Accidentul de automobil in urma caruia scriitorul francez Albert Camus si-a pierdut viata, in 1960, la varsta de 46 de ani, ar fi fost provocat de agentii KGB, potrivit afirmatiilor facute de un profesor universitar italian. Giovanni Catelli, un specialist in Europa de Est, a carui teorie a fost expusa intr-un articol publicat de cotidianul italian “Il Corriere della Sera”, sustine ca a descoperit aceasta versiune a faptelor in jurnalul publicat postum al poetului ceh Jan Zabrana, intitulat “Toute la vie”. Potrivit lui Catelli, in editia originala in limba ceha a acestui jurnal figureaza un pasaj ce nu a fost tradus in editia italiana, in care Zabrana vorbeste despre discutia pe care a avut-o cu un rus apropiat de KGB. “Am auzit ceva foarte straniu de la un barbat care cunoaste multe lucruri si care dispune de mijloacele pentru a le cunoaste. El afirma ca accidentul de automobil in care a murit Camus, in 1960, a fost aranjat de spionajul sovietic. Ei au avariat un pneu al masinii cu ajutorul unui dispozitiv, care, odata cu cresterea vitezei a facut pneul sa explodeze”, afirma Zabrana.

“Ordinul pentru aceasta actiune a fost dat personal de ministrul sovietic al Afacerilor Externe Dmitri Shepilov, ca «recompensa» pentru articolul publicat in martie 1957, referitor la evenimentele din Ungaria, in care Camus l-a atacat pe acest ministru, desemnandu-l in mod explicit”, a adaugat el.

Oricat de “seducatoare” ar fi aceasta teorie, ce pare a avea ingrediente demne de un film cu James Bond, ea nu l-a convins insa pe filosoful francez Michel Onfray, care va publica o biografie a lui Albert Camus in ianuarie 2012. “Nu cred ca acest lucru este plauzibil. KGB avea mijloacele de a-si incheia altfel afacerile sale cu Albert Camus”, a spus Onfray.

Mai ales ca, “in acea zi, Camus trebuia de fapt sa se intoarca acasa cu trenul. Isi luase chiar si biletul de tren, dar s-a razgandit in ultimul moment si a decis sa mearga acasa cu Michel Gallimard (nepotul lui Gaston Gallimard, fondatorul celebrei edituri franceze). De altfel, automobilul ii apartinea lui Gallimard”, a subliniat Onfray, adaugand ca modelul Facel Vega era o masina care “nu tinea la drum”. “Ca sovieticii voiau sa-si incheie conturile cu el (Camus, n.r.) este sigur, insa nu in acest fel”, a adaugat filosoful francez.

Vojtech Ripka, de la Institutul pentru studii asupra regimurilor totalitare din Praga, s-a declarat la randul sau neincrezator in teoria avansata de profesorul italian. “Teoria nu poate fi verificata (…) Toate lucrurile interesante pe care STB (politia secreta comunista ceha) le-a gasit si pe care sovieticii le-au vrut au mers direct acolo (la Moscova, n.r.). Rusii nu va vor lasa sa va bagati nasul in aceasta afacere”, a declarat Ripka.

Misterul, daca exista cu adevarat vreunul, risca sa planeze in continuare pentru mult timp asupra mortii scriitorului Albert Camus. Automobilul Facel Vega in care se afla rula cu viteza mare spre Paris si a intrat intr-un copac, la o distanta de 24 de kilometri de orasul Sens, pe 4 ianuarie 1960.

Nascut pe 7 noiembrie 1913, in Algeria, Camus a fost perceput ca un om al poporului, de origine foarte modesta, lucru care l-a distins de restul intelectualilor francezi. Orfan de tata dinaintea varstei de un an, Camus a fost crescut de mama sa, o menajera care nu stia nici sa scrie, nici sa citeasca. A publicat prima sa carte la varsta de 24 de ani, apoi s-a mutat la Paris, unde a intrat in miscarea de rezistenta impotriva nazistilor si a condus jurnalul clandestin Combat.

In 1945, a fost unul dintre putinii intelectuali care au condamnat folosirea bombei atomice la Hiroshima. Din anii ’40, Camus a dezvoltat, cu opera sa, “Mitul lui Sisif”, filosofia absurdului, aceea care prezinta un om care nu gaseste logica in lume si nu poate decat sa se revolte.

Desi cu o orientare de stanga, Camus a denuntat totalitarismul din Uniunea Sovietica si s-a certat, pe acest subiect, cu Sartre. Francez algerian, Camus a refuzat terorismul chiar si atunci cand stanga a sustinut lupta de independenta a algerienilor. Scriitor angajat, Camus a protestat fata de reprimarea sangeroasa a revoltelor din Berlinul de Est din iunie 1953 si fata de expansionismul comunist de la Budapesta din septembrie 1956.

Romanele sale, scurte si dense, s-au impus in cultura franceza si universala. Astfel, “Strainul” (1942) a fost bestseller, in timp ce “Ciuma” (1947) si “Caderea” (1956) au intrat in programa liceelor. Albert Camus a fost recompensat cu premiul Nobel pentru literatura pe anul 1957.

Sursa: Ziarul Financiar

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

– Domnule profesor, omenirea a marcat, în acest an, împlinirea unui secolde la declanşarea Primului Război Mondial. Cum aţi caracteriza, în câteva cuvinte, acest sinistru al istoriei, care a provocat moartea a circa 17milioane de oameni? Sigur că, în esenţă, ne gândim la numărul de morţi şi la uriaşele distrugeri materiale. Dar, în ce priveşte […]

Oamenii pot să se vindece într-adevăr în biserici atunci când ating sfintele moaşte sau sanctuarele. Oamenii de ştiinţă din Petersburg au dovedit-o şi au descoperit şi mecanismul “material” al acestui fenomen divin. “O rugăciune este un remediu puternic”, spune Valeri Slezin, şeful Laboratorului de Neuropsihofiziologie al Institutului de Cercetare şi Dezvoltare Psihoneurologică Bekhterev din Petersburg […]

Ceea ce stim despre avangarda literara, artisica in general, este ca ea reprezinta factorul dinamic in miscarea artei, ca are rolul noului fata de vechi, ca este deschizatoare de drumuri, precursoare a artei viitorului, sondand noi cai de exprimare, impulsionand cursul literaturii, al artei, spre noi orizonturi, respingand traditia ca factor fosilizant, retrograd. Din acest […]

La sfarsitul anului trecut, Cotidianul a publicat poate cea mai completa sinteza a evenimentelor din decembrie 1989, realizata de unul dintre cei care a fost in miezul problemei. Noi am publicat prima parte, sub titlul: Decembrie 1989: Atacul Ungariei asupra Romaniei vazut de serviciile secrete romanesti (I). “Neorevizionismul ungar a devenit vârful de lance al […]