?

63. Acesta este iadul, care vi s a juruit.

64. Să ardeţi astăzi în el, pentru că aţi fost necredincioşi!

65. Astăzi pecetluim gurile lor, însă vorbesc către Noi mîinile lor şi mărturisesc picioarele lor ce au făcut ei.

66. Şi de am fi voit, am fi stins ochii lor, dar şi atunci s ar întrece în drum, şi cum pot ei vedea?

67. Şi de am fi voit, i am fi prefăcut în locurile lor, încît n ar fi putut nici să meargă înainte, nici să se întoarcă.

68. Şi căruia îi dăm viaţă îndelungată, pe acela îl gîrbovim la chip. Oare nu pricep ei?

69. Şi Noi nu l am învăţat pe el**20 poezie şi nici nu i se cădea lui; aceasta este numai o îndemnare şi un Coran răsvădit,

70. spre a îndemna pe cei vii şi a vesti cuvînt drept asupra necredincioşilor.

71. Oare n au văzut ei că Noi le am făcut lor vitele între ele ce le au făcut mîinile Noastre, şi ei stăpînesc peste ele?

72. Şi Noi le am dat în puterea lor. Pe unele din ele călăresc ei, din altele mănîncă.

73. Şi ei au de la ele folos şi băutură. Oare nu vor fi mulţumitori?

74. Şi totuşi îi luară zei, în afară de Dumnezeu, ca să le ajute.

75. Şi aceştia nu pot să le ajute, pe cînd ei totuşi le sînt o oştire pregătită.

76. Să nu te mîhnească vorba lor. Noi ştim ce ascund şi ce dau ei pe faţă.

77. Oare nu voieşte omul să vadă că Noi l am făcut dintr o picătură? Dar el este un cîrtitor răsvădit.

78. Şi El ne face Nouă o pildă şi uită de facerea sa. El zice: “Cine învie oasele, după ce au putrezit?”

79. Spune: “Le va da viaţă cel ce i a făcut dintru întîi şi el cunoaşte toată făptura.

80. El, care v a făcut foc din pomul cel verde**21 şi voi aprindeţi cu el”.

81. Oare cel ce a făcut cerul şi pămîntul n are putere să vă facă vouă semeni? El este făcătorul cel ştiutor.

82. Dacă voieşte El un lucru, este porunca Lui; numai că i zice: “Să fii!” şi el este.

83. Şi mărire Celui în mîna căruia este stăpînirea tuturor lucrurilor, şi la El vă veţi întoarce.

XXXVII
SURA CELOR CE SE ÎNŞIRĂ
Din Mekka şi este cu o sută şaptezeci şi nouă de semne.
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR

1. Pe cei ce se înşiră în şir

2. şi opresc cu oprire

3. şi citesc îndemnarea**22

4. Dumnezeul vostru este unul,

5. Domnul cerurilor şi al pă mînturilor şi al celor ce sînt între ele Domnul răsăritului.

6. Noi am împodobit cerul lumii cu podoaba stelelor

7. şi spre pază înaintea fiecărui Satan răzvrătit,

8. ca să nu se tragă cu urechea la căpeteniile prea înalte**23 şi să fie bătuţi cu pietre din toate părţile,

9. alungaţi fiind; pentru ei este pedeapsă veşnică.

10. Iar cel ce apucă ceva**24, lui îi urmează o stea sclipitoare.

11. Deci întreabă i pe ei**25, dacă sînt ei mai puternici la făptură decît aceia pe care i am făcut Noi? Noi i am făcut**26 din lut lipicios,

12. ba tu te miri, iar ei îşi bat joc.

13. Dacă sînt îndemnaţi, nu se Iasă îndemnaţi,

14. iar dacă văd un semn, îşi bat joc

15. şi zic: “Aceasta nu e decît fermecătura răsvădită.

16. Dacă am murit şi sîntem ţărînă şi oase, oare vom fi sculaţi?

17. Poate şi protopărinţii noştri”?

18. Spune: “Da, şi veţi fi umiliţi!”

19. Un singur strigăt şi ei numai vor privi

20. şi vor zice: “Vai de voi, aceasta e ziua judecăţii,

21. aceasta e ziua hotărîrii, pe care o ţineaţi de minciună!”

22. “Adunaţi pe nelegiuiţi şi tovarăşii lor şi aceea la ce se închinau,

23. afară de Dumnezeu, şi du ceţi i pe drumul iadului,

24. şi aşezaţi i, căci au să dea socoteală”.

25. “De ce nu vă ajutaţi vouă?”

26. Ba, în ziua aceea, se vor supune

27. şi se vor întoarce unul spre altul şi vor întreba

28. şi vor zice: “Voi**27 aţi venit la noi din dreapta!”**28

29. Ei vor zice: “Ba voi n aţi fost credincioşi şi noi n am avut putere asupra voastră.

30. Deci drept este asupra noastră cuvîntul Domnului nostru, noi îl vom gusta.

31. Iar noi v am dus în rătăcire, căci şi noi rătăceam”.

32. Şi în ziua aceea vor fi ei tovarăşi la pedeapsă.

33. Aşa facem Noi păcătoşii.

34. Dacă li se zicea: “Nu este Dumnezeu, afară de Dumnezeu!”, erau ei îngîmfaţi

35. şi ziceau: “Să părăsim zeii noştri, din pricina unui poet îndrăcit?”

36. Însă el**29 veni cu adevărul şi i adeveri pe cei trimişi.

37. Da, voi veţi gusta pedeapsa cea dureroasă

38. şi veţi primi răsplată pentru faptele voastre.

39. Însă servii lui Dumnezeu cei curaţi,

40. aceia vor primi o îngrijire hotărîtă:

41. roduri; şi vor fi cinstiţi,

42. în grădinile plăcerii,

43. pe tronuri faţă n faţă.

44. Va umbla în cerc la ei un pahar dintr un izvor,

45. alb, dulce pentru cei ce beau;

46. nu va fi în el ameţeală şi ei nu se vor îmbăta de el.

47. Şi la ei vor fi fete curate, oacheşe, ca şi un ou ascuns.

48. Şi se vor întoarce unul spre altul, întrebîndu se,

49. şi unul din ei va zice: “Am avut un tovarăş,

50. care a zis: “Oare eşti unul din cei ce cred?

51. Oare, dacă am murit şi neam făcut ţărînă şi oase, vom fi încă judecaţi?”

52. El va zice: “Oare aţi privit înlăuntru?”

53. Şi el va privi înlăuntru şi l va vedea în mijlocul iadului.

54. El va zice: “Pe Dumnezeu! Aproape m ai adus la pieire!

55. Şi, fără îndurarea Domnului meu, aş fi între cei aduşi la pedeapsă”.

56. “Oare să murim**30

57. şi altfel, decît cu moartea noastră dintîi, şi să nu fim pedepsiţi?”

58. Aceasta este fericirea preaînaltă;

59. pentru aşa ceva să lucreze cel ce lucrează.

60. Oare este aceasta o ospeţie mai bună, sau pomul Zakkum?**31

61. Noi l am făcut spre ispită pentru cei nelegiuiţi;

62. şi este un pom care iese din fundul iadului.

63. Rodul său e ca şi capetele Satanelor.

64. Iar ei mănîncă din el şi şi umplu din el pîntecele.

65. Apoi va fi pentru ei un mestecuş clocotit;

66. apoi va fi întoarcerea lor spre iad.

67. Ei aflară pe părinţii lor rătăcind

68. şi se grăbiră pe urmele lor.

69. Şi înaintea lor rătăciră cei mai mulţi din înaintaşi,

70. Şi Noi trimiserăm la ei îndemnători.

71. Deci, priveşte cum a fost sfîrşitul celor îndemnaţi,

72. afară de servii cei curaţi ai lui Dumnezeu.

73. Şi Noe a strigat către Noi şi frumos a fost răspunsul Nostru.

74. Şi Noi l am mîntuit pe el şi gloata sa din scîrba cea mare.

75. Şi Noi făcurăm să rămîie urmaşii săi

76. şi lăsarăm între cei de apoi cuvînt asupra sa:

77. “Pace asupra lui Noe, în toate veacurile!”

78. astfel le răsplătim Noi celor drepţi.

79. El a fost unul din robii Noştri credincioşi.

80. Apoi îi încărcă pe ceilalţi.

81. Şi de partea lui se ţinea Avraam,

82. cînd veni el la Domnul său cu inima paşnică,

83. cînd zise el către tatăl său şi către poporul său: “Cui slujiţi?

84. Voiţi o minciună, Dumnezeu lîngă Dumnezeu?

85. Şi care este părerea voastră despre Domnul veacurilor?”

86. Şi el aruncă o privire spre stele

87. şi zise: “Eu sînt bolnav!”**32

88. Şi ei se întoarseră de la el şi fugiră.

89. Şi el se abătu pe la zeii lor şi zise: “Oare nu mîncaţi?

90. Ce vă este de nu vorbiţi?”

91. Şi el se abătu pe la ei şi i bătu cu dreapta.

92. Şi ei**33 veniră înaintea lui aler gînd.

93. El zise: “Vă închinaţi la ceea ce ciopliţi,

94. iar Dumnezeu v a făcut pe voi şi ceea ce faceţi!”**34

95. Ei ziseră: “Zidiţi i o zidire**35 şi aruncaţi l în flacără!”

96. Şi ei voiră să viclenească împotriva lui, iar Noi îi umilirăm.

97. Şi el zise: “Eu mă duc la Domnul meu, care mă va ocîrmui”.

98. “Doanme, dă mi pe unul dintre cei drepţi!”**36

99. Şi Noi îi vestirăm un fecior blînd,

100. şi cînd ajunse vîrsta să lucreze cu el,

101. zise el: “O, fiul meu, am văzut în vis că te voi jertfi. Caută ce ţi se pare?”

102. El zise: “O, tatăl meu, fă ce ţi s a poruncit; mă vei afla statornic, de va voi Dumnezeu”.

103. Şi fiind amîndoi supuşi şi după ce l a aruncat pe frunte**37,

104. strigarăm Noi către el: “O, Avraam!

105. Tu ai împlinit vedenia. Aşa răsplătim Noi celor drepţi!”

106. Da, aceasta a fost o ispită răsvădită

107. şi Noi îl răscumpărarăm prin o jertfă măreaţă,

108. şi lăsarăm între cei de apoi cuvîntul asupra sa:

109. “Pace asupra lui Avraam!”**38

110. Astfel răsplătim celor drepţi.

111. El era dintre robii noştri cei credincioşi.

112. Şi Noi îl vestirăm pe Isaac, un profet între cei drepţi.

113. Şi Noi îl binecuvîntarăm pe el şi pe Isaac şi între urmaşii săi era unul drept, iar celălalt păcătuia răsvădit împotriva sa însuşi**39.

114. Şi Noi am fost cu bunăvoinţă faţă de Moise şi Aaron.

115. Şi Noi i am mîntuit pe amîndoi şi poporul lor din scîrba cea mare.

116. Şi Noi i am ajutat şi ei biruiră.

117. Şi Noi le dădurăm amînduror cartea cea răsvădită**40.

118. Şi Noi îi ocîrmuirăm pe amîndoi pe drumul cel drept,

119. şi lăsarăm între cei de apoi cuvînt asupra amîndurora:

120. “Pace peste Moise şi Aaron!”

121. Astfel răsplătim Noi drepţilor;

122. amîndoi erau între robii Noştri cei credincioşi.

123. Şi Elia era unul dintre trimişi,

124. cînd zise el poporului său: “Oare nu vă temeţi de Dumnezeu?

125. Îl chemaţi pe Baal şi l părăsiţi pe cel mai bun făcător,

126. pe Dumnezeu, Domnul vostru şi Domnul protopărinţilor voştri?”

127. Şi ei îl ţinură de mincinos, şi vor fi daţi pedepsei,

128. afară de servii lui Dumnezeu cei curaţi,

129. Şi Noi lăsarăm între cei de apoi cuvînt asupra lui:

130. “Pace peste Elia!”

131. Astfel răsplătim celor drepţi.

132. El a fost unul din servii Noştri credincioşi.

133. Şi a fost unul dintre trimişi,

134. cînd l am mîntuit pe el şi gloata lui la un loc,

135. afară de o babă**41 între cei ce întîrziau.

136. Apoi îi pierdurăm pe ceilalţi.

137. Şi voi treceţi pe lîngă ei, dimineaţa

138. şi noaptea. Oare nu veţi pricepe?

139. Şi Iona a fost unul dintre trimişi,

140. cînd a fugit la corabia încărcată.

141. Şi a tras sorţi şi a fost blestemat,

142. şi l a înghiţit peştele, pentru că era vinovat.

143. Şi de n ar fi fost el unul din cei ce preamăresc,

144. ar fi rămas în pîntecele său pînă la ziua învierii.

145. Şi Noi l am aruncat la mal şi el era bolnav,

146. şi Noi lăsarăm să crească asupra lui un pom de bostan,

147. şi pe el îl trimiseră la sute de mii sau mai mulţi

148. şi ei crezură şi l lăsarăm să trăiască pînă la un timp

149. Deci, întreabă i**42, dacă are Domnul tău fiice şi ei fii?

150. Oare pe îngeri i am făcut Noi femeieşti, şi au fost ei martori?

151. Oare nu e minciună, dacă zic ei:

152. “Dumnezeu a născut!” Da, ei sînt mincinoşi.

153. Şi a ales El fiicele înaintea fiilor?

154. Ce vă este? Cum judecaţi?

155. Oare nu vă lăsaţi îndemnaţi?

156. Sau aveţi o dovadă răsvădită?

157. Deci, aduceţi cartea voastră, dacă iubiţi adevărul!”

158. Şi ei puseră între El şi între duhuri înrudite, însă duhurile ştiură că ei vor fi daţi în judecată.

159. Mărire lui Dumnezeu pentru ceea ce vorbesc ei,

160. afară de servii lui Dumnezeu cei curaţi.

161. “Voi şi aceea la ce vă închinaţi

162. să nu amăgiţi pe nimenea,

163. afară de cel ce va arde în iad.

164. Şi nu este nimenea din noi care să nu aibă un loc anumit,

165. şi noi nu punem în rînd,

166. şi noi preamărim**43,

167. şi ei zic:

168. “De am fi avut o îndemnare de la înaintaşi,

169. am fi fost robi curaţi ai lui Dumnezeu”.

170. Însă ei nu cred în el**44, dar în sfîrşit vor şti.

171. Şi cuvîntul Nostru a mers înainte la robii Noştri cei trimişi,

172. ca să li se ajute lor,

173. şi ca oştirea Noastră să biruiască pentru ei.

174. Deci, întoarce te de la ei**45, pînă la un timp,

175. şi priveşte la ei şi ei încă vor privi.

176. Oare cer ei pedeapsa Noastră?

177. Dar cînd se va coborî ea în curtea lor, rău va fi dimineaţa celor îndemnaţi.

178. Şi întoarce te de la ei, pînă la un timp.

179. Şi priveşte şi ei încă vor privi.

XXXVIII
SURA S**46
Din Mekka şi este cu optzeci şi opt de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR

1. S. Pe Coranul cel plin de îndemnare! însă cei necredincioşi sînt întru îngîmfare şi duşmănie.

2. Cîte neamuri am stîrpit Noi înaintea lor! Şi ei strigară, dară nu mai era vreme de scăpare.

3. Şi ei se miră că vine la ei un îndemnător dintre ei, şi cei necredincioşi zic: “Acesta este un fermecător, un mincinos.

4. Oare face el din zei un unic Dumnezeu? Acesta e lucru minunat”.

5. Merseră fruntaşii lor aparte: “Duceţi vă şi ţineţi strîns la zeii voştri, acesta este un lucru scoposit**47“.

6. Noi n am auzit despre aceasta, în legea cea din urmă**48, aceasta nu e decît o născocire.

7. Oare s a trimis îndemnarea asupra lui între noi? Ba ei stau la îndoială despre îndemnarea Mea, ba ei încă n au gustat pedeapsa Mea.

8. Oare ei au comorile îndurării Domnului tău, puternicul, dătătoriul?

9. Sau e la ei împărăţia cerurilor şi a pămîntului şi a celor dintre ele? Atunci, să se suie cu funii [în cer].

10. Toată oştirea celor însoţiţ**49 să fie fugărită.

11. Învinuia de minciună înaintea lor poporul lui Noe şi Ad**50 şi Faraon, stăpînul stîlpilor**51;

12. şi Thamud**52, şi poporul lui Lot, şi locuitorii pădurilor**53 erau însoţiţi.

13. Toţi nu făcură alta, decît că ţinură de mincinoşi pe cei trimişi, deci, a fost dreaptă pedeapsa Mea.

14. Şi aceştia**54 nu aşteaptă decît un strigăt**55, pentru care nu este întîrziere.

15. Şi ei ziseră: “Doamne, grăbeşte ne judecata înaintea zilei socotirii!”

16. Rabdă ceea ce zic ei şi adă ti aminte de robul Nostru Da vid, stăpînul puterii, el era căincios.

17. Noi silirăm munţii ca să dea mărire cu el seara şi dimineaţa,

18. şi păsările cele adunate care toate se întoarseră la el.

19. Şi Noi întărirăm stăpînirea lui şi i dădurăm înţelepciune şi vorbă cu judecată.

20. Şi a venit la tine vestea celor ce se certau, cînd se uită în odaie?**56

21. Cînd intrară la David şi el se sperie de ei, ziseră ei: “Nu te teme. Noi sîntem doi care ne certăm, din care unul a păcătuit faţă de celălalt, deci judecă între noi după adevăr şi nu fi cu strîmbătate, ci du ne pe drum drept!

22. Acesta, fratele meu, are nouăzeci şi nouă de oi şi eu am numai o oaie, şi el zise: “Dă o în paza mea! şi mă biciui cu vorba”.

23. El zise: “El a fost nedrept faţă de tine, dacă a cerut oaia ta la oile sale. Şi mulţi care au negoţ într olaltă, păcătuiesc unul faţă de altul, afară de cei care cred şi se poartă bine, dar de aceştia sînt puţini”. Şi înţelese David că ei îl ispiteau şi l rugă de iertare pe Domnul său şi se prosternă închinîndu se şi se căi.

24. Şi Noi îi iertarăm aceasta şi pentru el este la Noi apropiere şi o întoarcere frumoasă.

25. O, David, Noi te am făcut Calif**57 pe pămînt, deci, judecă între oameni cu dreptate şi nu urma poftei, căci ea te abate de la drumul lui Dumnezeu. Cei ce rătăcesc de la drumul lui Dumnezeu, pentru ei este pedeapsă aspră, pentru că au uitat de ziua socotirii.

26. Şi Noi n am făcut în deşert cerul şi pămîntul şi ceea ce este între el. Aceasta cred cei necredincioşi. Dar vai de cei necredincioşi, înaintea focului!

27. Oare să i punem pe cei ce cred şi se poartă bine într un rînd cu cei ce fac stricăciune pe pămînt, sau să i punem pe cei cu frica lui Dumnezeu în rînd cu nelegiuiţii?

28. O carte binecuvîntată**58 am trimis Noi la tine, ca ei să ia aminte la semnele ei şi ca să se lase îndemnaţi cei pricepuţi”.

29. Şi lui David îi dădurăm pe Solomon, un rob prea bun; el era căincios.

30. Cînd se adunaseră la el seara [cai] sprinteni, ce stăteau pe trei picioare şi atingeau cu al patrulea pămîntul,

31. zise el: “Am iubit bunul [lumesc] mai mult decît pomenirea Domnului meu, pînă ce se ascunse el**59 în văl;

32. aduceţi i înapoi la mine!” Şi el începu să le taie şoldurile şi gîturile.

33. Şi Noi îl ispitirăm pe Solomon şi puserăm pe tronul său un chip**60. Apoi se căi el.

34. El zise: “Doamne, iartă mă şi dă mi o împărăţie, cum nu se cuvine ea unuia după mine; Tu doar eşti dătătorul!”

35. Deci, îi dădurăm vîntul în stăpînire, ca să grăbească lin după porunca sa de unde voieşte.

36. Şi Satanele, toţi ziditorii şi cufundătorii

37. şi alţii, legaţi în cătuşe.

38. “Acesta este darul Nostru, deci fii îndurat sau restrîns fără socoteală”.

39. Şi pentru el este la Noi o apropiere şi o întoarcere frumoasă.

40. Şi adă ţi aminte de robul Nostru Iov, cînd a strigat către Domnul său: “M a atins Satan cu boală şi cu necaz”.

41. “Bate cu piciorul tău, aceasta este o scaldă răcoroasă şi o băutură!”

42. Şi Noi îi dădurăm gloata [înapoi], încă pe atîta, ca îndurare de la Noi şi ca o îndemnare pentru cei pricepuţi.

43. Şi: “Ia în mîna ta o legătură [de vergi] şi bate [muierea ta] şi nu călca jurămîntul!”**61 Şi Noi îi aflarăm statornic,

44. un rob prea bun; el era căincios.

45. Şi adă ţi aminte de robii Noştri, Avraam, Isaac şi Iacov, bărbaţi cu putere şi pricepere.

46. Noi îi curăţirăm cu curăţie, pomenind ei locuinţa [raiului].

47. Şi ei erau la Noi cei aleşi, cei mai buni.

48. Şi adă ţi aminte de Ismael, de Eliseu şi de Zul Kil**62, căci toţi sînt dintre cei mai buni.

49. Aceasta e o îndemnare şi pentru cei cu frica lui Dumnezeu este o întoarcere frumoasă:

50. grădinile Edenului, deschise le sînt porţile.

51. Culcaţi în ele, strigă ei acolo după roduri multe şi băutură,

52. şi la ei vor fi [fete] curate la privire tovarăşe.

53. Aceasta e ceea ce vi s a făgăduit pentru ziua socotelii.

54. Aceasta este îngrijirea Noastră, ea n are sfîrşit.

55. Aşa! Şi pentru cei nelegiuiţi este o întoarcere rea:

56. iadul, în care vor arde; şi rău este culcuşul.

57. Aşa! Şi ei să guste apă clocotită şi puroi

58. şi altele de asemenea.

59. “Această ceată să fie aruncată peste cap împreună cu voi; să nu fie salutare pentru dînşii; ei să ardă în foc”.

60. Ei vor zice: “Ba voi! Pentru voi să nu fie salutare; doar voi aţi adus acestea asupra noastră şi rău este locul”.

61. Ei vor zice: “Doamne, cel ce a adus aceasta asupra noastră, îndoieşte i pedeapsa în foc!”

62. Şi ei vor zice: “Ce este că nu vedem bărbaţii pe care i am numărat cu cei răi?

63. Sau i am luat în batjocură, sau privirile s au abătut de la ei?”

64. Aceasta este adevăr: ceata poporului focului.

65. Spune: “Eu sînt numai un îndemnător şi nu este Dumnezeu afară de

66. Domnul cerurilor şi al pămîntului şi al celor dintre dînsele. El, cel puternic, Dumnezeul cel unic, atotputernic, iertător”.

67. Spune: “Aceasta este o veste măreaţă,

68. de la care vă abateţi”.

69. Nu mi a venit ştiinţă de la căpeteniile cele preaînalte**63 că s ar fi certat**64;

70. mie mi s a descoperit numai că eu sînt un îndemnător răsvădit,

71. cînd zise Domnul tău către îngeri: “Eu îl fac pe om din lut;

72. deci după ce l voi fi plăsmuit şi voi fi suflat în el din duhul Meu, să vă porsternaţi înaintea lui, închinîndu vă”.

73. Şi toţi îngerii se închinară la un loc,

74. afară de diavolul. El era îngîmfat şi necredincios.

75. El zise: “O, diavole, ce te împiedică să te închini la ceea ce am făcut cu mîinile Mele?

76. Eşti tu îngîmfat, sau unul din cei fuduli?”

77. El zise: “Eu sînt mai bun decît el. Pe mine m ai făcut din foc, iar pe el l ai făcut din lut”.

78. El zise: “Atunci, ieşi afară**65 şi fii bătut cu pietre,

79. şi asupra ta este blestemul Meu pînă la ziua judecăţii”.

80. El zise: “Doamne, îngăduie cu mine, pînă la ziua învierii!”

81. El zise: “Va fi îngăduire cu tine,

82. pînă la ziua timpului hotărît”.

83. El zise: “Pe puterea Ta! Voi să i amăgesc pe toţi,

84. afară de servii Tăi cei curaţi dintre ei”.

85. El zise: “Da, este adevăr, şi Eu vorbesc adevărul. Voi să umplu iadul cu tine şi cu cei ce ţi urmează ţie la un loc”.

86. Spune: “Eu nu cer pentru aceasta răsplată de la voi şi nu mă prea încarc”,

87. El nu e decît o îndemnare pentru lume**66,

88. şi veţi cunoaşte vestea lui după un timp.

XXXIX
SURA CETELOR
Din Mekka şi este cu şaptezeci şi cinci de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR

1. Trimiterea cărţii de la Dumnezeu cel puternic, înţelept.

2. Noi ţi am trimis cartea, în adevăr, deci, serveşte lui Dumnezeu cu credinţă curată.

3. Oare nu se cade lui Dumnezeu credinţă curată?

4. Iar cei ce primiră scutitori afară de El [zicînd]: “Noi slujim numai ca ei să ne apropie de Dumnezeu”, — Dumnezeu va judeca între ei pentru ceea despre ce s au certat.

5. Dumnezeu nu l ocîrmuieşte pe cel ce este mincinos, necredincios.

6. De ar fi voit Dumnezeu să aibă un fiu, El şi ar fi ales din cele ce le a făcut ceea ce ar fi voit. Laudă Lui, El este Dumnezeu, unicul, atotputernicul.

7. El a făcut cerurile şi pămîntul pentru adevăr. El înveleşte noaptea peste zi şi înveleşte ziua peste noapte şi a robit soarele şi luna; toate se grăbesc la un termen hotărît. Oare nu este El cel puternic, iertător?

8. El v a făcut dintr un suflet, apoi a făcut din el soţia sa şi v a trimis din vite opt împerecheate**67. El vă face în pîntecele maicilor voastre, făptură în trei întunecimi**68“. Astfel este Dumnezeu, Domnul vostru: a Lui este împărăţia, nu este Dumnezeu, afară de El, cum de vă abateţi?

9. De sînteţi nemulţumitori, Dumnezeu e mai avut decît voi; EI nu află plăcere în necredinţa sclavilor Săi, însă îi mulţumiţi, află El plăcere la voi. Şi să nu poarte un [suflet] încărcat sarcina celuilalt. Apoi este la Domnul vostru întoarcerea voastră şi el vă va vesti ce faceţi.

10. El cunoaşte lăuntrul piepturilor.

11. Şi dacă l ajunge pe om o nenorocire, îl cheamă el pe Domnul său, căindu se înaintea Lui; apoi dacă i a dăruit milă, uită el ceea ce a chemat şi face lui Dumnezeu semeni, ca să ducă în rătăcire de la Domnul său. Spune: “Foloseşte te cîtva de necredinţa sa, tu doar dintre tovarăşii focului.

12. Oare cel ce petrece în rugăciune orele nopţii, închinîndu se sau stînd, păzind lumea de apoi şi nădăjduind îndurarea Domnului său…**69“

13. Spune: “O, robii Mei, care credeţi, temeţi vă de Domnul vostru. Pentru cei ce se poartă bine în lumea aceasta, este bine şi pămîntul lui Dumnezeu este larg. Plată vor primi numai cei statornici. Răsplata lor este fără măsură”.

14. Spune: “Mie mi s a poruncit să i slujesc lui Dumnezeu întru curăţia credinţei şi mi s a poruncit să fiu întîiul între moslemi”.

15. Spune: “Mă tem, dacă m aş răzvrăti împotriva Domnului meu, de pedeapsa unei zile mari”.

16. Spune: “Lui Dumnezeu voi sluji curat în credinţa mea!

17. Deci, slujiţi cui voiţi, afară de Lui!” Spune: “Cei ce pierd sînt aceia care au pierdut sufletul lor şi gloata lor, în ziua învierii. Oare nu este aceasta o pierdere răsvădită?

18. Asupra lor să aibă ei umbră de la foc şi sub ei să aibă umbră”. Cu aceasta îi înfricoşează Dumnezeu pe robii Săi: “O, robii Mei, temeţi vă de Mine!”

19. Cei ce se feresc de închinarea lui Taghut**70 şi se întorc la Dumnezeu, pentru ei este veste bună. Deci binevesteşte acelora din robii Mei, care ascultă cuvîntul şi urmează ce e mai bun din el. Aceştia sînt aceia pe care îi ocîrmuieşte Dumnezeu şi aceia sînt cei pricepuţi.

20. Oare pe acela despre care este cu dreptate cuvîntul pedepsei — oare tu poţi să l mîntuieşti pe acela ce e în foc?

21. Iar pentru cei ce se tem de Domnul lor sînt odăi asupra cărora sînt zidite odăi, pătrunse de rîuri pe de desupt**71 Juruinţa lui Dumnezeu! Nu calcă Dumnezeu făgăduinţa Sa.

22. Oare nu vezi că Dumnezeu a trimis apă din ceruri şi o bagă drept izvoare în pămînt? Apoi scoate cu ea sămînţă cu tot felul de culori, apoi veştezeşte aceasta şi tu o vezi galbenă. Apoi o face El bucăţele, întru aceasta este îndemnare pentru cei pricepuţi.

23. Oare acela căruia i a deschis Dumnezeu pieptul pentru Islam şi care are lumină de la Domnul său…?**72 Deci, vai de aceia cu inimile împietrite faţă de amintirea lui Dumnezeu! Aceia sînt în rătăcire răsvădită.

24. Dumnezeu a trimis istoria cea mai frumoasă, o carte ce şi seamănă, o repeţire. Se zbîrcesc de frică pieile celor ce se tem de Domnul lor, apoi se netezesc pieile şi inimile lor la pomenirea lui Dumnezeu. Aceasta este ocîrmui rea lui Dumnezeu, cu care ocîrmuieşte pe cine voieşte, iar pe cine l duce Dumnezeu în rătăcire, acela n are ocîr muitor.

25. Dar oare cine păzeşte faţa sa de răul pedepsei, în ziua învierii? Şi se va spune către cei nelegiuiţi: “Gustaţi ceea ce v aţi agonisit!”

26. Învinuiau de minciună şi înaintaşii lor şi veni la ei pedeapsa, de unde nici nu o aşteptau.

27. Şi Dumnezeu îi lăsă să guste ruşinea, în viaţa lumii, dar pedeapsa, în lumea de apoi, este mai mare; o, de ar şti o ei!

28. Şi Noi am făcut pentru oameni tot felul de pilde în acest Coran, ca poate să se lase îndemnaţi:

29. un Coran arabic, fără strîmbătate; poate se vor teme de Dumnezeu!

30. Ca pildă a pus Dumnezeu un bărbat cu tovarăşi, ce se ceartă întreolaltă şi un bărbat cu totul supus altui bărbat**73. Oare sînt ei deopotrivă? Mărire lui Dumnezeu; însă cei mai mulţi nu o înţeleg.

31. Tu eşti muritor şi ei sînt muritori.

32. Apoi în ziua învierii vă veţi certa întreolaltă înaintea Domnului vostru.

33. Şi cine este mai nedrept decît cel ce minţeşte asupra lui Dumnezeu şi învinuieşte adevărul de minciună, cînd vine el la dînsul? Oare nu este în iad locuinţă pentru cei necredincioşi?

34. Şi cel ce vine cu adevărul şi cel ce crede în el, aceia sînt cei ce se tem de Dumnezeu.

35. Pentru ei este la Domnul lor orişice voiesc. Aceasta este răsplata celor drepţi:

36. pentru ca Dumnezeu să depărteze de la ei faptele lor cele mai rele şi să le dea răsplată pentru faptele lor cele mai bune.

37. Oare nu ajunge Dumnezeu pentru robul său? Şi totuşi voiesc ei să ţi facă frică cu cei de lîngă El, însă pe cine l duce Dumnezeu în rătăcire, acela n are ocîrmuitor.

38. Iar pe cine l ocîrmuieşte Dumnezeu, pe acela nimenea nu l poate duce în rătăcire. Oare Dumnezeu nu e puternic, Domnul răzbunării?

39. Iar dacă i întrebi cine a făcut cerurile şi pămîntul, zic ei: “Dumnezeu!” Spune: “Ce credeţi? Aceea ce chemaţi voi, afară de Dumnezeu, poate să depărteze răul Său, dacă mi voieşte Dumnezeu un rău? Sau dacă El voieşte să fie îndurător faţă de mine, pot ei să împiedice îndurarea Sa?” Spune: “De ajuns îmi este Dumnezeu; în El se încred cei ce se încred”.

40. Spune: “O, poporul meu, lucraţi după putinţa voastră; eu lucrez [după putinţa mea] şi voi în sfîrşit veţi şti

41. asupra cui vine pedeapsa care l va ruşina şi asupra cui se va coborî pedeapsa veşnică” .

42. Noi am trimis asupra ta cartea pentru oameni, în adevăr, şi cel ce este ocîrmuit, este numai pentru sine însuşi [ocîrmuit], iar cel ce rătăceşte, numai împotriva sa însuşi rătăceşte şi tu nu eşti scutitorul lor.

43. Dumnezeu primeşte la sine sufletele, în vremea morţii, iar pe acelea care nu mor [le ia] în somnul lor. Şi El le ţine la Sine pe acelea asupra cărora a hotărît moartea, iar pe celelalte le trimite pînă la un termen hotărît, întru aceasta sînt semne pentru poporul ce cugetă.

44. Oare primesc ei mijlocitori, afară de Dumnezeu? Spune: “Oare şi cînd n au ei nici o putere şi n au minte?”

45. Spune: “A lui Dumnezeu este mijlocirea întreagă; a Lui este împărăţia cerurilor şi a pămîntului. Apoi vă veţi întoarce la El”.

46. Şi dacă se pomeneşte Dumnezeu cel unic, se îngrozesc inimile celor ce nu cred în lumea de apoi, iar dacă se pomenesc aceia**74 lîngă El, atunci se bucură ei.

47. Spune: “Doamne, făcătorul cerurilor şi al pămîntului, cel ce ştii cele ascunse şi cele de pe faţă, Tu vei judeca între robii Tăi cu privire la aceea despre ce se ceartă ei”.

48. De ar avea cei nelegiuiţi totul ce este pe pămînt şi înc o dată pe atîta, ei s ar putea răscumpăra de răul pedepsei, în ziua învierii, însă se va arăta de Dumnezeu ceea ce n au pus ei în socoteală.

49. Şi li se va arăta răul ce şi l au agonisit, şi i va înconjura aceea de ce şi au bătut joc.

50. Şi dacă l ajunge pe om un rău, Ne cheamă el; apoi, dacă i dăruim îndurare, zice el: “Mi s a dat pe seama ştiinţei!”**75 Ba aceasta este o ispită, însă cei mai mulţi nu o ştiu.

51. Aşa au vorbit şi înaintaşii lor, însă nu le a fost de folos ceea ce şi au agonisit.

52. Şi i a ajuns răul pe care l au agonisit. Şi pe cei nelegiuiţi dintre aceştia îi va ajunge răul ce l au agonisit, şi ei nu L pot slăbi [pe Dumnezeu].

53. Oare nu ştiu ei că Dumnezeu pe cine voieşte, îl înzestrează cu prisosinţă sau cu măsura? Întru aceasta sînt semne pentru poporul credincios.

54. Spune: “O, voi, robii Mei, care aţi greşit împotriva voastră înşivă, nu deznădăjduiţi în îndurarea lui Dumnezeu. Dumnezeu doar iartă toate păcatele; EI este cel iertător, îndurător.

55. Şi întoarceţi vă la Domnul vostru şi să i fiţi Lui supuşi, înainte de ce vine pedeapsa la voi. Apoi nu veţi fi mîntuiţi**76.

56. Şi urmaţi binele ce vi s a trimis de la Domnul vostru, înainte de ce vine la voi pedeapsa pe neaşteptate, fără ca voi să băgaţi de seamă”.

57. Ce să zică un suflet: “Vai de mine, eu n am luat seama la Dumnezeu, căci am fost batjocoritor”.

58. Sau să zică: “De m ar fi ocîr muit Dumnezeu, aş fi fost temător de El”.

59. Sau să zică atunci cînd va vedea pedeapsa: „De ar fi pentru mine întoarcere, aş fi unul dintre drepţi”.

60. Ba semnele Mele au venit la tine şi tu le ai ţinut de mincinoase şi ai fost îngîmfat şi ai fost necredincios”.

61. Şi în ziua învierii îi vei vedea pe cei ce au minţit împotriva lui Dumnezeu cu feţele înnegrite. Oare nu este în iad locuinţă pentru cei îngîmfaţi?

62. Şi Dumnezeu îi va mîntui pe cei ce se tem de El, la loc de adăpost, şi nu i va atinge un rău şi ei vor fi întristaţi.

63. Dumnezeu este făcătorul tuturor lucrurilor şi El este scutitorul tuturor lucrurilor. Ale Lui sînt cheile cerurilor şi ale pămîntului, iar cei ce nu cred în semnele lui Dumnezeu, aceia sînt pierduţi.

64. Spune: “Îmi porunciţi să slujesc altuia decît lui Dumnezeu, o, voi, proştilor?”

65. Şi ţi s a descoperit, ţie şi înaintaşilor tăi: “De vei fi idolatru, să se zădărnicească faptele tale şi tu să fii pierdut”.

66. Ba serveşte lui Dumnezeu şi fii mulţumitor!

67. Şi ei nu l preţuiesc pe Dumnezeu după preţul Său adevărat şi întreg pămîntul va fi ca pumnul Său, în ziua învierii, şi cerurile vor fi învelite în dreapta Sa. Mărire Lui şi El este mai înalt decît ceea ce l fac ei Lui tovarăş.

68. Şi se va sufla în trîmbiţă şi vor leşina cei din ceruri şi de pe pămînt, afară de cei plăcuţi lui Dumnezeu. Apoi se va sufla altă dată şi ei se vor scula, vor privi.

69. Şi va luci pămîntul în lumina Domnului său, şi se va pune cartea**76şi vor fi aduşi profeţi şi martiri, şi se va judeca între ei cu dreptate, şi nu se va face strîmbătate.

70. Şi se va răsplăti fiecărui suflet după faptele sale, şi El ştie mai bine ce fac ei.

71. Şi alungaţi vor fi cei necredincioşi, în cete, spre iad, pînă după ce vor ajunge acolo, se vor deschide porţile sale şi vor zice păzitorii săi: “Oare n au venit la voi trimişi dintre voi, care v au citit semnele Domnului vostru şi au căutat să vă ferească de întîl nirea cu ziua voastră?” Ei vor zice: “Ba da!” Însă cu dreptate este cuvîntul pedepsei asupra necredincioşilor.

72. Se va zice: “Intraţi în porţile iadului, să petreceţi în veci acolo; dară rea este locuinţa îngîmfaţilor!”

73. Şi vor fi mînaţi cei ce se tem de Domnul lor, în cete, spre rai, pînă vor ajunge la el şi li se vor deschide porţile sale şi vor zice păzitorii săi: “Pace asupra voastră! Voi aţi fost buni, deci intraţi pentru vecie!”

74. Şi ei vor zice: “Mărire lui Dumnezeu, care ne a adeverit juruinţa Sa şi ne a dat ca moştenire pămîntul, ca să putem locui în rai, orişiunde voim”. Şi măreaţă este răsplata celor ce lucrează.

75. Şi vei vedea îngerii rotind în jurul tronului, lăudînd mărirea Domnului lor, şi se va judeca între ei după dreptate şi se va zice: “Laudă lui Dumnezeu, Domnul veacurilor!”

________________________________________
1 Mekkanii
2 I.e. că Mohammed nu este îndrăcit
3 Din mormînt
4 I.e. În lumea de apoi; căci credinţa se poate primi numai în viaţa din lumea aceasta, nu şi în cea de apoi, cînd e prea tîrziu.
5 I.e. au hulit taina dumnezeiască relativă la viaţa din lumea de apoi, pe cînd încă trăiau în lumea aceasta
6 Numită şi “Sura făcătorului” după v.l.
7 Satan
8 Adaugă: să rămîie nepedepsit?
9 Dumnezeu
10 Evanghelia
11 Ale pămîntului
12 Astfel numită după cele două litere misterioase de la începutul ei. De obicei, se citeşte această sură în faţa celor ce se află în agonie, şi la mormintele sfinţilor. Mohammed însuşi a numit sura aceasta “inima Coranului”
13 Din XXXVIII, 85
14 După tradiţia mohammedană, ar fi trimis Isus doi învăţăcei la Antiochia, ca să predice, apoi le urmă Petru.
15 Acesta pare să fi fost dulgherul Habib, al cărui mormînt şi astăzi se arată în Antiochia şi se venerează de mohammedani.
16 De la arhanghelul Gavriil. Conf. XI, 70
17 Trimişii
18 În corabia lui Noe, pe timpul potopului
19 Pedeapsa din lumea de acum şi din lumea de apoi.
20 Mohammed
21 Arabii cei vechi făceau focul prin aceea că frecau două lemne deolaltă, pînă ce se în fierbîntau şi se aprindeau.
22 Trei grupe oferite de îngeri
23 Îngerii
24 Apucă un cuvînt din sfatul îngerilor
25 Pe mekkani
26 Decît îngerii
27 Satanele
28 Satanele
29 Mohammed
30 Cuvintele drepţilor
31 Pomul blestemat al iadului, din care mănîncă cei osîndiţi. Conf. XVII, 62.
32 El se făcea că vede în stele boala sa, ca să nu ia parte la jertfele lor.
33 Cei din poporul lui Avraam
34 I.e. idolii voştri
35 Un rug de lemn
36 Avraam cere pe fiul său Ismael.
37 Pe Ismael, ca să l injunghie pentru jertfă.
38 Aşadar, Ismael şi nu Isaac era să se jertfească de Avraam, căci, după cum se vede în cele următoare, Isaac se naşte abia mai tîrziu. Conf. şi cele zise în nota la III, 31.
39 Iacov şi Esau
40 Thora
41 Soţia lui Lot
42 Pe mekkani
43 Vv. 16l l66 sînt cuvintele Îngerilor
44 În Coran
45 De la necredincioşi
46 Se numeşte astfel după litera cea misterioasă de la începutul ei.
47 I.e. orişicît de strîns aţi ţine la zeii voştri, totuşi este scoposită stîrpirea idolatriei.
48 Probabil că Mohammed face aici o aluzie la creştinism, deoarece el priveşte învăţătura despre S. Treime ca o învăţătură despre mai mulţi zei.
49 A Koreiştilor sau a păgînilor
50 Conf. VII, 63
51 Aşa se numeşte Faraon, pentru că lega pe jidovi de stîlpi şi i chinuia
52 Conf. VII, 71
53 Madianiţii
54 Mekkanii
55 Conf. XI, 70
56 E vorba despre fabula lui Nathan în 1 Sam. XII, l l5. Mohammed crede că aceasta s a întîmplat în realitate şi că acei doi erau îngeri.
57 Le. urmaş, apoi locţiitor al lui Dumnezeu
58 Psaltirea
59 3 Soarele. Privind anume Solomon, într o zi, cu prea mare plăcere la caii săi, nu băgă de seamă că soarele apune şi el întîrzie să facă rugăciunea de seară. Pentru aceasta se pedepsi el însuşi, nimicindu şi caii. — Se vede că această legendă îşi are originea în I Reg. X, 26, unde se aminteşte despre luxul cel mare pe care l făcea Solomon cu caii săi, ceea ce era oprit, după Deuteron. XVII, 16.
60 Chipul unui demon care fură inelul lui Solomon şi domni patruzeci de zile, pînă ce Solomon iarăşi ajunse în posesiunea inelului său. Şi în Thalmud se află o legendă cam asemenea conf. Sanhedrin 20 b şi Midraş Ialkut la I Reg. VI, 182.
61 Legenda mohammedană zice că muierea lui Iov juruise diavolului să i slujească, dacă i va da înapoi averea pierdută. Iov auzi de aceasta şi se înfurie şi jură că i va da 100 de vergi, dacă se va însănătoşi. Cînd însă deveni sănătos prin scalda amintită în v.41, îi porunci Dumnezeu ca el să lege la un loc 100 de vergi de fenic şi să i dea muierii sale o singură lovitură cu acestea. Astfel îşi va împlini jurămîntul, iar muierii sale nu i va face dureri.
62 Conf. XXI, 85
63 Îngerii
64 Adaugă: despre crearea omului
65 din rai
66 Coranul
67 Cîte o pereche de oi, capre, cămile şi vite albe. Conf. VI, 144,145.
68 Acestea sînt: corpul, mitrasul şi placenta
69 Adaugă: este deopotrivă cu cel ce nu se poartă astfel?
70 Conf. II, 257
71 Acestea sînt lăcaşurile raiului
72 Adaugă: să fie deopotrivă cu cei cu inima împietrită?
73 Pilda aceasta arată deosebirea dintre idolatri şi moslemi
74 Idolii
75 I.e. Dumnezeu ştiuse că mi se cuvine etc
76 Scil. dacă a venit odată pedeapsa
77 În care sînt însemnate faptele oamenilor

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

“Unul si acelasi fotograf poate face zeci de feluri de poze. Uneori, cu unul si acelasi aparat. Poate raspunde unei comenzi de reportaj; poate imortaliza cunostinte, situatii, locuri; se poate mira, bucura, induiosa pe cont propriu, acumuland poze “pentru sertar”; poate “fura” nostalgii, ezitari, asteptari, inaltari si uniri colective de care imaginea da seama mai […]

CAPITOLUL 1 Cartea neamului lui Iisus Hristos, zamislirea, numele si nasterea.

Sfânta Evanghelie după Matei Sfânta Evanghelie după Marcu Sfânta Evanghelie după Luca Sfânta Evanghelie după Ioan

CAPITOLUL 1 Dumnezeu-Cuvantul S-a făcut trup. Marturia lui Ioan Botezătorul despre Mielul lui Dumnezeu. Cei dintai ucenici ai lui Iisus.

CAPITOLUL 1 Gavriil binevesteste lui Zaharia si Mariei. Cantarea Mariei. Nasterea lui Ioan Botezatorul. Cantarea lui Zaharia.