La mulţi ani, maestre Florin Piersic, domnule Margelatu, la implinirea varstei de 74 de ani! O viata plina de impliniri! De toate felurile…Insa, cea mai mare implinire ramane pentru “Ciocoflender”, apluzele publicului, indiferent la care ne referim…Toata presa aduce omagii: “Florin Piersic, unul dintre cei mai de preţ actori ai scenei teatrului românesc, a împlinit, pe 27 ianuarie vârsta de 74 de ani. In semn de respect pentru publicul său, Florin Piersic va juca, în această seară (27 ian. – n.r.), la ora 19:00, în piesa “Străini în noapte”, la Teatrul Naţional “Lucian Blaga” din Cluj” titreaza pana si Can-Can. Maestrul ramane cunoscut insa romanilor pentru rolul lui Margelatu’ (ala cu seminte si pistol cu opt tevi), jucat magistral atat in fata camerei cat si in spatele scenei…

Motto: Bufnitele nu sunt ceea ce par a fi (Twin Picks)

Vidanjarea Romaniei: Florin Piersic a jucat un rol secundar şi la Securitate (Cotidianul)

Şapte oameni au fost arestaţi în 1958 şi condamnaţi la decenii de închisoare pentru că au încercat să ia legătura, prin intermediul actorului Florin Piersic şi al tatălui acestuia, Ştefan Piersic, cu „duşmani ai poporului“ aflaţi în exil. Piersic tatăl şi fiul nu au păţit nimic.Florin Piersic exclude si ipoteza ca tatal sau, pentru a-i proteja cariera, sa-i fi denuntat pe cuzisti, fara sa-i spuna nimic.

O poveste care timp de peste 50 de ani a stat ascunsă în dosarele Securităţii iese astăzi la iveală, datorită eforturilor unui cetăţean de a afla cum anume a fost întemniţat tatăl său de către regimul comunist. Documente din arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ne arată dedesubturile a ceea ce a fost numit în epoca respectivă procesul „lotului Tomescu“. Astfel, după ce actorul Florin Piersic şi tatăl acestuia au mijlocit în 1958 corespondenţa între un preot antisemit din România şi mitropolitul Visarion Puiu, aflat în Franţa, Securitatea a arestat şapte oameni pentru infracţiunea de uneltire contra ordinii sociale şi favorizare la uneltire.

Primul arestat a fost preotul care îi dăduse lui Piersic o scrisoare pe care trebuia să o ducă la Paris. Deşi din documentele fostei Securităţi rezultă că au fost persoane-cheie în această operaţiune, nici Florin Piersic, nici tatăl acestuia nu au fost citaţi la proces, iar în arhivele CNSAS nu există nici un act din care să rezulte că au fost cel puţin chemaţi la Securitate pentru audieri.

După 1948, o serie de procese orchestrate de statul comunist au avut ca efect întemniţarea celor care aveau legături cu diferitele formaţiuni politice, altele decât cea oficială, dar în special a foştilor membri ai partidelor legionare. Printre aceştia se aflau doi indivizi, pe numele de Marcel Adam şi Constantin Tomescu, amândoi cuzişti, membri ai Partidului Naţional Creştin, înfiinţat de profesorul A.C. Cuza după ce Corneliu Zelea Codreanu se desprinsese împreună cu câţiva apropiaţi din Liga Apărării Naţionale Creştine, formaţiune profund antisemită. Astfel, Codreanu a format gruparea paramilitară Legiunea Arhanghelului Mihail, iar Liga Apărării Naţionale Creştine a fuzionat cu Partidul Agrar al lui Octavian Goga şi a reuşit să intre la guvernare la sfârşitul anilor ’30, sub numele de Partidul Naţional Creştin.

În timpul acestei guvernări, preotul Constantin Tomescu a fost subsecretar de stat la Ministerul Cultelor şi Artelor. Marcel Adam era prieten bun cu Tomescu. Însă legăturile lui Adam cu legionarii erau mai puternice. În 1924, Corneliu Zelea Codreanu a împuşcat un prefect de poliţie într-o sală de tribunal, dar a fost achitat în urma procesului care a avut loc, considerându-se că a acţionat în legitimă apărare. Unul dintre avocaţii săi era tocmai Marcel Adam.

Relaxarea regimului comunist al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej a făcut ca, în 1955, Marcel Adam să fie eliberat din închisoare. Un an mai târziu a ieşit şi Constantin Tomescu. Cum amândoi aveau domiciliul legal în Bucureşti, au început să se întâlnească pentru a discuta despre situaţia politică a ţării şi despre soarta Partidului Naţional Creştin, aflat atunci în ilegalitate. Aşa cum reiese din actele deţinute de CNSAS, inclusiv din interogatoriile la care a fost supus mai târziu Tomescu, cele mai încinse discuţii se duceau în jurul conducerii PNC. În 1957, Tomescu susţinea că el era cel care trebuia să preia frâiele puterii în partid, aşa cum lăsase cu limbă de moarte A.C. Cuza să se întâmple în cazul în care ar fi murit fiul său, George Cuza.

Adam se arăta neîncrezător în privinţa pretenţiilor lui Tomescu şi a organizat o amplă reţea de comunicare între membrii PNC, pentru a clarifica problema conducerii partidului şi pentru a închega un plan de acţiune în ilegalitate. Pe post de căsuţă poştală, unde soseau scrisorile destinate lui Adam, era casa fostului şofer al acestuia din urmă, un anume Vasile Grigoraş. De asemenea, după ce Marcel Adam citea scrisorile, le depozita tot acasă la Vasile Grigoraş. Documentele Securităţii, obţinute de la CNSAS de fiul lui Vasile Grigoraş, Dan, permit acum reconstituirea în bună măsură a evenimentelor ce s-au petrecut în 1958 şi în anii ce au urmat: arestarea a şapte oameni, implicarea lui Florin Piersic şi a tatălui său, Ştefan Piersic, în transmiterea unui mesaj în străinătate de către „uneltitori“ şi lipsa de consecinţe juridice asupra celor doi Piersic.

La începutul anului 1958, Constantin Tomescu primeşte o scrisoare neaşteptată din exil. Îi scria mitropolitul Visarion Puiu, simpatizant al cuziştilor şi rămas în Franţa din 1944. În mod bizar, scrisoarea nu i-a fost expediată pe adresa din Bucureşti, unde avea domiciliul legal, ci la Schitul Coşna, din Munţii Bucovinei, acolo unde Tomescu stătea din când în când după ce a ieşit din închisoare. Ocazia de a-i răspunde mitropolitului la scrisoare, dar şi de a-i cere sfatul privind viitorul partidului în ilegalitate, i s-a ivit în primăvara aceluiaşi an, când a revenit în Bucureşti cu prilejul sărbătorilor de Paşti. Iată ce avea să declare Constantin Tomescu în timpul anchetei: „Fiind în Bucureşti, am dat un telefon lui Piersic Ştefan, medic veterinar (…). Printre altele, acesta mi-a comunicat că fiul său, Piersic Florin, urmează să plece în Franţa, la un festival al filmului. Auzind aceasta, eu am notat adresa lui Visarion Puiu de pe scrisoare pe o bucată de hârtie şi am plecat spre Piersic Ştefan cu scopul de a discuta cu fiul său în sensul de a lua legătura cu Visarion Puiu şi a-i comunica veşti despre mine“.

Constantin Tomescu şi medicul veterinar Ştefan Piersic, tatăl lui Florin, erau prieteni vechi, de pe vremea când doctorul nu plecase din Bucovina, iar Tomescu era profesor la Facultatea de Teologie din Cernăuţi. La rândul său, Ştefan Piersic fusese şi el deţinut politic, condamnat la închisoare între 1952 şi 1954 pentru apartenenţă la Partidul Liberal al lui Gheorghe Tătărăscu.

În august 1958, Constantin Tomescu este arestat pentru uneltire contra ordinii sociale, deoarece a luat legătura cu mitropolitul Visarion Puiu. Unul câte unul sunt prinşi încă şase membri ai reţelei de corespondenţi cuzişti, inclusiv Marcel Adam. Vasile Grigoraş, şoferul-căsuţă poştală, este arestat abia în 1960 şi e condamnat la 10 ani de închisoare pentru infracţiunea de favorizare la uneltire. Iese însă în 1964, cu prilejul unei graţieri colective. Vasile Grigoraş a păstrat tăcerea asupra acestor evenimente faţă de fiul său până prin anii ’80, când a fost victima unui atac, fiind lovit cu toporul de un vecin. Abia atunci i-a povestit fiului său, Dan Grigoraş, evenimentele care au dus la arestarea sa, precum şi mersul anchetei. „Atunci i-a fost frică de faptul că o să fie omorât, altfel sunt convins că nu mi-ar fi spus nimic. Nici când eram copil şi a fost arestat, familia mea nu mi-a explicat despre ce era vorba.

Tata îi cunoştea bine pe Adam şi Tomescu şi a mai aflat şi de la ei, în închisoare, o serie de amănunte pe care mi le-a spus şi mie. A fost singura dată când am vorbit despre asta, după aceea n-a mai vrut să deschidă subiectul“, povesteşte Dan Grigoraş. Vasile Grigoraş a murit în 1988, însă după deschiderea arhivelor, Dan Grigoraş a început să cerceteze la CNSAS documentele legate de arestarea părintelui şi a văzut că povestea se confirmă, deşi rămân şi multe elemente controversate sau nelimpezite. De exemplu, dacă în documentele premergătoare anchetei rezultă limpede că Florin Piersic şi tatăl său au fost direct implicaţi în transmiterea scrisorii la Paris, în dosarul penal înaintat instanţei cele două nume au fost înlăturate complet. Nu apar nici măcar ca martori.

Într-un interogatoriu luat pe 21 septembrie 1959, anchetatorul precizează că, în momentul arestării, asupra lui Tomescu s-a găsit scrisoarea expediată în 1958 din Franţa de mitropolitul Visarion Puiu. Tot din acelaşi interogatoriu mai reiese faptul că, după ce a primit această scrisoare, Tomescu a venit la Bucureşti cu ocazia sărbătorilor de Paşti, când a găsit o modalitate prin care să îi răspundă lui Visarion Puiu: prin Ştefan Piersic şi fiul acestuia.

Un raport al Direcţiei de Cercetări Penale din Ministerul Afacerilor Interne, referitor la Tomescu, întocmit înainte de arestări şi bazat pe informaţiile furnizate de Securitate, precizează că „din acţiunea informativă a mai rezultat că prin intermediul artistului Piersic Florin, care în anul 1958 a plecat în Franţa la un festival al filmului, (Constantin Tomescu – n.r.) a intrat în legătură cu mitropolitul Visarion Puiu, fugit în Franţa“. De asemenea, într-un document strict secret specific epocii, cu evidenţa persoanelor ce au întreţinut legături compromiţătoare cu Constantin Tomescu, la poziţia 28 se găseşte următoarea menţiune: „Piersic Florin, artist de teatru şi cinema, domiciliat în Bucureşti, strada Bach nr. 34. În anul 1958, Piersic Florin i-a făcut legătura prin corespondenţă lui Tomescu Constantin cu fugarul Visarion Puiu de la Paris“.

„Tata mi-a spus că, în închisoare, Tomescu i-a povestit că la anchetă i s-au pus în faţă trei scrisori: cea pe care o primise din Franţa la începutul anului 1958, cea pe care i-o dăduse lui Piersic să i-o transmită lui Visarion Puiu, precum şi răspunsul mitropolitului la misiva primită prin Piersic. Nu a putut să mai nege nimic. Mai era acolo şi o declaraţie de martor dată de Florin Piersic. Atunci şi-a dat seama Tomescu de faptul că a fost o cursă, iar înainte de a duce la Paris scrisoarea sa, Piersic a trecut pe la Securitate, unde a trădat secretul. Aceste acte lipsesc astăzi din dosarul procesului. Nu mai sunt nici scrisorile, nici declaraţia lui Piersic“, spune Dan Grigoraş.

Nu se poate spune cu precizie de ce anume ar fi fost înlăturate dovezile care îi priveau pe Florin Piersic, pe atunci doar un tânăr actor, şi pe tatăl acestuia, care fusese închis de regimul comunist pe motive politice. Misterul actelor aflate la CNSAS se amplifică în momentul în care pe lista martorilor citaţi la procesul „lotului Tomescu“ nu apar nicăieri numele lui Florin Piersic şi nici cel al tatălui său. După cum, deşi Florin Piersic este descris în actele din arhiva CNSAS ca un personaj-cheie în acţiunile subversive desfăşurate de Tomescu, din aceeaşi arhivă lipsesc orice fel de documente prin care să se facă dovada că el şi tatăl său au fost audiaţi vreodată în urma supravegherii Securităţii şi a mărturiilor depuse de Constantin Tomescu.

În final, după procesul „lotului Tomescu“, toţi cei şapte acuzaţi au fost condamnaţi la ani grei de închisoare. Constantin Tomescu a luat 20 de ani de temniţă grea, Marcel Adam – 20 de ani de muncă silnică, iar Grigoraş Vasile – 10 ani de închisoare corecţională. Au mai fost condamnaţi, cu pedepse între 15 şi 18 ani, Gheorghe Filip, Toma Petrescu, Cazacincu Teodor şi Alexandru Antoniu. În 1962, Marcel Adam moare în închisoare. Doi ani mai târziu, restul membrilor din grupul Tomescu sunt eliberaţi în urma unui decret de graţiere colectivă.
Personajele

• A. C. Cuza – preşedintele Partidului Naţional Creştin (cuzist), de orientare antisemită.

• Visarion Puiu – fost mitropolit al Bucovinei, refugiat în Franţa şi condamnat la moarte de Tribunalul Poporului din Bucureşti în 1946.

• Constantin Tomescu – preot, cuzist, fost subsecretar de stat la Ministerul Cultelor şi Artelor. A trimis scrisoarea către Visarion Puiu la Paris prin intermediul familiei Piersic.

• Marcel Adam – fostul avocat al lui Corneliu Zelea Codreanu, cuzist, a purtat corespondenţe cu foşti colegi de partid. Fost cumnat al actriţei Irina Răchiţeanu Şirianu, pe care o introduce în cercul cuziştilor.

• Vasile Grigoraş – fost şofer al lui Marcel Adam, a mediat corespondenţa între acesta, Constantin Tomescu şi ceilalţi cuzişti.

• Dan Grigoraş – fiul lui Vasile Grigoraş. A obţinut de la CNSAS documentele „lotului Tomescu“.

• Ştefan Piersic – medic veterinar, prieten cu preotul Constantin Tomescu.

• Florin Piersic – actor, fiul lui Ştefan Piersic.

• Irina Răchiţeanu Şirianu – actriţă, cumnata lui Marcel Adam, colegă la Teatrul Naţional cu Florin Piersic. Presupusă a-i fi oferit lui Visarion Puiu, în 1956, adresa „discretă“ a lui Constantin Tomescu şi acestuia din urmă informaţia că Florin Piersic pleacă în Franţa.

• Marieta Sadova – regizoare de teatru, profesoara lui Florin Piersic. Trimisă în 1956, de către PCR, cu bune oficii pe lângă Mircea Eliade şi Emil Cioran.

• Constanţa Crăciun – ministrul Culturii. A autorizat artiştii Teatrului Naţional să contacteze membri ai exilului românesc şi l-a ajutat pe Florin Piersic să intre la facultate în pofida trecutului de deţinut politic al tatălui său.

• Pavel Ţugui – şeful secţiei culturale a Comitetului Central al PCR. A autorizat artiştii Teatrului Naţional să contacteze membri ai exilului românesc şi l-a ajutat pe Florin Piersic să intre la facultate în pofida trecutului de deţinut politic al tatălui său.

Sursa: Cotidianul

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

Marius Șerban Odată cu intrarea într-o nouă stare de criză, după ce tocmai am ieșit din una de alertă, pentru că, nu-i așa, starea de continuă criză este singura formulă prin care mai poate fi controlată cât de cât o populație debusolată, anomizată, se vântură tot felul de versiuni de proiecte de lege, prin care, […]

Legea vaccinarii obligatorii a fost adoptata in UNANIMITATATE in comisia de santate din Camera Deputatilor. Adica au votat-o toate “partidele” politice, fara exceptie! Chiar daca au fost aduse sute de amendamente fata de varianta adoptata acum doi ani de Senat, ce sa vezi, s-a pastrat neatins un articol, cu ginion, articolul 13 care prevede la […]

Niciodata in intreaga sa istorie statul si poporul roman, atat cat a mai ramas, nu au fost atat de aprope de extinctie ca acum. Practic, acum se joaca viitorul Romaniei intr-un context politic international extrem de nefavorabil. Lipsa de reactie inseamna acum, pur si simplu, extinctie! Practic, toate partidele, cu exceptia Partidului Noua Romanie (PNR) […]

Partidul Noua Romanie (PNR) considera ca Justitia din Romania este una dintre cele mai corupte institutii publice, fapt confirmat de sondajele de opinie, deciziile contradictorii si arbitrare ale magistratilor avand repercursiuni catastrofale asupra oamenilor si decredibilizand semnificativ statul roman, si asa in disoulutie. PNR sustine cu tarie o lege prin care magistratii sa fie trasi […]

Partidul Noua Romanie (PNR), sustinut de Miscarea Civica Frontul Alfa, sustine ca este o problema de siguranta nationala, in contextul crizei economice fara precedent care va lovi Romania, confiscarea averilor ilicite, investigarea surselor averii afisate, cu precadere pentru demnitari si functionarii publici, audit pentru verificarea datoriei publice a Romaniei, reintroducerea pedepsei cu moartea si majorarea […]