Cei ce au condus şi conduc în prezent Poliţia Română au reuşit s-o transforme într-o instituţie politizată, coruptă şi aservită în totalitate intereselor îmbuibaţilor politicieni locali, indiferent de ce zonă a ţării am discuta. Iar acest lucru nu se întâmplă de ieri sau de azi, ci de ani buni de zile. Cum a fost posibil acest lucru? Prin deprofesionalizare acestei instituţii, mai exact prin “încadrările din sursă externă“. Procesul slăbirii şi transformării poliţiei într-o instituţie aservită total nu a început sub regimul actual, el a fost iniţiat cu ceva vreme înainte. Absolut toate regimurile postdecembriste îşi asigurau controlul poliţiei la nivelul conducerii acestei instituţii, prin numirea în fruntea poliţiei, a şefilor inspectoratelor judeţene a unor personaje fidele şi aservite partidului de guvernământ. Astfel că, şefii din poliţie sunt la cheremul celor din partidul de guvernământ, indiferent de culoarea acestuia, putând fi oricând destituiţi pentru … deja celebrul “management defectuos”.

Dacă lucrurile ar fi rămas aşa, deşi nu e normal şi corect, dracul nu ar fi fost atât de negru. Deprofesionalizarea şi promovarea amatorismului nu s-ar fi realizat decât la nivelul posturilor de conducere, iar la cel al posturilor de execuţie, adică al celor ce muncesc efectiv, nu s-ar fi umblat, calitatea serviciului poliţienesc de care beneficia cetăţeanul nu ar fi avut de suferit prea mult. Din păcate, lucrurile nu s-au oprit aici, iar mediul politic şi-a infiltrat oamenii şi la nivelulurile posturilor de execuţie.

Probabil că vă veţi întreba de ce ar mai avea nevoie să politizeze până la nivel de execuţie, dacă mediul politic controlează total conducerea instituţiei? Am să vă explic de ce.

Datorită specificului acestei munci de poliţie, şeful unei structuri nu poate asigura un control total, întrucât mulţi oameni din subordine, dacă sunt integri şi buni profesionişti, se pot sesiza din oficiu şi pot provoca multe neplăceri, pot supăra prin faptul că nu închid ochii la năzbâtiile ori tâmpeniile comise de privilegiaţi, beizadele sau pot dejuca “tunuri”, “ţepe” ori “afaceri” puse la cale de persoane agreate de putere. Iar iţele ţesute de aceşti poliţişti de rând, neînregimentaţi politic, sunt ulterior foarte greu de descurcat, cu toată bunăvoinţa, dăruirea şi persevernţa şefilor dependenţi de factorul politic.

Cum s-a realizat această deprofesionalizare şi infiltrare a multor indivizi nerealizaţi în profesiile pentru care iniţial se pregătiseră? Simplu! Prin celebrele “încadrări din sursă externă“, care au devenit dintr-o excepţie prevăzută de lege, pricipala cale de recrutare şi angajare în Poliţia Română. Aceste “încadrări din sursă externă” au fost de două tipuri, respectiv:

1. cei infiltraţi direct din viaţa civilă

2. cei tranferaţi de prin alte instituţii cu competenţe în domeniul vast al ordinii publice, ce nu trebuie confundat cu munca de poliţie

Să le luăm pe rând…

Încadrările directe din viaţa civilă

În acest mod au fost tranformaţi peste noapte în poliţişti o mulţime de piloşi, majoritatea în mediul politic, infiltrarea lor fiind realizată prin concursuri aranjate, cei care trebuiau să câştige cunoscând din vreme subiectele ce vor fi date la proba scrisă. Iar la interviu, proba de siguranţă, obligatorie la toate concursurile, bineînţeles că primeau nota maximă.
Încadrările prin transfer direct de la alte instituţii (cunoscute şi sub denumirea de: “alte arme”).

În acest mod au fost tranformaţi peste noapte în poliţişti o mulţime de indivizi submediocri, piloşi, majoritatea în mediul politic, infiltrarea lor fiind realizată prin aceste tranferuri directe de la “alte arme”.

Majoritatea acestora, indiferent de modalitatea prin care s-au infiltrat în Poliţia Română, nici după ani buni nu au habar de munca de poliţie, lipsindu-le acel “ceva” care să-i transforme în poliţişti adevăraţi. Ei sunt acei “descurcăreţi” interesaţi numai de benficii personale şi de modalităţi prin care să fenteze sistemul.

Nu au niciun fel de chemare pentru această meserie, nu au principii sau acel simţ al dreptăţii, ceva mai dezvoltat, ce trebuie obligatoriu să existe la un poliţist adevărat. Pentru că în cazul poliţiştilor, ca şi al doctorilor, profesorilor, artiştilor, pentru a însemna ceva în branşă, îţi trebuie vocaţie. Iar în cazul lor, datorită mediocrităţii, mulţi confundă această vocaţie cu dorinţa de a deveni poliţist, datorată unor aşa-zise beneficii pe care le oferă o astfel de poziţie în societate.

Acesta este şi motivul pentru care majoritatea dintre ei, consideră că a te descurca, în sensul de a fenta sistemul, este o dovadă de bravură sau deşteptăciune, deşi au intrat în acest mod în această instituţie întrucât majoritatea nu au fost capabili să treacă de admiterea dintr-o şcoală de poliţie sau la academie.

Bineînţeles că cei infiltraţi în acest mod rămân recunoscători pilelor şi, la nevoie, răspund favorabil solicitărilor acestora, că doar le-au dat o pâine de mâncat, nu?

Astfel că s-a ajuns în prezent ca numărul poliţiştilor cu pregătire poliţienească de specialitate, adică cei proveniţi din scolile de pregătire a poliţiştilor, să fie chiar mai mic decât al celor pătrunşi în instituţie datorită “încadrărilor din alte surse”.

Iar acest fenomen ce a afectat întreaga poliţie a mai avut şi un efect secundar, deoarece promovarea pe alte criterii (pile, relaţii, dedicaţii din zona politică) în detrimentul profesionalismului, au determinat plecarea prematură din Poliţia Română, în ultimii ani, a multor poliţişti experimentaţi, profesionişti, care, cu toate păcatele lor, mai aveau multe de spus în acest domeniu. Cine i-a înlocuit? Puteţi vedea mai sus.

Concluzia este că în ultimii 15 ani s-a acţionat voit şi constant pentru deprofesionalizarea poliţiei, întrucât o instituţie puternică şi stabilă nu convine unor politicieni a căror principală preocupare e şmenuirea banilor publici, fiindcă le poate împiedica sau măcar stânjeni “afacerile”, iar pe de altă parte, nu ar mai fi atât de manevrabilă.

Ştiu şi sunt convins că prin rândurile de mai sus, mi-am supărat pe acei colegi proveniţi din “surse alternative”, dar care spre deosebire de majoritatea, s-au adaptat şi au devenit nişte poliţişti buni, profesionişti şi dedicaţi acestei meserii. Pentru că, da, există şi astfel de cazuri, numai că ele sunt, din păcate, doar excepţiile ce confirmă regula.

Subiectul e unul foarte sensibil şi generează dezbateri aprinse, chiar pătimaşe, mai ales din partea celor ce se simt cu musca pe căciulă. Vă puteţi convinge citind AICI.

Sursa: Politistul

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

Marius Șerban Odată cu intrarea într-o nouă stare de criză, după ce tocmai am ieșit din una de alertă, pentru că, nu-i așa, starea de continuă criză este singura formulă prin care mai poate fi controlată cât de cât o populație debusolată, anomizată, se vântură tot felul de versiuni de proiecte de lege, prin care, […]

Cele mai multe dintre evenimentele majore ale ultimelor decenii au venit ca reactie la un eveniment precedent, de multe ori fals, o provocare menita a pregati opinia publica pentru ceea ce va urma. Comentatorii politici numesc astfel de evenimente inscenate – false flag – un steag fals. Cele mai clare exemple de atacuri inscenate sunt […]

“Alegerile” europarlamentare 2019, in fapt un jalnic exercitiu pseudoelectoral, reflecta cat se poate de clar faptul ca Romania este un stat esuat fara posibilitatea practica de a-si mai reveni. Asistam, de fapt, la o batalie intre diversele factiuni din serviciile secrete romanesti, in fapt doar niste reminiscente bolsevico-securistoide sau neomarxiste extrem de toxice, simple anexe […]

Michael Thomas “9/11 was an Anglo-American black operation executed in collusion with Israeli Secret Services and Saudi Arabian financiers.” — 9/11 Investigator. Undoubtedly the 9/11 attacks on New York City and Washington DC are the most misrepresented by officialdom in US history. Whereas the assassination of John F. Kennedy is now understood to have been […]