Pe timpul celui de-al doilea razboi mondial serviciile secrete ale puterilor combatante isi adaptasera mijloacele si metodele de actiune la cvasitotalitatea posibilitatilor de penetrare in spatiul inamic ori in proximitatea acestuia, fiind astfel utilizate si caile de navigatie fluviale, maritime si oceanice, de la suprafata si din adancuri, dupa ce confruntarile navale, indeosebi ale submarinelor, facusera istorie care a inspirat autori de romane, scenaristi si regizori de filme. In perioada razboiului rece metodele, mijloacele si practicile specifice au fost permanent modernizate in conditiile in care (a) pe de o parte navele, multiplicate si mai bine dotate, au impanzit toate marile si oceanele, in activitati comerciale si militare, (b) pe de alta, gratie avansului tehnologic fara precedent, navele permiteau captarea, din adancuri, a numeroase date de interes deosebit, relative la dotarile militare, planurile si actiunile adversarului.

Supravegherea reciproca, in logica lentilelor concave puse fata in fata, impunea utilizarea, de o parte si de alta, a posibilitatilor conferite de modernizarea flotelor, cu atat mai mult cu cat acestea devenisera purtatoare de arme nucleare. Pe luciul oceanelor si in adancul acestora se aflau crucisatoare si submarine atomice, dotate cu tehnologii ultramoderne: sonare, statii de radio si telecomunicatii, de interceptari si masuratori telemetrice, de cartografiere, prospectie si detectie a bogatiilor energetice si minerale din scoarta planetei.

La finalul razboiului se destramau vechile imperii, cladite anterior pe suprematia navala, se edifica alta ordine mondiala, bipolara, in care dreptul marii devenise caduc. Din ratiuni strategice si economice au fost puse in discutie: redimensionarea platourilor continentale, a apelor teritoriale nationale si regimul apelor internationale (problema care si in prezent suscita interes, mai ales dupa ce in ecuatie a intrat dreptul de posesie asupra calotelor polare, sub care se afla imense bogatii de hidrocarburi si minerale). Ratiunea spionajului din adancuri a capatat mai mult temei, intregind astfel componentele spionajului total: (terestru ,din vazduh, din cer , pe ape si din abisuri).

II. In conditiile in care americanii, prin Acordul UKUSA, aveau mai multi aliati in imediata apropiere a URSS, care le puneau la dispozitie teritoriile proprii pentru amplasarea de statii ce realizau supravegherea cvasi-totala a bazelor sale militare, sovieticii au fost nevoiti sa recurga la facilitatile conferite de navele si submarinele sale (partial si ale unor aliati) spre a-si plasa posibilitatile tehnice de interceptare in apropierea coastelor continentale ale adversarilor.

In deceniul sapte sovieticii au construit o flota de nave-spion similare celor american de tip AGI (Auxiliary General Intelligence). Vasele respective erau, de regula, dotate cu echipamente radio-goniometrice (antene-tija si antene-dipol) precum si cu receptoare multiple.

Primele erau vase de pescuit din clasa OKEAN, construite in fosta RDG, adaptate si dotate tehnic corespunzator tipului de misiuni vizate. In 1960 nava Vega , care patrula in largul coastelor Virginiei, a intrat in Long Island Sund de unde a monitorizat lansarea unei rachete Polaris de pe USS George Washington. In acelasi an alte nave-spion sovietice patrulau in apele Mediteranei si in apropierea insulei canadiene Newfouland pe care era instalata o statie de radiolocatie pentru cercetare indepartata. In 1961 a inceput supravegherea bazei Polaris de la Charleston, anul urmator a bazelor de rachete balistice strategice nucleare, sol-sol, de la ROTA-Spania si APRA HARBOR-Guam. In 1964 si 1965 navele sovietice supravegheau ambele coaste americane, insulele Hawai, Alaska, Norvegia, Danemarca, Scotia, Canalul Manecii, sudul Frantei, Gibraltarul, stramtorile Bosfor si Dardanele.

Specialistii americani considerau ca ” sovieticii sunt mai bine plasati cu posibilitatile spionajului maritim decat SUA si aliatii acestora”.

In aprilie 1968 un submarin sovietic din clasa Golf a explodat in apropierea insulelor Hawai, cu 70 de persoane la bord. Din interceptarea comunicatiilor echipajelor sovietice care cercetau zona dezastrului in speranta localizarii, salvarii si, eventual, recuperarii supravietuitorilor si a vasului, americanii au stabilit ca in submarin se aflau trei rachete cu capete nucleare si cifrul utilizat. Sovieticii nu au localizat submarinul dar americanii, cu ajutorul hidrofoanelor amplasate pe fundul oceanului, au reusit. Au utilizat Sistemul de Supraveghere a Sunetelor (Sound Sourveillance System-SOSUS) si nava de cercetare Mizar.

Carl Doukett, directorul adjunct pentru stiinta si tehnologie ai CIA i-a propus sefului sau, Richard Helms, recuperarea submarinului scontandu-se obtinerea: dispozitivelor de codare-decodare, a unor documente privind modalitatile de stabilire a tintelor nucleare, a capetelor nucleare spre a fi examinate, a dispozitivelor de autoreglare incorporate in torpile, a unor esantioane de oteluri rezistente la suprapresiune.

Dupa ce a obtinut aprobarea Casei Albe pentru derularea operatiunii CIA i-a contactat pe Howard Hughes si pe adjunctul lui, Albert Wheelon, fost adjunct al directorului CIA. Firmele conduse de Hughes au construit platforma plutitoare GLOMAR EXPLORER, lunga de 190 m., lata de 35 m., cu o greutate de 36000 tone care, in mijloc, avea o trapa in lungime de 60 m. si latime de 20 m. prin care puteau fi ridicate obiecte de mari dimensiuni. Langa platforma urma sa actioneze o barja submersibila HMB-1 de marimea unui teren de fotbal, dotata cu gheare de recuperare gigantice. In operatiune urmau sa actioneze 170 de persoane selectionate de CIA, dintre care doar 40 cunosteau scopul misiunii. Operatiunea a primit denumirea de cod PROIECTUL JENNIFER , si a fost declansata, dupa mai multe manevre de proba, la 20 iunie 1974 fiind finalizata la 12 august acelasi an.

Americanii au recuperat: doua torpile nucleare, jurnalul ofiterului care raspundea de armamentul nuclear unde notase amanuntit procedurile si modul de operare a sistemelor nucleare navale sovietice, mai multe pagini cu descrierea partiala a cifrurilor in uz din anul 1968, sase trupuri de marinari. Din analizele efectuate asupra tuturor materialelor recuperate americani au extras concluzii de mare utilitate cu privire la calitatea tehnologiei in domeniu, la conceptia tactica si modul de operare ale sovieticilor.

A fost fundamentata necesitatea reluarii operatiunilor de recuperare a altor materiale din submarinul sovietic scufundat precum si a capetelor nucleare ale rachetelor experimentale sovietice cazute in Pacific dupa testarile rachetelor intercontinentale cu raza lunga de actiune, operatiuni denumite SAND DOLLAR. (Aceste operatiuni s-au derulat in paralel cu cele vizand recuperarea si studierea avioanelor-spion cazute in teritorii aliate sau neutre).

Trupurile celor sase marinari din submarinul scufundat in 1968, recuperate in 1972, au fost redate marii intr-o ceremonie derulata la 4 septembrie 1974 cand s-au cantat imnurile URSS si SUA. In 1992 directorul CIA, Robert Gates a inmanat lui Boris Eltin o caseta cu ceremonialul redarii marii a trupurilor neinsufletite ale celor sase marinari care continea cuvintele-necrolog ale celui ce a condus ceremonialul: „Faptul ca tarile noastre au avut neintelegeri nu micsoreaza cu nimic respectul pe care-l avem pentru acesti marinari. Atata timp cat tarile se vor suspecta intre ele oameni bravi vor muri, asa cum au murit acestia, in slujba patriei lor”.

La 12 august 2000 a avut loc cea mai mare tragedie care a implicat un submarin. O torpila a explodat la bordul submarinului nuclear KURSK al Federatiei Ruse, aflat in marea Barents. Multi din cei 116 membri ai echipajului au supravietuit dupa explozie. Au urmat mai multe zile de incercari de aducere a acestora la suprafata, finalmente cu ajutor occidental, dar acestea nu au reusit scoaterea din adancuri a supravietuitorilor in timp util. Evenimentul a creat o vie emotie la scara intregii societati planetare. In context s-au emis si acuze la adresa conducerii de la Kremlin, conform carora intentionat nu ar fi fost luate masurile cele mai eficace de salvare, ori nu s-a permis implicarea occidentalilor, spre a nu fi cunoscute misiunea submarinului KURSK, dotarile sale nucleare si cu tehnica de spionaj.

III. Desi iesiti din razboi cu o flota superioara celei sovietice, avand capturi de vase si submarine germane si japoneze, tehnic avansate fata de cele ale adversarilor, americanii nu au pus initial accent pe utilizarea acestora in actiuni de spionaj, dand prioritate utilizarii aviatiei. Totusi in anii 60 NSA (National Security Agency) si Marina Militara au inceput sa foloseasca traulere-spion AGER (Auxiliary General Environmental Rsearch) si AGTR (Auxiliary Technical Research) care patrulau in vecinatatea bazei navale sovietice de la Vladivostok, in apropierea Chinei, Coreei de Nord, Cubei si Orientul Mijlociu. Pe timpul Razboiului de Sase Zile israelienii au bombardat, din greseala, USS Liberty, aflat in Mediterana, mai multi membrii ai echipajului fiind ucisi.

Programul HOLYSTONE, de utilizare a submarinelor in operatiuni de cercetare, demarase cu putin timp inaintea folosirii traulelor-spion, AGER si AGTR. In 1963 submarinul nuclear SWORDFISH a fost descoperit de sovietici in apele peninsulei Kamceatka. Timp de doua zile sovieticii au incercat sa-l captureze sau sa-l distruga. Dupa ce submarinul american a reusit sa iasa din zona periculoasa s-a realizat o analiza a numeroaselor comunicatii purtate de vasele sovietice care participasera la urmarire, fapt ce a permis, conform unui specialist american, ”evaluarea exacta a capacitatilor de care dispuneau sovieticii in zona”.

In 1969, in apele Marii Albe un submarin sovietic s-a lovit de scutul protector al submarinului american GATO (SSN-637, clasa Sturgeon). Crezand ca sunt atacati americanii au armat trei torpile nucleare SUBROC si inca alte trei mai mici, la randul lor avand capete nucleare. Tragedia nu s-a produs doar pentru faptul ca sovieticii s-au indepartat imediat dupa coliziune crezand ca au lovit o stanca a coastei marine.

La fel ca si sovieticii in razboiul din adancuri si americanii au inregistrat esecuri tragice. In 1968 vasul USS SCORPION din programul HOLYSTONE, care patrula in apele insulelor Azore, s-a scufundat, avind 99 persoane la bord. Epopeea submarinului SCORPION a ramas neelucidata pana in prezent.

IV. Confruntarea ruso-americana de pe ape si din adancuri, precum confruntarea acelorasi competitori pe aspectele spionajului din vazduh si din cer, a fost puternic impulsionata de datele furnizate de tradatori si defectori din ambele tabere.

Defectorul sovietic Vitali Iurcenko (fost sef al Sectiei Speciale a KGB pentru Flota Marii Negre, ulterior la post in mai multe atasaturi militare sovietice, defectand in 1985 la Statia CIA din cadrul ambasadei americane la Roma) a semnalat americanilor scurgeri de informatii in materia marinei militare prin intermediul unui anume Mr Long, angajat al NSA. Acesta s-a dovedit a fi Ronald Pelton care, dupa 14 ani de activitate in cadrul Grupului A al NSA (National Security Agency) demisionase. Ulterior timp de cinci ani s-a intalnit la Viena cu ofiteri KGB carora contra importante sume de bani le-a furnizat informatii militare. Intre acestea se aflau date privind proiectul comun al NSA si Marina Militara IVY BELLS.

Initiat dupa incidentul SWORDFISH, proiectul a constat in instalarea pe fundul Marii Ohotsk a unui puternic dispozitiv de ascultare ce putea inregistra, timp de patru pana la sase saptamani, traficul utilizat de sovietici in comunicatii militare pe diverse canale. Dispozitivul era infasurat in jurul cablului transoceanic sovietic de unde prelua impulsurile prin inductie. Au fost obtinute informatii privind taria fortelor militare din zona, planurile de manevre, experimentele cu rachete balistice din peninsula Kamceatka. Dupa ce sovieticii au fost avertizati de Pelton operatiunea americana a fost anihilata.

Pelton a fost arestat in 1985 si in 1986 a fost condamnat la inchisoare pe viata. Complicele sau Edward Lee Howard care lucra la NSA, devenit agentul sovietic ”Robert”, nu a fost arestat niciodata. Pe langa numeroase date furnizate sovieticilor, direct ori prin intermediul lui Pelton , acesta a semnalat ofiterilor KGB si tradarea specialistului electronist Adolf G. Tolkacev din cadrul unui institut de aviatie din Moscova care avea sa fie arestat, condamnat si executat in 1985.

In 1986,cu ajutorul sotiei, fosta angajata a CIA, Edward Howard s-a sustras supravegherii FBI si, dupa o calatorie prin mai multe tari, a ajuns in Ungaria, s-a prezentat la ambasada sovietica de unde a fost condus in URSS.

Cel mai mediatizat caz de spionaj miliar maritim (facand obiectul a multor lucrari de specialitate si beletristica precum si a unui film) a fost cel al lui John Walker jr., al rudelor lui (frate si fiu) si al prietenului sau, Jerry Withworth, derulat in perioada 1968-1982.

John Walker in 1968 ofiter de supraveghere a transmisiunilor Comandamentului Submarine din Norfolk al Flotei din Atlantic, unde asigura legaturile cu submarinele din ocean, s-a prezentat la Ambasada Sovietica si, contra a 2000 dolari, a furnizat cheia cifrurilor utilizate de Marina Militara americana.

Oferta tradatorului a permis sovieticilor sa construiasca o masina de cifru proprie performanta si sa-l utilizeze pentru obtinerea altor informatii militare. Sovieticii l-au instruit asupra modului de furnizare a informatiilor printr-un sistem de legatura impersonala. Urmand Scoala de transmisiuni radio din San Diego, servind apoi pe navele USS ENTREPRISE, USS NIAGARA si NIAGARA FALLS a transmis catre KGB exemplare ale cheilor de criptare tip KW-7, KWR-37, KG-14, KY-8 si KL-47. Pana la retragere, in 1967, a mai activat la Statul Major al Trupelor de Desant si la Statul Major al Trupelor de Suprafata ale Flotei Atlanticului.

Intre timp John Walker si-a facut propria retea prin recrutarea prietenului sau, radiotelegrafistul Jerry Whitworth, pe fratele sau, Arthur, si pe fiul sau Michael intrat in Marina Militara in 1982. Informatiile cele mai pretioase, referitoare la racheta nucleara de croaziera TOMAHAWK si la Apararea antinave cu rachete-ASMD le obtinuse de la Witworth. De la fiul sau, care avea acces la bordul USS NIMITZ, a obtinut informatii de interes general.

Dupa arestarea grupului, in urma dezvaluirilor facute de fosta sotie a lui Walker (alcoolica si frustrata pentru ca a fost parasita), John Walker, fratele sau Arthur au fost condamnati la inchisoare pe viata iar Michael Walker la 25 ani de detentie. Jerry Withworth a fost condamnat la 365 ani de inchisoare (!) si la o amenda de 410 000 dolari.

Autoritatile americane au recomandat sovieticilor sa-si retraga 105 „diplomati” prezenti in delegatia permanenta la ONU dar ambasadorul Alexandr Belenogov a respins recomandarea facuta. Oficiul federal de ancheta al FBI a intocmit o lista cu 25 din cei mai importanti sefi ai organizatiilor sovietice de spionaj din New-York, intre care se regaseau si diplomati, remisa ambasadei sovietice la 21 octombrie 1986, cu precizarea ca acestia sunt indezirabili pe teritoriul SUA. Pana la 1 aprilie 1988 au fost expulzati de pe teritoriul american 179 ofiteri KGB si GRU.

Acelasi defector sovietic, Vitali Iurcenko, afirma: „afacerea Walker-Withworth a fost, cu siguranta, cel mai important caz de spionaj din istorie, intrecand prin implicatii asa numita afacere a spionilor atomici. Pe baza datelor furnizate de membrii grupului sovieticii au putut sa obtina si sa decodeze cateva milioane de documente americane strict secrete”.

V. Supravegherea reciproca a serviciilor secrete, pe de o parte cele din spatiul de securitate euroatlantic, pe de alta cele ale Federatiei Ruse (sustinute de structurile speciale ale unor state fost sovietice) continua, antrenand eforturi financiare, materiale si umane intr-o crestere exponentiala. „Logica lentilelor concave” functioneaza sub impulsurile date de cursa inarmarii, care nu a incetat nici-o clipa, si, mai ales, de necesitatea fiecarei parti de a-si asigura resursele energetice, pe cale de epuizare intr-o perspectiva nu foarte indepartata.

Federatia Rusa, detinatoare a mari rezerve de hidrocarburi si a unei pozitii ce-i confera arbitrarea accesului la rezervorul caspic, utilizeaza activ asa numita „arma energetica” in efortul de a-si prezerva postura de codecident in geopolitica planetara, nutrind recastigarea statutului de superputere, avut in fostul echilibru bipolar. Dupa eforturile spionilor sai din adancuri (unii dintre ei platind cu viata, cum a fost si cazul marinarilor din submarinul Kursk) care, se pare, au descoperit sub calota arctica cel mai mare rezervor de hidrocarburi al planetei, Federatia Rusa revendica proprietatea unui imens perimetru din Oceanul Inghetat.

Mai nou in competitie au aparut si alti concurenti care, pentru a-si asigura sanse reale de mentinere a ritmului de dezvoltare, acesta presupunand prioritar surse energetice, au investit mai intai in modernizarea si dotarea propriilor servicii de spionaj. China, devenita cel mai mare consumator de resurse energetice, este deja cel de-al treilea competitor care si-a dezvoltat in ritm alert posibilitatile de prospectare, investigare si spionaj in toate dimensiunile, terestre, pe ape si in adancuri, in spatiul cosmic.

In prezent marile si oceanele planetei sunt doldora de submarine cu incarcaturi nucleare si tehnologie militara ori de spionaj. Un scafandru, membru al organizatiei Greenpeace care, in 1985, participase la protestele impotriva experientelor nucleare franceze din atolul Mururoa a fost intrebat de un jurnalist: Ce sentiment aveti in astfel de misiuni acolo in pacea adancurilor ? Raspunsul a fost: Teama. Teama de rechini si de spioni. Acolo eu eram doar un delfin ce voia sa faca pe spionul in slujba pacii, dar trebuia sa ma feresc de rechini si de spioni, ori de spioni-rechini !

Sursa: Spyology

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

Marius Șerban Odată cu intrarea într-o nouă stare de criză, după ce tocmai am ieșit din una de alertă, pentru că, nu-i așa, starea de continuă criză este singura formulă prin care mai poate fi controlată cât de cât o populație debusolată, anomizată, se vântură tot felul de versiuni de proiecte de lege, prin care, […]

Cele mai multe dintre evenimentele majore ale ultimelor decenii au venit ca reactie la un eveniment precedent, de multe ori fals, o provocare menita a pregati opinia publica pentru ceea ce va urma. Comentatorii politici numesc astfel de evenimente inscenate – false flag – un steag fals. Cele mai clare exemple de atacuri inscenate sunt […]

“Alegerile” europarlamentare 2019, in fapt un jalnic exercitiu pseudoelectoral, reflecta cat se poate de clar faptul ca Romania este un stat esuat fara posibilitatea practica de a-si mai reveni. Asistam, de fapt, la o batalie intre diversele factiuni din serviciile secrete romanesti, in fapt doar niste reminiscente bolsevico-securistoide sau neomarxiste extrem de toxice, simple anexe […]

Michael Thomas “9/11 was an Anglo-American black operation executed in collusion with Israeli Secret Services and Saudi Arabian financiers.” — 9/11 Investigator. Undoubtedly the 9/11 attacks on New York City and Washington DC are the most misrepresented by officialdom in US history. Whereas the assassination of John F. Kennedy is now understood to have been […]