Istoria alege deseori oameni cu origini umile, cu care marcheaza insa definitiv traseul omenirii. Un astfel de om este creatorul celei mai eficiente arme de asalt. Intr-un paradox nemaiintalnit, om si arma si-au influentat reciproc destinele. Omul si-a imprumutat numele armelor, iar ele l-au facut celebru pe mapamond. E o celebritate pe care, astazi, nonagenarul armurier si inventator o priveste cu dispret si raceala, dar de care nu se mai poate elibera. Cele peste 100 milioane de arme de foc produse dupa ”reteta” sa i-au adus o nedorita jertfa de alte cateva sute de milioane de vieti omenesti. Tanchistul-poet care inventa pistoale automate. Destinul a vrut cu tot dinadinsul ca cel mai mare producator de arme de asalt din toate timpurile sa vada lumina zilei in inima Asiei, in satucul Kurya din imensitatea Regiunii Altai, detinuta inca, pe atunci, de muribundul Imperiu Tarist.

Nou-nascutul a fost botezat Mihail Timofeevici Kalasnikov si a devenit instantaneu una dintre multele guri flamande ale unei familii de simpli tarani. Soarta a fost cruda cu el inca din frageda pruncie, deoarece tatal sau a fost deportat intr-unul dintre gulagurile de trista amintire ale Uniunii Sovietice. Nimeni nu ar fi crezut pe atunci ca micutul Mihail ar fi avut vreo inclinatie tehnica; nimeni nu a putut sa vada aptitudinile unui mare armurier si inventator in acest copil.

Mihail era o fire sensibila, inclinata spre lirism. Baiatul chiar credea ca va deveni poet. Pana la chemarea pentru indeplinirea serviciului militar, Mihail scrisese deja nu mai putin de sase volume de poezii. (De fapt, si in prezent, in ciuda varstei inaintate, Mihail Kalasnikov scrie inca poeme.) Gheara Armatei Rosii se materializeaza intr-un ordin de recrutare sosit in anul 1938, ordin care il trimite pe Mihail la Kiev. Ajuns aici, personajul nostru devine mecanic tanchist, ajungand, in cele din urma, sergent major, comandantul unui tanc.

Vorbim de celebrele si temutele tancuri rusesti T34, din Regimentul 24 de Tancuri apartinand de Divizia 24 Motorizata, stationata langa Stryi. Calitatile sale innascute de vizionar si inventator ies pentru prima data la iveala odata cu proiectarea, in premiera mondiala, a unui dispozitiv destinat sa numere obuzele trase de tunul din tanc.

Mai tarziu, Mihail se va distinge si in luptele impotriva Wermacht-ului. Este grav ranit de schije in timpul luptelor date pentru apararea orasului Bryansk, in luna octombrie a anului 1941. Pe patul de spital, Mihail Timofeevici se gandeste foarte serios la conceperea unei arme automate de asalt care sa insemne ceva nou pe campul de lupta.

Gandurile sale erau alimentate atat de experientele personale cu armele automate din dotare, cat mai ales de reprosurile camarazilor raniti, colegii de spital plangandu-se deseori de calitatea execrabila a armelor de asalt. Ulterior, in perioada de convalescenta, care durase 6 luni de zile, Mihail nu a renuntat deloc la ideea crearii unei noi arme. Una cu adevarat revolutionara.

A purces deci la treaba, fiind incurajat de camarazi si mai ales de superiori. Cand prototipul a fost gata, l-a prezentat in cadrul Institutului de Aviatie din Moscova, corp de armata evacuat pe atunci in Alma-Ata, capitala Kazahstanului.

Arma nu a trecut testele, lasandu-i reci pe membrii comisiei de examinare. Deloc marcat de acest prim insucces, Mihail persevereaza in cautarile si improvizatiile sale, astfel incat, la data de 12 iunie 1942, al doilea model de pistol automat este creat in atelierele aceleiasi institutii militare.

In plin Razboi Mondial, se pare ca tanarul din Kurya daduse lovitura. Talentul sau, ascuns pana in acele momente, incepea sa dea roade.
Cel mai mare expert de atunci al Armatei Rosii in domeniul armelor mici si de asalt, reputatul A.A. Blagonravov, a fost interesat imediat de ideile novatoare ale lui Kalasnikov.

Chiar daca nu a recomandat productia in masa a celui de al doilea model, deoarece considera ca mai avea nevoie de unele imbunatatiri, expertul militar a facut totul pentru a-l trimite pe autodidactul designer spre Centrul de Cercetari al Armelor de Asalt de pe langa Directoratul Armatei Rosii. Din 1944 pana in 1946, Mihail a dezvoltat un nou model experimental, model care, in anul 1949, a fost adoptat de fortele armate ale Uniunii Sovietice.

Ani de glorie
In urma acestui succes de proportii, Mihail este decorat personal de catre Iosif Visarionovici Stalin. Fostul copil de taran ajunsese, de la un autodidact si obscur inginer militar, la rangul de proiectant-sef in cadrul Departamentul de Arme de Asalt al Armatei Rosii. Avtomat Kalasnikova-Model 1947 tocmai se nascuse.

Gurile rele, tot mai des auzite dupa caderea Uniunii Sovietice din anul 1991, clamau in schimb ca Mihail nu inventase nimic nou, ci preluase si dezvoltase modelele concepute deja de cei doi armurieri de top ai Wermacht-ului, celebrii proiectanti de arme automate Hugo Schmeisser si Werner Grunner. Cat de adevarate sunt aceste afirmatii, sau mai precis, cate din totalul pieselor unui AKM clasic au fost concepute de cei doi ingineri germani, nu vom sti cu siguranta niciodata. Aceleasi “guri rele” sustin ca AKM-ul nu este decat o varianta putin modificata a modelului Sturmgewehr 44, conceput integral de Schmeisser. Arhivele care detin povestea completa a armei de legenda nu vor fi, pesemne, accesibile niciodata, iar Mihail Kalasnikov, astazi in virsta de 91 ani, este putin probabil sa dea vreo declaratie fulminanta.

Adevaratul model de succes mondial a fost asa numitul Avtomat Kalasnikov Modernizirovanii, mult mai cunoscut sub prescurtarea de AKM, model lansat in anul 1963. Noua arma de asalt era mai usoara, mai precisa si mai puternica decat modelele anterioare. In plus, era mult mai ieftina de produs si extrem de fiabila si rezistenta.

Calibrul de 7,62X54R a devenit la fel de celebru ca arma. AKM oferea si alte imbunatatiri, in special prin forma incarcatorului si a compensatorului de recul de la gura tevii. Decoratiile incepeau sa curga in tara natala, unde Mihail devine, fara voia sa, un erou al Uniunii Sovietice. Ajunge erou al Muncii Socialiste (anii 1958 si 1976), primeste Premiul Lenin in 1963, in 1969 este ridicat in rang de colonel, iar doi ani mai tarziu primeste gradul de Doctor in Stiinte Ingineresti. Nu este scutit nici de alte trei Ordine Lenin, Ordinul Cravatei Rosii a Muncii, Ordinul Marelui Razboi de Aparare a Patriei, Ordinul Steaua Rosie si un maldar de decoratii mai mici despre care batranelul de astazi spunea, intr-un interviu recent, ca ar incapea intr-o mica furgoneta.

Spre surpriza tuturor, Kalasnikov omul nu agrea cu totul ideologia materialist-stiintifica a comunismului si nu imbratisa nici ateismul militant al regimului sovietic. Mai tarziu, in memoriile sale, Mihail declara ca principiile de eficienta si fiabilitate ale armelor sale au fost inspirate de ideile din marea literatura rusa si din citirea Bibliei (!), armurierul secolului recunoscand ca in pauzele de lucru obisnuia sa citeasca intens, atat din cartea sfanta a crestinismului, cat si din volumele autorilor rusi.

Mistic, poet sau erou al socialismului, onorurile continua sa curga la adresa sa, astfel incat in anul 1980 devine Cetatean de Onoare al satucului natal, dupa ce, in anul 1987, primeste acelasi statut din partea orasului Ijevsk. Presedintii Eltin si Putin l-au decorat personal, acesta din urma inaintandu-l la gradul de general-maior.

Automatul care a marcat istoria
Arma creata de el a devenit un simbol de lupta, un mit si un punct de referinta in toate conflictele armate din ultimii 60 de ani. AKM a devenit, in scurt timp, o arma populara, fiind prezenta la ora actuala, prin diverse variante, nu foarte diferite, in armatele a peste 70 de tari. Din anul 1990 pana in prezent, a fost principala arma folosita la potentialul sau maxim in nu mai putin de 46 din cele 49 de conflicte majore care au ravasit Pamintul.

Anul trecut, un raport al Bancii Mondiale (ia te uita ce-i mai intereseaza pe astia!) estima ca, din totalul celor 500 milioane de arme de foc de pe Terra, cel putin 100 milioane sunt automate Kalasnikov sau variante ale acestora. Prin comparatie, la ora actuala, in intreaga lume circula mai putin de 10 milioane de arme de asalt similare produse de americani.

Este singura arma care figureaza pe steagul unei tari (Mozambic) si pe cel al unei temute organizatii militare din Orientul Mijlociu (Hezbollah). Cea mai cautata arma de asalt, AKM a fost proiectata de la bun inceput pentru conditiile teribile de pe campul de lupta. Arma este functionala in conditii cu adevarat extreme – ploaie, arsita, praf, nisip, noroi. Acolo unde se blocheaza orice arma similara conceputa in Statele Unite sau tarile Europei Occidentale, un AKM va functiona la parametri optimi.

Poti sa o scufunzi in apa si sa tragi cu ea imediat dupa acest test. Poti sa treci peste ea cu automobile grele, poti sa o legi de un autovehicul militar si sa o tarasti prin praf, tot va functiona, dupa cum au demonstrat-o sute de teste comparative. Cu toate ca primele modele nu aveau tocmai o acuratete optima pentru o arma de asalt, precizia lasand de dorit la distante mari, iar reculul puternic fiind inca un dezavantaj major, puterea glontului capabil sa treca prin ziduri de grosime medii, prin veste si casti antiglont, precum si fiabilitatea incomparabila si costurile de productie mici au facut ca AKM-ul sa devina lider incontestabil de piata.

Episodul razboiului din Vietnam nu mai are nevoie de niciun fel de comentariu, AKM-ul sovieticilor din 1963 dovedindu-se net superior, la toate capitolele, armelor de asalt detinute de trupele Unchiului Sam. Triumful AKM s-a datorat in mare masura sintagmei “lucrul potrivit la locul potrivit”.

Explozia sa globala nu s-a datorat faptului ca era o minune a vremurilor sale, ci mai degraba fluctuatiilor politicilor si strategiilor militare pe plan global. Tradus in fapte, inseamna ca politicile militare si deciziile de politica externa ale Kremlinului s-au sustinut reciproc unele pe altele in cazul destinului acestei arme.

Dupa moartea lui Stalin in anul 1953, aparitia unui lider mai relaxat precum Nikita Hrusciov si, mai ales, crearea Pactului de la Varsovia au impins arma lui Kalasnikov spre cucerirea lumii. Noua politica externa a Uniunii Sovietice de atunci avea un nou deziderat: inarmarea statelor-satelit din Blocul Estic. Chinezii produceau deja din anul 1956 propriile variante ale armei, iar statele “prietene” au inceput si ele sa produca modele specifice.

Nici macar Israelul, stat aparent rival URSS-ului, nu a ramas insensibil la performantele armei. A fost nevoie doar de Razboiul de 6 zile si de capturarea unei trupe de comando egiptene inarmata cu AKM-uri, pentru ca Tsahalul (Fortele Armate Israeliene) sa recunoasca avantajele nete ale armei comparativ cu modelele M16 detinute de soldatii israelieni. Pe baza acestor realitati, inginerii militari de la Tel Aviv au produs propria varianta de AKM (cu mici modificari), celebrul IMI Galil, arma aflata astazi in dotarea fortelor israeliene.

Statele din Pactul de la Varsovia produceau deja modele tipice, cele mai apreciate fiind tipurile de AKM fabricate in Romania, fosta Iugoslavie si Polonia. In tara noastra, uzinele de la Cugir au produs in principal modelele PM-md63 si PM-md90, binecunoscute romanilor care au facut armata sub denumirea de “Pemeuri”.

Modelele romanesti s-au dovedit a fi de o calitate extrem de buna, fiind foarte cautate la export si putand fi intalnite astazi in toate colturile lumii. Alt atribut al armei este potentialul sau mortal inegalabil. Fie ca este in mainile unei batranici, ale unui “copil al razboiului” din Africa, ale unui taliban, soldat din Spetsnaz sau traficant de droguri din America Latina, AKM ucide sau, in cel mai bun caz, mutileaza. Glontele sau este considerat de multi ca fiind chiar prea puternic pentru o arma automata portabila.

Accesibilitatea armei in conflicte urbane, lupte de gherila, reglari de conturi tribale sau in lumea drogurilor, adica exact tipul de conflicte din ultimele decenii, i-a facut pe strategii Pentagonului sa inventeze un nou termen militar de specialitate, asa-numitul “Asymmetric Warfare”.

Kalasnikov-ul viitorului si batranul cu muzeu
Daca documentarul “The Gun” are ca punct central modul in care AKM-ul a modificat cursul razboaielor din ultimii 50 ani, intrebarea tuturor se indreapta spre rolul creatiei lui Mihail pe campurile de lupta din viitorul apropriat. Intrebarea si-au pus-o si specialistii uzinelor IJMAS din Ijevsk, preocupati de aparitia pe piata a unor modele concurente care egaleaza si chiar depasesc capacitatile armei produse in 1963.

Raspunsurile au venit tot din partea proiectantilor rusi care, cu concursul lui Mihail, au reusit in ultimii ani sa scoata modele de AKM, care sunt absolut remarcabile. Vorbim aici de modelele AK-107, AK-108, AK- AS/ASM, TKB-0146, AN-94 Abakan, AK-103. Multe dintre acestea functioneaza pe vechiul calibru 7,62, iar restul sunt pe calibre NATO. Sunt folosite in special in misiunile de comando ale trupelor ruse, de catre membrii serviciilor secrete sau de membrii serviciilor de paza ai inaltilor demnitari de la Kremlin.

Mai puternice, mai eficiente, mai precise, mai durabile, mai mortale, ultimele modele ale temutei unelte a mortii sunt greu accesibile pentru punctele fierbinti de pe glob. Pe de alta parte, Mihail nu se poate plange deloc de destinul avut in aceasta existenta. Decorat la rand si de presedintele rus in functiune, care l-a laudat pentru crearea “unui brand de care este mindru orice rus”, nonagenarul a ajuns sa fie si “Erou al Federatiei Ruse”.

Pe plan financiar, iarasi straluceste, fiind detinatorul a 30% din actiunile unei companii germane din Sollingen care produce sortimente de vodca, cutite, tricouri, umbrele etc, “branduite” sub numele Kalasnikov. Totul a culminat cu inaugurarea Muzeului Kalasnikov, pe data de 4 noiembrie 2004, in orasul Ijevsk. Straniul muzeu expune biografia completa a lui Mihail, Biblia sa din tinerete, precum si o parte din schitele primelor tipuri de arme. Punctul de maxim interes al muzeului consta in salile ticsite cu toate modelele acestui pistol automat, de la cele din anii celui de-al Doilea Razboi Mondial, pana la ultimele arme produse la IJMAS. Tot aici se pot admira toate modelel de AKM produse in alte tari, printre care si “Peme-urile” noastre.

O alta sala este dedicata impactului social si cultural al armei pe mapamond, perceputa ca mijloc de lupta pentru independenta si mai ales ca ultim aparator in fata capitalismului galopant, imperialismului si colonialismului globalist modern.

Din vorbele lui Mihail Timofeevici…
Mihail va ramane in istorie nu doar datorita armei care-i poarta numele, ci si pentru vorbele sale memorabile, unele dintre ele strabatute de un autentic umor rusesc:
Munca mea este viata mea, si viata mea este munca mea. Am inventat acesta arma sa imi apar tara de nazisti. Astazi sunt mandru ca, pentru multi oameni, arma a devenit un sinonim pentru libertate. Nemtii sunt singurii responsabili de faptul ca am devenit un fabricant de arme. Daca nu ne invadau tara, as fi proiectat masini agricole. Cineva m-a intrebat odata cum pot dormi linistit noaptea stiind ca armele inventate de mine au ucis milioane de oameni, unii dintre ei fiind nevinovati. I-am raspuns ca nu am nicio problema de constiinta, deoarece oamenii sunt cei care ucid oameni, arma neatinsa de mana omeneasca nu poate ucide nici macar un soarece.
Inainte de a crea ceva nou, trebuie neaparat sa cunosti tot ce s-a creat anterior in acel domeniu.

Sunt oricand gata sa-i strang mana celui care poate crea o arma de asalt mai buna decat a mea. Cateodata este dureros sa vad atatia criminali si ticalosi inarmati cu AKM-uri. Eu am creat arma pentru apararea tarii, nu pentru mafioti si teroristi.

Tot ce este complex nu este folositor, si tot ce este folositor este simplu. Acesta este motto-ul dupa care mi-am ghidat viata. Sincer, as fi preferat sa inventez o masina care sa-i fi ajutat pe tarani la munca campului.

Cred ca talentul meu este unul innascut. Am tras milioane de gloante. Mai trag si acum, la varsta asta. Asa am ajuns sa fiu tare de urechi, de la zgomote…

Teroristii vor cauta intotdeauna arme simple, functionale si de incredere.
Partea negativa a vietii consta in fapul ca cineva, din umbra, vrea sa conduca toata omenirea. Cu Rusia nu-i va merge…

Visul meu dintotdeauna a fost acela de a inventa un motor care nu se opreste niciodata. Cred ca daca ma apuc sa proiectez un tren, va arata la final ca un AK-47.

Nu am facut studii tehnice, deci a trebuit sa improvizez continuu.
Nu ai ce face! Omul va inventa arme cu orice ocazie… Armata noastra a dat ordin sa se creeze o arma de asalt noua si mai eficienta decat cele de pe atunci. Am fost nevoit sa improvizez, altfel eram eliminat din concurs.

Cand l-am vazut pe Bin Laden la televizor inarmat cu un AKM, m-au apucat toti nervii pe barbosul ala nebun. Dar ce pot sa fac? Teroristii or fi ei nebuni, dar nu sunt prosti: intotdeauna aleg cele mai bune arme…

Sursa: descopera.ro

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

Avioanele fara pilot sau drone asa cum mai sunt numite ele reprezinta in prezent 31% din intreaga flota aviatica a armatei Statelor Unite, cea mai puternica din lume. Aviatia americana se schimba. Daca in anul 2005 doar 5% dintre avioanele americane de lupta erau roboti, in prezent dronele au o proportie de 31%, conform unui […]

de Gheorghe Constantin Nistoroiu Beneficiarii Actului de la 23 August 1944, l-au calificat drept act de salvare nationala. Regele Mihai a primit pentru aceasta bravura, de la „tatucu” Stalin, cea mai inalta decoratie rusa: „Ordinul Victoria”. Victoria cui? Se pretinde (ceea ce este adevarat) ca prin acest act, soarta razboiului a depins de aliati, si […]

Cum pregatesc autoritatile din Saransk, un orasel de pe Volga, venirea premierului rus Vladimir Putin. Sursa foto: Timpul.md