Parintele Justin Parvu: Acesti conducatori care nu sunt din neamul nostru, care nu au nici o radacina aici, ca si un fir de iarba daca il scoti din pamant se opune, cauta sa distruga tocmai aceste fundamente ale poporului nostru, sa amestece totul, sa fie straini la conducerea tuturor sectoarelor vietii in societate. Asa se face ca romanul ajunge sa fie lepadat in tara lui, sa fie considerat un om de nimic. Un roman e apreciat cat un zero taiat in patru. Cum sunt reprezentati dacii pe columna lui Traian si cum sunt vazuti romanii acum in Italia? Stramosii nostri nu au fost oameni secatuiti de energia duhovniceasca, asa cum suntem noi astazi. Ei au fost in stare sa infrunte navalirile din cele patru puncte cardinale, au aparat Occidentul varsandu-si sangele aici, suferind pe acest pamant pentru credinta si pentru neam.

Pe inapoierea si pe sacrificiul nostru s-a dezvoltat Occidentul. Astazi ei conduc lumea si ne pustiesc din nou tara.

Noi nu avem nici o legatura spirituala cu ei, nici un fel de empatie si de comunicare cu ei, ne scufunda din criza in criza, din mizerie in mizerie, si poporul roman rabda. Lucrul acesta nu se intampla cu ungurul, cu polonezul, cu altii, care se scutura repede de apasarea altora. Dar romanul, saracul, rabda.

Parintele Iustin Parvu: Suntem o insula latina, inconjurati peste tot de slavi. Rezistenta noastra sta in dreapta credinta. Nu vom pieri ca neam!

Rezistenta noastra sta in dreapta credinta. Interviu cu Arhimandritul Iustin Parvu, Manastirea Petru Voda – Neamt

– Parinte Iustin, am venit la Sfintia Voastra cu o durere in suflet, provocata de textele tot mai dese care anunta disparitia poporului roman, dar si de situatiile cumplite de criza prin care neamul nostru trece in acesti ani. Credeti ca suntem pe cale de pieire, de disparitie din istorie?

– Sa stiti ca si eu mi-am pus intrebarea aceasta de la vreme incoace. Poate ca datorita saraciei, datorita crizelor… dar la noi criza aceasta a fost si este permanenta. Suntem o insula latina, inconjurati peste tot de slavi si, unde mai pui, suntem si ortodocsi pe langa faptul ca suntem romani. Multora nu place de loc rezistenta noastra in mijlocul Europei. Pe noi ne dusmanesc toti, si Rasaritul, si Apusul. Ne aflam intre ciocan si nicovala. Asa a fost tot trecutul nostru, toata istoria. Rezistenta noastra a stat in dreapta credinta, in adevarul ortodox pe care l-am aparat. Poporul nostru este una cu Biserica, una – cu satul, una – cu credinta lui. In acestea consta taria lui. Daca nu era asa, eram de mult desfiintati.

– Parinte, dar in istorie am dainuit in fata paganilor, in fata ereticilor. Se ardeau satele, se otraveau apele si romanii se retrageau in munti, mereu, mereu. si totusi, generatiile de stramosi au fost in stare sa pastreze tara, neamul, satul, limba romana, credinta si ni le-au dat noua. Acum, noi ce facem cu ele?

– E greu de inteles fenomenul acesta, pentru ca la noi, acum, lipsesc factorii de formare a caracterelor oamenilor si de formare a demnitatii persoanei. Despre acestea nu se mai vorbeste nici in scoala, nici in societate. Ei bine, tanarul nostru cand intra in intunericul lumii europene nu mai stie nici cine este, nici pe cine reprezinta. Daca-i necajit, de ce nu ramane in tara? Ar trebui sa munceasca aici, sa stea legat de pamantul strabunilor. Asa au fost mosii si stramosii nostri, cu inima inradacinata in glia lor. Oricate greutati au venit peste ei, au fost in stare sa ne dea pamantul mostenire si tara cu toate ale ei. Pai, in 1944, ce urgie a venit peste noi, dar taranul roman, necajit, a stat aici, nu s-a dus nicaieri. Am fost atunci la Iasi, cu Valeriu Moglan, un taran cu origine sanatoasa, am primit-o pe Cuvioasa Parascheva, ca fusese evacuata in Muntenia si acum era adusa inapoi. El, cand a vazut-o, s-a rugat asa:

„Cuvioasa Parascheva, multumim ca ne cercetezi. Am stat in Moldova noastra draga si am asteptat sa te intorci in mijlocul nostru, ca tu esti temeiul rezistentei noastre si aparatoarea credintei noastre ortodoxe”.

Aceste cuvinte adresate Cuvioasei Parascheva exprima o permanenta a gandirii si credintei poporului nostru, o forma de manifestare a vietii inaintasilor nostri, o tarie fireasca a credintei oamenilor. Or, aceasta credinta a cunoscut continuu o descrestere in intensitate. in vremea comunismului, valorile ortodoxe au fost eliminate din scoala, din viata societatii si caracterul demn al romanului a slabit pana la pierdere totala. Odata cu credinta a fost slabita si familia. Noi nu mai avem astazi mamele de altadata, dupa cum nu mai avem nici duhovnicii de altadata. Elementul esential al organismului societatii il constituiau mamele crestine si duhovnicii imbunatatiti. In acestea au lovit dusmanii intai, prin modernism, comunism, propaganda atee, schimbari in educatie si altele. Familiile s-au modernizat, mamele nu mai nasc multi copii, unul, doi, sau deloc. Daca ele nu mai fac copii, neamul piere! Ii omoram inca din pantece si ne transformam in satrapi, ucigasi de prunci, continuu si, astfel, devenim, ucigasi de natie. La aceasta decadere a noastra se adauga criza care ii starneste pe cei ramasi in viata sa fuga in lume. E o dezertare grava de pe fruntariile neamului. Acolo, unde ajung, gasesc alte nenorociri, caderi de ordin moral, despartiri, ruperi ale familiei, dezastre personale dar si ale neamului pe intregul lui. Cei care au programat astfel de grozavii, dezechilibrele acestea, stiu ca familia este caramida cladirii. De aceea au actionat in fel si chip ca sa nu mai aiba romanul o familie puternica, sa nu urmeze o scoala puternica, sa nu detina o Biserica puternica, elementele de sustinere ale societatii, ale neamului. S-a dus si armata tarii, care a fost desfiintata. Acum suntem ca o frunza manata de vant. Am fost, recent, prin Ardeal, am calatorit o zi intreaga cu masina si n-am obosit deloc, pentru ca priveam si nu ma mai saturam de privit cat e de frumoasa tara, cat e de bogata, da, e greu pamantul, dragul meu. Ma gandeam, sa multumim lui Dumnezeu ca n-au navalit peste noi maghiarii astia sau altii, ca ii opreste Dumnezeu. Ca uite, in toata istoria lor nu au avut nici un meleag cum sunt ale noastre. Mereu au nazuit si acum ravnesc cu tot dinadinsul sa faramiteze Romania, sa distruga rezistenta spirituala si economica a neamului romanesc.

– Ne cumpara pamantul italienii, francezii, austriecii, ungurii, evreii.

– Iac-asa, romanul devine rob in tara lui.

– Ne slabesc pe toate fronturile. Acum ne desfiinteaza si spitalele… pentru a ne transforma intr-un popor de bolnavi sau, poate si mai rau, intr-un popor de morti.

– Daca este vorba despre spitale, am zis in sinea mea, apoi Biserica are un moment important de manifestare a dragostei fata de poporul roman. Altadata manastirile veneau in ajutorul credinciosilor saraci. La Targu Neamt, Manastirea Neamt a infiintat spitalul care este acum al orasului. Manastirea avea niste proprietati pe baza carora putea sa ajute poporul in nevoie. Toate Fondurile Bucovinei, apartinand Bisericii, constituiau mijloace de sanatate si de educatie ale poporului. Aceste ajutoare tineau legatura noastra cu suferinta poporului. Aceste proprietati ar trebui redate Bisericii, pentru ca ea sa poata scoate din suferinta si din mizerie multimi de oameni.

– Medicii fug in strainatate, profesorii isi abandoneaza catedrele si pleaca in alte parti, tinerii parasesc tara fara sa clipeasca. Ai senzatia ca totul se dezmembreaza in Romania!

– Toate lucrurile acestea au fost bine prevazute de cei care ne-au adus in aceasta stare. Au stiut foarte bine sa slabeasca energia, rezistenta noastra. Unde mai avem noi tineret? Unde mai vezi tu in tara acum ca se joaca grupuri, grupuri de copii? S-au tot dus in lumea intreaga. Si cand vin de acolo, poarta cu ei influente occidentale, uzati si munciti. Apare la noi cate un baiat din acestia cu o masina mai deosebita, tot satul admira ce masina are, dar daca te uiti la el, observi ca are ochii dusi in fundul capului, pometii iesiti in afara, fata palida, care exprima epuizarea acelui om expus la o munca peste puteri, in cine stie ce conditii. Pune-l acum sa se casatoreasca, sa aiba copii, sa mai dea o generatie de oameni sanatosi! Ce sa mai genereze un astfel de om, cand el este stors de toata vlaga? Ce fel de prunci mai poate da el? Ce armata mai poti forma din aceia? Ce intelectuali mai pot proveni din ei?

– Ce credeti, Parinte, vom pieri ca neam?

– Nu, noi nu vom pieri! Dar vorba unui coleg de detentie de-al meu, de la Aiud, student la medicina, pe care il intrebau unii-altii, ce ne facem noi, ca uite fratele cutare este bolnav, fratele cutare este bolnav, iar el le raspundea:

„Mai, nu te mai gandi la penicilina pe care o ia unul sau altul, ci gandeste-te la viata noastra spirituala, ca de aceea suntem noi aicea in puscarie. Noi suntem vlaga si energia unei natii”.

Acest student, pe nume Gioga, a murit in temnita, la Aiud. El a exprimat toata filosofia care ni se potriveste si noua acum, in zilele acestea rele. Dusmanii nostri au stiut ca toata rezistenta noastra este in credinta, de aceea au folosit toate mijloacele ca sa puna mana pe Biserica. Sa o dirijeze ei. Si, iata, acum o stapanesc…

– Ce ar trebui sa faca un crestin ortodox acum pentru a contribui si el la salvarea viitorului acestui neam?

– Trebuie sa se trezeasca in fiecare roman constiinta unei mari datorii! Temelia societatii este familia. Trebuie sa formam mame crestine, sa formam duhovnici, sa avem oameni iubitori ai neamului lor. Ca sa putem trece prin calvarul acesta de acum, mamele trebuie sa creasca prunci frumosi, cu dragoste de Dumnezeu, cu dragoste de patrie. In momentul cand s-a destramat conceptia aceasta despre familie, se destrama si tara. O mama buna gasesti acolo unde se joaca vreo 7-8 copii in jurul casei. astia sunt viitorul neamului. Dar ce te faci acum cu o doamna firava de la oras care nu poate duce cinci metri o galeata de 10 litri cu apa? Pai, mama, Dumnezeu s-o ierte, se ducea la fantana jos, intr-o vale abrupta, cu doua galeti, ne aducea apa si, intr-o ora, era gata apa, se consuma, trebuia sa mearga din nou la vale. Asta era mama de altadata. Atunci cresteau intr-o camera cate 6-7 copii. Nu erau pretentii de confort, cum gandeste lumea la ora asta, adica fiecare copil cu camera lui, iar daca are copilul 6 ani ii face o casa cu atatea camere… Pai daca ii dai la varsta asta o casa, el nu mai face nimic in viata. Lasa-l sa faca si el ceva, pentru ca, la randul lui, sa aiba ce lasa copiilor. Alte popoare il ridica pe copil pana la 17-18 ani, dupa care trebuie sa munceasca, sa razbeasca in viata. Ce facem noi acum nu e deloc potrivit, copilul trebuie sa simta nevoia de la inceput, ca numai asa se angajeaza sa-si sustina familia si neamul. Simion Mehedinti spunea: „Cine a ridicat munca la rang de virtute, a coborat cerul pe pamant”. Pai acesta e adevarul. Noi acum ne-am boierit, in sensul rau al cuvantului. Intram argati la straini, facem corvezile lor, iar aici ne dam domni, lasam pamantul parloaga si ne plimbam cu nasul pe sus. Aaa, se traieste bine in Germania sau Italia, dar pe munca noastra si pe contul acestei tari nenorocite care e lasata in paragina.

– Ati numit, Parinte, niste valori foarte importante, mame crestine, credinta tare, responsabilitatea muncii, iubirea neamului. Conducatorii insa, guvernele, au rasturnat aceste valori, le-au preschimbat in nonvalori si cauta acum sa rapeasca bruma de libertate pe care o mai are persoana, prin incorsetarea electronica, prin controlul total al vietii fiecarui om. Ce sanse avem sa scapam de catusele electronice?

– Acum vreo cativa ani se striga pe toate drumurile despre drepturile omului. Dar unde sunt aceste drepturi ale omului? Poti sa te misti in tara asta, poti sa ceri ceva unui guvern surd? Ca sa va raspund mai pe scurt: noi stim cine conduce omenirea acum. Nu mai e nevoie sa explicam. Acesti conducatori care nu sunt din neamul nostru, care nu au nici o radacina aici, ca si un fir de iarba daca il scoti din pamant se opune, cauta sa distruga tocmai aceste fundamente ale poporului nostru, sa amestece totul, sa fie straini la conducerea tuturor sectoarelor vietii in societate. Asa se face ca romanul ajunge sa fie lepadat in tara lui, sa fie considerat un om de nimic. Un roman e apreciat cat un zero taiat in patru. Cum sunt reprezentati dacii pe columna lui Traian si cum sunt vazuti romanii acum in Italia? Stramosii nostri nu au fost oameni secatuiti de energia duhovniceasca, asa cum suntem noi astazi. Ei au fost in stare sa infrunte navalirile din cele patru puncte cardinale, au aparat Occidentul varsandu-si sangele aici, suferind pe acest pamant pentru credinta si pentru neam. Pe inapoierea si pe sacrificiul nostru s-a dezvoltat Occidentul. Astazi ei conduc lumea si ne pustiesc din nou tara. Noi nu avem nici o legatura spirituala cu ei, nici un fel de empatie si de comunicare cu ei, ne scufunda din criza in criza, din mizerie in mizerie, si poporul roman rabda. Lucrul acesta nu se intampla cu ungurul, cu polonezul, cu altii, care se scutura repede de apasarea altora. Dar romanul, saracul, rabda.

Sa stiti ca noi asa am rezistat in istorie, prin rabdare si rugaciune. Asta putem face si acum: sa ne rugam Bunului Dumnezeu sa ne ajute sa putem rabda toate necazurile si nenorocirile care vin peste noi. La ora actuala nu avem alta cale decat rabdarea si rugaciunea.

DOINA

de Mihai Eminescu
De la Nistru pan-la Tisa
Tot romanul plansu-mi-s-a
Ca nu mai poate strabate
De-atata strainatate.
Din Hotin și pan-la Mare
Vin muscalii de-a calare,
De la Mare la Hotin
Mereu calea ne-o ațin;
Din Boian la Vatra-Dornii
Au umplut omida cornii
Și strainul te tot paște
De nu te mai poți cunoaște;
Sus la munte, jos pe vale,
Și-au facut dușmanii cale,
Din Satmar pan- in Sacele
Numai vaduri ca acele.
Vai de biet roman saracul,
indarat tot da ca racul,
Nici ii merge, nici se-ndeamna
Nici ii este toamna toamna,
Nici e vara vara lui
Și-i strain in țara lui.
De la Turnu-n Dorohoi
Curg dușmanii in puhoi
Și s-așeaza pe la noi;
Toate cantecele pier,
Zboara pasarile toate
De neagra strainatate.
Numai umbra spinului
in ușa creștinului.
iși dezbraca țara sanul,
Codru ­ frate cu romanul ­
De sacure se tot pleaca
Și izvoarele ii seaca ­
Sarac in țara saraca!
Cine-au indragit strainii
Manca-i-ar inima cainii,
Manca-i-ar casa pustia
Și neamul nemernicia!
Ștefane, Maria Ta,
Tu la Putna nu mai sta,
Las-arhimandritului
Toata grija schitului,
Lasa grija sfinților,
in sama parinților,
Clopotele sa se traga
Ziua-ntreaga, noaptea-ntreaga,
Doar s-a-ndura Dumnezeu
Ca sa-ți mantui neamul tau!
Tu te-nalța din mormant
Sa te-aud din corn sunand
Și Moldova adunand!
De-i suna din corn o data
Ai s-aduni Moldova toata,
De-i suna de doua ori
­ iți vin codrii-n ajutor,
De-i suna a treia oara
Toți dușmanii or sa piara,
Din hotara in hotara ­
indragi-i-ar ciorile
Și spanzuratorile!
Convorbiri Literare, XVII, 4, 1 iulie 1883

Alte doua versiuni ale Doinei – de la un cititor fidel Roncea Ro:

A. Intaia versiune, de un contur mai redus, figureaza in ms.-ul miscellaneu 2276 ,28—80, compactul caiet de dictando, de aproape 700 pagini, cu care ne-am mai intalnit. Incepe dela jumatatea filei 28, unde sfarsea marsul postum La arme, scris odata cu pierderea Basarabiei 2), dupa tratatul din Berlin, din 1878. Aceeasi grafie, aceeasi cerneala, acelasi condeiu fac, din aceasta intaie versiune a Doinei, o prelungire a marsului, un motiv din aceeasi familie. Vecinatatea si inrudirea aceasta inlesneste si datarea: cca 1878—cca 1879. Pentru atmosfera epocei si pentru starea sufleteasca a poetului, in vremea aceasta, trebuesc recetite articolele sale politice, inchinate Basarabiei si Bucovinei, in Timpul. O comparatie intre mars si versiunea A. a Doinei ofera sugestii interesante.
Transcrierea editiei Mazilu, incorporand si versurile schitate cu creionul, ce tin de B. da o imagina falsa a primei versiuni.

A. 22761 ,28—30
De la Nistru pan la Tissa
Tot Romanul plange-mi-se
Ca nu mai poate strabate
De-atata strainatate
5 Din Hotin si pan la Mare
Stapanesc urdii tatare
si tatare si calmuce
si nici holera nu-i duce
si nici Nistru nu-i inneaca
10 Saraca tara saraca.
Din Boian la Cornu Luncii
Jidoveste ‘nvata pruncii
si sub mana* de jidan
Sunt romanii lui Stefan
15 stefane, Maria Ta
In mormant tu nu mai sta
Putna, locul gropilor
Da-l pe seama popilor
Clopotele sa le traga
20 si sa cante ziua ‘ntreaga
Tu te ‘nnalta din mormant
si-ti vezi fiii unde sunt
stefane, Maria Ta
Nu tacea ca pestele
25 Suna ‘n corn[u-ti] inc’ odata
s’aduna Moldova toata
Pe strainii toti sa-i scoata
Din strainii cei misei
Praf sa s’aleaga din ei
30 Din Brasov pan la Abrud
Vai ce vad si ce aud
Stapanind Ungurul crud
Mai Corvine, mai Ioane

B. A doua versiune a Doinei figureaza in acelasi ms. 22761, 43—44—42 v. si reia, amplificand, versiunea anterioara. Adaosurile, incercate dintru intaiu cu creionul, in marginea versiunii precedente, sunt schitate acolo, insa in vederea acestei a doua versiuni, unde se si cuvin incorporate. De aceea, spuneam ca transcrierea editiei Mazilu nu reproduce imagina exacta a lucrurilor — ceea ce se poate verifica, mai ales, din reproducerea la A. a ultimelor 4 versuri cu creionul, pe tema canepei si care se tin de atmosfera si motivul canepei din B.

In subsolul transcrierei noastre am specificat ori de cate ori versurile provin din marginalele cu creion, ale versiunii A. Ca timp versiunea aceasta e tot din 1878—1879.

B. 22761, 43—44—42 v.
De la Nistru pan la Tissa,
Tot romanul plange-mi-se
Ca nu mai poate rasbate
De-atata strainatate
5 Din Hotin si pan la Mare
Stau urdiile tatare
si tatare si calmuce
si nici ciuma nu-i mai duce
si nici Nistrul nu-i inneaca
10 Saraca tara, saraca !
Din Boian la Cornu Luncii
Jidoveste ‘nvata pruncii
Din Brasov pan la Abrud
Nu mai vad, nu mai aud
15 De la Turnu ‘n Dorohoiu
Curg strainii in puhoiu
si s’aseaza pe la noi
si cum vin cu drum de fier
Toate cantecele pier
20 Codrul geme si se pleaca
si isvoarele ii seaca
Sboara paserile toate
De neagra strainatate
Numai umbra spinului
25 La usa romanului.
Fratioare romanas
Cum nu vezi si cum te lasi?
Nu mai pune grau de vara
Sa-ti hranesti dusmanii iara
30 Ci mai bine canepioara
si cati dusmani sunt in tara
Sa-i manance ciorile
si spanzuratorile.
stefane Maria Ta
35 Tu la Putna nu mai sta
Las’ Archimandritului
Toata sama schitului
Iara grija gropilor
Da-o ‘n sama popilor
40 Clopotele sa le traga
si sa cante ziua ‘ntreaga
La metanii sa tot bata
Ziua toata, noaptea toata
Sa-ti ajute Dumnezeu
45 Ca sa mantui neamul tau
Tu te ‘nnalta din mormant
Sa te-aud din corn sunand
si Moldova adunand
De-i suna din corn o data
50 Ai s’aduni Moldova toata
De-i suna de doua ori
Codri-ti vin in ajutoriu
De-i suna de-a treia oara
Toti dusmanii or sa moara
55 Din hotara in hotara
O sa-i mance ciorile
si spanzuratorile

Sursa: Victor Roncea, Credinta Ortodoxa

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

Marius Șerban Odată cu intrarea într-o nouă stare de criză, după ce tocmai am ieșit din una de alertă, pentru că, nu-i așa, starea de continuă criză este singura formulă prin care mai poate fi controlată cât de cât o populație debusolată, anomizată, se vântură tot felul de versiuni de proiecte de lege, prin care, […]

Legea vaccinarii obligatorii a fost adoptata in UNANIMITATATE in comisia de santate din Camera Deputatilor. Adica au votat-o toate “partidele” politice, fara exceptie! Chiar daca au fost aduse sute de amendamente fata de varianta adoptata acum doi ani de Senat, ce sa vezi, s-a pastrat neatins un articol, cu ginion, articolul 13 care prevede la […]

Niciodata in intreaga sa istorie statul si poporul roman, atat cat a mai ramas, nu au fost atat de aprope de extinctie ca acum. Practic, acum se joaca viitorul Romaniei intr-un context politic international extrem de nefavorabil. Lipsa de reactie inseamna acum, pur si simplu, extinctie! Practic, toate partidele, cu exceptia Partidului Noua Romanie (PNR) […]

Partidul Noua Romanie (PNR) considera ca Justitia din Romania este una dintre cele mai corupte institutii publice, fapt confirmat de sondajele de opinie, deciziile contradictorii si arbitrare ale magistratilor avand repercursiuni catastrofale asupra oamenilor si decredibilizand semnificativ statul roman, si asa in disoulutie. PNR sustine cu tarie o lege prin care magistratii sa fie trasi […]

Partidul Noua Romanie (PNR), sustinut de Miscarea Civica Frontul Alfa, sustine ca este o problema de siguranta nationala, in contextul crizei economice fara precedent care va lovi Romania, confiscarea averilor ilicite, investigarea surselor averii afisate, cu precadere pentru demnitari si functionarii publici, audit pentru verificarea datoriei publice a Romaniei, reintroducerea pedepsei cu moartea si majorarea […]