Dan Toma Dulciu
Populatia de origine turca si tatara aflata pe teritoriul romanesc, de religie musulmana, este venita din partea de nord si de sud a Marii Negre, mai ales in secolele XIV-XV. Turcii si tatarii reprezinta cel mai mare procent al musulmanilor din Romania. Viata religioasa apare abia in prima jumatate a secolului al XVI-lea, cand Imperiul Otoman a facut colonizari masive in tinuturile romanesti de la Marea Neagra. Primele contacte directe ale romanilor cu populatiile devenite mai tarziu musulmane – turcii selgiucizi – dateaza insa din secolul al XIII-lea. Imparatul bizantin Mihail al VIII-lea oferise celor doi conducatori ai turcilor selgiucizi, Isseddin si Saru Saltik, dreptul de a se aseza in Dobrogea. Pe la 1262-1264, acestia se stabilesc, impreuna cu 10-12000 de conationali, in jurul localitatii Babadag, cu misiunea de a asigura paza granitei de nord a Imperiului Bizantin. Mormantul lui Saru Saltik este venerat de catre toti musulmanii din Romania ca un loc sfant.

Tatarii au sosit in Dobrogea venind atat din stepele nord-pontice, cat si din sud. Cel mai numeros grup de tatari s-a stabilit in Dobrogea in perioada lui Timur, cand un grup de circa 100 000 de persoane, condus de Aktay Han, a poposit in aceasta provincie, o parte stabilindu-se la sud de Dunare, la Edime si Filipopoli.

In anul 1525, un alt grup alcatuit din oguzi si tatari, provenind din porturile anatoliene la Marea Neagra, Sinop si Samsun, s-a stabilit la Babadag, in preajma mormantului lui Sari Saltik. Se poate spune ca, un timp, Dobrogea a fost marcata, din punct de vedere etnic, de infuziile de populatie provenind din zona Hoardei de Aur. Limba oficiala a Hoardei de Aur era turca kipceaca, redata prin literele alfabetului uigur insa, dupa dezmembrarea acestui stat (1502), atat limba tatarilor crimeeni cat si limba tuturor populatiilor turcesti din Dobrogea s-au osmanizat (prin osmana intelegandu-se turca occidentala).

Dupa cucerirea Crimeei de catre tarul Rusiei (1783), tatarii din Kipceac (Crimeea) au gasit loc de refugiu in Dobrogea, la fel si in 1812. Dupa razboiul Crimeei, la Kara-su (Medgidia) s-a stabilit o noua colonie de tatari. in secolul al XIX-lea, turcii crimeeni (tatarii) predominau in centrul provinciei dobrogene, mai cu seama la Medgidia (numarul lor ajungand la circa 20 000). Fenomenul de imigrare a acestei populatii pe teritoriul romanesc a continuat pana in ajunul anului 1878.

Credinciosii musulmani din Romania, in numar de aproape 56 000 (1992) apartin mai multor etnii. Majoritatea sunt de origine turca si tatara. Un procent destul de redus il reprezinta cetateni recent naturalizati. O parte dintre ei sunt urmasi ai pecenegilor si cumanilor, care au locuit pe meleagurile romanesti incepand din veacul al IX-lea pana in secolul al XII-lea. Cumanii stabiliti in Crimeea se numeau -kipceaci-. Din limba pecenegilor si, in mod deosebit, a cumanilor au intrat numeroase cuvinte in vocabularul turcilor dobrogeni, asa cum atesta -Codex Cumanicus-, alcatuit pe la anul 1308 de catre misionari venetieni ce vizitau Crimeea.

Un procent redus este reprezentat de musulmanii de origine albaneza.

in urma unor vitregii istorice, pe teritoriul romanesc si-au gasit refugiul si valuri de populatie de origine cercheza, de religie musulmana. Cerchezii reprezinta o populatie turca originara din Caucaz. O statistica de pe la mijlocul veacului al XIX-lea arata ca, din cei aproape 150-200 000 de cerchezi adusi din Caucaz in Peninsula Balcanica, circa 10 000 au fost colonizati in Dobrogea, dar si la Nicopole, Rusciuc, sistov etc. Acesti cerchezi au fost colonizati la Baltagesti, Subasi (la sud de Rasova), Slava-Cercheza, Ortachioi, Isaccea, Baschioi etc.

La mijlocul ceacului al XIX-lea, turcii (oguzi) se gaseau in numar destul de apreciabil pe tarmul Marii Negre, pana la Constanta, iar intre Rasova si Constanta, dar mai ales in jurul Babadagului, predominau localitati tataresti.

Din randul etniei romilor, o parte dintre ei, cunoscuti sub numele de -kapti- (cuvantul are rezonante apropiate de etnonimul -copt-copti- desemnand pe vechii locuitori ai Egiptului), sunt musulmani. Interesant este faptul ca pe teritoriul Egiptului este consemnata prezenta unor nomazi (tigani), a caror limba este aceeasi cu limba romilor din sudul Moldovei.

Desigur, in prezent, din randul credinciosilor musulmani nu-i putem omite pe cetatenii straini (arabi, iranieni etc.) care locuiesc provizoriu in Romania sau au obtinut cetatenia acestei tari. Ei desfasoara activitati economice sau comerciale, iar o parte dintre ei s-au casatorit cu romance. Casatoriile mixte nu reprezinta un fenomen nou. in notele sale de calatorie (-Seyahatname-), invatatul turc Evliya Çelebi mentioneaza inca din secolul al XVII-lea existenta pe teritoriul Dobrogei a -citacilor-, o populatie de limba turca, rezultata din casatoriile mixte, turco-valahe.

Majoritatea musulmanilor din Romania sunt suniti, de rit hanafit. La inceput, islamismul s-a raspandit in randul populatiilor turanice, caracterizate prin politeism si practicarea samanismului (pecenegi, uzi, cumani, tatari, selgiucizi, turcii osmanlii, avindu-si originea in Asia Centrala). incepand cu secolul al X-lea, aceste semintii erau raspandite in nordul Marii Negre si in Dobrogea. Izvoarele istorice confirma faptul ca trecerea la islamism a turcilor din nordul Marii Negre, precum si a unei parti insemnate a turcilor din Dobrogea, s-a facut in timpul hanului Berke (1257-1266), fratele mai mic al lui Batu Han, teribilul conducator al Hoardei de Aur. Deci, islamizarea turcilor si tatarilor dobrogeni s-a facut odata cu islamizarea Hoardei de Aur, stat care atinge apogeul dezvoltarii sale in timpul lui Berke Han.

in prezent, credinciosii cultului musulman din Romania sunt organizati in peste 80 de comunitati si au la dispozitie peste 70 de lacasuri de cult (moschei, geamii, mezgiduri), necesare practicarii religiei islamice.

Unele dintre ele reprezinta monumente istorice si de arta, cum sunt: geamiile -Hunchiar- (1860) si -Anadolchioi- (1870) din Constanta, geamia din Babadag (1522), geamia -Eshaman Sultan-, din Mangalia (1590), geamia din Amzacea si altele.

Cultul musulman dispune de 108 cimitire.

Cele mai importante monumente de arta si cultura musulmana din Romania dateaza din perioada sec. XIV-XIX, cand tarile Romane au fost incluse in sistemul politic si administrativ al Imperiului Otoman, fapt care a facut ca anumite parti ale teritoriului de astazi al Romaniei sa fie stapanite de catre statul feudal turc in mod nemijlocit.

in Dobrogea, dar si in alte orase din tara noastra, cum ar fi: Braila, Giurgiu, Turnul-Magurele, Timisoara, Lipova etc. exista si in prezent monumente islamice, amintind de vremurile cand aceste localitati s-au aflat sub dominatie otomana.

in Romania, genul arhitectural cel mai bine prezentat este cel al constructiilor militare. Cetatile de la Turnu, Giurgiu, Harsova, Braila, Enisala, Constanta, Lipova, Ceremei au servit ca baze militare armatelor otomane.

Pe langa acest gen, in Romania exista si arhitectura islamica de cult. Arhitectura religioasa poate fi intalnita in zilele noastre, unele dintre monumente infatisandu-se in conditii de perfecta stare de conservare. Medgidia (geamie datand din a doua jumatate a secolului al XIX-lea), Babadag (geamia -Gazi ali Pasa- – 1522), Harsova (geamie construita in 1832), Constanta (-Moscheea Mare- – -Masgid al akbar-, monument religios de arhitectura maura, copie a moscheii -Konieh- din Anatolia, construita in anul 1910), Mangalia (geamia -Esmahan sultan- – 1590), Isaccea (geamie datand din secolul al XVII-lea) precum si Bucuresti (geamie construita in anul 1960).

Pentru a avea o imagine mai clara a prezentei musulmane efective in Romania, este necesar sa prezentam localitatile aflate temporar sub dominatie otomana.

Astfel, Aradul a fost ocupat, impreuna cu zona din jurul acestei asezari, timp de 134 ani (1552-1686).

Oradea este martora unor incursiuni si asedii otomane (1474, 1479, 1598), cazand efectiv in mainile turcilor in anul 1660. Ei au stabilit aici resedinta unui pasalic, care a functionat pana in 1692, cand orasul este cucerit de catre austrieci.

Timisoara a fost ocupata de trupele turcesti in 1552, fiind pana in 1716 resedinta unui pasalic. Din acel an, Banatul va intra, timp de aproape doua secole, sub stapanire austriaca.

Tulcea a cunoscut o indelungata stapanire otomana in perioada 1420-1878.

Braila, ocupata de turci la 1540, a devenit centrul unei raiale. Orasul a fost retrocedat tarii Romanesti prin Pacea de la Adrianopole (1829).

Caransebes a fost ocupat de turci intre 1658-1716.

Turnu-Severin, stapanit de Semiluna din 1524, reintra in componenta tarii Romanesti in anul 1829, cand Dunarea a fost scoasa de sub controlul turcilor prin Pacea de la Adrianopole.

Giurgiu, ocupat in 1417, devine centrul unei raiale, de unde Poarta ii supraveghea pe domnii tarii Romanesti. Acest oras dunarean a fost reintegrat la patria mama in acelasi an, 1829.

Lipova a fost cucerita de fortele musulmane in 1552 si mentinuta sub dominatie otomana pana in 1690, cand a fost ocupata de austrieci. Cetatea Lipova va fi reocupata de turci, la 1695, dar ei vor fi obligati, prin Tratatul de la Karlowitz (1699), sa distruga fortificatiile cetatii. in prezent, oraselul mai pastreaza o parte a vechiului bazar turcesc, cunoscut sub numele de -sub dughene- (sec. XVIII).

La 3 km nord de Lipova se afla ruinele Cetatii soimus, punct fortificat ocupat de turci in perioada 1552-1688.

Medgidia poarta numele sultanului Abdul Medgid care, la jumatatea secolului al XIX-lea, a inzestrat acest oras cu cateva edificii.

Sebes a fost atacat de armatele osmanlii in anul 1438. Cetatea are un turn – -Turnul Studentului- – in legatura cu care exista o interesanta poveste: printre cetatenii orasului Sebes, oras asediat de turci, se afla si un elev, un -student-. Cazut prizonier la turci, sta in captivitate 22 de ani, dupa care evadeaza. S-a refugiat in Germania, unde a reusit sa prezinte contemporanilor sai un document deosebit de semnificativ. -Despre religia, moravurile si netrebnicia turcilor-, semnata -Anonimul din Sebes- (1481).

Primita cu mult interes de catre europeni, lucrarea s-a tiparit pana in anul 1600 in nu mai putin de 25 de editii, cea din 1530 fiind prefatata de Martin Luter.

Raporturile romano-musulmane: evolutii, semnificatii, urmari

in cele ce urmeaza, vom puncta cateva momente mai importante, avand semnificatie istorica si politica. Aceste date ilustreaza presiunea la care au fost supuse tarile Romane din partea Imperiului Otoman, lupta lor pentru mentinerea autonomiei, precum si unele dintre caracteristicile definitorii ale statutului lor politico-juridic.

1415 – Mircea cel Batran accepta sa plateasca turcilor un tribut de 3 000 de galbeni. Acest tribut reprezenta -rascumpararea pacii-, sultanul dand asigurari ca trupele azapilor si achingiilor nu vor mai ataca si prada tinuturile valahe.
1417 – Mircea cel Batran il sprijina pe seicul reformator Bedr-Ed-Din, conducatorul unei puternice miscari sociale si religioase din Imperiul Otoman. in consecinta, gestul domnului roman atrage dupa sine represalii din partea armatei turcesti, care cucereste Dobrogea, luand-o in stapanire. Totodata, Giurgiu este transformat in raia.
1420 – primul atac al turcilor asupra Moldovei lui Alexandru cel Bun.
1456 – la cererea inaltei Porti, Petru Aron accepta plata haraciului (2 000 de galbeni anual). Tratatul incheiat cu Mahomed al II-lea (primul de acest fel) stipula privilegii pentru negustorii din Moldova si din Cetatea Alba, precum si incetarea incursiunilor asupra tarii, in schimbul achitarii in mod regulat a haraciului.
1489 – Tratat de pace (-Ahdname- sau -Sulhname-) semnat de stefan cel Mare cu Mahomed al II-lea. Moldova se obliga sa plateasca Imperiului Otoman un haraci de 3 000 de florini venetieni.
1492 – tributul platit Sultanului de Moldova se ridica acum la 4 000 de ducati, in timp ce tributul tarii Romanesti ajunge la dublul acestei sume, adica 8 000 de ducati.
1522 – martie-mai. Dupa infrangerea armatei conduse de Radu de la Afumati, Mehmed-beg instaureaza o administratie otomana in tara Romaneasca, numind slujbasul in sate si orase. A fost mai mare amenintare ce venea din partea turcilor, tara Romaneasca fiind pe punctul de a deveni Pasalic.
1524 – Radu de la Afumati, sfatuit de boierii Craiovesti, accepta cresterea cuantumului tributului de la 12 000 la 14 000 de ducati.
1526 – 29 august. in lupta de la Mohacs, armata ungara este zdrobita de turci. Acestia din urma vor ocupa Buda, la 8 septembrie.
15 septembrie 1538 – Soliman intra in Suceava – Bugeacul si Tighina sunt anexate Imperiului Otoman. Din acest moment, se instaureaza dominatia otomana asupra Moldovei.
1539 – Radu Paisie, domnul tarii Romanesti, cere ajutorul turcilor pentru a inabusi rascoala boierimii. Pentru prima oara, un dregator turc, -Pasa-, se instaureaza in capitala, de unde supravegheaza situatia din intreaga tara.
1541 – Ungaria centrala este transformata in Pasalic, cu centrul la Buda. Dieta de la Debretin recunoaste suzeranitatea Portii asupra Transilvaniei, care devine un Principat autonom, legat totusi de Imperiul otoman prin raporturi speciale de vasalitate. Sultanul acorda Dietei de la Cluj dreptul de a-l alege pe principele Transilvaniei.
1552 – Ilias Rares paraseste domnia Moldovei, imbratisand religia musulmana. A devenit pasa de Silistra.
1552 – Banatul, Timisoara si o parte din Crisana sunt ocupate de turci si transformate in pasalic, cu centrul la Timisoara.
1575 – Sultanul Murad al III-lea sporeste tributul Transilvaniei de la 10 000 la 15 000 de florini.
1583-1585 – haraciul este marit la 125 000 de galbeni in timpul domniei lui Petru Cercel, ceea ce duce la o crestere excesiva a fiscalitatii.
1591 – mazilit din domnie, Mihnea al II-lea trece la mahomedanism, luand numele de Mehmed-Bey, primind conducerea sangeacului de Nicopole.
1593 – haraciul tarii Romanesti atinge cuantumul sau maxim: 155 000 de galbeni, cel al Moldovei se dubleaza, ajungand la 65 000 de galbeni.
15 august 1595 – oastea otomana ocupa Bucurestii, bisericile sunt transformate in moschei, iar manastirea lui Alexandru-Voda (mai tarziu manastirea Radu-Voda) va fi fortificata (-palanca lui Sinan-Pasa-).
1604 – Radu serban incheie pace cu turcii si cu tatarii. Revenirea tarii Romanesti sub suzeranitatea Portii se face in conditii mai favorabile. Printre altele, haraciul fixat – 32 000 de galbeni – reprezinta abia un sfert din haraciul platit la sfarsitul sec. al XVI-lea.
1621 – -Pacea de la Hotin- dintre polonezi si turci prevede, printre altele, recunoasterea suzeranitatii Portii asupra Moldovei.
1627 – Gabriel Bethlen incearca sa obtina aprobarea Portii pentru constituirea unui Regat al Daciei, care sa reuneasca cele trei tari romanesti.
1661 – Dieta hotaraste recunoasterea suzeranitatii habsburgice asupra Transilvaniei si iesirea acesteia de sub stapanirea Portii.
1704 – Constantin Brancoveanu este nevoit sa accepte sporirea haraciului cu 240 de pungi cu galbeni.
1711 (tara Romaneasca) si 1716 (Moldova) – instaurarea regimului fanariot.
1718 – prin -Tratatul de la Passarowitz-, Banatul si Oltenia trec in stapanirea Imperiului Habsburgic.
1720 – Nicolae Mavrocordat obtine o reducere a haraciului tarii Romanesti cu 240 de pungi (intelegerea a durat temporar: 5 ani).
1758 – ultima navalire a tatarilor in tarile Romane, Moldova fiind devastata.
1774 – prin -Tratatul ruso-turc de la Kuciuk-Kainargi-, Moldova si tara Romaneasca sunt scutite timp de 2 ani de plata haraciului.
1774-septembrie – Hatiserif al Portii privind Moldova si tara Romaneasca, prin care se confirma vechile privilegii ale celor doua principate si se limiteaza monopolul otoman.
1775 – in urma conventiei turco-austriece, Poarta cedeaza Bucovina Imperiului Otoman. Aceasta provincie romaneasca s-a aflat sub administratie militara pana in anul 1786, fiind alipita Galitiei in anul 1790.
1779 – -Conventia ruso-turca de la Ainali-Kavac- confirma, prin art. VII, privilegiile acordate de catre Poarta Moldovei si tarii Romanesti, prin hatiseriful din 1774.
1791 – Divanul tarii Romanesti adreseaza un memoriu delegatilor rusa si austriaca, aflate la sistov, prin care cere autonomie si neutralitate, sub garantia Austriei si Rusiei, alegerea domnului dintre reprezentantii starilor tarii, libertatea comertului cu vite s.a., singura obligatie fata de Poarta fiind plata regulata a tributului.
1802 – Poarta acorda Moldovei si tarii Romanesti hatiserifuri, stipuland o serie de privilegii, prin care, intre altele, confirma prevederile firmanelor din 1774, 1783 si 1791, stabileste regimul obligatilor materiale si fixeaza la 7 ani durata domnilor. inaintea expirarii termenului de 7 ani, domnii nu puteau fi maziliti decat cu acordul celor doua imparatii: rusa si otomana.
1812, 6 mai – -Pacea de la Bucuresti-, in urma careia tinutul dintre Prut si Nistru (Basarabia) intra in componenta Rusiei.
1822 – restabilirea domniilor pamantene, prin numirea de catre Poarta a lui I. Sturza in Moldova si a lui Grigore Ghica in tara Romaneasca.
1826 – semnarea -Conventiei ruso-turce de la Akkerman-, prin care se confirmau clauzele -Tratatului de pace de la Bucuresti- – 1812. In ceea ce priveste tarile Romane, conventia prevedea:

1. Alegerea de catre Divan a domnilor pamanteni pe timp de 7 ani, cu asentimentul Turciei si Rusiei.
2. Scutirea Principatelor de plata haraciului pe timp de doi ani si fixarea acestuia potrivit prevederilor stipulate de hatiseriful din 1802.
3. Libertatea comertului, sub rezerva aprovizionarii Portii cu grau.

Un moment important in veacul al XIX-lea l-a constituit -Tratatul de pace ruso-turc de la Adrianopole- (1829) care prevedea:

– restituirea de catre tara Romaneasca a cetatilor turcesti (inclusiv hinterlandul acestora), aflate pe malul stang al Dunarii, urmand ca granita cu -statele otomane- sa fie reprezentata de talvegul Dunarii;
– autonomie administrativa pentru ambele tari Romane;
– numirea domnilor pe viata;
– abolirea monopolului turcesc asupra comertului Principatelor Romane;
– ingradirea dreptului de interventie politica si militara a Turciei in Principate.

Toate aceste masuri au diminuat sensibil apasatoarea dominatie turceasca asupra tarilor Romane.

1830 – fostele raiale Braila, Giurgiu si Turnu, impreuna cu 30 de insule ale Dunarii, sunt efectiv si definitiv incorporate tarii Romanesti, Moldova primind acum lacul Brates.
1830 – incheierea lucrarilor de elaborare a Regulamentelor Organice care, pana in anul 1858, au servit pentru tarile Romane drept lege fundamentala, cu exceptia perioadei Revolutiei de 1848.
1833 – Poarta recunoaste Principatelor dreptul de navigatie sub pavilion national.
1848 – Prin -Proclamatia de la Islaz-, revolutionarii romani cer independenta administrativa si legislativa pentru tara Romaneasca, prin inlaturarea protectoratului strain.
1849 – -Conventia de la Balta Liman-, prin care Sultanul are dreptul de a numi pe domnii pamanteni numai pe o perioada de 7 ani. Totodata, principatele se afla sub regimul ocupatiei straine.
1856 – -Congresul de pace de la Paris-, in urma caruia este inlaturat protectoratul rusesc asupra Principatelor Romane, cu mentinerea suzeranitatii otomane. tarile Romane beneficiaza de garantia puterilor europene (Franta, Anglia, Austria, Rusia, Turcia, Prusia si Sardinia). Totodata, Cahul, Bolgrad si Ismail (sudul Basarabiei) revin Moldovei.
1877 – inainte de proclamarea -Independentei de stat- a Romaniei, tributul platit catre Turcia era de 914 000 lei.
-Tratatul de Pace de la San-Stefano- (1878) recunoaste Independenta Romaniei. Totodata, Dobrogea este cedata Rusiei, care isi rezerva dreptul de a o schimba cu -partea Basarabiei detasata la 1856-.
1878 – -Congresul international de la Berlin-, convocat in vederea revizuirii -Tratatului de la San-Stefano-, recunoaste Independenta Romaniei si drepturile acesteia asupra Dobrogei, stravechi teritoriu romanesc, iar judetele Bolgrad, Cahul si Ismail sunt incorporate din nou Rusiei.

Raiale, sangeacuri si pasalacuri turcesti in tarile Romane

Dupa ocuparea Bulgariei si Dobrogei (sfarsitul secolului al XIV-lea – inceputul secolului al XV-lea), turcii au urmarit sa puna stapanire si pe cetatile de pe malul stang al Dunarii, pe care sa le transforme in puncte strategice de sprijin, ceea ce au si reusit, in perioada sec. XV-XVII.

Teritoriile romanesti ocupate temporar de catre puterea otomana erau organizate pe principii militare, fiind conduse de -pasale- si -bey-.

Dobrogea forma un sangeac (steag, drapel, unitate administrativ-militara, provincie condusa de un sangeac bey), cu resedinta la Silistra. Ea facea parte din pasalicul (provincie cucerita, unde se aplica legislatia islamica, condusa de un pasa) Rumeliei.

Turnu si Giurgiu sunt ocupate in anul 1417 si transformate in raiale (teritoriu romanesc din nordul Dunarii si estul Moldovei aflat sub administratie otomana). Au avut statut de raiale: Chilia si Cetatea Alba (dupa 1484), Braila (1542) si Tighina (1538). Cetatile si localitatile din jur au fost incorporate sangeacurilor vecine. Astfel, Turnu si Giurgiu apartineau sangeacului de Nicopole, in timp ce Braila, Chilia si Cetatea Alba apartineau sangeacului de Silistra. Tighina forma sangeacul Bender.

Din anul 1552, puterea musulmana isi intinde treptat stapanirea si asupra Banatului, precum si asupra unei parti a Crisanei, organizandu-le intr-un pasalic, cu centrul la Timisoara, impartit in mai multe sangeacuri. Ceva mai tarziu, Voievodatul Transilvaniei, Banatul si comitatele apusene, cuprinse in -Partium- (Crisana si Maramuresul), se organizeaza intr-un principat autonom, aflat o anumita perioada sub dominatia otomana. Desi Transilvania era obligata sa plateasca Portii tribut, pesches, grane, animale, sa acorde ajutoare militare etc., regimul sau politico-economic era mai usor.

Din punct de vedere juridic, intregul teritoriu aflat sub stapanirea musulmana era considerat proprietatea statului sau a sultanului. Acestuia ii revenea o parte insemnata din bunuri, domeniul fiscal (-MIRI-), iar restul veniturilor era impartit clerului, sub forma de WACUF sau sub forma de HAS, ZEMET si TIMAR pentru dregatorii si conducatorii militari musulmani.

HAS-urile era feude cu un venit de peste 100 000 aspri apartinand sultanului sau vizirilor, ori altor inalti demnitari turci.

ZEMET-ul era feuda care aducea un venit anual de 20 000-100 000 aspri.

TIMAR-urile erau loturi de pamant conferite temporar ostenilor otomani, acestia fiind obligati a se intoarce imediat la arme, la prima chemare.

Adevaratii stapani ai acestor teritorii erau insa pasalele, beii si beglerbeii, care se sprijineau, in administrarea bunurilor si a populatiei, pe puterea armatei de spahii (soldati calari).

In ceea ce priveste tarile Romane, politica predominanta a Portii a constat in impunerea unei dominatii politice pur formale. Imperiul Otoman a actionat pentru crearea unei administratii aducatoare de profituri importante pentru Sublima Poarta. in schimb, tarile din Peninsula Balcanica, precum si partea centrala si sudica a Ungariei, au fost transformate in pasalic. Spre deosebire de aceste state, aflate sub o stapanire imperiala de tip clasic, tarile Romane au beneficiat de un regim aparte.

O parte din cetatile romanesti care au fost transformate in raiale turcesti, cum ar fi, de exemplu, cele cladite de stefan cel Mare (Hotin, Orhei, Soroca) ori numai cucerite de acesta (Craciuna, Cetatea Alba, Chilia), au intretinut stranse legaturi de comert cu tarile Romane. Totodata, localitatile ocupate de catre turci in Dobrogea: Tulcea, Macin, Isaccea, inclusiv si orasele anexate Imperiului Otoman (Bugeagul, Tighina, Braila), au cultivat stranse legaturi economice cu Muntenia si Moldova.

Statutul juridic al raporturilor tarilor Romane cu puterea islamica

Unul dintre ganditorii romani care a analizat intr-o maniera obiectiva problema raporturilor juridice dintre tarile Romane si puterea otomana a fost Dimitrie Cantemir. Acesta a tratat subiectul in lucrarea Descrierea Moldovei, cap. II – -Despre oranduirea de stat-.

Un prim aspect avut in vedere de autor se refera la limitarea puterii absolute a domnului, in conditiile accentuarii raporturilor de subordonare ale Moldovei fata de Imperiul Otoman.

Cantemir subliniaza ca stefan cel Mare, incredintand puterea fiului sau Bogdan, a schimbat de fapt natura relatiilor Moldovei cu inalta Poarta: Bogdan a jurat credinta Sultanului si a fagaduit sa plateasca in fiecare an un tribut de 4 000 de ducati. Prin aceasta, afirma Cantemir, -s-a stins dintr-o data raza cea mai de frunte a stralucirii moldovenesti, puterea fara margini a domnului si dreptul sau, legat strans de aceasta, de a face pace si razboi- (op. cit., p. 45).

Limitarea prerogativelor de politica externa ale domnului viza nu numai capacitatea de a declara razboi sau de a incheia pace dar si posibilitatea de a semna tratate de alianta, de a trimite solii la curtile voievozilor vecini. Totusi, aceste limitari ale exercitiului puterii vor fi ocolite cu abilitate de catre urmasii lui Bogdan.

In domeniul administrarii treburilor interne, domnilor moldoveni li s-a lasat toata libertatea de decizie si aproape toata puterea de odinioara de a face legi, de a-i pedepsi pe supusi, de a caftani sau de a lua boieria, de a pune biruri, de a numi episcopi.

In ceea ce priveste persoanele asupra carora domnul avea puteri nemarginite, trebuie remarcat faptul ca autoritatea sa absoluta se intindea nu numai asupra boierilor si norodului din Moldova, ci si asupra negutatorilor turci sau straini, cat timp se aflau pe pamantul tarii: -Viata si moartea lor stau in mana domnului-, afirma Cantemir (op. cit., p. 46). Exista totusi o prevedere stipulata in legislatia musulmana, care conferea marelui vizir dreptul de a-l pedepsi pe Voda pentru -varsarea sangelui nevinovat, ori cand intreaga tara se jeluieste de biruri prea grele-. Atunci, domnul poate fi surghiunit si i se iau averile. Acesta putea fi chiar osandit la moarte -daca se razvrateste sau daca se impotriveste sa plateasca Sultanului haraciul in fiecare an- (idem, p. 47).

Totodata, Poarta il obliga pe domn sa dea socoteala daca impunea supusilor sai o fiscalitate excesiva.

In ceea ce priveste alegerea domniei, Cantemir mentioneaza ca, la inceput, boierii aveau dreptul de a-si alege singuri pe cel ce urma a-i conduce, cu conditia ca pretendentul desemnat de sfatul boierilor sa fie de vita domneasca. insa, acest drept specific a fost pierdut in vremea lui Miron Barnovschi, turcii asumandu-si dreptul de a-l desemna pe noul domn. Sultanul va respecta insa doua reguli esentiale: candidatul sa fie de os domnesc si de religie crestina.

Dupa domnia lui Moise Movila, scaunul Moldovei s-a dat rareori unor fii de domni si foarte rar unor autohtoni. Nu de putine ori, Poarta a incredintat sceptrul tarii unor straini: Vasile Lupu (originar din Epir sau Albania), Gh. Ghica (albanez), Duca Voda (grec), Antonie Russet (nascut la tarigrad), pentru a prezenta doar cateva exemple.

D. Cantemir considera ca, de la Dragos Voda si pana in timpul domniei lui stefan cel Mare, adica in epoca in care Moldova a fost total independenta fata de turci, voievozii ocupau tronul pe temeiul dreptului de mostenire. Aceasta regula a fost pastrata si sub turci, in timpul cat a dainuit dinastia intemeiata de Dragos. Dupa stingerea neamului Dragosestilor si pana in vremea Movilestilor, turcii au lasat boierilor libertatea de a-si desemna domnul.

Cutuma pastrata cu sfintenie, si respectata la inceput si de Sublima Poarta, cerea ca voievodul sa fie ales dintre copiii sau rudele domnului raposat, daca acesta nu desemna succesori directi. Dupa inlaturarea din scaun a lui Ioan Voda Armeanul si Aron, turcii au impus conditia ca Sultanul sa confirme in post pe noul domn. Cand presiunea puterii musulmane a devenit si mai puternica, Padisahul si-a rezervat dreptul de a-i desemna pe conducatorii tarilor Romane, cu respectarea insa a traditiei ca acestia sa fie, de regula, din os domnesc. Ca masura de prevedere, dupa razvratirea lui Miron Barnovschi, domnii Moldovei nu au fost desemnati intotdeauna dintre autohtoni, ci din randul strainilor.

In ciuda acestor imixtiuni, care stirbeau autonomia interna, sefilor de stat ai Valahiei si Moldovei li se acordau, atat in tara cat si pe durata sederii lor la Stanbul, un regim special, dupa cum o dovedesc ceremoniile de investire sau de intarire a domniilor.

Astfel, ei primeau semnele domniei (tuiuri si sangeac, respectiv cozile de cal si steagul) in cadrul unei ceremonii speciale. Totodata, protocolul de investire rezervat domnilor Moldovei si tarii Romanesti era mai plin de fast si mai impresionant decat cel organizat in onoarea oficialitatilor turcesti. De exemplu, tubulhanaua (muzica ostaseasca) nu era obligata sa cante decat domnilor Moldovei sau Valahiei, pe toata sederea lor la tarigrad, acest privilegiu special neavandu-l nici un pasa otoman, in calitatea sa de conducator de provincii apartinand Imperiului Turcesc. Aceasta dovedeste ca statutul domnului roman era unul de superioritate in rang si demnitate, corespunzator statutului politico-juridic avut de tarile Romane, considerate -Dar Al Ahd- si nu teritorii inamice, -Dar Al Harb-.

Pe vremea lui Miron Barnovschi, turcii au modificat protocolul de investire si s-a statornicit obiceiul ca domnul sa mearga in persoana la Marele Vizir pentru a i se inmana insemnele domniei: tuiuri, un sageac, turban, caftan domnesc si un armasar pur sange.

Aceste obligatii reveneau domnilor romani la fiecare 3 ani. Cu aceasta ocazie, Voda trebuia sa aduca si peschesuri, adica daruri de buna voie. Cel oferit Portii la fiecare 3 ani se numea Mucarerul Mare dar, osebit de acesta, in fiecare an se obisnuia a se prezenta Mucarerul Mic, evident cu cheltuieli ceva mai diminuate (cam 25 000 de taleri). Cu ocazia Mucarerului Mic, nu se mai innoia firmanul de domnie ci se trimitea doar -porunca stapanului- (Hucmfirman). Acest Mucarer era sinonim cu Ibkaiye (cadou care, in traditia islamica, era adus pentru -ramanere in domnie-).

Chiar daca era mazilit pentru savarsirea uneia din infractiunile considerate grave (tradare-hainire, neplata haraciului sau impunerea unor biruri peste puterile supusilor sai), voievodul indepartat din domnie se bucura in continuare de unele privilegii speciale.

Astfel, domnul mazilit avea dreptul de a ocupa un loc special, de protocol, -in strana domneasca- a Patriarhiei din Constantinopol.

Acelasi drept il avea si sotia sa. El putea detine in proprietate, la Constantinopol, o locuinta sau mai multe. Desi nu mai ocupa nici o demnitate oficiala, domnul mazilit avea privilegiul de a intretine legaturi diplomatice cu trimisii la Poarta ai curtilor europene, de a avea garda personala. Totodata, atat fostul domn cat si curtenii sai puteau imbraca haine de orice culoare, spre deosebire de ceilalti crestini, carora nu li se ingaduia sa poarte straie verzi (culoarea Islamului) sau incaltaminte de culoare galbena.

Cand se prezenta la curtea Sultanului, domnul mazilit avea parte de o primire protocolara, rezervata unor demnitari de rang foarte inalt. Conform statutului sau juridic special, domnul mazilit era scutit, impreuna cu curtea sa, de bir sau alte taxe. El putea chiar sa posede bauturi, dar i se interzicea a le vinde.

Cantemir atesta faptul ca, initial, domnii maziliti si fiii lor beneficiau de o redeventa viagera de 5-10 taleri pe zi, platiti din visteria domneasca, obicei care, cu timpul, nu a mai fost respectat.

Ca urmare a intrigilor tesute de factiunile boieresti, aflate in conflict de interese, ori datorita unor pretendenti la scaunul domnesc ce se dovedeau mai abili, cei cazuti in dizgratia Sultanului, a Marelui Vizir sau a unuia dintre functionarii influenti si-au sfarsit adesea viata in mod tragic, ori si-au petrecut restul zilelor in surghiun sau in temnita.

Despre sistemul reglementarilor juridice musulmane si aplicabilitatea acestora in tarile Romane

Caracteristicile juridice ale autonomiei tarilor Romane se reflecta in unele particularitati privind: regimul juridic al actelor de comert incheiate de comerciantii musulmani pe teritoriul tarilor Romane; limitarea dreptului de proprietate si a dreptului de mostenire ale resortisantilor musulmani aflati pe pamant crestin etc. Clarificarea acestor aspecte juridice, asa cum rezulta ele din primele Capitualtii, intarite in mod repetat prin hatiserifurile ulterioare, precum si cunoasterea unora dintre prevederile esentiale ale doctrinei juridice islamice, vor contribui la mai buna precizare a limitelor suzeranitatii otomane.

Statutul juridic special avut de tara Romaneasca si Moldova este exprimat in mod sintetic de clasica formula: -Mefruz-ul kalem ve maktu-ul kadem-, cu traducerea: -Sunt separate la Cancelarie si se interzice calcarea lor cu piciorul-.

Desi aceste tari erau considerate -Min kull-ul vucuh serbes- (adica -libere in toate privintele-), ele beneficiau, cum am precizat mai sus, doar de o autonomie de ordin intern, adica de libertatea de a adopta masuri cu caracter administrativ.

Cauzele care i-au determinat pe turci sa incheie cu Valahia si Moldova acorduri de drept international si sa accepte regimul capitulatilor sunt urmatoarele:

a) religia musulmana, in special Coranul, reprezenta un sistem de reglementari de ordin juridic aplicabil in exclusivitate musulmanilor. De aceea, pentru populatiile crestine trebuia instituit un statut separat. in esenta, prin plata haraciului, populatiei de religie crestina i se recunostea un regim special, in conformitate cu prevederile coranice;

b) organizarea statala a turcilor era de tip militar. Cu toate acestea, pentru tarile Romane ei preferau ca persoanele civile sa se ocupe de comert si de administrarea economica a acestor teritorii aflate sub dominatie musulmana, in schimbul asigurarii protectiei acestora. Puterea musulmana isi rezerva un drept absolut de decizie in probleme de ordin politic si militar (cum ar fi solicitarea de sprijin militar, uman si material, in conflictele cu inamicii Portii). Cu alte cuvinte, se poate spune ca statutul special conferit de tarile Romane avea la origine un foarte bine motivat interes economic.

Este evident ca autonomia de ordin intern nu trebuia sa afecteze interesele generale ale Imperiului Otoman. Aceasta insemna ca tarile Romane nu puteau sa duca o politica externa independenta ori contrara Portii.

Despre tributul si peschesurile pe care tarile Romane erau obligate sa le plateasca puterii otomane

Bogdan cel Chior s-a obligat sa plateasca anual turcilor 4000 de galbeni, 40 de cai si 24 de soimi. Totodata, in caz de razboi, domnul Moldovei trebuia sa acorde Sultanului sprijin militar, participand personal la lupte, in fruntea a 4 000 de osteni.

La aceasta se mai adaugau si alte obligatii de ordin material. in mod suplimentar, fata de tributul anual, Moldova trebuia sa plateasca, cu ocazia sarbatorii rituale a Bairamului, drept pesches, suma de 12 500 de taleri, impreuna cu doua blanuri, una de samur, de cel putin 1 500 de taleri si alta de ras.

Pentru Walidé (mama sultanului), peschesul consta in suma de 5 000 de taleri si o blana de ras. Celelalte obligatii constau in urmatoarele:
– 6 000 de taleri pentru ceara de lumanare din palatul sultanului;
– 12 000 de taleri pentru seul de trebuinta la unsul corabiilor de razboi;
– 2 500 taleri pentru mai marele eunucilor, inclusiv o blana de samur;
– 2 500 taleri si o blana de samur pentru chehaia (reprezentantul diplomatic al domnului la Stanbul);
– 1000 de taleri si o blana de samur pentru tefterdar (trezorierul imparatiei);
– 5 000 de taleri si o blana de samur pentru Marele Vizir.

Mai erau aduse si alte daruri (postavuri, matasuri si blanuri) pentru unii dintre functionarii influenti ai administratiei otomane, care depaseau suma de 40 000 de taleri, dar toate cheltuielile suplimentare se scadeau din cuantunul haraciului.

In acceptiunea Dreptului Musulman, haraciul (tributul) indeplinea o dubla functie: era un mijloc de rascumparare a pacii si, totodata, o taxa de folosinta asupra teritoriului statelor vasale. insa nu tributul era impovarator, cat mita oferita sub forma de pesches.

Se stie ca haraciul era direct proportional cu gradul de dependenta al tarilor Romane fata de Poarta. in anul 1415, de pilda, el se ridica la 3 000 de galbeni anual, pentru tara Romaneasca, ajungand la 10 000 pe la mijlocul secolului al XV-lea. in decurs de un veac, el va ajunge la 50 000 de galbeni, iar in ultimul deceniu al sec. al XVI-lea – la peste 150 000.

Tributul Moldovei, 2 000 de galbeni, in 1456, urca la 6 000 in a doua jumatate a secolului al XV-lea, ajunge la 30 000 la mijlocul veacului al XVI-lea si atinge un maxim de 65 000 de galbeni in ultimul deceniu al aceluiasi secol.

Tributul Transilvaniei era de 10 000 de galbeni in 1541, urca la 15 000 de galbeni in 1575. De remarcat faptul ca, in comparatie cu obligatiile celorlalte doua tari surori romane, tributul Transilvaniei a fost intotdeauna inferior acestora.

La inceput, peschesul se platea sub forma de supliment al tributului dar, apoi, numai la sarbatoarea Bairamului peschesul regulat (anual) era apropiat, ca suma, de cuantumul haraciului.

Existau insa si peschesuri ocazionale: pentru mentinerea domniei, pentru dobandirea domniei sau cu ocazia unor evenimente speciale, petrecute la Poarta.

Din nefericire, au existat si cazuri cand scaunul domnesc a fost pur si simplu dobandit cu ajutorul unei fabuloase sume de bani, platite insa in mod ilicit dregatorilor influenti ai Portii. Astfel, prima stire privind o asemenea modalitate de dobandire a domniei o avem din anul 1541 cand, dupa cum se relateaza in documentele vremii, Petru Rares ar fi obtinut in schimbul unei mite de 150 000 de galbeni.

La sfarsitul secolului al XVI-lea, peschesurile ajung la sume cu adevarat impresionante, de ordinul milioanelor de galbeni.

In deceniul al cincilea al veacului al XVIII-lea, tarile Romane vor fi obligate sa plateasca o noua dare, numita geaigea, de doua ori mai scumpa decat haraciul platit in mod traditional. Astfel, la 1772, obligatiile tarii Romanesti se ridicau la peste 650 000 de taleri.

Dar, in afara tributului si a peschesurilor cerute de cutuma musulmana, tarile Romane au mai fost impuse si la altfel de angarale. Acestea erau de doua feluri: a) periodice (cereale si animale) si b) obligatii de necesitate (in timp de razboi, tarile Romane erau datoare sa furnizeze Portii cherestea, cai si grane).

Pe langa obligatii, au existat si o serie de interdictii impuse Valahiei si Moldovei, cum ar fi aceea de a face export cu alte tari. Totodata, au fost impuse romanilor si anumite masuri de ordin discriminator, printre care enumeram pe aceea referitoare la preturile de achizitii, care erau fixate in mod arbitrar si exclusiv de catre dregatorii Portii, evident in folosul cumparatorilor privilegiati din Stanbul sau raialele limitrofe tarilor Romane.

Printre alte ingradiri amintim si faptul ca animalele furnizate (oi, cai) erau selectionate de slujbasi turci anume desemnati. Totodata, animalele precum si granele erau transportate in Turcia pe cheltuiala proprie a domnilor romani.

Incepand cu a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, se constata o slabire a regimului de dominatie economica la care erau supuse tarile Romane din partea Imperiului Otoman. Astfel, prin hatiseriful din anul 1774, completat cu dispozitiile unor acte asemanatoare, emise ulterior, sunt mai precis delimitate raporturile inaltei Porti cu tarile Romane. Prevederile acestor documente stipulau ca dregatorii si negustorii turci nu mai au dreptul de a intra pe teritoriul romanesc decat in baza unui act (firman).

Totodata, ei nu mai pot sa-si stabileasca domiciliul in aceste teritorii. De asemenea, nationalii musulmani nu pot poseda proprietati in Principate. Se mentin, totusi, haraciul, peschesurile si sumele platite la obtinerea domniei ori la confirmarea anuala sau trienala a acesteia. Concomitent, se desfiinteaza anumite daruri fata de sultan ori marii demnitari anumite daruri fata de sultan ori marii demnitari ai Portii.

Desi fixarea sumelor necesare pentru obtinerea si confirmarea domniilor ramane la dispozitia Portii, haraciul era destul de ridicat: 309 500 piastri pentru tara Romaneasca si 67 945 piastri pentru Moldova. Peschesul de Bairam era egal pentru ambele tari Romane: 90 000 de piastri dar peschesul daruit Portii de Anul Nou era diferentiat: 45 000 de piastri pentru tara Romaneasca si 25 000 pentru Moldova.

Prin aceste acte juridice, se aduc noi reglementari in ceea ce priveste raporturile comerciale dintre tarile Romane si Poarta: produsele importate trebuiau platite la pretul curent al pietei.

In ceea ce priveste schimbarea domnilor romani, bunul plac al dregatorilor Portii este inlaturat, in parte, mazilirile nu erau permise decat in cazuri bine justificate, dar cu aprobarea prealabila a Rusiei, ca putere protectoare.

Se poate afirma ca contactele romano-musulmane dureaza de peste 8 secole. in primul rand au fost legaturile directe stabilite intre populatia autohtona, romaneasca, si populatiile asezate ulterior, in special in Dobrogea, precum si relatiile interstatale, romano-islamice, tarile Romane aflandu-se sub suzeranitatea Imperiului Otoman, pana la 1877.

De mentionat faptul ca turcii si tatarii, de religie musulmana, nu au fost asimilati in masa populatiei de etnie romana, putandu-si pastra limba, obiceiurile si credinta. Poporul roman, primitor si pasnic, nu a avut niciodata conflicte cu aceasta populatie, ci numai cu statul islamic suzeran. Imperiile pot disparea dar populatiile acestora vor supravietui si vor convietui pe acest pamant, fiind legate de acelasi destin si aceleasi idealuri. Convietuirea dintre romanii ortodocsi si populatiile de alta religie reprezinta un exemplu demn de urmat in acest framantat inceput de veac XXI.

Sursa: Sud-Est

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

Incredibil ce se intampla in Romania! Un sat intreg retrocedat unei familii, caz fara precedent in Romania! Satul Nadas din judetul Arad ramane retrocedat, dupa ce Tribunalul Olt a admis recursul formulat de familia Colteu, considerand ca cererea de reviziuire depusa de autoritatile locale este tardiva. In 2006, familia Colteu a mostenit un sat in […]

– Domnule profesor, omenirea a marcat, în acest an, împlinirea unui secolde la declanşarea Primului Război Mondial. Cum aţi caracteriza, în câteva cuvinte, acest sinistru al istoriei, care a provocat moartea a circa 17milioane de oameni? Sigur că, în esenţă, ne gândim la numărul de morţi şi la uriaşele distrugeri materiale. Dar, în ce priveşte […]

Oamenii pot să se vindece într-adevăr în biserici atunci când ating sfintele moaşte sau sanctuarele. Oamenii de ştiinţă din Petersburg au dovedit-o şi au descoperit şi mecanismul “material” al acestui fenomen divin. “O rugăciune este un remediu puternic”, spune Valeri Slezin, şeful Laboratorului de Neuropsihofiziologie al Institutului de Cercetare şi Dezvoltare Psihoneurologică Bekhterev din Petersburg […]

Aniela Radu AVEAM 11 ANI.Totul s-a petrecut in fata blocului meu din Strada Drumul Taberei nr.14, Sector 6, Bucuresti. Eu nu pot uita imaginile respective, nici mirosul de sange si nici strigatele militarilor chemati, debarcati din autocare si vanati in fiecare noapte in fata MAPN-ului pentru asa-zisa “Revolutie”!! Apartamentul meu era sub foc continuu tras […]

Liderul PRM Gheorghe Funar a susţinut, luni, că poetul Mihai Eminescu “a fost asasinat” de evrei, “deranjaţi de scrierile politice şi de poeziile” sale, adevărul în legătură cu moartea sa fiind “falsificat” timp de 121 de ani, şi că acte medicale ale acestuia au dispărut din Biblioteca Academiei . Funar a susţinut, într-o conferinţă de […]