Rusia nu se mulţumeste de a fi luat o parte mare si frumoasa din vatra Moldovei, nu se mulţumeste de a fi calcat peste graniţa fireasca a pamantului romanesc, ci voieste sa-si ia si sufletele ce se afla pe acest pamant si sa mistuiasca o parte din poporul roman. Rusia nu a luat aceasta parte din Moldova pentru ca sa-si asigure graniţele, ci pentru ca sa inainteze cu ele, si nu voieste sa inainteze decat spre a putea stapani mai multe suflete. Tocmai pusi faţa in faţa cu viaţa ruseasca romanii au inceput a fi cu atat mai vartos patrunsi de farmecul vieţii lor proprii, de bogaţia si superioritatea individualitaţii lor naţionale; tocmai fiind pusi in contact cu rusii, romanii erau mandri de romanitatea lor. E nobil rasadul din care s-a prasit acest mic popor romanesc, si, desi planta nu e mare, rodul e frumos si imbelsugat; cele doua milioane de romani au adunat in curgerea veacurilor mai multe si mai frumoase comori decit nouazeci de milioane de rusi vor putea sa adune candva.

Nu! Inraurirea fireasca a Rusiei ne este stricacioasa, dar ea nu ne poate nimici. Pentru ca sa ne ia individualitatea, Rusia ar trebui sa ne dea alta in schimb, si, cel puţin deocamdata, nu suntem copţi pentru o asemenea degenerare.

De cate ori rusii se vor pune in atingere cu noi, vor trebui sa simta superioritatea individualitaţii noastre, sa fie suparaţi de acest simţamant si sa ne urasca mai mult si tot mai mult.

Fara indoiala aceasta ura a fost intemeiata pe timpul cand intre Moldova si asa-numita Basarabia comunicaţia era libera. Rusii s-au incredinţat ca aceasta libertate este primejdioasa numai pentru dansii si pentru aceasta au inchis graniţele ermeticeste si au curmat atingerea intre romanii de peste Prut si restul poporului roman.

De atunci si pana acum masurile silnice pentru starpirea romanismului se iau fara de curmare. Administraţia, biserica si scoala sunt cu desavarsire rusesti, incat este oprit a canta in ziua de Pasti “Hristos a inviat” in romaneste.

Nimic in limba romaneasca nu se poate scrie; nimic ce e scris in limba romaneasca, nu poate sa treaca graniţa fara de a da loc la presupusuri si persecuţiuni; ba oamenii de condiţie se feresc de a vorbi in casa romaneste, pentru ca nu cumva o sluga sa-i denunţe; intr-un cuvant, orice manifestaţie de viaţa romaneasca e oprita, rau privita si chiar pedepsita.

Sute de ani, romanii au fost cel puţin indirect stapaniţi de turci: niciodata insa in curgerea veacurilor, turcii nu au pus in discuţie limba si naţionalitatea romana. Oriunde insa romanii au cazut sub stapanirea directa ori indirecta a slavilor, dezvoltarea lor fireasca s-a curmat prin mijloace silnice.

Un stat roman inconjurat de state slave poate sa fie pentru vrajmasii poporului roman o iluziune placuta; pentru romani insa el este o nenorocire, care ne prevesteste un nou sir de lupte, o nenorocire, pentru care nu ne mangaie decat constiinţa trainiciei poporului roman si nadejdea de izbanda. (Mihai Eminescu, Romania in lupta cu panslavismul, Timpul, iunie 1878)

“«Basarabia» este numele medieval al Tarei Romanesti si vine de la numele dinastiei Ţarei Romanesti, a Basarabilor.” “Insusi numele «Basarabia» tipa sub condeiele rusesti.

Caci Basarabia nu insemneaza decat tara Basarabilor, precum Prusia inseamna tara rusilor, Romania tara romanilor. Pe la 1370 Mircea I Basarab, care se intitula Despota Dibridicii, adica despotul Dobrogei, Domn al Silistrei si al ţarilor tataresti, intinsese marginile domniei sale pana la Nistru de-a lungul tarmului Marii Negre, cucerind aceste locuri de al tatari. Pentru capatul veacului al patrusprezecelea stapinirea Valahiei asupra acestor locuri e necontestabila.”

“Cu sabia n-a fost luata insa nici Bucovina de austriaci, nici Basarabia de rusi, ci prin frauda”. (Timpul, 1 martie 1878)

«Cu un cuvant, de la Rusia nu primim nimic. N-avem nevoie de patronagiul ei special si nu-i cerem decat ceea ce santem in drept a-i cere ei, ca oricarui om de rand, cu faţa curata: sa respecte pe deplin convenţia incheiata cu noi. Nici s-a batut pentru noi, nici n-am poftit-o sa se bata; deci nu are dreptul de a trata cu Turcia in numele nostru. Nici ea s-a luptat pentru noi, nici noi pentru dansa, ci fiecare pentru sine si ale sale; ea pentru a implini mandatul Europei si pentru confraţii ei de peste Dunare; noi pentru noi. Deci inca o data: Nu voim s-auzim de nici un aranjament cu Rusia, nu-i concedem dreptul de a trata in numele nostru, caci n-am insarcinat-o nici noi cu aceasta, nici puterile europene.» (Mihai Eminescu, (“Fara a prejudeca hotararile adunarilor…”), Timpul, 28 ianuarie 1878; in Mihai Eminescu, Opere, vol. X, Ed. Academiei, 1989; pg. 42)

«Dar cu ce drept pretinde Rusia bucata noastra de Basarabie, pe care am capatat-o inapoi, drept din dreptul nostru si pamant din pamantul nostru ? Pe cuvantul cum ca onoarea Rusiei cere ca sa se ia o bucata din Romania. Va sa zica onoarea Rusiei cere ca sa se ia pe nedrept o bucata din Romania si aceeasi onoare nu cere respectarea conventiei iscalita ieri. Ciudata onoare intr-adevar! Si pe ce se intemeiaza acest point d’honneur?

Fost-au Basarabia cucerita cu sabia ? Nu. Prin tratatul de Bucuresti de la 1812 s-a facut aceasta cesiune, nu ca pret al pacii, caci Turcia n-avea nevoie de pace, ci tocmai Rusia.

Napoleon era asupra intrarii in Rusia si trupele rusesti se intorceau in mars forţat, in ruptul capului, luand fasa pamantului romanesc pe talpile lor.» (Mihai Eminescu, (“In sfirsit vedem limpede…”), Timpul, 25 ianuarie 1878; in Mihai Eminescu, Opere, vol. X, Ed. Academiei, 1989; pg. 40-41)

«Cestiunea retrocedarii Basarabiei cu incetul ajunge a fi o cestiune de existenţa pentru poporul roman. Puternicul imparat Alexandru II staruieste sa cistige cu orice pret stapanirea asupra acestei parti din cea mai pretioasa parte a vetrei noastre stramosesti.

Intelegem pe deplin aceasta staruinta, deoarece, la urma urmelor, pentru interesele sale morale si materiale, orice stat face tot ce-i sta prin putinţa: Rusia este o imparaţie mare si puternica, iara noi sintem o tara mica si slaba; daca dar tarul Alexandru II este hotarat a lua Basarabia in stapanirea sa, pentru noi, Basarabia e pierduta. Dar daca ne dam bine seama, nici nu e vorba sa pierdem ori sa pastram Basarabia : vorba e cum o vom pierde ori cum o vom pastra.

Nenorocirea cea mare ce ni se poate intampla nu este ca vom pierde si ramasita unei pretioase provincii pierdute; putem sa pierdem chiar mai mult decat atata, increderea in trainicia poporului roman.

In viaţa sa indelungata niciodata poporul roman nu a fost la inaltimea la care se afla astazi cand cinci milioane de romani sant uniti intr-un singur stat. Mihai Viteazul a izbutit sa impreune sub stapanirea sa trei tari si sa pregateasca intemeiarea unui stat roman mai puternic, a fost insa destul ca Mihai Viteazul sa moara pentru ca planul urzit de dansul sa se prabuseasca. Statul roman de astazi a trecut insa prin mai multe zguduiri si ramane statoric, fiindca are doua temelii: constiinta romanilor si increderea marilor naţiuni europene.

Daca vom cistiga de trei ori atat pamant pe cat avem si vom pierde aceste temelii, statul roman, fie el oricat de intins, va deveni o crestiune trecatoare, iar daca ne vom pastra temeliile de existenta sociala, Rusia ne poate lua ce-i place si pierderile ne vor fi trecatoare. Astazi e dar timpul ca sa intarim, atat in romani, cat si in popoarele mari ale Apusului, credinta in trainicia poporului roman.

Rusia voieste sa ia Basarabia cu orice pret: noi nu primim nici un pret. Primind un pret, am vinde; si noi nu vindem nimic!

Guvernul rusesc insusi a pus cestiunea astfel incat romanii sunt datori a ramanea pana in sfarsit consecuenţi motiunilor votate de catre Corpurile legiuitoare; nu dam nimic si nu primim nimic. Romanul care ar cuteza sa atinga acest principiu ar fi un vanzator.» (Mihai Eminescu, (“Cestiunea retrocedarii…”), Timpul, 10 februarie 1878, in Opere, vol X, Ed. Academiei, 1989, p.46)

“Pe cata vreme Basarabia este in mainile noastre, Rusia nu va putea cuceri Orientul. Caci, dupa cat dam noi cu socoteala din ciudatele teorii a frontierelor naturale, a barierelor ostile de invins si a victoriilor repurtate la Cahul si Ismail, cam asta este intentia puternicului nostru vecin”.

“Drepturile noastre asupra intregii Basarabii sunt prea vechi si prea bine intemeiate, pentru a ni se vorbi cu umbra de cuvant de onoarea Rusiei angajata prin tratatul de Paris. Basarabia intreaga a fost a noastra, pe cand Rusia nici nu se megiesa cu noi, Basarabia intreaga ni se cuvine, caci e pamant drept al nostru si cucerit cu plugul, aparat cu arma a fost de la inceputul veacului al patrusprezecelea inca si pana in veacul al nouasprezecelea.” (Mihai Eminescu – Opere)

Sursa: Ziaristi Online

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

Marius Șerban Odată cu intrarea într-o nouă stare de criză, după ce tocmai am ieșit din una de alertă, pentru că, nu-i așa, starea de continuă criză este singura formulă prin care mai poate fi controlată cât de cât o populație debusolată, anomizată, se vântură tot felul de versiuni de proiecte de lege, prin care, […]

Legea vaccinarii obligatorii a fost adoptata in UNANIMITATATE in comisia de santate din Camera Deputatilor. Adica au votat-o toate “partidele” politice, fara exceptie! Chiar daca au fost aduse sute de amendamente fata de varianta adoptata acum doi ani de Senat, ce sa vezi, s-a pastrat neatins un articol, cu ginion, articolul 13 care prevede la […]

Niciodata in intreaga sa istorie statul si poporul roman, atat cat a mai ramas, nu au fost atat de aprope de extinctie ca acum. Practic, acum se joaca viitorul Romaniei intr-un context politic international extrem de nefavorabil. Lipsa de reactie inseamna acum, pur si simplu, extinctie! Practic, toate partidele, cu exceptia Partidului Noua Romanie (PNR) […]

Partidul Noua Romanie (PNR) considera ca Justitia din Romania este una dintre cele mai corupte institutii publice, fapt confirmat de sondajele de opinie, deciziile contradictorii si arbitrare ale magistratilor avand repercursiuni catastrofale asupra oamenilor si decredibilizand semnificativ statul roman, si asa in disoulutie. PNR sustine cu tarie o lege prin care magistratii sa fie trasi […]

Partidul Noua Romanie (PNR), sustinut de Miscarea Civica Frontul Alfa, sustine ca este o problema de siguranta nationala, in contextul crizei economice fara precedent care va lovi Romania, confiscarea averilor ilicite, investigarea surselor averii afisate, cu precadere pentru demnitari si functionarii publici, audit pentru verificarea datoriei publice a Romaniei, reintroducerea pedepsei cu moartea si majorarea […]