Emil Berdeli
Poetul Eugen Jebeleanu regreta ca nu l-a lichidat pe Nicolae Ceausescu atunci cand putea sa o faca. Culmea insa, Securitatea interpreta toata povestea ca pe o deviere de la ideologia vremii. Ofiterilor antitero le era si frica sa se gandeasca la faptul ca un comunist cu state vechi dorea pieirea „Geniului din Carpati”. Nu doar anumiti generali nazuiau indepartarea cuplului Ceausescu, ci si scriitori importanti la acea vreme. Cert e un fapt, si unii si ceilalti complotau impotriva liderului comunist ori sperau ca acesta sa fie schimbat, nu insa si regimul.

„Uniunea va redeveni Uniune, iar scriitorul scriitor”

Eugen Jebeleanu, scriitor proletcultist in prima faza a instaurarii comunismului in Romania, il injura frecvent pe Ceausescu (nu era singurul), iar Securitatea, constiincioasa, ii consemna suduielile. Insa atunci cand liderul comunist a taiat din privilegiile scriitorilor agreati de partid, poetul a trecut la afirmatii mai dure – regreta ca nu i-a „lichidat” pe Ceausescu si pe sotia sa. Toata tarasenia a fost luata in serios de UM 0544.

La inceputul anilor ’80, partidul intentiona sa desfiinteze organizatia de partid din cadrul Uniunii Scriitorilor, iar membrii sa fie transferati la organizatiile de cartier ori la cele de la locul de munca. Asta insemna, de fapt, diminuarea semnificativa a influentei unor veterani ai PCR, precum Jebeleanu, care incepusera sa-l deranjeze pe Ceausescu – din ce in ce mai convins ca Romania incepe si se termina cu el.

Conform unei note strict secrete a UM 0544 (structura antitero a DIE) din 15 ianuarie 1981, scriitorul Eugen Jebeleanu a spus, extrem de suparat, dar si amenintator: „… Cel care a adus tara in halul asta de haos are zilele numarate. Daca stiam de pe vremea cind era mic ca va ajunge mare si ne va persecuta, il lichidam de atunci, impreuna cu sotia… Prin desfiintarea organizatiei de partid de la Uniune, partidul si-a dat arama pe fata… In curind, Uniunea va redeveni Uniune, iar scriitorul scriitor…”. Personajul care fusese mic, dar ajunsese mare era chiar Ceausescu.

Ciudat insa, autorul respectivului raport ori se facea ca nu pricepea amenintarile lui Jebeleanu, reproduse probabil de vreun informator, ori era tampit de-a binelea. Altfel, nu ar fi scris in nota sa catre superiori ca poetul se manifesta dusmanos in primul rand la adresa PCR dar, paradoxal, aseza intre ghilimele declaratia belicoasa legata de Ceausescu. Jebeleanu se dadea de ceasul mortii ca nu l-a lichidat pe Ceausescu si pe sotia sa atunci cand liderul comunist era „mic” si avea aceasta posibilitate, iar securistul tragea concluzia ca poetul se manifesta „dusmanos la adresa PCR (…) intr-o maniera tendentioasa”. Nu era nimic tendentios. Ba dimpotriva.

(ASRI, Fond D, dosarul nr. 10.966, vol. 11, f. 30-31)

„Dati-ne, va rog, inapoi viata de partid!”

Chestiunea desfiintarii comitelului de partid de la Uniunea Scriitorilor nu-l preocupa doar pe Jebeleanu, ci si pe altii care simteau ca-si pierd, in primul rand, privilegiile. Acesta a fost motivul pentru care Al. I. Stefanescu, sotul Ninei Cassian, i s-a plans chiar lui Nicolae Ceausescu la o intalnire din primavara anului 1981, pe care seful statului de atunci a avut-o cu mai multi scriitori si critici literari. „Sint – ii spunea Stefanescu lui Ceausescu – prozator, membru in Biroul de proza al Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti. Impartasesc cea mai mare parte a afirmatiilor facute aici de colegii mei. Nu vreau sa repet ceea ce s-a mai spus. Am sa ma refer insa la o problema care mi s-a parut a fi omisa.

Imi permit sa afirm si sa cred ca desfiintarea Comitetului de partid de la Uniunea Scriitorilor nu este o masura folositoare, ea farimitind activitatea partinica a scriitorilor, minimalizind-o si reducind-o, in unele cazuri, la zero. Sint de parere ca disparitia vietii de partid unitare de la Uniunea Scriitorilor lipseste Partidul Comunist Roman, Comitetul sau Central de o legatura directa cu scriitorii membri de partid, contribuind astfel la diminuarea prestigiului Uniunii Scriitorilor in general si la slabirea spiritului partinic al fiecarui scriitor in parte. Asa cum inainte aveam trei organizatii de partid cu un comitet, nimic nu impiedica sa avem astazi un comitet de partid cu 5 sau 6 organizatii de baza cite avem. Dati-ne, va rog, inapoi viata de partid!”

Cu cinci ani inaintea acestei discutii, releva o nota a Securitatii. Stefanescu ii cerea sotiei sale sa fie intransigenta in scrierile sale, sa denunte ce se petrece cu adevarat in Romania comunista. „Scoate din tine toata otrava” o indemna Stefanescu pe Nina Cassian. Insa, in fata lui Ceausescu s-a intors cu 180 de grade, ba chiar i-a cerut sefului statului de atunci sa-i dea „inapoi viata de partid”.

„Valahilor, prosti si imputiti”

UM 0544 nu il avea in vizor doar pe Jebeleanu. In perioada in care Ceausescu personal a strans surubul in ce priveste libertatea de exprimare, si asa firava in comunism, primii care au realizat despre ce este vorba au fost scriitorii. Multi dintre ei se intalnisera deja cu seful statului de atunci, realizand ca nu se ascunde dupa degete. Ceausescu le spune pe sleau ca literatura inseamna, de fapt, slavirea comunismului si a „omului nou”. Cativa au protestat vehement, altii, mai mult sau mai putin voalat.

De pilda, in acelasi document al Securitatii se consemneaza modul in care a reactionat la deciziile lui Ceausescu scriitorul de limba germana Arnold Hauser, pe atunci redactor-sef adjunct la revista „Neue Literatur”. El le-a spus cu naduf lui Dragos Vicol, Dan Desliu si Gheorghe Pitut: „… Mai valahilor, prosti si imputiti, noi, nemtii, plecam, dar voi ce faceti cu o asemenea oranduire… Degeaba explici sefului statului ce-i literatura, ca el nu pricepe nimic, iar la varsta pe care o are, e greu sa-si mai ridice nivelul cultural… E marginit si asta-i explicatia ca toate merg la noi in tara anapoda… Partidul profita si de dezbinarea existenta intre scriitori pentru a-si apara interesele si stapani situatia.”

Insa Hauser nu s-a „racorit” indeajuns. Asa ca l-a interpelat si pe Victor Tulbure, alt poet proletcultist, autorul celebrei poezii comuniste „Balada tovarasului cazut impartind Scinteia in ilegalitate”, intrebandu-l: „Cat ai primit pentru poezia «PCR», care a devenit sloganul «Partidul, Ceausescu, Romania» si nu cum ar fi trebuit sa se spuna, «Petresti, Ceausesti si Rudilii»?… Te-ai vandut mai rau ca Iuda si ar trebui sa fii spanzurat ca ai dat tonul si formula cultului personalitatii.”

Raspunsul lui Tulbure l-ar fi complexat pana si pe Caragiale. Cu un ton spasit, el a spus: „… Nu am incredere in partid si secretarul sau general si jur ca nu voi mai scrie nici un rand.” Curat murdar, monser!

„O masa de roboti dereglati”

Dan Desliu, alt exponent al realismului socialist in literatura, care ulterior s-a intors impotriva lui Ceausescu, devenind chiar un disident autentic, afirma, conform aceluiasi document, ca toti scriitorii sunt niste lasi ca nu-si predau carnetele de partid. „Am ajuns la convingerea ca, in tara asta conduc doar doi oameni, iar partidul este o masa de roboti dereglati…

Toti scriitorii sunt niste lasi, caci nu-si predau carnetele de apartid, asa cum am procedat eu… Goma a fost o nimica toata fata de ceea ce voi face eu. Vor cadea multe capete si se vor rostogoli multe scaune”, sta scris in nota amintita mai sus, precizandu-se ca fragmentul consemnat face parte dintr-o discutie care a avut loc intre Desliu si primarul Capitalei.

Dan Desliu

In timp ce Desliu dorea sa cada capete, sa rostogoleasca scaune, Fanus Neagu sustinea ca se pregateste sa curete partidul la propriu: „… A venit vremea sa punem mana pe bita si sa facem ordine in tara asta. Partidul trebuie curatat de tot ce-i mai rau. Cei de sus dinadins creeaza nemultumire in tara, justificandu-se cu ideea economiilor… Pentru toate asa-zisele opere ale sefului statului se gasesc destui bani, si chiar valuta, iar pentru cultura nu se gasesc.”

Dupa cum se vede, cel putin prin prisma documentelor Securitatii, in opinia scriitorilor importanti la acea vreme, nu partidul era de vina, nu ideologia criminala era buba, nu dogma si caracterul politienesc al regimului, nu genocidul din timpul obsedantului deceniu ori crimele care au urmat ulterior, ci doar Ceausescu, sinistra sa sotie si gasca de langa ei. Nici o clipa nu s-a pus problema schimbarii sistemului – cel putin asa reiese din foarte multe documente ale Securitatii legatate de scriitori – iar nemultumirile multora plecau de la pierderea unor privilegii pe care tot partidul le acordase.

Sursa: Agentia

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

– Domnule profesor, omenirea a marcat, în acest an, împlinirea unui secolde la declanşarea Primului Război Mondial. Cum aţi caracteriza, în câteva cuvinte, acest sinistru al istoriei, care a provocat moartea a circa 17milioane de oameni? Sigur că, în esenţă, ne gândim la numărul de morţi şi la uriaşele distrugeri materiale. Dar, în ce priveşte […]

Oamenii pot să se vindece într-adevăr în biserici atunci când ating sfintele moaşte sau sanctuarele. Oamenii de ştiinţă din Petersburg au dovedit-o şi au descoperit şi mecanismul “material” al acestui fenomen divin. “O rugăciune este un remediu puternic”, spune Valeri Slezin, şeful Laboratorului de Neuropsihofiziologie al Institutului de Cercetare şi Dezvoltare Psihoneurologică Bekhterev din Petersburg […]

Ceea ce stim despre avangarda literara, artisica in general, este ca ea reprezinta factorul dinamic in miscarea artei, ca are rolul noului fata de vechi, ca este deschizatoare de drumuri, precursoare a artei viitorului, sondand noi cai de exprimare, impulsionand cursul literaturii, al artei, spre noi orizonturi, respingand traditia ca factor fosilizant, retrograd. Din acest […]

La sfarsitul anului trecut, Cotidianul a publicat poate cea mai completa sinteza a evenimentelor din decembrie 1989, realizata de unul dintre cei care a fost in miezul problemei. Noi am publicat prima parte, sub titlul: Decembrie 1989: Atacul Ungariei asupra Romaniei vazut de serviciile secrete romanesti (I). “Neorevizionismul ungar a devenit vârful de lance al […]