Turma si iertarea

Dinu Patriciu
Din pacate, multi intelectuali sunt si oportunisti si poarta ca pe un cancer ascuns mentalitatea si conceptele comuniste. Exista oameni care fac istorie si oameni peste care trece istoria. Adam Michnik face parte dintre cei dintai. De aceea poate sa ierte, desi a trecut prin atatia ani de inchisoare politica. In sala arhiplina a Ateneului Roman l-am ascultat la inceputul saptamanii intr-o sclipitoare discutie cu Andrei Plesu. Din sala, cineva, un intelectual care se considera de elita, sub pretextul unei intrebari, a incercat sa se arate pe sine. Se declara uimit ca Herta Müller il credea tradator pentru ca prin scrisul sau nu se luptase cu sistemul ca anticomunist ce se presupunea a fi, iar acum se simtea acuzat ca ar fi procuror, pentru ca in 1990 le ceruse celor care se faceau vinovati de colaborationism sa stea o vreme deoparte.

Adam Michnik i-a demonstrat cu adanc bun-simt ca nu exista vini colective. Fiecare plateste pentru greselile lui. Regimurile extremiste au pedepsit in grup pentru simpla apartenenta. Din respect pentru scrierile preopinentului, Michnik a admis ca nu e chiar bolsevic. „E doar mensevic”. Desi se sculase ca si coada vacii, verticala uneori, filosofeanul s-a scurs moale si s-a imprastiat pe scaunul lui. Daca tacea, filosof ramanea in ochii celor de fata. E o rusine sa fii destept si totusi oportunist. Acum 2.000 de ani l-ar fi laudat pe baiatul cu focul sau pe cel care si-a facut calul senator. Astazi lauda scroafa cu aptitudini de a se catara in copac.

E o rusine in zilele noastre sa judeci oamenii ca turma. Din pacate, aceasta e una dintre racilele noastre. Din pacate, multi intelectuali sunt si oportunisti si poarta ca pe un cancer ascuns mentalitatea si conceptele comuniste. Asa apare totalitarismul, asa apare pericolul dictaturii. Aia sunt hoti, ailalti sunt prosti, ai nostri sunt adevarati. Orice grupare are, evident, uscaturile ei. Importante sunt filosofia si codul etic, conform carora oamenii se aleg intre ei.

Democratia este instrumentul pentru a asigura libertatea individuala. Daca sunt unii care se aduna impotriva oricarei atingeri a libertatii individuale, aceia sunt cei buni. Nimeni nu-i perfect, dar eu sunt liber sa aleg raul cel mai mic. Desigur, pentru asta trebuie discernamant. Trebuie sa-l deosebesti pe hotul care striga „hotii” de unul care mai imbraca si tricouri cu Che Guevara, furat de miturile stangii. Ele au transformat un bandit intr-un erou romantic…

Adam Michnik catre Gabriel Liiceanu: “In 1990, ai fost bolsevic, pardon, mensevic!”

Marius Ghilezan
Ateneul Roman 14 februarie, ora 19.00: “Filosoful trebuie sa fie precaut cand isi pune haina procurorului.” A doua runda a Conferintelor Ateneului. In prima, desfasurata in luna septembrie, Herta Müller l-a umilit pe Gabriel Liiceanu. Vezi, aici! (peste 11.000 de click-uri) Dupa cadoul muzical al gazdei, luni seara, de ziua indragostitilor, Andrei Plesu scoate superlativele din dotare pentru a-si maguli interlocutorul (greu de afiliat, cel mai de seama luptator, cel mai bine cotat disident etc), nimeni altul decat Adam Michnik.

“Cea ce a spus Andrei despre mine seamana cu un speech bun la inmormantare. Nu e adevarat!”, replica sec directorul gazetei Wyborcza, intrand direct in subiect: “Toate visele frumoase ale generatiei noastre s-au implinit, libertatea presei, alegeri libere, cultura fara cenzura, atunci de ce suntem furiosi?” Declick. La cuvantul furiosi sala tresare. E sinonim cu enervarea despre care vorbea Herta. “De ce nu v-ati enervat atunci” Va mai amintiti? Au urmat zeci de emisiuni de justificare pentru a ni se explica rezistenta lor prin cultura.

“Ma aflu pe locul victimei… de pe scaunul pe care stai tu, Herta ne-a certat” spune Plesu, insirand o sumedenie de fraze despre “retragerea intr-o competenta insulara a multor intelectuali” si ca noncombatul fata de regimul comunist nu a fost o coabitare (de parca la Humbold se mergea oricum n.a.).

“Nu i-am auzit pe Doina Cornea, Radu Filipescu, chiar si pe Mircea Dinescu sa certe pe cineva…Tu de ce nu ai certat?” In loc sa astepte raspunsul, continua, fie sa epateze citand din tratatul despre larve al lui Piotrowicz, fie sa glumeasca. Pentru cei din jur este limpede. Prietenul lui, invitatul Adam Michnik, este chemat sa rastoarne ecoul aplauzelor smulse de Herta Müller, dupa ce l-a certat pe Liiceanu in public. Stupoare. In loc sa preia si sa ridice mingea deasupra fileului (sau fuleului ‘telectual), Adam Michnik parca nu intelege ca e invitat pentru un joc de tease cat. De reabilitare. Disidentul polonez (cu ani de puscarie) da exemplul lui Liiceanu care in 1990, ca un paradox, ii certa pe altii (referire la Apel catre lichele n.a.).

“Filosoful trebuie sa fie precaut cand isi pune haina procurorului.” Sala amuteste. Cel vizat scoate batista. Nu cea a Hertei din Nitchidorf de pe scena de la Oslo. Oricum pare enervat. Si pentru a mai indulci tensiunea, Michnik face un solo: “Mi se pare riscant din partea Hertei sa certi pe cei care nu au emigrat” si se da mirat ca nu intelege de ce sala a aplaudat-o atunci…in cearta ei cu intelectualii. Nimic despre Sobieski si romanii. “Am un respect enorm fata de cei care au ramas”. Dinspre loja lui Liiceanu, aer de respirat. Dupa ce aminteste despre profesorii sai care dupa 1945 au preferat sa ramana si sa duca ideile lor prin scoala, Michnik puncteaza, spre satisfactia celor care l-au invitat: “Herta Müller le-a reprosat intelectualilor ca nu au fost eroi. Ceri de la tine sa fii erou, nu de la altii! E o atitudine foarte sovietica, foarte bolsevica.” Dinspre loja Humanitas, bezele de parada. Privirea inalta. Demnitate. Suveranitate in locul unde Galleron a pus temelia culturii romane sub o cupola. Dar si unde laureatul Premiului Nobel a innobilat cacatul.

Adam Michnik cu franchetea-i cunoscuta trece la subiecte mai adanci. Trotchismul lui Soljenitin, bomba atomica inventata de Saharov… Dar Plesu revine. Spre a nu uita scopul si durata vizitei. Din nou, Herta e pusa in lipsa pe rotisorul de cuvinte. Conform conceptiei sale, “intreg poporul era pe baricade, toti intelectualii colaborau.” Insistenta mentinerii subiectului enerveaza. Nimeni nu cearta. Michnick povesteste despre inchisoare. Ar fi povestit si Plesu…dar ce? Rezistentei prin cultura, disidentul polonez i-a raspuns cu indurare. A stat inchis, dar nu a urat. E mandru ca e polonez.

Nu face bravada din anticomunism, pe care-l catalogheaza drept “fara simtire.” Si iar subiectul revine la H.M. Sughit, probabil, la Berlin. Michnik zice ca “mereu se cauta fiecaruia cate o bubita pe obraz, toti le avem, deci nimeni nu e fara bubita”. Unii vor zice ca te-am invitat special… zambeste Plesu, de parca evidenta nu sare de peste orga. Si, totusi, subiectul dupa jumatate din timp se schimba…. Plesu aminteste cum in 1990 pe vremea cand era ministru a venit la el o doamna cu un memoriu scris de barbatul ei, care era inchis. Nimeni alta decat sotia lui Paul Niculescu-Mizil. Si atunci recunoaste ca a avut o criza de constiinta. De ce sa facem ca si ei? “Nu vreau revanse”, isi zicea ministrul de externe de atunci. La un moment dat, un regizor, povesteste Andrei Plesu, a intrat pe usa cand el citea memoriul tulburator. “Ma simt nevinovat.

Toti din CC sunt nevinovati. Comunismul e nevinovat”, scria in document, liderul mai soft al PCR. Regizorul i-a replicat sec: “Pai ei nu au avut niciun scrupul cand ne-au arestat parintii”. “Adame, dar ca sa iert trebuia ca cineva sa ceara iertare, ajuta-ma!”
“Cand politica intra in tribunal, justitia iese prin spate.”

“Problema iertarii se pune in mai multe feluri…poti ierta o masina, un om este vinovat nu pentru CC, ci pentru faptele sale. Pentru ceea ce a facut. Daca a facut o infractiune… Iertarea e un act individual de vointa”, explica polonezul. Apoi, povesteste despre prima lui intalnire cu Mazovietski, cu generalii lui Iaruzelski. Cand ii era teama ca il va vedea nevasta dand mana cu ei. Apoi explica de ce in Polonia nu s-a tras niciun glont. Pentru ca puterea politica era mai apropiata de polonezi. El considera ca revansa nu are logica. Dupa 1989, povesteste Plesu, chiar l-a aparat pe unul dintre acuzatorii sai din timpul comunismului. “Cand politica intra in tribunal, justitia iese prin spate.” Parca vrea sa-si explice pozitia sa in societate. N-a fost prim ministru, nici ministru de externe, nici ambasador…

Discutiile devin mai soft. Despre pacate si Biblie, adevar si minciuna, semitism si antisemitism. Asa de bine ne intelegem, zice la un moment dat Andrei Plesu, “ca-mi vine sa te invit la dans.” Pus pe glume, il caracterizeaza pe interlocutor printr-o fraza spusa de acesta mai demult: “daca ar fi sa aleg intre Hitler si Stalin, as alege-o pe Marline Dietrich.” Un individ fara patimi revansarde, un om impacat cu misiunea sa in viata.

Spre final, Plesu coboara vocea: “Imbatranim. We are still kicking. Ai timp, Adame, sau pornire sa te gandesti la moarte?” Dupa mirarea din ochii interlocutorului polonez, clar e neasteptata. Dupa un ragaz de cateva suflari, Michnik raspunde: “ai grija la varsta asta sa nu faci greseli.” Plesu pluseaza cu o gluma stil Cosasu: “O fi asa de groaznic la Judecata de Apoi? Se mai si exagereaza… ” Ca unul care a scris Despre ingeri, Plesu propune o reintalnire in Rai, unde el “poate pune o pila”. “E o impolitete fata de Divinitate sa spun ca as putea ajunge acolo,” a conchis disidentul polonez.

de la laudatio, la “disgratio”…

Cand discutia pare incheiata intr-un context crestin, Gabriel Liiceanu simte ca trebuie sa aiba ultimul cuvant. Din nou, reia obsesiv tema acuzei lui Herta Muller. “Doua etichete…lasi si procurori.” Dezvinovatire. Sfinte, Dumnezeule, de ce nu taci?! Si continua sa se apere (qui s’excuse s’accuse n.a.) “Am cerut doar sa se dea putin la o parte. Ce era rau in asta?” si ghilotina, raspunsul: “ai gresit ca ai luat asupra ta stigmatul unui grup de oameni.

Cea mai mare nefericire a secolului XX a fost generalitatea. Ai preluat toata filosofia decomunizarii si nu ai fost extremist. Cercul invinovatirii e nesfarsit, la fel te-a acuzat si Herta de lasitate. Asta faceau bolsevicii. Dar enuntul tau a fost un ecou al gandirii bolsevice, doar acela refuza dreptul unor oameni de-a exista in spatiul public. Responsabilitatea ta e mai mare decat a unui muncitor. Tu ca filosof intelegi bine ca acel limbaj al generalizarii a fost inacceptabil.” Dupa ce Andrei Plesu incearca sa mai dreaga busuiocul acuzei frontale de bolsevism, Adam Michnik indulceste stigmatul. “Nu bolsevic, atunci mensevic.” Pacat ca traducerea a cam lasat de dorit. Polonezii prezenti in sala spun ca interpreta a fost prea soft. Mensevicule! Un alint. Ca doar sunt prieteni.

Si pentru ca ultima impresie sa nu ramana cu mensevistul si disidentul, Plesu arunca buzduganul spre liderul opozitiei care poarta, fara sa stie cine e, tricou cu Che Guevara. Din sala, cineva intreaba daca exista vreo legatura intre inteligenta si morala. Ganditorul roman se arunca sa dea tot el raspunsul: “E destinat mie, pe forumuri vad toata ziua aceasta tema…” Adam Michnik nu apuca sa rosteasca ultimul cuvant.

Laudatio planificat ramane un “disgratio”… In mintea celor care nu gandesc asemenea celor din grupul de la Paltinis. Oare de ce si-o cauta Liiceanu cu lumanarea?

Sursa: Victor Roncea, Bookiseala

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

– Domnule profesor, omenirea a marcat, în acest an, împlinirea unui secolde la declanşarea Primului Război Mondial. Cum aţi caracteriza, în câteva cuvinte, acest sinistru al istoriei, care a provocat moartea a circa 17milioane de oameni? Sigur că, în esenţă, ne gândim la numărul de morţi şi la uriaşele distrugeri materiale. Dar, în ce priveşte […]

Oamenii pot să se vindece într-adevăr în biserici atunci când ating sfintele moaşte sau sanctuarele. Oamenii de ştiinţă din Petersburg au dovedit-o şi au descoperit şi mecanismul “material” al acestui fenomen divin. “O rugăciune este un remediu puternic”, spune Valeri Slezin, şeful Laboratorului de Neuropsihofiziologie al Institutului de Cercetare şi Dezvoltare Psihoneurologică Bekhterev din Petersburg […]

Ceea ce stim despre avangarda literara, artisica in general, este ca ea reprezinta factorul dinamic in miscarea artei, ca are rolul noului fata de vechi, ca este deschizatoare de drumuri, precursoare a artei viitorului, sondand noi cai de exprimare, impulsionand cursul literaturii, al artei, spre noi orizonturi, respingand traditia ca factor fosilizant, retrograd. Din acest […]

La sfarsitul anului trecut, Cotidianul a publicat poate cea mai completa sinteza a evenimentelor din decembrie 1989, realizata de unul dintre cei care a fost in miezul problemei. Noi am publicat prima parte, sub titlul: Decembrie 1989: Atacul Ungariei asupra Romaniei vazut de serviciile secrete romanesti (I). “Neorevizionismul ungar a devenit vârful de lance al […]