Numele meu este Franks. Jeffrey Franks. În 2009 AD am fost numit în funcţia de proconsul al FMI într-o provincie mărginaşă a Imperiului, Romeinia. Nou anexată, provincia era cronic subdezvoltată şi marcată de secole de proastă administrare. Istoricul misiunii: Prietenii mei din Bilderberg mi-au făcut un instructaj detaliat înainte de a pleca în misiune. Am aflat că primul proconsul al acestei provincii a fost un anume Julius Sabinus, între 106 şi 109 AD, după prima anexare a provinciei la Imperiu, în mandatul lui Marcus Ulpius Nerva Traianus. Situaţia era oarecum similară şi atunci, dar după aproape 170 de ani de eforturi intense, civilizaţia s-a impus oarecum. Doar temporar însă: la câteva zeci de ani după plecarea administraţiei imperiale, nu mai rămăsese piatră peste piatră din templele, termele, aqueductele, drumurile şi arenele construite în provincie. Ceva, totuşi, a rămas: limba Imperiului, un suvenir exotic al primei civilizări.

Tradiţia proconsulară a fost reintrodusă abia 15 secole mai târziu, de turci, stăpânii ţinuturilor pentru câteva secole. Au numit timp de 100 de ani proconsuli greci dintr-un cartier negustoresc al Constantinopolului, Fanar.

Ştafeta a fost preluată de ruşi: un general obscur, Kiseleff, al cărui nume este purtat de un bulevard en vogue din noua capitală a provinciei, a introdus un regim semi-constituţional, legiferat prin aşa-numitele Regulamente Organice.

După o perioadă de turbulenţe, de regimuri autohtone instabile şi de prinţi germani în căutare de aventură în Orient, tradiţia proconsulară a fost reluată temporar de suveranul Imperiului Oriental, Stalin, care l-a trimis în provincia nou cucerită pe proconsulul Vâşinski, un rus brutal, dar care avea marele merit că se impunea uşor în faţa slugilor recrutate pe plan local.

De altfel, aceste slugi aveau să se dovedească mai incontrolabile decât se credea. Un tânăr paj răsplătit pentru fidelitate cu un sejur la curtea suveranului oriental a devenit prinţul provinciei după ce l-a înlăturat pe cel anterior, ce nu mai recunoştea suzeranitatea împăratului şi a sfârşit în cele din urmă împuşcat.

Însă vremurile sunt schimbătoare în aceste regiuni: Imperiul Oriental a căzut brusc şi lamentabil la puţin timp după aceea, iar noul prinţ a rămas fără suzeran. Iar aici începe povestea nostră.

Proces verbal la încheierea misiunii

Debutul misiunii mele în Romeinia coincide aproape perfect cu începutul crizei în această provincie îndepărtată. Nu este întâmplător, criza a adus nevoia de FMI, iar eu am devenit salvatorul-şef.

Situaţia a apărut de la început mai grea decât îşi imaginau administratoii provinciei : ei susţineau sus şi tare că pot trece peste criză cu mici ajustări bugetare, noi le arătam că situaţia va evolua din rău în mai rău.

Situaţia era complicată de alegerile pentru guvernatorul provinciei, de la finalul lui 2009. Au promis că o să facă anumite reforme, noi ne-am făcut că îi credem, situaţia a continuat fără mari schimbări până în preajma alegerilor.

Atunci situaţia s-a blocat de tot, guvernul a fost demis în urma ruperii coaliţiei dintre cele două mari facţiuni politice. Fără un guvern cu care să putem discuta, am decis să aşteptăm şi să observăm. N-am fost dezamăgiţi. O campanie furibundă s-a declanşat pe aproape toate televiziunile şi în majoritatea ziarelor împotriva guvernatorului Băsescu, un fost marinar de obedienţă occidentală.

Punctul culminant a fost atins cu zece zile înainte de data scrutinului, când, la un interviu în direct la un post de televiziune, Băsescu a fost pus în faţa unei casete din care se părea că ar fi lovit un copil în urmă cu cinci ani.

Părea că totul s-a terminat. Contracandidatul de obedienţă orientală, Geoană, avea deja un avantaj de 8-10 procente în sondaje, iar caseta, prezentată de mii de ori în câteva zile pe toate posturile posibile, părea lovitura decisivă.

Însă atunci am învăţat de ce există termenul « misterele Orientului ». Doar aici prinţul poate ajunge cerşetor, iar cerşetorul prinţ în câteva ore. Chiar aşa s-a întâmplat. Printr-o suită neverosimilă de evenimente, pe care n-o să le descriu aici (fac obiectul unui raport separat, pe care l-au realizat prietenii de la Institul Tavistock), în câteva zile situaţia s-a schimbat complet, iar Băsescu a câştigat un nou mandat cu un avans infim, de câteva zeci de mii de voturi.

Finalul alegerilor a permis reluarea negocierilor, premierul cu nume mic, Boc, fiind convins rapid de echipa noastră despre ceea ce trebuie făcut. Nu înțelegea absolut nimic despre economie, a trebuit să îi facem un desen ca să înțeleagă ce înseamnă deficit bugetar. Nu sunt convins că a înţeles nici acum, dar zicea mai tot timpul : yes, yes (am o vagă impresie că este singurul cuvânt în engleză pe care îl ştie).
Şi noi a trebuit să ne adaptăm, să găsim soluţii flexibile. Bugetul provinciei are în mod tradiţional două părţi : partea de cheltuieli şi partea de furat. Sistemul local nu funcţionează altfel, ne-au trebuit câteva luni să înţelegem asta.

Astfel, partidele locale funcţionează ca o piramidă de oameni cu mâinile în sus, fiecare cu mâna în buzunarul celui de deasupra: ideea e să iei mai mult de la cel de deasupra decât dai celui de dedesubt. Iar noi suntem acum buzunarul gras de pe rândul cel mai de sus; dacă închidem buzunarul, sistemul se blochează, devenind incontrolabil.

Aşa că am găsit soluţia: am scăzut cheltuielile fixe ale sistemului şi am pus o limită maximă părţii disponibile pentru furat. Miniştii au devenit brusc surâzători, mi-au mulţumit şi m-au felicitat pentru flexibilitate. Aşa ne-am făcut mandatul uşor, relaţia s-a simplificat mult. În plus, e o soluţie sustenabilă, ce funcţionează indiferent de partidul ajuns la putere.

Pe partea de venituri, nu există soluţii cu adevărat eficiente: administraţia strânge taxe de la cei cu venituri mici şi de la firmele partidelor ce nu sunt la putere. Cei bogaţi nu plătesc niciodată nimic şi chiar se laudă cu asta, lucrează doar cu firme offshore şi cu conturi străine, dacă te iei după veniturile declarate în Romeinia ar trebui să primească ajutoare sociale.

Simplificat, putem spune că este un sistem cu două cote: cota “unică” de 16%, pe care o plăteşte populaţia ordinară şi companiile, şi cota de 0% pentru stăpânii sistemului. E un fel de monarhie feudală în care marii seniori sunt exceptaţi de plata taxelor la buget, deoarece participă prin sponsorizări electorale la siguranţa partidului-suveran, oricare ar fi el.

Închei, deci, cu un sfat pentru înlocuitorul meu în funcţia de Legatus Augusti pre praetore: nu încercaţi să schimbaţi sistemul, oricine ar guverna provincia. Nu există alt mod de funcţionare, păstraţi piramida, încercaţi cel mult o simplificare.

Raport depus la Washington, în 2 exemplare

Sursa: Cealalta Lume

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

Legea vaccinarii obligatorii a fost adoptata in UNANIMITATATE in comisia de santate din Camera Deputatilor. Adica au votat-o toate “partidele” politice, fara exceptie! Chiar daca au fost aduse sute de amendamente fata de varianta adoptata acum doi ani de Senat, ce sa vezi, s-a pastrat neatins un articol, cu ginion, articolul 13 care prevede la […]

Brexit-ul este, fara doar si poate, un eveniment de proportii epice prin prisma perpectivelor pe care le deschide. Brexit-ul reprezinta prima fisura intr-un sistem monstrous care parea monolit. Practic, intreaga oligarhie americana si europeana, cu monstroasa masinarie media aservita au fost luate prin suprindere, in ciuda manevrelor diperate de a influenta in extremis opinia publica […]

Site-urile americane sustin ca hacker-ul roman supranumit Guccifer, extradat recent in Statele Unite, ar fi fost gasit mort in celula in care ese incarcerat, la scurt timp dupa ce ar fi disparut din celula, ulterior interogarii acestuia de catre FBI. Informatia vine la scurt timp dupa ce FBI a anuntat ca nu recomanda procurorilor americani […]

Marius Serban Dupa cum ne-am obisnuit deja in astfel de situatii cam toate goarnele media din Romania si de pe afara se vad obligate sa caute dedesubturile acestei afaceri apeland la tot felul de “analisti” mai mult sau mai putin intersati, cu o agenda care mai de care mai inchegata, scrisa de marii actori globali,sau, […]

Michael Thomas “9/11 was an Anglo-American black operation executed in collusion with Israeli Secret Services and Saudi Arabian financiers.” — 9/11 Investigator. Undoubtedly the 9/11 attacks on New York City and Washington DC are the most misrepresented by officialdom in US history. Whereas the assassination of John F. Kennedy is now understood to have been […]