Pavel Paduraru
Toate guvernarile RM de pana la 2009 i-au incurajat pe moldovenii apti de munca sa fuga in lume si sa nu se mai intoarca. Am urmarit cu maxima atentie reactiile cititorilor la reportajele pe care le-am trimis timp de o luna din Italia, Spania si Portugalia. Desi deseori eram foarte tentat sa dau unele replici, m-am abtinut sa intru in polemici. Scopul meu era altul – sa va povestesc cu maxima obiectivitate despre cum s-a intamplat ca parintii sau copiii ne-au fugit de acasa, despre aceea cu ce se ocupa in Europa si daca mai vor sa revina acasa. Pana acum le-am oferit cuvantul doar intervievatilor mei. Acum, insa, am sa-mi permit sa ma pronunt si eu asupra unor situatii.

N-am plecat in Europa ca sa investighez fenomenul migratiei, ci doar ca sa observ si sa povestesc si cititorilor nostri cum traiesc moldovenii acolo. De aceea m-am amuzat sincer cand unele voci m-au acuzat de propaganda electorala, pornind de la un motiv banal de tot – ca emigrantii nostri critica dur comunistii. Sorry, dar nu puteam sa constrang pe nimeni sa gandeasca altfel, fiindca nu-s comunist, dar nici sa le public mesajele denaturate, fiindca nu-s de la „Omega”. Realmente, cu exceptia lui Vasile de pe malul Atlanticului – el il vrea pe Stalin, care sa-i impuste si pe comunisti, si pe democrati -, in „cele trei insule ale exodului” n-am gasit suflet care sa nu-si dea seama ca Voronin, reintors la putere, ar pune cruce pe RM.

Calvarul a inceput de la Lucinschi

Vrem sau nu, dar moldovenii din Europa spera din tot sufletul ca „tragedia Voronin” a luat sfarsit. Asa gandesc si cei care au emigrat pe timpul lui Lucinschi, cand se stie ca moldovenii traiau in conditii inumane si chiar mureau de foame. In mai mare sau mai mica masura, in perceptia lor, Lucinschi se asociaza cu Voronin. Nu-i exclus ca, de-ar candida acum si acesta, i s-ar fi adus aceleasi blesteme, deoarece fenomenul exodului a crescut odata cu el – atunci cand s-au ivit ca din senin nenumarate firme ce se imbogateau din deznadejdea populatiei.

La finele anilor ’90, respectivele firme solicitau cate 800-900 USD de persoana pentru „o calatorie in Europa”, iar pe vremea lui Voronin taxa a ajuns la 3000-4000 de euro. In schimbul acestor bani, firmele falsificau carnete de munca, stampile, vize, pasapoarte rusesti, slovace si cehe. Apoi promiteau oamenilor ca-i vor duce in Italia, dar ii lasau – in cel mai bun caz – in Polonia, iar uneori – prin paduri, munti sau tintirimuri, ei fiind constransi sa alerge zeci de km, sa se sufoce in tiruri sau autobuze incarcate cu lemne, sa doarma prin copaci, sa mearga legati sub trenuri sau masini, ori ascunsi in saci cu vata de sticla…

Culmea e ca organele competente se faceau ca nu observa nimic! Moldoveni din Italia si Portugalia mi-au spus si numele unor fosti demnitari care protejau aceste firme. N-am sa le divulg, asa cum subiectul necesita o investigatie serioasa, dar precizez, totusi, ca acestia erau din anturajul lui Lucinschi. Astfel, nu exagerez, daca afirm ca, adusi la culmea ananghiei de conditiile mizere de trai, cu restante uriase la salarii si pensii, la finele anilor ’90, moldovenii au fost fugariti din tara. Nici atunci, nici ulterior, autoritatile nu s-au interesat de soarta acestor oameni.

Incercarile mele de a afla cine, in cele din urma, proteja mafia migratiei, n-au avut rezultat. Viceprocurorul general Eugen Rusu, fost sef al Sectiei combatere a traficului de fiinte umane, considera ca „asta e o problema dificila” si el nu are ce sa-mi spuna. Iar Viorel Ciobanu, adjunct la aceeasi sectie, este de parere ca demnitarii nu s-au implicat in schema exodului. „CSI a fost atunci un loc profitabil pentru traficanti, indiferent de coloratura politica”, considera procurorul. El confirma ca, intr-adevar, au fost deschise doar cateva dosare contra unor astfel de firme, precizand ca e foarte greu de acumulat probe in aceasta privinta, mai ales daca infractiunile au avut loc demult.

Voronin i-a exploatat in scopuri politice si personale

„Fugaritii” de Lucinschi au plecat cu speranta ca se vor intoarce acasa in doi-trei ani, dupa schimbarea Puterii. Dar a venit Voronin si i-a scuipat in fata. De aici si vine marea lor pica fata de comunisti. Se stie ca PCRM a creat conditii ca tot mai multi moldoveni sa-si abandoneze tara si cat mai putini sa se intoarca. Motivele, financiare si strategice, ale acestui cataclism social au fost, probabil, urmatoarele:

1. Banii munciti de emigranti asigurau in mare parte bugetul RM. In 2008, remitentele reprezentau 36,2% din PIB, RM situandu-se in fruntea topului statelor beneficiare de pe urma transferurilor in cauza. Numai in 2009, cetatenii RM de peste hotare au trimis in tara, oficial, prin banci, 1 mlrd. 250 mln. USD, iar in primele opt luni ale anului curent – 763 mln. Sa nu uitam de alte milioane expediate neoficial. Aceasta le permitea comunistilor sa-si minta electoratul ca intretin reusit haznaua de stat.

2. In loc sa investeasca acesti bani in relansarea economiei, pastrandu-i in tara, fosta guvernare ii cheltuia pentru operatiuni inutile de import. Astfel se spalau sume considerabile, care ajungeau in buzunarele demnitarilor.

3. Incurajand exodul, comunistii profitau de fuga din RM a fortelor apte de munca, majoritatea tineri, urmarind ca in tara sa ramana alegatori de varsta a treia, neputinciosi si lesne de manipulat cu majorari minuscule la pensii si cresteri uriase la preturi, dar si cu modeste „cadouri electorale”.

4. Existau in continuare „firme de turism” protejate, care estorcau bani grei de la moldoveni, in cele din urma mintindu-i. Daca „firmele lui Lucinschi” au scapat basma curata si din cauza ca „traficul de persoane” a aparut in Codul Penal, ca infractiune, tocmai in 2002, iar „organizarea migratiei ilegale” – in 2006, comunistii au facut pur si simplu abstractie de prevederile legale. Sa nu uitam de firmele „Volaris-Grup” si „Olvis-Stepanenco”, conduse de Olga Koronciuk. Desi numeroase victime se plangeau ca au fost stoarse de bani de catre aceasta femeie, comunistii n-au intervenit. Numai dupa caderea lui Voronin procuratura a pornit un dosar penal, care astazi se afla in judecata.

Activitatea acestor firme reprezinta intr-adevar o batjocura. In realitate, oricine poate sa-si deschida viza la ambasada contra a 30 de euro, pe cand taranii nostri, in necunostinta de cauza, le platesc firmelor mii de euro… In consecinta, numarul „fugarilor” a crescut simtitor. Potrivit Procuraturii Generale, in 2002 au fost inregistrate 91 de cazuri de trafic de fiinte umane, in 2003 – 260 de cazuri, in 2004 – 382, in 2005 – 397, in 2006 – 486, in 2007 – 516. E adevarat ca si drumul spre Europa nu mai avea atatea piedici. Unii reusisera sa-si recapete cetatenia romana, altii aveau deja rude in Europa, iar altii si-au deschis vize de turist si au disparut.

Acasa, isi cheltuiesc banii pentru a da mita…

Intre timp, o parte importanta a „fugaritilor” au obtinut legalizare in statele europene, s-au integrat bine acolo, si-au invitat si familiile. Insa, desi asigura RM cu bani, nimeni nu le este recunoscator. Din contra, in RM se crede ca ei sunt boieri – aici nimeni nu-i vede cum stau umiliti pe marginea soselei, asteptand ca strainii sa-i ia la lucru. Pe vremea lui Voronin, venind acasa chiar si intr-o scurta vizita, ei simteau ca intra in „tara hotiilor”. La vama, li se cerea mita, in toate institutiile unde se adresau erau la fel siliti sa-si scurga buzunarele…

Mai mult, preturile la biletele de avion erau (si mai sunt!) exagerate – adica noi nu avem nevoie de voi, dar, daca veniti, trebuie sa ne platiti cat mai mult! In cateva zile de aflare acasa, ai nostri erau constransi sa-si ia lumea in cap si sa revina in Europa. Unii dintre copiii acestora erau deja instruiti in Occident, iar PCRM nu avea nevoie de asemenea „cadre”. Voronin, probabil, si-a dorit ca respectivii tineri sa urasca Moldova si, intr-o masura oarecare, si-a atins scopul.

Iata de ce acesti oameni urasc comunistii si isi vad viitorul fara Voronin. Ei refuza sa mai fie tratati ca niste nulitati, ca dupa alegerile din aprilie 2009, cand comunistii i-au luat de prosti, declarand ca au obtinut majoritatea sufragiilor in Occident. Dupa schimbarea guvernarii de acum un an, s-a diminuat si fluxul de fugari.

Conform datelor Procuraturii Generale, in 2009, numarul cazurilor de trafic de fiinte umane a scazut cu 14,3% fata de 2008, iar a traficului de copii – cu 16,0%. Nici mita nu li se mai cere in proportiile anterioare, desi fenomenul inca persista si e foarte ingrijorator. Unii emigranti explica acest lucru prin faptul ca, astfel, vechii functionari comunisti ramasi in functii compromit in mod special actuala guvernare. Altii n-au mare incredere nici in AIE, dar stiu ca altceva nu mai e…

Moldova asteapta alegerile cu mainile pe geamantane

Ca si in 2001, ei asteapta o schimbare. Multi vor sa revina, in sfarsit, acasa, dar numai de vor beneficia de conditii pentru a supravietui. In schimbul celor o mie de euro, castigati in Europa, ei s-ar multumi sa primeasca aici macar 500. In muntii Italiei, un scriitor de-al nostru ridica o vila. El nu si-a vazut de sapte ani fiul, care il roaga sa-i trimita un aparat de facut pasapoarte, ca sa plece si el din RM… Sa nu uitam ca astfel de copii, dar si maturi, sunt multi. Ei toti asteapta 28 noiembrie cu mana pe geamantane. Daca se vor intoarce comunistii, cred ca, intr-adevar, RM va deveni „adapostul babelor si al mosnegilor”. De vor ramane democratii si lucrurile nu se vor schimba, marea fuga va avea loc peste cativa ani. Cand vor emigra si medicii, batranii vor muri cat ai zice peste. Si cu ce vom ramane?

P.S. Mai descopar cu surprindere, pe forumuri, ca unii emigranti sunt invinuiti ca n-au avut curajul sa sufere acasa. Am impresia ca autorii acestor mesaje fie ca au incercat sa emigreze si, nereusind, sunt mistuiti de invidie, fie ca n-au parinti, nici copii, fie ca o duc destul de bine si se uita cu ochelari de cal sub nasul lor, fie ca sunt comunisti. Pentru ca, repet, cei plecati nu s-au dus de voie, ci de nevoie, fiind scosi in drum si alungati de acasa. N-am sa uit niciodata tacerea cadaverica a acestor pretinsi „acuzatori” in momentul in care am facut un apel catre toata lumea sa-l ajute pe Nicolae Cretu din Hancesti, care se afla de trei ani in stare vegetativa la Padova. La apelul meu nu a raspuns absolut nimeni…

Sursa: Timpul.md

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

Niciodata in intreaga sa istorie statul si poporul roman, atat cat a mai ramas, nu au fost atat de aprope de extinctie ca acum. Practic, acum se joaca viitorul Romaniei intr-un context politic international extrem de nefavorabil. Lipsa de reactie inseamna acum, pur si simplu, extinctie! Practic, toate partidele, cu exceptia Partidului Noua Romanie (PNR) […]

Partidul Noua Romanie (PNR) considera ca Justitia din Romania este una dintre cele mai corupte institutii publice, fapt confirmat de sondajele de opinie, deciziile contradictorii si arbitrare ale magistratilor avand repercursiuni catastrofale asupra oamenilor si decredibilizand semnificativ statul roman, si asa in disoulutie. PNR sustine cu tarie o lege prin care magistratii sa fie trasi […]

Partidul Noua Romanie (PNR), sustinut de Miscarea Civica Frontul Alfa, sustine ca este o problema de siguranta nationala, in contextul crizei economice fara precedent care va lovi Romania, confiscarea averilor ilicite, investigarea surselor averii afisate, cu precadere pentru demnitari si functionarii publici, audit pentru verificarea datoriei publice a Romaniei, reintroducerea pedepsei cu moartea si majorarea […]

Partidul Noua Romanie (PNR), sustinut de Miscarea Civica Frontul Alfa, cere deratizarea de urgenta a institutiilor publice, populate in prezent cu amante, nepoti, lipitori de afise pe la partide, si alte astfel de specimene. PNR considera ca eliminarea rapida a acestora este o reala problema de siguranta nationala, cu atat mai mult cu cat se […]

Partidul Noua Romania (PNR), sustinut de catre Miscarea Civica Frontul Alfa, cere decapusarea bugetului public, drenat in prezent catre buzunarele unei clici bolsevico-securiste, cu efecte grave asupra dezvoltarii si bunei functionari a societatii romanesti. In contextul crizei economice fara precedent care se intrevede la orizont inca din aceasta iarna, decapusarea bugetului public reprezinta o chestiune […]