“Loialitatea mea este una fata de patrie, nu fata de institutiile si ocupantii trecatori ale acestora. Patria este o entitate reala, fundamentala si eterna; este cea care trebuie permanent vegheata, protejata si careia ai datoria sa-i fii cu adevarat loial.” (Mark Twain) Marile adevaruri sunt simple si profunde. Nimic mai adevarat si mai potrivit pentru intelegerea lumii serviciilor secrete. Aura misterioasa ce inconjoara activitatea acestora sub umbrela secretizarii are la baza un element de ordin psihologic: perceptia inaccesibilitatii majoritatii membrilor societatii in cunoasterea detaliata a activitatilor concrete ale acestor structuri institutionale. Parte a “contractului social”, serviciile secrete reprezinta de fapt un “cec in alb” dat puterii politice in numele colectivitatii in schimbul promisiunii de a asigura un anume statu-quo socio-politic, economic si militar, cu un camp de actiune practic nelimitat atat pe plan intern, cat si pe plan international. Utilizand mijloace si metode de lucru care mai ales in afara spatiului teritorial depasesc constrangerile de ordin legal si moral atatea cate sunt la nivel national.

Necunoasterea la modul concret a actiunilor serviciilor secrete provoaca in mod inevitabil la nivelul cetateanului de rand reactii cat se poate de diverse: teama, suspiciune, neincredere sau, pentru unii, ca element psihic compensatoriu, un sprijin in “orb” neconditionat. La acest capitol, ignoranta nu naste numai monstri, dar si situatii pur si simplu hilare. De aici efortul perpetuu al factorilor politici de a imbunatati perceptia publica a rolului acestor structuri si de a inculca prin diferite modalitati ideea contributiei pozitive a acestora la asigurarea “starii de normalitate”.

In realitate, primul mare adevar ce ar trebui sa fie busola orientativa a cetateanului in legatura cu serviciile secrete este ca aceste structuri nu sunt in general nici mai bune si nici mi rele decat insusi regimul politic si factorii politici care le coordoneaza si controleaza.

Serviciile secrete sunt prin definitie structuri speciale de executie politica apartinand arsenalului institutional al regimului respectiv. Ele pot executa lucruri admirabile, dar in egala masura si lucruri abominabile in functie de comanda primita. Si, cel mai adesea, intr-o suita de activitati ce include ambele categorii.

Trebuie relevat in acelasi timp ca exista in acest domeniu al muncii de informatii un element de o complexitate si relativitate rar intalnite in alte domenii ale activitatii umane. Cu handicapul imposibilitatii de a face evaluari calificative generale care sa depaseasca in mod obiectiv un anume grad de probabilitate. Sunt situatii in care un serviciu secret poate avea multe succese de ordin tactic, dar sa esueze in fapt la nivel strategic.

Un alt mare adevar in mod paradoxal ignorat de opinia publica din necunoastere sau ca victima a manipularii politice este ca aceste structuri institutionale in esenta lor transced sub aspect operational natura si culoarea politico-ideologica a unui regim sau altul. Faptul ca “omul sfinteste locul” se aplica in egala masura atat naturii calificative morale a ocupantilor structurilor politice coordonatoare, cat si cadrelor de comanda din serviciile secrete. In acest sens, nu sunt tocmai rare situatiile, altfel deja de notorietate, cand intre cadrul formal politic si juridic care circumscrie activitatea serviciilor secrete si realitate exista decalaje surprinzatoare.

Un aspect mai putin comentat din motive demne de inteles este ca toate regimurile politice, indiferent de culoarea politica si ideologica, reflecta preocuparea conducatorilor acestora de a-si asigura intotdeauna baza justificativa formala juridica si legislativa ce le permite invocarea legitimitatii autoritatii de a stabili obiectivele si prioritatile ce fac obiectul activitatii serviciilor secrete. O legalitate care apoi se extinde de jure si de facto si asupra serviciilor secrete.

Iata spre ilustrare un episod din istoria Argentinei. Generalul Jorge Rafael Videla, in calitate de sef al Guvernului argentinian, a folosit platforma politico-ideologica generala cunoscuta sub numele de “Procesul Reorganizarii Nationale” pentru a transforma serviciul secret al SIDE intr-o politie politica secreta cu sarcini nemijlocite in directia penetrarii informative a miscarilor politice de stanga, a sindicatelor, grupurilor de gherila si in general a tuturor organizatiilor si anturajului persoanelor considerate ca avand pozitii ostile la adresa regimului militar. Mai mult, in baza aceleiasi platforme politico-ideologice, SIDE a devenit alaturi de alte cateva servicii secrete din Ame¬rica Latina membra a consortiului regional ce a actionat pe aceleasi coordonate in cadrul “Operatiunii Condor”.

Genul proxim pentru serviciile secrete este ca toate, dar absolut toate, indiferent de natura regimurilor politice carora le sunt subordonate, au in esenta, indiferent de formularile utilizate, doua sarcini fundamentale: apararea statu-quo-lui politic, economic, social si militar intern si promovarea pe plan international a intereselor nationale.

Personal, includ ceea ce uneori se defineste separat ca fiind detectarea amenintarilor la adresa intereselor nationale ca o sarcina egal distribuita si inclusa in atributiile mentionate atat serviciului intern, cat si a celui extern. De unde si caracterul fundamental defensiv al serviciului secret intern si cel ofensiv ce caracterizeaza activitatea serviciului de informatii externe. Doua tipuri de activitati care, sub aspect operational, impun o abordare foarte diferita si inconfundabila. Lucrurile se complica insa foarte mult si, in fapt, creeaza diferenta specifica cum se spune in logica intre diferitele tipuri de servicii secrete nationale atunci cand conceptele de aparare si de promovare ale intereselor nationale sunt traduse, definite si defalcate in strategii, planuri si directive operationale.

Istoria a demonstrat cu prisosinta ca, desi suna foarte impresionant si linistitor pentru opinia publica, apararea si promovarea intereselor nationale nu se identifica 100% cu apararea si promovarea intereselor grupului sau clasei politice aflate la putere. Decalajul aminteste de o cursa morganatica si reflecta in realitate doar o aspiratie. Nu sunt rare situatiile in care interesele altfel calificate in mod normal ca fiind de sorginte nationala sunt sacrificate, negociate sau compromise in favoarea intereselor celor aflati temporar la carma puterii. Este diferenta, cum spunea Mark Twain, intre patria eterna si cea livrata in ambalaje politice si ideologice de diferitele formatiuni si organizatii politice aflate pe moment la varful piramidei puterii.

Exemplele de ordin istoric ce confirma acest lucru sunt extrem de numeroase. Analiza contextului caderii fostelor regimuri comuniste reflecta indubitabil modalitatea prin care fosta clasa politica, respectiv nomenclatura, si-a negociat pe plan international sau regional legitimizarea ca jucator politic dominant in cadrul noului sistem politic mai mult sau mai putin democratic. Este evident ca nici Romania nu a facut exceptie de la acest proces. Tot in aceasta categorie de situatii se inscriu compromisurile de ordin personal facute de unii lideri politici ai tarilor mici si mijlocii in raporturile cu marile puteri, cu consortii economice si financiare nationale si transnationale, cu organizatii si structuri ideologice, ezoterice s.a.m.d.

Odata clarificate statutul si rolul serviciilor secrete ca structuri speciale de executie a comandamentelor formulate de conducerea regimului politic, apare in mod inevitabil problema controlului acestora. In cadrul regimurilor autoritare, problema controlului se simplifica, intrucat persoana (de regula, dictatorul) sau nucleul extrem de mic (precum in cazul juntelor militare) ce controleaza sistemul puterii politice dispune discretionar si de modul de utilizare al serviciilor secrete.

Cand serviciile secrete, intr-un astfel de regim, folosesc metodologia muncii informativ-operative pentru supravegherea, infiltrarea, manipularea, distrugerea organizatiilor si eliminarea fizica a persoanelor identificate ca opozanti ai regimului, acestea se transforma in ceea ce se numeste “politie politica secreta”. Un calificativ care se aplica insa intotdeauna, fie din afara regimului politic respectiv atat timp cat regimul exista ca atare, fie retroactiv in perspectiva istorica.

(Va urma)

Sursa: Jurnalul National

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

Marius Șerban Odată cu intrarea într-o nouă stare de criză, după ce tocmai am ieșit din una de alertă, pentru că, nu-i așa, starea de continuă criză este singura formulă prin care mai poate fi controlată cât de cât o populație debusolată, anomizată, se vântură tot felul de versiuni de proiecte de lege, prin care, […]

Cele mai multe dintre evenimentele majore ale ultimelor decenii au venit ca reactie la un eveniment precedent, de multe ori fals, o provocare menita a pregati opinia publica pentru ceea ce va urma. Comentatorii politici numesc astfel de evenimente inscenate – false flag – un steag fals. Cele mai clare exemple de atacuri inscenate sunt […]

“Alegerile” europarlamentare 2019, in fapt un jalnic exercitiu pseudoelectoral, reflecta cat se poate de clar faptul ca Romania este un stat esuat fara posibilitatea practica de a-si mai reveni. Asistam, de fapt, la o batalie intre diversele factiuni din serviciile secrete romanesti, in fapt doar niste reminiscente bolsevico-securistoide sau neomarxiste extrem de toxice, simple anexe […]

Michael Thomas “9/11 was an Anglo-American black operation executed in collusion with Israeli Secret Services and Saudi Arabian financiers.” — 9/11 Investigator. Undoubtedly the 9/11 attacks on New York City and Washington DC are the most misrepresented by officialdom in US history. Whereas the assassination of John F. Kennedy is now understood to have been […]