George Bara
A inceput cu unele detalii aparent marunte: de fiecare data cand mergeam sa imi platesc abonamentul de telefon in Piata Marasti, stateam cel putin 30 de minute la coada, pentru ca in fata mea tot felul de oameni, de obicei intre doua varste si cu o vestimentatie modesta, isi cumparau telefoane touch screen, isi incarcau 2-3 cartele prepay si cereau detalii interminabile despre abonamentele pe care le detin. Fie ca era ora 10, 12 sau 16, aceeasi poveste. Oameni care aparent nu au de lucru, dar care isi permit doua abonamente, trei cartele prepay si telefoane pe care eu nu mi le permit. Apoi s-a intamplat incercand sa parchez, in timpul zilei, in Manastur.

Toate locurile cu abonament pentru riverani erau ocupate de acestia, semn ca aproape toti sunt acasa, in miezul zilei. Apoi bandu-mi cafeaua pe balcon, aproape de strada Coastei, in Marasti. Un individ de aproximativ 50 de ani care isi matura obsesiv garajul (!?), un altul, cam de aceeasi varsta, a carui singura ocupatie parea a fi parcatul masinii in garaj, scosul ei din garaj, inspectarea ei minutioasa si spalatul zilnic printr-un furtul enorm de lung tras pe geamul de la baie, de la etajul 2.

Ciudat, nu-i asa, cum micile detalii fac totul. Si cum observarea atenta a acestora ridica, oamenilor antrenati sa isi puna constant intrebari, noi semne de intrebare. Ce fac oamenii acestia, de unde au bani, de ce nu sunt la munca, cine dracu munceste de fapt in orasul asta, in tara asta?

Dar lucrurile devin si mai ciudate. Toate firmele unde am lucrat sau cu care am colaborat, aveau prea putini clujeni angajati. Intr-una erau doua doi clujeni, din peste 50 de persoane. Restul: Campia Turzii, Turda, Oradea, Alba, Radauti, Hunedoara, Baia Mare, Bucuresti si asa mai departe. Oameni stabiliti in Cluj dupa cea au terminat aici facultatea, altii veniti doar pentru un loc de munca.

In Timisoara era la fel, la firma germana unde am lucrat pana in 2008 era doar un timisorean. Care o fi explicatia? O plimbare prin centru, in timpul pranzului adanceste misterul, dar il si rezolva partial: multa lume in Piata Unirii, pe Eroilor, langa magazinul Central, in schimb cafenelele si restaurantele nu prea pline, semn ca lumea nu s-a imbulzit in centru sa ia masa, intr-o pauza de la servici. Se vorbeste mult pe strada in ungureste, semn ca retrocedarile nesabuite a imobilelor din centrul Clujului, detinute in mare parte de diferite denominatii crestine venite din Vest si de persoane de etnie maghiara, au adus in centru afaceri detinute tot de maghiari. Un fel de enclava etnica in care si proprietarii, dar si chiriasii, apartin unei minoritati careia parca ii place sa se izoleze. O explicatie, insa: cu aceasta ocazie s-a format o patura de mijloc de persoane care nu muncesc propriuzis, ci doar traiesc din chirii.

O patura similara exista, uniform raspandita, in toate cartierele Clujului: imbogatitii de la Caritas, care detin 3-4 apartamente si traiesc doar din asta. In 2008 stateam in chirie intr-o garsoniera din cartierul Zorilor, pe strada Ciresilor. Proprietarul, un electrician aparent modest care lucra de o viata la Universitatea Tehnica, la camine, detinea late cateva apartamente in zona, cel putin patru. Un reprezentant de soi al imbogatitilor din banii altora, adica din banii Caritasului, mare escrocherie orchestrata de forte oculte care nici acum nu s-au lasat demascate.

In Manastur, situatia e un pic diferita. Clujeni din fostul Manastur, din satul unde se ascundea rebelul student la medicina Valeriu Anania, actualul Bartolomeu Anania, in timpul conflictelor din 1947 dintre studentii romani legionari si muncitorii unguri comunisti, cu terenuri retrocedate in zonele unde Clujul s-a extins haotic in perioada boom-ului imobiliar. Clujeni din Buna Ziua sau Manastur, zone care apartin Clujului de doar 50 de ani, si-au primit inapoi pamanturile si le-au vandut pe milioane de euro in 2005 – 2008, devenind din bieti sateni si clujeni doar cu buletinul, milionari care traiesc doar din dobanda din banca.

Prea multe masini scumpe pentru un popor aparent sarac, mall-uri mult prea pline in weekend, multiplexuri unde nu gasesti sambata un loc, chiar daca biletul la film e 30 de lei. Foodcourt-uri unde lumea se imbranceste pentru mancare proasta si scumpa. In timp ce, statistic vorbind, 90% din romani traiesc doar din salariul minim pe economie, iar mai mult de un sfert traiesc la limita saraciei. Aparent. Caci daca ati fi mai atent la vecinii dvs. de bloc ati putea sa aflati informatii interesante.

Cum ca familii intregi sunt sustinute material de banii trimisi de o ruda aflata la munca in Spania sau Italia. Ca numarul romanilor plecati la munca in strainatate este mult mai mare decat cel oficial si ca in spatele acestora mai traiesc alte rude care nu trebuie sa munceasca, care in statistici sunt asistati social, dar in realitate isi cumpara lunar un telefon nou. Unul din cinci pensionari din Romania are certificat de invaliditate, iar unul din trei romani cunoaste pe cineva care are un certificat de invaliditate fals, probabil ca individul care isi spala zilnic obsesiv masina in Marasti, cand imi beau cafeaua.

Nu-i asa ca lucurile par incet sa aiba sens si ca micile detalii fac toti banii, la propriu? Desigur, sunt departe de a descifra complet aceste mistere sociale, care nu sunt prezente doar in Cluj-Napoca, ci in intreaga Romanie. Sa acuzam, sa ne scuzam, nu are in acest moment, niciun sens. Trebuie insa sa invatam o lectie importanta, aceea ca Romania s-a schimbat drastic in ultimii 20 de ani. Atat social, cat si mental. Iar ignorarea acestui lucru ne-a adus in situatia disperata in care ne aflam acum, atat economica, cat si politica. Pentru multi e mai bine sa ignoram aceste lucruri si sa ne mintim ca in Romania traseul firesc al oricarui individ este asa cum a fost acum 20 de ani.

Scoala – servici – contributii – pensie, intr-un tipar inchistat si strict care astazi nu mai exista. De aceea da gres sistemul de educatie, pentru nimeni nu mai crede in el, nu cand are rude in Spania care culeg capsuni si se descurca bine si asa. De aceea da gres sistemul de asigurari sociale, pentru ca nu mai exista contribuabili. Degeaba se chinuie Emil Boc sa faca pe inteligentul si sa austerizeze Romania, sa trimita oamenii la cozi pentru a plati contributii noi. S-a trezit la cozi cu ordonanta 50 tot cu acei oameni care plateau si inainte. Dar Boc nu putea sa stie asta, caci el nu a muncit o zi in viata lui. Este si el, un reprezentant al Romaniei noi, unde vechile valori si sisteme nu mai exista. Unde politica se face cu pomeni electorale sau cu mase indoctrinate care relationeaza si se identifica cu ele mai toxice personaje, gen Traian Basescu.

Romania s-a schimbat, romanii s-au schimbat, dar nimeni nu pare sa accepte acest lucru si sa actioneze ca atare. Exact ca un alcoolic care refuza sa isi accepte dependenta. We are in denial, cum se spune. Misterele sociale de azi trebuie sa devina datele de lucru de maine, daca vrem sa mai salvam ceva din experimentul numit “Romania democratica”.

Sursa: Napoca News

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

Marius Șerban Odată cu intrarea într-o nouă stare de criză, după ce tocmai am ieșit din una de alertă, pentru că, nu-i așa, starea de continuă criză este singura formulă prin care mai poate fi controlată cât de cât o populație debusolată, anomizată, se vântură tot felul de versiuni de proiecte de lege, prin care, […]

Legea vaccinarii obligatorii a fost adoptata in UNANIMITATATE in comisia de santate din Camera Deputatilor. Adica au votat-o toate “partidele” politice, fara exceptie! Chiar daca au fost aduse sute de amendamente fata de varianta adoptata acum doi ani de Senat, ce sa vezi, s-a pastrat neatins un articol, cu ginion, articolul 13 care prevede la […]

Niciodata in intreaga sa istorie statul si poporul roman, atat cat a mai ramas, nu au fost atat de aprope de extinctie ca acum. Practic, acum se joaca viitorul Romaniei intr-un context politic international extrem de nefavorabil. Lipsa de reactie inseamna acum, pur si simplu, extinctie! Practic, toate partidele, cu exceptia Partidului Noua Romanie (PNR) […]

Partidul Noua Romanie (PNR) considera ca Justitia din Romania este una dintre cele mai corupte institutii publice, fapt confirmat de sondajele de opinie, deciziile contradictorii si arbitrare ale magistratilor avand repercursiuni catastrofale asupra oamenilor si decredibilizand semnificativ statul roman, si asa in disoulutie. PNR sustine cu tarie o lege prin care magistratii sa fie trasi […]

Partidul Noua Romanie (PNR), sustinut de Miscarea Civica Frontul Alfa, sustine ca este o problema de siguranta nationala, in contextul crizei economice fara precedent care va lovi Romania, confiscarea averilor ilicite, investigarea surselor averii afisate, cu precadere pentru demnitari si functionarii publici, audit pentru verificarea datoriei publice a Romaniei, reintroducerea pedepsei cu moartea si majorarea […]