Continuăm serialul despre mâncătorii de rahat parfumat din fundurile României. Nici M.S.R. Ferdinand I nu a scăpat de porţia limbilor care să-l ferească de eventualele afecţiuni rectale. Chiar dacă a domnit mai puţin decât unchiul său, Carol I, al 2-lea rege al plaiurilor româneşti s-a “bucurat” din plin de măiastra pupincureală mioritică. “Loialul” şi “Reîntregitorul” neamului, au fost prea puţine, întotdeauna este loc de mai mult. Mult mai mult… Probabil că avalanşa de limbi dezlănţuită peste fundul său, a avut un anumit rol în declanşarea şi agravarea bolii sale, Ferdinand I murind în 1927 de cancer la colon. Vom începe cu un fragment dintr-o poezie jenantă “ca calitate”, apărută într-o publicaţie religioasă din Caransebeş:

“Făt frumos în zori s’arată —
Pleacă capu ‘ncetinel —
Mai frumos ca altă dată
Sub coroana de oţel.
Muntă mare şi aleasă
Se întinde pe câmpii,
România e Mireasă,
Mire-i Ferdinand întii.”
(V. P. Pataşanu, Foaia Diecezană, 02.10.1922)

Nici presa nu-şi uită limbile în sertarele redacţiilor: „Până ieri, România a avut un rege, de azi românii au un Împărat: adevărul acesta a năvălit ca o făgăduinţă de mult visată în toate sufletetele româneşti de la Tisa până la Mare. (…) Azi, Ferdinand I este suveranul popular, nu fiindcă a alergat după dragostea poporului român, ci fiindcă românii îl privesc şi recunosc în fapta lui pe Omul care de mult, de veacuri, se arată în visurile naţionale cu spada în mână, ca un archanghel al Mîntuirei neamului”. (Emil Fagure, Adevărul, 16.08.1916)

“Aşadar acum lipseau de aici alţi sfetnici. Şi în locul lor gol, Regele Ferdinand a privit cu o tristã mustrare. Nu ştiuse cã şi în potirul biruinţei şi al pãcii se poate afla o drojdie atât de amarã. O afla acum şi a îndreptat ochii aiurea. Din nou, poporul cel mult şi credincios se afla acolo, în straiele sale albe. Din nou îşi arãta sufletul curat. Şi din nou oştirea era de faţã. Ţãranii sãi şi oştenii sãi l-au mângâiat de aceea lipsã. Venise sã-i se închine neamul cel adevãrat, nestrãmutat din veac. De mult ştia cã Ţara e aceasta. Şi, pe nesimţite, a întors spatele locului gol, ca sã fie numai cu norodul apropiat de inima sa. Clopotele bisericii domnesti sunau lin cãtre cer. Prãznuirea s-a încins dupã datina veacurilor.” (Cezar Petrescu)

Nu putea lipsi o mostră din rândul politicienilor. Îl neglijăm de data aceasta pe N. Iorga, care îşi continuă elucubraţiile pupincuriste şi în jurul noului poponeţ regal, şi-l vom cita pe fruntaşul conservator Nicolae Filipescu: “Eşti trimisul lui Dumnezeu ca să împlineşti visul unui neam. Vei fi cel mai mare voievod ţării împodobindu-te cu titlurile lui Mihai Viteazu: Domn al întreg Ardealului, al Ţării Româneşti şi al Moldovei, şi aducând pe deasupra strălucirea purpurei regale, sau răpus în cel mai suprem avânt de vitejie al neamului vei fi totuşi sfinţit ca erou naţional.” (15.02.1915)

Profesorul V. D. Păun îl descrie foarte “echilibrat” pe regele Ferdinand I într-o lucrare: „minte cumpănită, vorbă măsurată, precisă, judecată clară, înţelege lucrurile dintr-o dată şi întrebuinţează vorba numai atunci când ar avea ceva de spus bine gândit. Blajin cu toată lumea, prieten de temei. Numai într-un singur punct A.S.R. este neînduplecat, anume când este vorba să-şi facă datoria. Sub niciun cuvânt de scuză nu şi-ar lăsa-o pe ziua de mâine”. (“Ferdinand de Hohenzollern Principele României. Schiţă biografică”, V. D. Păun, Profesor la Liceul Sântul Sava, 1889).

Îl completează profesorul Gheorghe Noaghea dela liceul „Traian Doda” din Caransebeş:

“Precum tot creştinul adevărat se bucură nespus de mult de învierea Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a scăpat de robia morţii şi a iadului, tot aşa se bucură acum tot Românul, tot cetăţeanul României, de încoronarea iubiţilor noştri Suverani, care e chezăşia fericirei noastre şi a fiilor, nepoţilor şl strănepoţilor noştri în ţara liberă, mândră şi frumoasă, care e România mare, fericire care va ţine până la sfârşitul lumii…Acum se încununează cu cinste şi cu mărire Regele nostru Ferdinand I, care a dat moşiile Coroanei şi pe ale sale personale ţăranilor spre fericirea lor şi a familiei lor, care a dat împroprietărirea, care a condus armata sa vitează din biruinţă în biruinţă, înfruntând pe front alăturea de ostaşii noştri iubiţi toate primejdiile, ostenelile şi privaţiunile.”

Încheiem acest capitol, despre perioada regelui Ferdinand I, cu un exemplu recent. Pe blogul principelui Radu, valurile greţoase ale pupincurismului se izbesc cu putere în fundurile regale:

“An cu an curge torentul timpului, de când, pe 20 iulie 1927, fruntea liniştită a Regelui Ferdinand I al României s-a îngemănat cu fruntea veşniciei… Suveranii României au simţit dintotdeauna dragostea poporului român crescând pe măsură ce anii lor de domnie se revărsau în vadurile istoriei, fără să împingă ura şi paroxismul, ca să-şi netezească drumul cu umbra disperării şi renunţării la luptă a neamului ţării sale…Împietresc vorbele cele urcate deasupra şoaptei de dincolo de lespedea de peste el, astăzi, aproape de asfinţitul unui veac. Şoaptele acestea spun despre fapte, încet şi adevărat. Vorbele tari de azi, nu triumfă cât ale blândului Rege, al cărui gând a fost o împărtăşire a simţurilor româneşti, fără a avea în spinarea cuvintelor încălecate de interese, ură, incultură, minciună, trădare…În lacrima vărsată amintirii Regelui Loial, Regelui Reîntregirii, Ferdinand I al României, se înmulţesc lacrimile aşteptării neamului românesc de a trăi iarăşi într-o ţară cârmuită de urmaşii luminoşi ai marelui Rege…” (Aurel V. Zgheran – 25.07.2013 – princeradublog.ro)
Va urma

Sursa: Istoria Incomoda

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

Marius Șerban Odată cu intrarea într-o nouă stare de criză, după ce tocmai am ieșit din una de alertă, pentru că, nu-i așa, starea de continuă criză este singura formulă prin care mai poate fi controlată cât de cât o populație debusolată, anomizată, se vântură tot felul de versiuni de proiecte de lege, prin care, […]

Legea vaccinarii obligatorii a fost adoptata in UNANIMITATATE in comisia de santate din Camera Deputatilor. Adica au votat-o toate “partidele” politice, fara exceptie! Chiar daca au fost aduse sute de amendamente fata de varianta adoptata acum doi ani de Senat, ce sa vezi, s-a pastrat neatins un articol, cu ginion, articolul 13 care prevede la […]

Niciodata in intreaga sa istorie statul si poporul roman, atat cat a mai ramas, nu au fost atat de aprope de extinctie ca acum. Practic, acum se joaca viitorul Romaniei intr-un context politic international extrem de nefavorabil. Lipsa de reactie inseamna acum, pur si simplu, extinctie! Practic, toate partidele, cu exceptia Partidului Noua Romanie (PNR) […]

Partidul Noua Romanie (PNR) considera ca Justitia din Romania este una dintre cele mai corupte institutii publice, fapt confirmat de sondajele de opinie, deciziile contradictorii si arbitrare ale magistratilor avand repercursiuni catastrofale asupra oamenilor si decredibilizand semnificativ statul roman, si asa in disoulutie. PNR sustine cu tarie o lege prin care magistratii sa fie trasi […]

Partidul Noua Romanie (PNR), sustinut de Miscarea Civica Frontul Alfa, sustine ca este o problema de siguranta nationala, in contextul crizei economice fara precedent care va lovi Romania, confiscarea averilor ilicite, investigarea surselor averii afisate, cu precadere pentru demnitari si functionarii publici, audit pentru verificarea datoriei publice a Romaniei, reintroducerea pedepsei cu moartea si majorarea […]