MOSSAD-ul si tehnica militara Romaneasca – (fragment din cartea Dosare. Razboiul nevazut al evreilor sionisti cu romanii de Cornel Dan Niculae). O mare parte din industria de armament romaneasca a fost sistematic distrusa dupa 1989 in favoarea importurilor din Israel. O alta parte a fost acaparata de oamenii de afaceri evrei. Vom aminti pentru inceput un fapt bine cunoscut, acela ca cei mai mari traficanti de armament din lume sunt evreii, respectiv cetatenii israelieni. Recentul caz Simon Naor din Romania o demonstreaza cu prisosinta. Dupa anul 1989, importurile romanesti de tehnica militara prin evrei nu au mers doar pe relatia cu Israelul. Si alte mari afaceri, precum afacerea Dracula-Bell Helicopters – IAR Ghimbav Brasov (care era sa ne coste aproape trei miliarde de dolari americani), desi veneau din S.U.A., au fost intermediate de politicieni si afaceristi evrei, precum se va vedea.

In privinta acapararii Romaniei ca piata de trafic si de desfacere a industriei militare israeliene, o activitate exceptionala a avut-o serviciul secret extern al Israelului, Mossad-ul. In urma cu mai multi ani, remarcabilul analist (specialist in servicii secrete) George Dora, semnala in periodicul la care semna acum vreo 7 ani, ca prabusirea avioanelor militare romanesti, respectiv a MIG-urile ce cadeau ca mustele, are legatura cu activitatea de sabotaj organizata de Mossad pentru a determina ca in intreaga aviatie militara romaneasca sa fie implementat sistemul de ghidaj electronic SOCAT, apartinand firmei israeliene Elbit System Ltd.

In afara de faptul ca, intr-adevar, sistemul SOCAT este in prezent introdus in toata tehnica militara aeropurtata romaneasca (cu majora contributie a fostului ministru al apararii romanesti, evreul mason Victor Babiuc), daca vizitam situl de internet al Elbit Israel (www.elbit.com) vom observa ca 80% din afacerile acestei firme au in obiectiv Romania. Pe plan intern, majoritatea acestor afaceri au avut caracter infractional si s-au lasat chiar cu condamnari pentru unii responsabili romani (afacerea PUMA/I.A.R. Ghimbav – elicoptere militare, afacerea AEROSTAR Bacau – avioane militare), dar ele nu au fost stopate, ci se desfasoara si in prezent in favoarea Israelului.
Un alt saptamanal, sub titlul “Scurta istorie a afacerilor cu recul”, prezenta acum cativa ani, cateva din “ciudatele” afaceri ale Ministerului Apararii din Romania, adica achizitii din Israel. Le vom cita si noi:

– Afacerea UZI: cateva mii de pistoale mitraliera importate din Israel pentru regimentul de garda. Citat: ,Au fost niste jucarii haioase si datatoare de barbatesti simtaminte, dar asta pana li s-a epuizat munitia (nu stim contra cui). Noroc cu un magazioner salvator care a descoperit ca se potrivesc cartusele pentru pistoletul ORITA, uitate in depozitele Armatei de prin anii ’50”;

– Afacerea LANCER: firma Elbit – AEROSTAR ELBA ELECTRONICS s-a implicat sa modernizeze aparatura de bord a “sanatoaselor noastre MIG-21. Dupa negocierile din ’91-’92… contractul a intrat in derulare, inviorat de cifra de 100 milioane de dolari”, platiti de romani;

– Afacerea SAGEATA: import de munitie antitanc de la firma israeliana TAAS, afacere de cateva zeci de milioane dolari

Materialul pe care l-am citat (coordonator Cornel Ivanciuc), adauga:

“Mai numim afacerile “FOCOASE DE PROXIMITATE”, “RADARE MARCONI” si “APARATURA DE VEDERE PE TIMP DE NOAPTE”, aproape toate invartite cu firme din Israel. Ba, ca sa mai adaugam un mot caschetei, vom preciza ca si firma Bell Helicopters (afacerea DRACULA) a fost adusa tot via Israel… Prin 1991, generalii Cioflina, Mincu si colonelul Grigore, pastoriti de Vasile Ionel, au reusit sa izoleze armata romana, contractand pentru S.T.A.R. (Sistemul de Transmisiuni al Armatei Romane) produsele in standard Eurocom ale firmei MARCONI. In Europa, de aceeasi dotare mai beneficiaza o regiune militara din Austria si fix un canton din Elvetia. Comision… un milion USD. Caietul de Sarcini (al M.Ap.N.) definea cu precizie un sistem total diferit de cel oferit de MARCONI; cu toate acestea nici una dintre firmele care au respectat conditiile tehnice solicitate: ALCATEL, ERICSSON, MOTOROLA si TELRAD… nu a fost apreciata la incheierea contractului.

Ei bine, de toate aceste afaceri, si inca altele, se leaga numele unui mic grup de destoinici comersanti [precum]: colonelul Toma – fost director de importuri pe «relatia Israel», mutat dupa 1992 ca director general la ROMTEHNICA (Regia de Stat ce asigura toate afacerile Ministerului Apararii din Romania)… Si, in sfarsit, dar deloc neimportant, Mihai Burlacu, fost secretar de stat pe vremea lui Ceausescu, devenit dupa ciuntirea din decembrie [1989], director general al Institutului de Proiectari 0111 al M.Ap.N. N-am putea sa va spunem ce pozitie mai are astazi, stim doar ca are un sediu in vecinatatea guvernului si ca prin mijlocirea sa se poate comunica usor cu firme din Israel. Ca veni vorba de poporul ales, nu-s’ cum se facu, dar si acesta si-a ales in conducerea firmei ELBIT [SYSTEM] un domn Ciubotaru.

Luati acum si numarati: nu sunt mai mult de 10 cei care au hotarat – pana in 1996 – ce sa cumparam pentru armatica noastra degrab privitoare spre NATO. Ce modificari de cadre credeti ca s-au petrecut in acest club select si bine ferecat dupa venirea Emilului [presedintele Emil Constantinescu]?”

Nu putem conchide decat ca numirea colonelului Toma in fruntea regiei armatei romane, Romtehnica, fost director de importuri pe “Directia Israel” in vremea lui Ceausescu, se datoreaza mai degraba Mossad-ului, prin agentii sai infiltrati in guvernul roman. Unul dintre cei mai importanti pioni guvernamentali direct responsabili de aceste actiuni este masonul Victor Babiuc, fost ministru al apararii Romaniei, al carui nume de cod printre agentii SPP era chiar Mossadiuc, si care se numara printre oamenii de legatura ai ofiterului israelian Shimon Nahor (cel inculpat pentru trafic de arme).

Despre modul cum serviciul secret al spionajului israelian are obiceiul de a se implica in desemnarea ministrilor apararii altor tari, este semnificativ celebrul episod, relativ recent, din razboiul cu Siria al Israelului. Astfel, Mossad-ul a reusit la un moment dat sa schimbe identitatea si biografia unui evreu sirian, pe care il recrutase ca agent, si astfel l-a propulsat pana in functia de ministru al apararii al Siriei. De pe pozitia de sef al armatei siriene, acesta a transmis Israelului toate informatiile “de front” in momentul declansarii ofensivei Siriei asupra acestuia.

Evident ca ofensiva siriana a fost un fiasco, iar Israelul si-a largit teritoriile chiar.

Ii vom reda insa cuvantul specialistului George Dora, care in 1998, sub titlul Interesele strategice israeliene decid in Iugoslavia, relata ca in urma unor tratative secrete dintre Turcia si Israel s-a incheiat o axa strategica Ierusalim-Ankara, care reprezinta o alianta militara cu caracter ofensiv, indreptata impotriva refacerii sferei de influenta a Rusiei in Estul Europei si in Balcani. Pentru atingerea acestor deziderate, politicienii si staff-ul serviciilor secrete din Israel si Turcia au declansat o adevarata ofensiva in scopul faramitarii statelor nationale din Balcani, prima victima fiind fosta Republica Socialista Federativa Iugoslavia.

In paralel, cu acordul tacit al S.U.A. si al Germaniei, se actioneaza impotriva Romaniei, pentru obtinerea autonomiei Ardealului. Totusi, in conceptia serviciilor secrete din cele doua tari mentionate, in acest acord (axa strategica Ierusalim-Ankara) urma sa fie inclus si Bucurestiul.

In ceea ce priveste Romania, Israelul era interesat atat de porturile strategice de la Marea Neagra (fie chiar si pentru trupele americane), cat si de viitorul spatiu de complementaritate al Transilvaniei. Anihilarea unei posibile aliante ortodoxe, cuprinzand Rusia, Grecia, Romania, Bulgaria, Serbia, se afla de asemenea pe unul dintre primele locuri in planurile serviciilor secrete ale Israelului, cu binecuvantarea S.U.A. si a Germaniei.

“In domeniul militar – scria G. Dora -, semnalam cooperarea romano-israeliana in ceea ce priveste transformarea a 40 de elicoptere I.A.R. Puma in configuratie de atac. Acestui contract in valoare de peste 100 de milioane dolari, executat de firma israeliana Elbit, i se va adauga un nou aranjament privind modernizarea in totalitate a celor 200 de avioane MIG 22 romanesti. Dependenta industriei romanesti de aparare si a inzestrarii armatei fata de Israel este un lucru ascuns de actuala guvernare opiniei publice… Pozitia anti-constitutionala a Consiliului Suprem de Aparare a Tarii (C.S.A.T.), de a pune practic Romania in stare de razboi cu Republica Iugoslavia sub acoperirea unei misiuni umanitare, nu este atat o cedare in fata presiunilor N.A.T.O., ci reprezinta subordonarea conducerii de la Bucuresti intereselor strategice ale Israelului in Balcani.”

Tot asa se intampla si in anul 2003 cand, inainte de a exista o actiune militara a NATO impotriva Irakului, inainte de a exista o rezolutie ONU care sa aprobe declansare razboiului, guvernarea Iliescu-Nastase baga Romania in razboi alaturi de S.U.A., sfidand Uniunea Europeana chiar, in folosul real al… Israelului, care actioneaza din rasputeri ca puterea Irakiana sa fie distrusa.
Care este insa fiasco-ul din industria de aparare a Romaniei?

La sfarsitul anului 2001 in industria de aparare romaneasca mai lucrau cca. 45.000 de salariati, iar Ministerul Industriei si Resurselor anunta in ianuarie 2002 ca urmeaza importante disponibilizari de personal din aceasta ramura, numarul total de salariati din industria militara urmand sa ramana de numai 19.000 de oameni. Motivarea masurii, conform ministerului roman al industriei: “Numarul de persoane angajate in unitatile din industria de aparare a fost stabilit in acord cu nevoile strategice ale Romaniei”, ori acestea ne-au fost stabilite si impuse de “Parteneriatul” cu NATO si de forurile internationale occidentale.

Chiar din ianuarie 2002 au avut loc mari disponibilizari de personal din industria de armament romaneasca. Cu aceasta ocazia presa centrala din Romania a dezvaluit procedurile diabolice prin care a fost distrusa o intreaga ramura a economiei nationale. Iata faptele! In cei 12 ani de “tranzitie”, cu incepere din anul 1990, Romania a devenit din mare exportator de armament un mic producator, valoarea exporturilor sale reducandu-se de la 750 milioane de dolari in 1989, la numai 31 milioane de dolari in anul 2001.

O importanta cauza a acestui dezastru, este situatia creata de cele doua companii romanesti de stat – Romtehnica si Romarm – care s-au concurat reciproc la licitatiile internationale. Au existat chiar situatii cand cele doua companii romanesti au licitat separat, oferind la vanzare aceleasi produse, fabricate de aceeasi uzina romaneasca. Dintre aceste faultari reciproce intre romani nu au avut de castigat decat strainii. Bulgarii, de exemplu, au ajuns pe locul cinci in lume in topul exportatorilor de arme si munitie, chiar daca in 1989 nici nu figurau in acest clasament, in timp ce Romania ocupa chiar locul cinci, iar acum a ajuns pe locul 80 si se afla in cadere libera. Aproape toate pietele de desfacere ale armamentului romanesc au fost pierdute deoarece ministrii romani ai Apararii au renuntat de bunavoie la ele, respectand intocmai conditiile impuse de NATO si Comunitatea Europeana, adica s-a renuntat la exporturile de armament de tip sovietic cu mare desfacere pana atunci in Asia (India, Pakistan) si Egipt.

Astfel, fabrica de armament Tohan Zarnesti si-a pierdut pietele de desfacere pentru focoasele de rachete, pentru rachetele de fregate si pentru piesele de artilerie. Adaptarea industriei militare romanesti la standardele NATO s-a dovedit a fi dezastruoasa. Exemplu: Uzina Mecanica Sadu s-a retehnologizat pentru cartusele compatibile NATO, avand o capacitate de productie zilnica de cinci milioane de cartuse, dar aceasta productie reprezinta exact numarul total de cartuse ce l-a exportat in intreg anul 2001.

Bell Hellicopters, ruleta a facerilor evreiesti

In cadrul “democratiei americane”, slujba de ambasador al Statelor Unite ale Americii este, fie rasplata presedintelui nou ales al S.U.A. pentru unii dintre sustinatorii sai din campania electorala, fie pur si simplu este o demnitate cumparata de cei interesati in a-si promova interese de grup, preponderent economice, in tarile unde Statele Unite ale Americii au deschise ambasade.

In privinta Romaniei, presedintele Comunitatii Evreiesti din New York, Alfred Moses, totodata membru B’nai B’rith, si-a cumparat de doua ori aceasta pozitie. Prima oara pe vremea lui Nicolae Ceausescu, iar a doua oara pe vremea lui Ion Iliescu. In ambele cazuri, motivele sale au fost acelea de promovare a intereselor oligarhiei evreiesti asupra Romaniei, in timpul celui de-al doilea mandat al lui Moses acestea fiind preponderent economice.

Una dintre afacerile in care Alfred Moses s-a implicat peste masura, alaturi de senatorul american Tom Lantos, evreu ungur, este aceea de a impune Romaniei cedarea Intreprinderii de Avioane din Romania de la Ghimbav-Brasov firmei americane Bell Helicopters-Textron, careia sa ii si comande 96 de elicoptere Cobra, rebotezate “Dracula” dupa dotarea cu sistemul electronic de ghidare israelian Socat. Toata afacerea urma sa coste Romania peste 2,5 miliarde de dolari.

Celebrul film al lui Oliver Stone, JFK, a demonstrat cu succes ca asasinarea presedintelui S.U.A., John F. Kennedy, este legata de interesele C.I.A. si ale “complexului industrialo-militar” de declansare a razboiului din Vietnam.

Autorul R. Stich, independent de sursele scenariului lui Stone, in lucrarea sa Defrauding America (Inselarea Americii), dezvaluie cum un ofiter C.I.A. sub acoperire (cu numele de cod “Pegas”) de la Departamentul de Contraspionaj a realizat o inregistrare audio cu planul de asasinare a presedintelui Kennedy ce demonstreaza implicarea chiar a C.I.A., in cadrul careia activa si el. Conspiratorii inregistrati discutand erau Nelson Rockefeller (clanul magnatilor bancheri), Allen Dulles, Lyndon Johnson (Texas), George Bush (C.I.A. si viitor presedinte al S.U.A.) si J.Edgar Hoover (C.I.A.).

Prezenta lui Nelson Rockefeller (din clanul bancherilor evrei implicati in crearea organizatiilor oligarhice semi-oculte mondialiste, precum Consiliul Afacerilor Externe, a Grupului Bilderberg si a Comisiei Trilaterale, toate controlate in mare masura de ordinul masonic evreiesc B’nai B’rith) la discutia cu sefii C.I.A. (“Central Information Agenties”, serviciul secret principal al Statelor Unite, numit sugestiv de O. Stone si “Armata Invizibila a Capitalismului”) legat de planul de asasinare a presedintelui, denota fantastica putere si cinismul fara limite pe care le-a dobandit, in S.U.A. si in lume, clica oligarhica a bancherilor evrei.

O secventa din filmul lui Oliver Stone arata cum un personaj misterios, total initiat in politica oculta a S.U.A. (“Domnul X”), ii relateaza prim-procurorului S.U.A. ca asasinarea presedintelui Kennedy a intervenit datorita impotrivirii acestuia de a declansa operatiunile de anvergura din Vietnam, concomitent cu o masiva comanda de catre Pentagon de elicoptere Bell. In urma scandalului declansat de filmul sau, O. Stone a fost nevoit sa-l prezinte public pe realul “Domn X”, in persoana colonelul (r)

L. Fletcher Prouty, ex-sef al serviciilor secrete ale Pentagonului. Ulterior, colonelul Prouty a relatat in cartea sa publicata sub acelasi nume cu filmul lui Stone, JFK, amanunte privind implicarea uneia dintre cele mai mari banci evreiesti din S.U.A. in asasinarea presedintelui Kennedy, banca First National Boston.

Aceeasi banca, redenumita Credit Suisse First Boston, se oferea sa acorde mari imprumuturi Romaniei in perioada 1997-1998, cand Romania era conditionata de F.M.I. si Banca Mondiala sa obtina importante credite private, iar politicienii americani evrei (tandemul Moses-Lantos) conditionau intrarea Romaniei in blocul militar NATO de realizarea afacerii cu cele 96 de elicoptere de la firma americana Bell.
In mod foarte direct, colonelul Prouty demonstreaza cum S.U.A. au fost conduse spre razboiul din Vietnam de catre “elicopter si cerintele sale economico-militare” si ca aceste cerinte au fost realizate “prin reorientarea aproape totala a politicii Statelor Unite in Vietnam la numai cateva zile dupa moartea presedintelui”.

Iata pe scurt tezele acestui asasinat, in viziunea Stone-Prouty, doi americani reamarcabili.

Kennedy a fost inlaturat prin asasinat, in primul rand pentru ca el constituia o amenintare pentru sistemul economic institutionalizat al “USA Inc si Noua Ordine Mondiala instaurata de aceasta”, chiar si prin politica sa ezitanta fata de Cuba si Vietnam. “Kennedy a subminat nu numai Federal Reserve Board, ci chiar si C.I.A. si meduza cu o mie de capete reprezentata de aceasta. Dar mai presus de toate, el a subminat ordinea economica mondiala a inaltei Cabale si a complexului sau militaro-industrial, asupra caruia am fost avertizati de scrisoarea de adio a [presedintelui S.U.A.] Eisenhower” – Oliver Stone, Istoria Secreta a Statelor Unite (1943-1990).

Colonelul (r) L.FIetyher Prouty, ex-inalt ofiter in cadrul Biroului de Operatiuni Speciale (O.S.O.) din cadrul Biroului Ministerului Apararii (O.S.D.), respectiv din cadrul Serviciilor Secrete ale Pentagonului, are cuvantul:

“Planurile lui Kennedy [privind retragerea armatei americane din Vietnam] ar fi insemnat sfarsitul razboiului din Indochina, pe care Statele Unite il sustinusera vreme de aproape doua decenii. Ar fi insemnat sfarsitul unor proiecte foarte importante ale lumii marilor afaceri.,. First National Bank din Boston il trimisese pe William F. Thompson, un vicepresedinte, la cabinetul meu din Pentagon in 1959, probabil dupa discutii avute cu C.I.A., ca sa exploreze viitorul utilizarii elicopterelor in operatiunile militare (clandestine)…

Unul dintre clientii bancii era Textron Inc. Banca le sugerase responsabililor de la Textron ca achizitionarea aproape falimentarei Bell Aircraft Company, in special a sectiei sale de elicoptere, ar putea fi o afacere buna. Ceea ce trebuiau sa afle banca si Textron era in ce masura erau folosite elicopterele in momentul respectiv de catre armata si C.I.A. si in ce masura ar putea fi utilizate in viitor in Indochina. [ …]

Prima tentativa a C.I.A. de a transfera aceste elicoptere in Vietnam, pentru a le introduce in lupta, s-a consumat la mijlocul anului 1960, cautand sa ignore sistemul. Generalul Charles P. Cabell, directorul adjunct al C.I.A., l-a contactat pe unul dintre oamenii sai de legatura (care s-a intamplat sa fie chiar autorul acestei carti – colonelul L.F. Prouty) din «Biroul de Operatiuni Speciale» (O.S.O), un compartiment din Pentagon, sa vada daca aceste elicoptere puteau fi transferate rapid si secret, ca masura de urgenta generata de raspandirea revoltelor in tot Vietnamul… Cererea a fost respinsa in baza faptului ca aceasta ar fi reprezentat o operatiune secreta si ca nu s-a ordonat sa se faca asa ceva in Vietnam, in timpul administratiilor Eisenhover si Kennedy, litera legii era respectata cu strictete…

In aceeasi perioada, C.I.A. trebuia sa formeze o unitate civila de elicoptere, cu mult mai multe aparate decat detineau unitatile de infanterie marina… De retinut ca apelul initial din 1960, de la generalul Cabell din C.I.A. a survenit la scurt timp dupa ce First National Bank din Boston inlesnise achizitionarea companiei Bell Helicopters de catre trustul Textron, inainte de a recomanda fuziunea responsabililor de la Textron, C.I.A. organizase la Pentagon o intrunire cu vicepresedintele bancii din Boston, pentru a discuta despre utilizarea si cererea de elicoptere in Razboiul Rece. Aparatele Huey, fabricate de Bell aveau sa devina elicopterele cele mai mult folosite in Vietnam…

…Pentru aceste influente grupuri private de industriasi si oameni de finante, continuarea razboiului din Vietnam era de o insemnatate vitala. Si, desigur, elicopterele au reprezentat doar o parte din costul total de doua sute douazeci de miliarde de dolari al participarii americane in acel conflict. Cea mai mare parte a acestei sume a fost cheltuita, de fapt, dupa 1963 [adica, dupa asasinarea presedintelui Kennedy]; numai doua sau trei miliarde de dolari fusesera consumate in actiunile militare americane directe din Vietnam, in toti anii scursi de la Cel de-al Doilea Razboi Mondial pana in 1963 inclusiv. Daca ar fi trait Kennedy, nu s-ar fi ajuns la mai mult decat atat… Succesul afacerii dintre First National Bank din Boston, Textron si Bell, depindea de escaladarea razboiului din Vietnam… Kennedy anuntase un buget militar redus si sfarsitul participarii americane in Indochina…

Persoane interesate considerau propunerea lui Kennedy de dezamorsare a razboiului din Vietnam si de reducere a programelor puternic stipendiate extrem de primejdioasa pentru propriile lor proiecte… _.

In cele 500 de pagini ale cartii sale, JFK, colonelul L.F. Prouty demonstreaza cu amanunte tehnice si informative implicarea directa a C.I.A. in atentat. Existenta conspiratiei la cel mai inalt nivel de stat pentru asasinarea presedintelui a fost de altfel demonstrata si de primul procuror al Statelor Unite ale Americii (va recomandam vizionarea peliculei JFK de Oliver Stone in acest sens). Ceea ce, totusi, nu au spus nici unul dintre acesti americani curajosi, este faptul ca bancile ce au creat evenimentele, declansand si intretinand razboaiele si crima in scopul profiturilor proprii, sunt bancile magnatilor bancheri evrei din America.

Un alt amanunt ce a scapat acestor analisti, este implicarea directa in evenimente a altui evreu decat bancherul Nelson Rockefeller, sau a bancii evreiesti. Este vorba de inlaturarea marionetei Lee Harvey Oswald, anuntat public de catre autoritati ca fiind asasinul presedintelui, de catre afaceristul evreu Ruby, care l-a impuscat pe Oswald la cateva ore de la atentat, in vazul intregii lumii. Oswald ar fi murit imediat la acelasi spital din Dallas, unde s-a declarat si moartea presedintelui Kennedy. Dupa ce a fost arestat, Ruby a inceput sa protesteze, invocand in apararea sa apartenenta la organizatiile evreiesti din America. A fost transportat din arest la acelasi spital in Dallas, deoarece nu se simtea bine. In foarte scurt timp a decedat in spital.(?)

Pentru a patrunde intelesul paginilor ce vor urma, din toate cele relatate mai sus ramane important pentru Romania informatia ca Bell Helicopters Textron din Dallas,

este creatia acelei mari banci evreiesti care astazi se numeste Credit Suisse First Boston, si ca banca nu se da inapoi de la nimic pentru a-si atinge scopurile de profit si dominatie asupra lumii. Asa cum s-a aratat mai sus, surse dintre cele mai credibile, persoane dintre cele mai respectabile asociaza numele bancii cu asasinatul politic si cu declansarea razboaielor.

Israelul nu a criticat niciodata razboiul din Vietnam, deoarece scopurile sale nu au fost servite de catre presedintele John F. Kenedy, ci de catre urmasul acestuia, Lyndon Johnson. Un diplomat israelian scria, legat de asasinarea lui Kenedy: “Am pierdut un mare prieten. Dar am gasit unul mai bun… Johnson este cel mai bun dintre prietenii pe care statul evreu i-a avut la Casa Alba.” Si, intr-adevar, Johnson a sprijinit total Israelul in razboiul de sase zile din 1967. Prin urmare, Israelul si-a extins suprafata anexand noi teritorii arabe. Franta si Congresul S.U.A. instituie atunci embargoul asupra Israelului, dar presedintele Johnson il ridica si livreaza avioanele Phantom comandate de Israel, in aceasta perspectiva, asasinarea lui Kenedy a aparut, totodata, ca o salvare a Israelului.

Trebuie iarasi spus despre puternica companie Bell ca, cu complicitatea guvernului S.U.A., a inzestrat Irakul pe ascuns cu aparate Bell Helicopters pentru ca razboiul din Golf sa poata fi cat mai costisitor. Iata si situatia din Croatia din anul 1995 privind achizitia de echipament de lupta pe baza traficului ilegal de arme (fara implicarea guvernelor statelor respective): printre altele, 10 elicoptere de lupta Bell direct de la compania Bell Helicopters Textron. In acest fel au fost alimentate razboaiele din Iugoslavia, de ambele parti, fiind implicate in trafic mai multe firme israeliene. Multi romani isi amintesc de perioada 1991-1993 cand bancile iugoslave din Belgrad acordau dobanzi lunare de pana la 200% la dinar si de 15% la valuta (fata de 3-4% dobanda anuala la dolarul american la orice alta banca occidentala).

Masiva inghesuiala la depuneri. Pentru o minte lucida insa puteau exista numai doua explicatii: era vorba de spalare de bani sau de un joc piramidal destinat falimentului. La vedere era vorba de concurenta dintre doua banci iugoslave, Banca Jugoskandic si Banca Dafiment. In realitate insa era vorba de finantarea razboiului devastator (traficul de armament) ce s-a abatut asupra Iugoslaviei. Seful Bancii Jugoskandic era Jesdomir Vasilejic, care traise 20 de ani in strainatate si era cunoscut, conform cotidianului britanic Observer, pentru afacerile sale in “regiunile de razboi ale Orientului indepartat”. Coproprietar si sef al celeilalte banci din Belgrad, Dafiment, era evreul Israel Keman din Tel Aviv. Ei foloseau banii deponentilor pentru a finanta traficul ilegal de armament pe care il livrau apoi fortelor nationaliste ale popoarelor Iugoslaviei, scotand un profit urias.

Afacerea Dracula

De cele mai multe ori cand, prin anii ’90, vreun prieten i se adresa ambasadorului S.U.A. la Bucuresti, Alfred Moses, pentru vreo afacere dubioasa pe seama romanilor, acesta il indruma sa-si deruleze interesele prin firma prietenului sau, evreul american Philip Bloom, adica prin firma Global Bussines Group amplasata, la vremea aceea, in sediul Ministerului Transporturilor. Este atat cazul privatizarii Romaero-Baneasa, a Hotelului Bucuresti, a achizitiilor “de utilaje americane” efectuate de catre Ministerul Transporturilor, dar nu si al afacerii cu Bell Helicopters, care a presupus implicarea totala a unor personalitati din comunitatea evreilor americani, membre ale lojei B’nai B’rith, in frunte cu congresmanul american Tom Lantos (evreu ungur de origine).

Afacerea Bell Helicopters a demarat in cursul anului 1995 prin vizite asidue la Cotroceni, la presedintele Iliescu, continuate si in 1996, din partea ambasadorului Alfred Moses insotit de un apropiat al presedintiei, Marius Opran. Inca de atunci au fost introduse in joc santajul politic, precum acordarea Romaniei, de catre S.U.A., a clauzei natiunii celei mai favorizate, dar si comisioane bine plasate, fapt ce a facut subiectul unui scandal de presa al acelei vremi. Se cerea in schimb Romaniei sa cumpere un mare numar de elicoptere Bell Helicopters. Totodata a fost aranjata si vizita presedintelui Ion Iliescu in S.U.A., in septembrie 1995. (Vizita aranjata cu concursul B’nai B’rith, de la sediul din New York, al careia, mai apoi, Ion Iliescu l-a declarat pe senatorul Corneliu Vadim Tudor “Jirinovschi al Romaniei”, scotand astfel partidul Romania Mare de la guvernare.)

S-a dovedit ca aceasta afacere, ca si cedarea Hotelului Bucuresti, ca si alte “ghesefturi” ale lui Moses, nu constituiau conditii reale ale S.U.A. pentru statul roman in acordarea clauzei natiunii celei mai favorizate. Toate aceste implicari ale lui Alfred Moses in santajul politic pentru sustinerea unor interese de grup (prietenii si aliatii sai) l-au determinat pe congresmanul David Funderburk, fost ambasador S.U.A. la Bucuresti, sa declare ca: “in nici un caz dl. Moses nu este ambasadorul guvernului american pe langa poporul roman”. Pozitii similare sunt luate si de congresmanii americani Frank R.Wolf si Christopher Smith, care i se adreseaza in scris secretarului de stat al S.U. A., Warren Christopher.

Cu totul alta pozitie adopta congresmanul Tom Lantos (cum am aratat, evreu ungur, membru B’nai B’rith), care a manifestat in ultimii ani un interes obsedant pentru Romania, inclusiv in promovarea unor proiecte economice dezavantajoase Romaniei, sustinute si de Moses. Asa se face ca, in favoarea acestor proiecte, el se implica personal pe langa puterea politica instalata dupa alegerile din decembrie 1996, santajand cu conditionari de contracte intrarea Romaniei in blocul militar al NATO, sau cu aranjarea vizitei presedintelui Emil Constantinescu in S.U.A. Nu romanii au fost cei care si-au inchipuit ca afacerea Bell Helicopters era un pasaport pentru NATO, acest fapt le-a fost sugerat de catre politicienii verosi americani.

In filmul lui Oliver Stone, J.F.K., referitor la asasinarea presedintelui american John F. Kennedy, poate fi urmarita secventa consternanta in care prim-procurorul S.U.A. (care a demonstrat public complotul guvernamental privind acest asasinat) este chemat la Washington de catre un personaj misterios, ex-sef al unor servicii speciale din cadrul armatei S.U.A. pentru a-i dezvalui ca John Kennedy incurca interesele Bell Helicopters deoarece se opunea declansarii razboiului din Vietnam, asa ca a trebuit sa dispara. O concluzie logica ar putea fi aceea ca aceeasi complotisti din S.U.A. au pus ochii pe Romania, asa cum altadata pusesera ochii pe Vietnam pentru a-si realiza interesele, si ca pe lista neagra pe care se aflau Kennedy si poporul vietnamez, poate incapea si poporul roman.

“Speram – scria in 1998 periodicul bucurestean Ultima ora – ca acei oameni cinstiti pe care din totdeauna i-a nascut S.U.A. vor fi de aceasta data alaturi de noi in drumul spre iad pe care am pornit prin Draculizarea intregii tari”, referindu-se direct la afacerea de 2,5 miliarde de dolari americani (plus fabrica de la Brasov, IAR.), atat cat trebuia sa ne coste construirea in Romania a 96 de elicoptere “Dracula” (varianta a aparatului Cobra imbunatatit cu ghidaj electronic israelian) de catre “americanii” de la Bell Helicopters.
Afacerea s-a demarat efectiv atunci cand, la data de 21 mai 1997, a fost semnat contractul dintre statul roman (Fondul Proprietatii de Stat) si Bell Helicopter Textron Roumania Ltd. (cutie postala creata de Bell-Dalas in statul american Delaware) pentru vanzarea a 70% din actiunile I.A.R. Ghimbav (Brasov) contra sumei de 70 milioane de dolari. Acest contract avea insa o clauza – conditie prealabila cumpararii fabricii – ce prevedea ca Ministerul Apararii Nationale al Romaniei va cumpara 96 de elicoptere Cobra ce se vor construi la Brasov sub numele de Dracula, dupa ce vor fi dotate cu sisteme de ghidaj de catre firma israeliana Elbit System, pentru ca si evreii israelieni sa aiba partea lor de ciolan romanesc, alaturi de cei americani.

Ca si in celelalte afaceri patronate in Romania de Alfred Moses, cele efectuate prin prietenul sau Philip Bloom, pe langa clientii americani apar si niste interese israeliene. Negocierile au fost purtate din partea romana de Mirel Tariuc (membru al consiliului de administratie al F.P.S. si ministru secretar de stat in Guvernul Ciorbea) si Tudorel Dumitrascu (reprezentantul statului roman privind privatizarile cu strainatatea, director F.P.S.), aceeasi echipa, in esenta, care s-a ocupat si de privatizarea Hotelului Bucuresti.

In ce il priveste pe Mirel Tariuc, cu care aveam relatii profesionale in acea perioada, acesta ne-a declarat ca pozitiile sale in aceste privatizari i-au fost dictate direct de la nivelul presedintiei.

In ceea ce il priveste pe Tudorel Dumitrascu, acesta era, insa, adevaratul prieten al evreilor. Inainte de a fi director la F.P.S. el fusese director general la Romaero – Baneasa, unde impreuna cu evreul Phillip Bloom au dat societatii romanesti de stat un “tun financiar” de un milion de dolari (ulterior, in urma unui control al Curtii de Conturi din Romania, lui Dumitrascu i s-a pus sechestru pe avere). Dupa ce a devenit seful Directiei Relatii Internationale din cadrul F.P.S., Tudorel Dumitrascu a continuat prietenia cu evreul Phillip Bloom.

Pentru privatizarea economiei romanesti, sub directia sa din F.P.S., s-a, deschis o reprezentanta a statului roman in Israel, reprezentanta condusa ca salariat al Romaniei de catre un afacerist evreu provenind din serviciile secrete israeliene, Fredy Robinson (si care astazi detine in Romania, printre altele, Cazinoul Vernescu, Eurom Bank – fosta Banca. Dacia Felix – si postul de televiziune Tele7ABC.

Tot Tudorel Dumitrascu este cel care l-a insotit in 1997 pe seful privatizarilor din Romania de la acea data, Sorin Dimitriu, la Londra, la o intalnire cu fostul sef al serviciului secret israelian Shin Beth, Sammy Ofer (evreu provenit din Romania, fost Horowitz, in prezent proprietar important in Romania, prin intermediul unor firme fantoma). Fiind proprietar al unor mari companii navale transnationale, precum Marmon Group, israelianul Sammy Ofer s-a bucurat la resedinta sa de la Londra si de vizita ministrului transporturilor, Traian Basescu, “care a avut astfel ocazia sa admire un Picasso de doi metrii pe unu”, se lauda Philip Bloom. Tot Dumitrascu este cel care in 1997, in numele statului roman, a instalat ca presedinte la cea mai puternica banca romaneasca, Bancorex, pe un evreu numit Ionescu (nume menit a-i travesti identitatea etnica), si al carui mandat a declansat falimentul bancii.

Odata semnat contractul afacerii “Dracula-Bell Helicopters”, el mai trebuia si impins de la spate. Era randul evreului Tom Lantos sa miste lucrurile. El soseste la Bucuresti in data de 25 mai 1997, ca congresman american si, impreuna cu Alfred Moses si cu alti clienti ai lor avizi de bani facuti in Romania, au o intrevedere cu premierul Victor Ciorbea. Au fost prezentate deschis intentiile “oamenilor de afaceri americani si canadieni” de a-si dezvolta afacerile in Romania.

Lantos cere ca acestia sa fie tratati favorabil de oficialii romani, aratand ca in schimb se va ocupa de intrarea Romaniei in NATO, si sfarseste prin a-l invita pe Ciorbea in S.U.A., la expozitia de fotografii a sotiei sale.

In acelasi timp, se indica ca sursa care sa imprumute Romania cu cele cca. 1,5 miliarde dolari necesari demararii achizitionarii elicopterelor, banca Merryl Linch, care cere insa garantii guvernamentale. Cu tot cu dobanzi aceasta afacere urma sa coste Romania in realitate peste 2,5 miliarde de dolari, de aceea apare o opozitie initiala la afacere din partea Fondului Monetar International, care considera ca Romania nu isi poate permite asemenea aventuri economice. Curand insa, primul-ministru roman Victor Ciorbea participa in S.U.A. la un somptuos dineu oferit de Bell Helicopters si Merryl Linch, compania si banca preocupandu-se de intreaga sedere in S.U.A. a premierului roman.
Un fost prim-ministru al Romaniei la acea data, Teodor Stolojan, declara probabil propagandistic (de pe pozitia initiala a Bancii Mondiale, al carei salariat era?), dupa demararea afacerii Dracula:

“Contractul cu Bell Helicopters a fost o imbecilitate. Eu nu sunt o tara care sa imi permit sa cumpar de 1,5 miliarde de dolari o suta de Cobre, si ce sa fac cu ele, impotriva cui sa lupt?… Cine vrea sa devenim luptatori de baza, sa asiguram, sa zicem, un flanc NATO, trebuie sa dea si bani, nu sa ne vindem si pantalonii de pe noi ca sa cumparam Cobre. E un lux pe care nu ni-l putem permite”.

In schimb, congresman-ul americano-evreu Tom Lantos, revine in Romania si declara public: “Am fost incantat sa aud ca prietenii mei de la Hyatt au reusit sa faca o investitie la Hotelul Bucuresti [la acea data se semnase contractul de privatizare al hotelului, dovedit insa fraudulos de expertii Politiei Capitalei], si tin sa il felicit pe Sorin Dimitriu [presedinte F.P.S., la acea data] pentru curajul pe care l-a avut de a infrunta birocratia [si legea, dupa cum s-a demonstrat! – n.n.]…

Rapiditatea acestei tranzactii este un exemplu de ceea ce poate face in mod inteligent un guvern… Sunt nerabdator sa vad punerea in practica si a contractului cu Bell Helicopters.” “Prietenii de la Hyatt” ai lui Lantos, erau evreii Prytzker si Ofer (Horowitz), iar proiectul “Dracula-Bell” avea in spate cateva banci americane evreiesti.

Se impun cateva precizari legat de aspiratia Romaniei de a intra in blocul militar NATO. Primul pas efectiv in aceasta directie, in mai 1992, a apartinut masonilor romani, prin intelegerea de la Istanbul a marelui comandor Marcel Schapira (evreu) cu Fred Kleinkneght, reprezentant la masoneriei americane apropiata ordinului evreiesc B’nai B’rith. Tot masonii sunt cei care vor continua in Romania aceasta actiune. Sunt si romani care cred ca intrarea Romaniei in NATO reprezinta o apropiere militara de S.U.A. si, deci, o garantie pentru stabilitatea unei economii romanesti de tip capitalist. Dar evreii sunt cei care au vazut cel mai mare avantaj in aceasta angajare politico-militara.

O tara membra NATO face o serie de angajamente, atat publice cat si secrete, mai ales fata de S.U.A., unul dintre acestea fiind aservirea partiala a serviciilor secrete ale respectivei tari fata de serviciul special extern american al Statelor Unite ale Americii (C.I.A.). Acesta este si motivul pentru care s-a pus problema, in 2002 (anul invitarii oficiale a Romaniei la aderarea in Alianta militara NATO), daca occidentalii din NATO mai pot accepta sau nu ca ofiteri ai S.R.I., lucratori din fosta securitate. Raspunsul final al C.I.A. a fost ca… da! (O puternica colaborare intre C.I.A. si S.R.I., demarata din 2002, pe linia anti-terorismului international, mascheaza mai mult decat atat).

Pacalirea serviciilor secrete romanesti

In toamna anului 1997, noul director al Serviciului Roman de Informatii (S.R.I.), Costin Georgescu, demareaza cautarile pentru achizitionarea unui sistem de interceptare a convorbirilor telefonice in reteaua GSM. Si iata ca apare un prim interlocutor, anume firma COMVERSE din Israel, reprezentata de directorul de vanzari al acesteia, Eytan Zucker.

In acelasi timp, firma franceza THOMSON, oferea S.R.I.-ului un sistem special conceput pentru centralele GSM de tip Alcatel, Ericsson, Nokia etc., timp in care apare chiar si o oferta britanica. Dupa mai bine de 6 luni de multiple intalniri cu reprezentanti ai firmei COMVERSE – Israel, condusi, ca si pana la acea data, de Eytan Zucker (perioada in care a mai avut loc doar o singura intalnire cu firma franceza de profil), pentru ca totul sa capete aspect de legalitate, in primavara anului 1998 s-a luat decizia de a se organiza o licitatie pentru achizitionarea sistemului de interceptare a convorbirilor telefonice. Asa cum era si “firesc”, dupa indelungate discutii cu israelianul E. Zucker, caietul de sarcini al licitatiei s-a intocmit de parca ar fi fost dictat de specialistii de la COMVERSE – Israel. Licitatia a fost bineinteles castigata de firma din Israel.

De ce inainte de licitatie s-au purtat indelungi discutii – numeroase intalniri pe parcursul a 6 luni – numai cu firma din Israel, in timp ce cu firma Thomson a avut loc o singura discutie, in decembrie 1997, mai degraba cu caracter protocolar, s-ar putea banui. Poate fi vorba de coruptie, sau poate mai degraba de o voluntara obedienta a serviciilor secrete romanesti fata de serviciile israeliene. Acest fapt poate fi probat de scandalul provocat de tehnica de ascultare a convorbirilor telefonice cumparata in anul 2002 de catre serviciului de spionaj al Ministerului de Interne, respectiv UM 0962, de la o firma… din Israel.

Aparatura cumparata de S.R.I. in 1998 de la israelieni a fost instalata si au inceput probele. Dar, imediat, apare o prima dificultate! Desi este obligatie contractuala, partenerul israelian nu vrea, nici in ruptul capului, sa arate omologarea sistemului. Apare firesc intrebarea daca sistemul este omologat sau nu. Specialistii care utilizeaza sistemul constata apoi, cu surprindere, ca acesta functioneaza la mai putin de 50% din parametrii ceruti in caietul de sarcini si promisi de castigatorul licitatiei. Mai mult, atunci cand se doreste up-grade-ul sistemului, dorinta trebuie amanata pentru vremuri mai bune. Sistemul da numeroase rateuri, cel mai mult pe reteaua Dialog (Orange) si nu prea raspunde la comenzi. Pe ce s-au cheltuit atunci 12 milioane de dolari? Ulterior s-a aflat ca acesta ar fi un experiment facut in Romania pe banii cetateanului roman.

Ca o simpla coincidenta, toti ofiterii S.R.I. implicati au fost avansati “la exceptional” in grad si functie, la putin timp dupa ce si-au pus semnatura (in calitate de membri ai asa-zisei comisii tehnice care a avizat achizitionarea sistemului israelian) pe hartia ce consfintea calitatile “exceptionale” ale dezastruosului sistem “OMEGA”. Pentru ca au fost “baieti buni”, si pentru o cat mai buna… “documentare” asupra problemei, au urmat “cateva” deplasari in strainatate (Israel, Suedia), efectuate de toti aceia care au fost in comisia de licitatie.

Asa cum am spus, serviciul de filaj si spionaj al Ministerului de Interne, UM 0962, s-a straduit in anul 2002, in acelasi timp in care S.R.I. se straduia sa achizitioneze echipamente din import pentru retelele Cosmorom si Zap, sa achizitioneze o aparatura de interceptare a convorbirilor GSM, in banda larga de cuprindere, respectiv intre 900 si 1800 de megahertzi. Toate aceste negocieri s-au purtat in secret, reprezentantii Ministerului de Interne neanuntand nici o licitatie publica. Pentru furnizarea echipamentelor a fost aleasa firma Cellphone Group Impex srl, care are drept actionar majoritar cetateanul israelian Yossef Gil Cooper.

Aparatura este de tip G-Track GSM, si este produsa de firma germana Track Technology. Astfel, jucandu-se cu milioane de dolari pe seama bugetului statului roman, Ministerul de Interne a preferat sa cumpere (fara licitatie) de la un intermediar evreu, decat de la producatorul german. (Cornel Dan Niculae)

Sursa: Dosare. Razboiul nevazut al evreilor sionisti cu romanii

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

Marius Șerban Odată cu intrarea într-o nouă stare de criză, după ce tocmai am ieșit din una de alertă, pentru că, nu-i așa, starea de continuă criză este singura formulă prin care mai poate fi controlată cât de cât o populație debusolată, anomizată, se vântură tot felul de versiuni de proiecte de lege, prin care, […]

Cele mai multe dintre evenimentele majore ale ultimelor decenii au venit ca reactie la un eveniment precedent, de multe ori fals, o provocare menita a pregati opinia publica pentru ceea ce va urma. Comentatorii politici numesc astfel de evenimente inscenate – false flag – un steag fals. Cele mai clare exemple de atacuri inscenate sunt […]

“Alegerile” europarlamentare 2019, in fapt un jalnic exercitiu pseudoelectoral, reflecta cat se poate de clar faptul ca Romania este un stat esuat fara posibilitatea practica de a-si mai reveni. Asistam, de fapt, la o batalie intre diversele factiuni din serviciile secrete romanesti, in fapt doar niste reminiscente bolsevico-securistoide sau neomarxiste extrem de toxice, simple anexe […]

Michael Thomas “9/11 was an Anglo-American black operation executed in collusion with Israeli Secret Services and Saudi Arabian financiers.” — 9/11 Investigator. Undoubtedly the 9/11 attacks on New York City and Washington DC are the most misrepresented by officialdom in US history. Whereas the assassination of John F. Kennedy is now understood to have been […]