Vartan Arachelian: Felicitari pentru premiul obtinut din partea Fundatiei ,,Niste tarani”, un premiu binemeritat pentru un volum pentru care cred ca orice istoric poate sa va invidieze. Am scris in Clipa despre cartea Fereste-ma, Doamne, de prieteni si trebuie sa repet cateva dintre calitatile remarcabile ale ei. In primul rand as remarca faptul ca v-ati propus sa incadreze istoria politica a Romaniei din perioada comunista in istoria secolului trecut; cele patru decenii n-au fost o paranteza, n-au avut parte decat intr-o catime de ocupatie militara, iar in rest de ocupatie ideologica. De ce ii e greu unui roman sa faca un astfel de demers integrator? Din varii motive, dar, banuiesc ca, in primul rand, pentru ca politica externa, in deosebire de cea interna – insuportabil de ideologizata -, a devenit repede pragmatica, ghidandu-se dupa principii de tip liberal, ca sa folosesc caracterizarea dumneavoastra. E inca riscant pentru un istoric sa defineasca profilul real al acestei politici, fara a fi catalogat drept un nostalgic? Probabil. As vrea, de asemenea, sa mai evidentiez o alta calitate si anume bogatia surselor din care cea mai mare parte dintre documentele citate sunt acum la prima lectura publica, documente care erau menite sa fie distruse de autorii lor, gratie salvarii acestora in ultimul ceas insa, cercetatorul laborios si indraznet care sunteti, ne-a oferit o opera atat de cuprinzatoare incat ne sunt clare si premizele unui volum doi pe care, probabil, l-ati si scris si el va explica, sunt sigur, de ce Revolutia romana din 1989 a avut un cu totul alt profil si un cu totul alt pret decat schimbarile de regim din celelalte tari comunizate.

Larry L. Watts: Da, vreau sa precizez ca proiectul acestui volum nu arata asa de la inceput. Vroind sa scriu initial despre serviciile secrete din Romania mi-am dat seama ca, exceptand primii ani de ocupatie sovietica si de instalare la putere a comunistilor, in deceniile care au urmat, insa evolutia acestora a fost cu totul alta, chiar in contra sens cu institutiile similare din celelalte tari din Pactul de la Varsovia. Interesant e ca am observat, facand documentarea necesara pentru o astfel de carte, ca aceasta traiectorie diferita, cale diferita, urmata chiar pe contra sens, cum spuneam, a continuat un timp – doi, trei ani – si dupa Revolutie. Intr-adevar, desi politica acestor servicii era emanatia unor puteri comuniste ele se deosebeau fundamental. De ce? Cercetarea cauzelor m-a condus departe in timp pana la opiniile pe care Marx si Engels le-au exprimat despre romani, opinii preluate de partidele comuniste asa-zise fratesti. Analiza lui Engels din ianuarie 1949, de exemplu, despre anul revolutionar 1848 din centrul Europei tragea concluzia ca romanii sunt „suporteri fanatici ai contrarevolutiei si vor ramane astfel pana la extirparea lor sau pierderea caracterului lor national…” Si mai departe: „Disparitia lor de pe fata pamantului va fi un pas inainte.” Aceasta evaluare incredibil de sovina a lui Engels despre revolutia din 1848, era prilejuita de opozitia romanilor, ca si a slavilor din sud, la actiunea lui Lajos Kossuth. De ce erau impotriva? Se vorbeste putin, chiar in surdina despre motivul acelui refuz, nimic altceva decat conceptia retrograda a revolutionarului maghiar, despre viziunea sa despre democratie, depasita chiar pentru acele timpuri. Ea era similara cu a anticilor greci care vedeau democratia excluzandu-i pe sclavi de la beneficiile ei, chiar in dauna sclavilor. Asa si Kossuth, era democrat dar nu si prin includerea romanilor si a slavilor printre beneficiarii libertatilor pentru care se facea revolutie, ci excluzandu-i. Kossuth, imi pare rau ca asa stau lucrurile, ii considera pe slavi si pe romani ca fiind popoare inapoiate. Opiniile lui Marx si Engels au fost preluate ca precepte sfinte de Lenin si Stalin, care, tot asa, au considerat, la randul lor, aceste popoare ca fiind barbare, salbatece, niste gunoaie care trebuiesc inlaturate de pe scena istoriei. Aceste conceptii sovine explica faptul ca in perioada interbelica a existat o colaborare extraordinara intre Stalin si Horthy, inclusiv in probleme care interesau Romania.

V.A.: In cartea dumneavoastra sunt capitole semnificative despre razboiul secret purtat de tarile Pactului de la Varsovia impotriva Romaniei. Dar, fapt cu totul surprinzator, asa cum demonstrati, aceasta coalitie n-a luat sfarsit odata cu abolirea regimurilor comuniste. Interesant e, de asemenea, ca declararea regimului comunist ca regim criminal, a fost facuta la gramada, sub aceeasi eticheta fiind ambalata si politica externa a Romaniei. Mai mult chiar, politicii sale de independenta i s-a lipit acum la vedere calificativul pe care Moscova il elaborase pentru uzul serviciilor secrete occidentale, eticheta de cartita sovietica.

L. L. W.: Desigur, politica interna in Romania a fost una extrem de dura, n-a existat nici o impartire de putere intre partid si muncitori, pe care chipurile partidul comunist ii reprezenta, Puterea n-a lasat nici o posibilitate de initiativa in afara directivelor emanate de catre conducerea unica. Apoi, sa ne intelegem, politica aceasta externa, de pace si de independenta nationala n-a fost nici inaugurata nici initiata de Ceausescu, ci a apartinut Romaniei traditionale, fiind doar reinventata pe vremea lui Dej, prin actualizarea principiilor si practicilor diplomatiei liberale interbelice. Chiar daca au purtat, uneori, in special in public, eticheta oficiala de principii marxiste, ele sunt de fapt valori consacrate de dreptul international: respectul reciproc intre state, egalitatea intre ele, suveranitatea, neamestecul in treburile altor tari. Toate acestea, aplicarea acestor valori, a impus o practica diplomatica neideologizata.

V.A.: Intr-adevar, n-a fost o retorica goala, ci o politica activa de afirmare si de aparare a intereselor nationale. Altfel nici nu se putea, ar fi fost contra naturii, pentru ca Romania s-a aflat intotdeauna intr-o stare conflictuala, mai mult sau mai putin acuta, cu mai toate tarile din jur, chiar si dupa disparitia a doua dintre cele trei imperii vecine. Daca imperiile au disparut, politica anexionista care le caracteriza organic, n-a fost abandonata ci doar camuflata sub forma revizuirii granitelor fixate dupa Primul Razboi Mondial. De aici si reactia Romaniei de orientare occidentala a sperantelor sale, singurul punct cardinal unde putea gasi surse securitatii sale…

L. L. W.: Dezideologizarea politicii externe pe care a practicat-o Romania a fost, in principal, marul discordiei intre ea si coalitia secreta a celorlalti parteneri din Pactul de la Varsovia. In Declaratia de independenta din aprilie 1964, Romania a afirmat ca drumul pe care va merge nu echivaleaza, nu e o tradare ideologica a comunismului, ci un drum de cooperare si de pace in lume. Pacea, spunea Declaratia, e o obligatie chiar si pentru tarile mici care pentru a-si pastra independenta trebuie sa fie active, chiar sa angajeze medieri intre tarile aflate in conflict, fara deosebire de ideologia lor oficiala. Domeniu in care Romania a excelat, dand numeroase dovezi de angajare si de reusite pe masura. In sedintele secrete ale Pactului de la Varsovia, intruniri unde Romania era exclusa, in special conducerea est-germana, dar si alti lideri, cum erau ungurii, polonezii, bulgarii, cereau Moscovei sa ia masuri drastice de pedepsire a conducerii de la Bucuresti. Acest fapt e dovedit, mai ales, de documentele gasite in arhiva serviciului est-german, STASI. Romania, vezi Doamne, se facea vinovata ca nesocoteste lupta de clasa in care era angajata lumea comunista. E demn de reamintit ca politica internationala a Romaniei, cat a functionat ea cu toate motoarele turate, ca si perioadele in care economia a cunoscut cresteri spectaculoase, i-au adus popularitatea lui Ceausescu.

V.A.: Nu e o coincidenta ca cele mai importante gesturi romanesti in politica internationala au fost facute in acelasi timp cu perioadele de varf ale dictaturii de dezvoltare. De aici, din acest sincronism a crescut popularitatea lui Ceausescu, asta si explica de ce numele sau devenise sinonim cu independenta Romaniei fata de Moscova. Altfel, oricat de important ar fi fost rolul extern al Romaniei, in absenta progreselor economico-sociale, prezenta activa a ei in viata internationala n-ar fi avut acelasi impact in memoria colectiva. Fapt dovedit, din pacate mai tarziu, cand populatia Romaniei avea sa cunoasca in deceniul al noualea, cu siguranta, cea mai neagra pagina existentiala. Dar sa revenim la istoria dumneavoastra.

L. L. W.: Carter identificase in timpul presedintiei sale doua state comuniste care aveau sansa sa se desprinda din subordinea Moscovei. Din tarile Pactului de la Varsovia doar Romania era nominalizata, iar in afara sistemului comunist european, China; ele aveau capacitatea sa se reintegreze in lumea economica mondiala. Cu China, iata, timpul i-a dat dreptate presedintelui american. La vremea aceea Ceausescu a vrut ca Statele Unite sa fie si mai prezente in Romania si, in special, in agricultura, in lucrari de irigatii si de indiguiri pentru prevenirea inundatiilor, unde noi aveam expertiza si traditie. Probabil ca mai tarziu pe Ceausescu l-a blocat apartenenta sa ideologica, dar Bodnaras si Maurer, care fusesera formati in vechea Romanie, in Romania regala, erau foarte deschisi in fata perspectivei propuse de Carter. Lor aveau sa se alature in timp si alti valorosi diplomati cum aveau sa fie Corneliu Manescu, George Macovescu sau Stefan Andrei. Sunt foarte multe consemnari ale convorbirilor purtate de acestia cu demnitari americani, cu diplomati sau lucratori ai serviciilor secrete. De fapt, sub influenta lui Bodnaras si Maurer, Gheorghe Gheorghiu-Dej a initiat politica de desprindere de Moscova si de apropiere de China si de lumea libera. Probabil ca presiunea URSS, ca si a celorlalti aliati, apoi eventualitatea unui pret exorbitant pe care Romania ar fi urmat sa-l plateasca in cazul unei rupturi la vedere, au blocat iesirea din incercuire.

V.A.: Interesant e, de asemenea, in cartea dumneavoastra faptul ca in timp ce serviciile secrete erau intoxicate si transmiteau mai departe, mai sus, informatii contaminate, cum ar fi faptul ca Romania e un cal troian, un dar otravit al Moscovei, presedintii americani intuiau altfel, mai corect politica externa romaneasca.

L. L. W.: Da, e interesant faptul acesta care are o istorie destul de veche. Astfel, in 1955 Robert Taylor a fost trimis in Romania de catre presedintele Eisenhower. Era asistentul personal al lui William J. Donovan, seful OSS din timpul razboiului, iar in 1955 era seful statiei CIA de la Paris. Chiar daca a stat putin aici a putut sa observe dorinta Romaniei de a iesi de sub stapanirea ruseasca. Atunci intentia lui Eisenhower era sa utilizeze Romania in folosul Americii si nu ca o relatie de lunga durata, in primul rand, si in al doilea rand, vazand cat de dura era represiunea comunista si-a dat seama ca romanii, coplesiti de represaliile la care erau supusi, nu vor reactiona la o posibila tentativa a Puterii de a se sustrage ocupatiei sovietice; proiectul n-a prins consistenta atunci, dar mai tarziu a inceput o lunga istorie de colaborare, la vedere, dar nu numai!

V.A.: Spuneam la inceputul convorbirii noastre ca ati pregatit in aceasta carte premizele care sa explice de ce Revolutia romana avea sa fie atat de sangeroasa. E suficient sa citez titlul ultimei sectiuni a cartii – Dusmanul din „Casa Comuna” – sau titlurile capitolelor subsumate aici – Conflictul pentru Orientul Mijlociu, 1970-1978, unde se vorbeste despre rolul Romaniei in pierderea Egiptului de catre Moscova – apoi capitolul urmator – Romania in procesul de la Helsinki, unde va ocupati de colaborarea noastra cu presedintii Nixon, Ford si Carter – si, in sfarsit, ultimele doua capitole – „Cooperarea militara antisovietica” si „Parteneriatul strategic SUA-Romania 1974-1978” – pentru a sugera cat de insuportabila ajunsese pentru Moscova seria de afronturi ale Bucurestiului, ca sa nu ne mai intrebam azi, cine a dorit cel mai mult lichidarea fara un act de justitie a sotilor Ceausescu.

L. L. W.: Spre sfarsitul cartii mele vorbesc de faptul ca la venirea lui Iuri Andropov la conducerea URSS, acesta a incercat sa mobilizeze pe toti membrii Pactului de la Varsovia sub urgenta unui iminent – inchipuit – atac nuclear din partea SUA si NATO. Romania nu numai ca s-a opus planului sovietic, dar a propus o dezarmare unilaterala scandalizandu-l pe noul lider sovietic. Nu mai tarziu, Ceausescu a luat initiativa dezarmarii unilaterale acoperind scena publica cu ofensiva mediatica inaintea lui Gorbaciov. Faptele acestea au condus la represalii si mai dure, avand ca efect izolarea mai severa a Romaniei, prin sanctiuni economice ca si prin intensificarea intoxicarilor informative. Atunci au fost puse in circulatie fabulatii despre planuri secrete de atacare ale unor tari „fratesti” de catre Romania. Intre martie si iulie 1989, Ungaria a incercat sa acrediteze atat existenta unui astfel de plan, cat si existenta unor miscari de trupe la granita ei de stat. Apoi a plusat, afirmand ca Romania e hotarata sa produca arma atomica, iar pana atunci are planuri sa procure rachete cu focoase nucleare pe care sa le foloseasca impotriva ei. In politica de aparare a Ungariei, singurul stat nominalizat, care prezenta pericol pentru securitatea ei, era Romania. Conducerea Ungariei a crezut ca e usor de indus in eroare Occidentul din cauza politicii interne a lui Ceausescu; infometarea populatiei pentru a plati peste 20 de miliarde de dolari intr-o perioada scurta (la cele 10 miliarde, cat era datoria nominala, cercetatorii trebuie sa adauge dobanzile restante, exorbitante, care dublau valoarea imprumuturilor), nu putea trece neobservata in cancelariile straine. Alertati de aceste informatii militare produse de Budapesta, noi am urmarit prin satelit, care putea repera miscarea fiecarei bucati de metal pe teritoriu, si n-am observat nimic suspect; erau simple fabulatii. Apoi, in august 1989, un alt aliat nu doar formal, dar si secret al Moscovei, Jaruzelski, a lansat ipoteza cum ca Romania vrea sa atace Polonia prin Ungaria. Si asta dupa ce conducerea Romaniei, mizand pe presupunerea ca generalul e un patriot polonez, si ca orice bun polonez, nationalismul sau il recomanda ca fiind dispus sa se indeparteze de vecinul de la Rasarit, Bucurestiul i-a facut cateva avansuri, promitandu-i sprijinul in cazul in care „ar adopta o linie mai independenta”. Insa Jaruzelski nu numai ca s-a declarat clar impotriva unui drum independent de genul pe care Romania il alesese – in fapt, Jaruzelski era un vechi agent sovietic! -, dar s-a comportat, dupa cum s-a vazut, ca si cum romanii i-ar fi fost dusmani personali. Asa facuse si vechea conducere poloneza in timpul invaziei Cehoslovaciei; nici o deosebire. La sansa exprimata de Romania, in mai multe randuri, de a fi alaturi de Polonia in cazul indepartarii ei de URSS, Polonia lui Jaruzelski n-a raspuns decat prin descurajarea oricarei simpatii fata de Romania in randurile armatei, cat si prin intoxicarea de care aminteam. Atat de inabila fusese aceasta fabulatie incat nimeni n-a mai controlat pe teren autenticitatea ei. Am dat in carte numeroase exemple de descurajare a Occidentului pentru gesturile de simpatie fata de Romania, documente care taxau intentiile pacifiste si de independenta ale Bucurestiului ca fiind propagandistice. Aceasta a fost o politica de lunga durata practicata de serviciile secrete ale tarilor din Pactul de la Varsovia, prin care aliatii fideli ai Moscovei au incercat sa acrediteze in Occident, ideea ca Romania ar face un joc dublu, de cartita sovietica, calomnie care circula si azi.

V.A.: Interesant de adaugat, fapt subliniat de dumneavoastra prin documentele secrete pe care le puneti in circulatie, ca serviciile secrete din cele doua tari, Ungaria si Polonia, au continuat, cativa ani, sa ramana in subordinea Moscovei, si dupa schimbarea regimurilor comuniste.

L. L. W.: Da, in competitia pentru castigarea simpatiei Occidentului, politica acestor tari fata de Romania a ramas un timp la fel de ostila. De data aceasta, nu mai era la moda ideea exprimata de Engels cum ca romanii fiind un popor inferior sunt contrarevolutionari, ci inversul ei, cum ca un astfel de popor nu poate intra in familia tarilor democratice. E suficient sa amintim asocierea Poloniei, Ungariei si Cehoslovaciei la Visegrad pentru a promova impreuna in NATO si Uniunea Europeana. Lucru care s-a si intamplat inaintea Romaniei.

V.A.: Din pacate, cei care s-au aflat la putere imediat dupa Revolutie, pentru a-si pastra statutul sau in lipsa de legitimitate, au lucrat in sensul inamicilor tarii. Si asta in circumstantele in care, centrul de putere de la Moscova fiind disputat intre Gorbaciov, Eltin si serviciile secrete, Bucurestiul putea sa profite de distantare. Din pacate, dimpotriva, Romania a ramas lipita de URSS pana la implozia acesteia. A contribuit, de buna seama la intarzierea asocierii noastre la sistemul de securitate occidental si la reactivarea vechilor agenti moscoviti, carora li s-au adaugat noii veniti. Credeti ca prezenta la conducerea SIE a lui Mihai Caraman, ca si recrutarea lui Harold James Nicholson, rezidentul CIA de la ambasada SUA din Bucuresti, de catre rusi, a intarziat realizarea acestui deziderat?

L. L. W.: Indiscutabil! E suficient sa amintim ca NATO, prin vocea secretarului sau general, Manfred Worner, a spus ca organizatia pe care o conduce nu va pune piciorul in Romania atata timp cat in fruntea serviciului extern de informatii va fi acest agent sovietic. Din pacate, inca nu putem evalua pierderile pricinuite de fostul agent CIA, Nicholson, racolat de rusi aici, la Bucuresti, condamnat de justitia americana in 1996 la 28 de ani de inchisoare.

V.A.: La sfarsitul acestui interviu, raspunzand nu doar curiozitatii cititorilor, va rog sa-mi spuneti pe cand volumul doi al acestei istorii?

L. L. W.: Am adunat un imens volum de documente, aproximativ trei mii de pagini, pe care il prelucrez. Nu va fi despre Revolutia romana volumul doi, ci despre ajunul ei, adica istoria politica si a serviciilor secrete din anii optzeci.

V.A.: Speram ca acest volum sa ne furnizeze tot atat de multe documente, acte pe care, daca serviciile dumneavoastra nu le-ar fi
salvat in ultimul moment, erau definitiv pierdute. Multe dintre asertiunile prezente in primul volum le intuiam si noi, dar in lipsa dovezilor era mai greu de sustinut. Suntem siguri ca stradania dumneavoastra va defini mai pregnant nu doar acele trasaturi specifice ale rasturnarii de regim din Romania, ci va revela si cauzele ascunse – chiar vinovatii – care au facut ca pretul platit cu sangele tinerilor pentru castigarea libertatii sa fi fost atat de mare.

Revista CLIPA
Foto: Cristina Nichitus Roncea

Sursa: Ziaristi Online

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

Marius Șerban Odată cu intrarea într-o nouă stare de criză, după ce tocmai am ieșit din una de alertă, pentru că, nu-i așa, starea de continuă criză este singura formulă prin care mai poate fi controlată cât de cât o populație debusolată, anomizată, se vântură tot felul de versiuni de proiecte de lege, prin care, […]

Legea vaccinarii obligatorii a fost adoptata in UNANIMITATATE in comisia de santate din Camera Deputatilor. Adica au votat-o toate “partidele” politice, fara exceptie! Chiar daca au fost aduse sute de amendamente fata de varianta adoptata acum doi ani de Senat, ce sa vezi, s-a pastrat neatins un articol, cu ginion, articolul 13 care prevede la […]

Niciodata in intreaga sa istorie statul si poporul roman, atat cat a mai ramas, nu au fost atat de aprope de extinctie ca acum. Practic, acum se joaca viitorul Romaniei intr-un context politic international extrem de nefavorabil. Lipsa de reactie inseamna acum, pur si simplu, extinctie! Practic, toate partidele, cu exceptia Partidului Noua Romanie (PNR) […]

Partidul Noua Romanie (PNR) considera ca Justitia din Romania este una dintre cele mai corupte institutii publice, fapt confirmat de sondajele de opinie, deciziile contradictorii si arbitrare ale magistratilor avand repercursiuni catastrofale asupra oamenilor si decredibilizand semnificativ statul roman, si asa in disoulutie. PNR sustine cu tarie o lege prin care magistratii sa fie trasi […]

Partidul Noua Romanie (PNR), sustinut de Miscarea Civica Frontul Alfa, sustine ca este o problema de siguranta nationala, in contextul crizei economice fara precedent care va lovi Romania, confiscarea averilor ilicite, investigarea surselor averii afisate, cu precadere pentru demnitari si functionarii publici, audit pentru verificarea datoriei publice a Romaniei, reintroducerea pedepsei cu moartea si majorarea […]