A venit, a făcut în mod repetat pipilică pe noi, a plecat. Acum se întoarce…Mark Gitenstein. Cred că e o poveste demnă de o trilogie Hollywoodiană. După ce s-a implicat fățiș în treburile interne ale Românie, a făcut declarații halucinante pentru care ar fi fost atârnat de grindă (carieristic vorbind) în țara sa de origine, l-a ținut în brațe pe Traian Băsescu așa cum Poarta Otomană își ținea odată în brațe domnii fanarioți, a criticat lipsa democrației, a justiției din țara noastră, dar a protejat în mod direct duoul teribil al justiției băsesciene Morar și Kovesi, tovarășul Gitenstein a plecat în decembrie 2012, fiind schimbat din funcția de Ambasador al SUA la București. Deși rămăsesem cu impresia că sus numitului nu prea i-a plăcut pe la noi, după cât ne-a criticat, se pare că declarațiile de amor pentru țărișoara noastră de la plecare nu au fost chiar vorbe goale.

Gitenstein vrea să revină în România ca administrator al Fondului Proprietatea. Pentru cine nu știe Fondul Proprietatea a fost înființat de Guvernul României în 2005 cu scopul de a asigura resursele financiare pentru despăgubirea persoanelor expropriate abuziv de regimul comunist, deține acțiuni cam la toate companiile românești mari (Petrom, Romgaz, Transgaz, Hidroelectrica, etc) și este, la rândul său, una dintre cele mai importante companii românești. În traducere liberă, este o vacă de muls.

Candidatura lui Gitenstein la funcția în cauză, de altfel foarte bine plătită, nu este deloc întâmplătoare. Fondul Proprietatea este administrat, în prezent, de compania americană Franklin Templeton, pe care Gitenstein a sprijinit-o puternic pentru a obține această poziție printr-un lobby foarte agresiv pe la președenție și alte foruri decizionale. De asemenea, în România ultimilor ani mișcările politice majore au avut loc cu acordul Înaltei Porți de la Washington.

Nu trebuie decât să urmărești lucruri simple cum ar fi creșterea frecvenței vizitelor pe la ambasada a principalilor candidați la președenție, a celor care urmează să fie propuși ca prim miniștri ca să-ți dai seama că oamenii urmăresc să fie ”unși” (și nu pot să mă abțin să nu revin la comparația cu vremurile când ne aflam sub dominație otomană).

În acest context, este ușor să-ți imaginezi cam câți oameni grei din politica românească s-au perindat pe la Gitenstein și cam câți care acum dețin funcții îi sunt datori pentru intermedierea ”binecuvântării”. Deci Gitenstein știe pe ce se bazează când țintește această funcție….deși se pare că lucrurile nu sunt întotdeauna sigure.

În ceea ce-l privește pe băgăciosul și mult prea vocalul fost ambasador, lucrurile sunt simple. Omul este un lobbist, este omul corporațiilor, urmărește interese personale și de grup. Ceea ce mă surprinde pe mine este faptul că mai toți jurnaliștii, blogării etc. care îl critică pe Gitenstein îl consideră totodată nereprezentativ pentru statul American. De parcă ar fi o excepție de la regulă, de parcă predecesorii săi au fost niște adevărați exponenți ai ”marii democrații” americane.

Păi și Alfred Moses care a băgat pe gât statului român compania americană Transchem în 1997, mână în mână cu autointitulatul prezidențiabil Mircea Geoană, dând o gaură semnificativă bugetului de stat și obținând un profit fabulos de 800% pentru compania americană? Tot nereprezentativ? Homosexualul hard-core Michael Guest care nu a fost interesat decât de transformarea României într-o sursă de copii pentru cuplurile de homosexuali din America interesați de adopții? Tot nereprezentativ? Redneck-ul Jack Dyre Crouch II (numai într-o familie de americani tâmpiți, de obicei de prin sud, poți întâlni nume de genul acesta cu Jr. sau II, probabil pentru a masca faptul că respectivul e produsul iubirii dintre veri) care după ce s-a angajat să lupte împotriva corupției din România l-a scos rapid din țară pe cel care l-a omorât pe Teo Peter pentru că de, un brav cetățean american nu se coboară la a respecta legile unei țări bananiere precum România? Tot nereprezentativ?

Probabil cel mai bun ambasador american în România a fost James Rosapepe, care însă a fost desemnat de Departamentul de Stat american cel mai slab ambasador, probabil pentru că nu a mânărit mai nimic pe aici pentru interese de gașcă americane.
Eu cred altceva.

Oamenii trimiși aici de-a lungul timpului sunt foarte reprezentativi pentru statul american. Total lipsiți de respect pentru cetățenii, cultura și tradițiile țării în care se află (pentru că după ei America este singura țară civilizată), rapace, băgăcioși și interesați doar de câștiguri personale sau de grup. Cred că acestea sunt trăsăturile de bază ale tuturor diplomaților americani peste tot în lume, diferența, esențială totuși, este în modul cum acționează, mai cu diplomație în anumite țări, mai cu nesimțire în altele, în funcție de considerația pe care Departamentul de Stat o are pentru țara respectivă și de orizontul de timp al interesului în țara respectivă. Bazându-ne pe exemplele de mai sus câtă considerație credeți că acordă America României? Partea proastă este că cel mai probabil cam câtă ne acordăm noi înșine.

Ca un exemplu extrem, în timp ce japonezii (cetățenii unei țări care și-a luat două bombe nucleare ”în bot” de la unchiul Sam) au fost de nenumărate ori gata să ia la sabie soldații americani din bazele de prin Okinawa datorită violurilor și crimelor oribile comise de aceștia și mușamalizate, localnicii de prin Deveselu își trimit tinerele la cosmetizat părțile intime doar-doar le-o viola și pe ele vreun Rambo.

Și atunci normal că Gitenstein revine. Este mediul cel mai bun pentru un alunecos speculant ca el să prospere.

Sursa: Seditios

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

Marius Șerban Odată cu intrarea într-o nouă stare de criză, după ce tocmai am ieșit din una de alertă, pentru că, nu-i așa, starea de continuă criză este singura formulă prin care mai poate fi controlată cât de cât o populație debusolată, anomizată, se vântură tot felul de versiuni de proiecte de lege, prin care, […]

Brexit-ul este, fara doar si poate, un eveniment de proportii epice prin prisma perpectivelor pe care le deschide. Brexit-ul reprezinta prima fisura intr-un sistem monstrous care parea monolit. Practic, intreaga oligarhie americana si europeana, cu monstroasa masinarie media aservita au fost luate prin suprindere, in ciuda manevrelor diperate de a influenta in extremis opinia publica […]

Alegerile locale de duminica se remarca prin ceva unic in ultimii 26 de ani. Nicicand in aceasta perioada de dezmat neobolsevic, de jaf si disolutie a tot ce este romanesc, asadar, nicicand in acest sfert de secol, candidatii oferiti spre votare de gastile de crima organizatea numite eufemistic partide, nu au fost mai jalnici. Practic, […]

Charles Simic Widespread ignorance bordering on idiocy is our new national goal. It’s no use pretending otherwise and telling us, as Thomas Friedman did in the Times a few days ago, that educated people are the nation’s most valuable resources. Sure, they are, but do we still want them? It doesn’t look to me as […]

Marius Serban Nesimtirea de care a dat dovada, astazi, Iohannis (Ioha), presedintele cu o legitimitate fragila al Romaniei, este strigatoare la cer! Astazi, cand se face fix o saptamana de la moartea oamenilor din Colectiv, Ioha a demonstrat cu varf si indesat ca nu a inteles nimic, dar absolut NIMIC, din cerintele strazii,ca nu a […]