“Exista aici un rege care isi preda armata dusmanului ? in ce tara din lume poate fi gasit un sef de stat asemanator ? Pe 20 Iulie 1945, i s-a decernat prin maresalul Tolbukhin din ordinul lui Stalin „Ordinul Victoriei Sovietice”. Trista onoare de a fi decorat de catre dusmanul de moarte al poporului sau!” – General Platon Chirnoaga Regele Mihai a trimis in dimineata zilei de 22 iunie 1941 o telegrama lui Ion Antonescu, aflat in zona frontului prin care ura militarilor romani „in clipele cind trupele noastre trec Prutul si codrii Bucovinei pentru a intregi sfinta tara a Moldovei lui stefan cel Mare, neamul intreg si cu mine traim bucuria zilelor de glorie strabuna, iar ostasilor nostri bravi le urez sanatate si putere ca sa statorniceasca pentru vecie dreptele granite ale neamului. Traiasca Romania! Traiasca viteaza noastra armata!”
Maresalul Ion Antonescu adresa lui Mihai I de pe front, la 23 iunie 1941, ca raspuns regelui urmatorul mesaj : “Multumesc respectuos Majestatii Voastre pentru cuvintele de imbarbatare si de apreciere cu care ati cinstit Armata si pe mine. Fiti sigur, Majestate, de devotamentul nostru. Pentru tara si pentru Majestatea Voastra ne batem. Pentru tara si pentru Majestatea Voastra trebuie sa invingem”.
La 28.07.1941, acelasi Mihai I ii scria Maresalului : “Cu adanca bucurie am vazut ca vitezele trupe romano-germane au alungat peste Nistru armatele comuniste si au reintregit pentru vecie tara Moldovei. Pentru modul stralucit cu care (…) ati condus si pregatit operatiile, (…) cat si pentru bravura si exemplul personal, (…) va confer Ordinul Mihai Viteazul clasa a II-a”
Discursul Regelui Mihai cu ocazia anului nou 1943: “Urarea ce fac cu acest prilej poporului meu, caruia istoria i-a harazit pana acum atatea suferinte, intretatiate doar de rare luminisuri de dreptate, este ca sfarsitul framantarilor sangeroase care sfasie omenirea sa-i aduca consfintirea definitiva a drepturilor sale nepieritoare”
Mihai I : “Ar mai trebui, poate sa amintesc ceva. Antonescu a vrut sa vizitez trupele romane in timpul razboiului, pentru ca eram si seful fortelor armate. Asadar, mi-a cerut sa merg la Odesa, in Transnistria, si asa mai departe. Am refuzat cu hotarare. I-am spus ca nu avem ce cauta acolo. Dupa care am luat un avion si am zburat direct de la Bucuresti in Crimeea. Am petrecut doua zile acolo trecand in revista fortele noastre si apoi m-am intors.” (Interviu acordat Europei Libere)
Proclamatia Regelui Mihai I catre tara, 23 august 1944 : “Romani, in ceasul cel mai greu al istoriei noastre am socotit, in deplina intelegere cu poporul meu, ca nu este decat o singura cale, pentru salvarea tarii de la o catastrofa totala: iesirea noastra din alianta cu puterile Axei si imediata incetare a razboiului cu Natiunile Unite. Un nou guvern de uniune nationala a fost insarcinat sa aduca la indeplinire vointa hotarata a tarii de a incheia pacea cu Natiunile Unite. Romania a acceptat armistitiul oferit de Uniunea Sovietica, Marea Britanie si Statele Unite ale Americii. Din acest moment inceteaza lupta si orice act de ostilitate impotriva armatei sovietice, (…) Primiti pe soldatii acestor armate cu incredere. Natiunile ne-au garantat independenta tarii si neamestecul in treburile noastre interne. Ele au recunoscut nedreptatea dictatului de la Viena, prin care Transilvania ne-a fost rapita. (…) Oricine s-ar impotrivi hotararii noastre libere luate si care nu atinge drepturile nimanui este un dusman al neamului nostru. Ordon armatei si chem poporul sa lupte prin orice mijloace si cu orice sacrificii impotriva lui.(…) Cel care nu va da ascultare guvernului se opune vointei poporului si este un tradator de tara.(…) Noul guvern inseamna inceputul unei ere noi in care drepturile si libertatile tuturor cetatenilor tarii sunt garantate si vor fi respectate…”
Proclamatia rostita de regele Mihai I a fost de fapt o capitulare neconditionata cu urmatoarele consecinte imediate: 130.000 de soldati romani prizonieri – deportati 20.000 de romani si alti 72.000 de romani de origine germana, pierderea a 50% din totalul de 19 divizii, pierderea libertatii si bolsevizarea tarii. Procedandu-se la arestarea maresalului si la capitularea intregii armate inaintea semnarii oricarui armistitiu, s-a pierdut baza juridica si morala a apararii drepturilor Romaniei.
Armistitiul regelui Mihai, semnat la Moscova abia in 12 Septembrie 1944, le-a adus “fratilor” sovietici cel putin 3 miliarde de dolari in produse smulse poporului roman…
Nota: Generalul Platon Chirnoaga a luptat in WW-I ca sublocotenent de artilerie iar in WW-II a fost sef-adjunct al Statului Major al Armatei a III-a in timpul campaniei din Rusia
Partea a doua
Actul de la 23.08.1944 necesita o cercetare mai aprofundata, el reprezentand punctul de pornire al procesului de comunizare al Romaniei. Responsabilitatea ii apartine in totalitate regelui Mihai I, iar transformarile majore suferite de poporul roman in urmatorii ani, cu tot sangele curs, ii pateaza mainile suveranului.
Practic, la 23 august Mihai I si-a aruncat tara, careia ii datora insasi existenta, la picioarele hoardelor bolsevice. Fara sa negocieze prevederile unui armistitiu convenabil pentru natie, bazandu-se doar pe bolsevicele promisiuni, Mihai I, regele Romaniei, a asezat poporul roman sub talpele cizmelor lui Stalin.
Seful Statului Major britanic Allen Brootie, sustinea ca prin actul regelui de la 23 August 1944, Romania a deschis larg portile sovieticilor, contribuind direct la ocuparea Europei de Rasarit de catre acestia. Romania nu trebuia sa capituleze inainte de a fi semnat un armistitiu. Acest armistitiu trebuia semnat doar de maresalul Antonescu, aflat in negocieri cu aliatii. De altfel Maresalul reusise impunerea a 3 conditii esentiale pentru tara lui Stalin: 1 – Guvernul roman acorda armatei germane un termen de 15 zile pentru parasirea Romaniei. 2 – Valoarea despagubirilor de razboi sa fie fixata in raport cu greutatile financiare ale Romaniei si de situatia ei economica. 3 – Sa se respecte o zona libera, in care guvernul roman sa functioneze nestanjenit de trupe straine. Constient de valoarea unui armistitiu cu Maresalul in acel moment al razboiului, Stalin le acceptase.
Marele istoric Gheorghe Bratianu, mort la Sighet, declara in 1946: „in ziua de 23 august 1944, dimineata am fost trimis la Snagov de catre sefii partidelor de opozitie (PNL, PNT, PSD, n.a.) care mi-au dat insarcinarea sa vorbesc cu domnul maresal pentru incheierea imediata a armistitiului. (…) in timpul cat se discuta, domnul Mihai Antonescu si domnul maresal au avut initiativa unei audiente la Palat si chiar s-a telefonat, fiind eu de fata, acolo, in acest scop. Domnul maresal mi-a cerut asentimentul scris al sefilor de opozitie pentru ca sa incheie armistitiul in conditiile care erau cunoscute si mi-a spus, imi aduc aminte, ca daca va obtine acest asentiment in scris, indiferent de parerea nemtilor, el va incheia armistitiul.
Mi-a cerut sa-i aduc raspunsul scris inainte de ora 15. Eu l-am asigurat ca-l voi aduce inainte de ora 15. M-am inapoiat la Bucuresti. A survenit o oarecare intarziere pana sa se poata intruni cei trei sefi de partide. Am comunicat acestora raspunsul domnului maresal. Au fost de acord sa dea asentimentul in scris, ce urma sa se dea in cursul zilei. Dar m-au autorizat sa comunic maresalului inainte de ora 15 ca poate face uz de acest asentiment in audienta de la ora 16 la Palat . Cand am fost la Snagov mi s-a spus de intrevederea cu ministrul german Clodius si stiu ca era vorba ca domnul maresal sa semneze armistitiul.”
Regele Mihai: Pregatirile pentru 23 august incepusera deja de la sfarsitul lui 1942. In pofida dictaturii lui Antonescu, partidele politice traditionale din Romania “partidele istorice” fusesera lasate in pace, si nu fusesera desfiintate, iar noi aveam contacte multiple cu ele.(…) cu vreo doua zile inainte de 23 august. Discutam despre necesitatea de a-i cere lui Antonescu sa declare armistiu si sa iasa din razboi, nu stabilisem inca o data precisa, cand am hotarat in cele din urma data de 26 august.(…) Doctorul a venit in fuga la noi si ne-a spus : “am auzit ca Antonescu pleaca pe front poimaine!” iar noi am inteles imediat ca trebuia sa facem ceva de urgenta. M-am intors imediat la Bucuresti si i-am adunat pe toti cei cu care vorbisem si i-am informat. Asa am ajuns sa actionam pe data de 23 august. (pai cum majestate, fara negocieri, fara nici cel mai elementar plan de armistitiu, asa se preda o tara ? n.a.)
Am decis ca eu sa-l convoc pe Antonescu in audienta ca sa ii explic ce se intampla si sa vedem ce este de facut fiindca rusii sunt la Nistru. Apoi am avut o convorbire de doua ore cu [Maresalul Palatului] Generalul Constantin Sanatescu, si am pus la punct detaliile, hotarand ca daca Antonescu refuza, sa-l arestam. Cand a venit Antonescu, dupa multe discutii, i-am spus ca trebuie sa facem ceva ca sa oprim razboiul, iar Generalul Sanatescu i-a spus, “Daca tu nu poti, lasa pe altcineva s-o faca!” iar Antonescu s-a intors spre el si i-a spus, de fata cu mine, “Cum, sa las tara pe mainile unui copil?” In cele din urma, cand Antonescu ne-a spus ca refuza clar sa declare armistiu, am folosit o parola pe care o stabilisem dinainte, rostind cu glas puternic, “Imi pare rau, dar nu mai pot face nimic!” iar in acel moment in incapere au intrat trei subofiteri si un capitan care l-au escortat pe Antonescu si l-au inchis intr-o incapere din cladirea in care ne aflam.” (interviu cu Mihai I, Europa Libera, 13.08.2009)
Numai ca, probabil datorita varstei si trairilor intense, regele incurca niste detalii foarte importante ! Secretarul particular al regelui, Mircea Ioanitiu, consemneaza: „Cert este ca in dimineata de 23 August, am fost trezit din somn de telefonul lui Mihai Antonescu, care cerea ca regele sa-l primeasca pe el si pe maresal in audienta in acea zi”. (asadar nici prin gand sa-l cheme regele…n.a.) La 13.10.1944, generalul Aurel Aldea, marturiseste: „ Ziua de 23 August, o zi de salvare pentru tara, ne-a gasit nepregatiti din punct de vedere tehnic. Lovitura de stat era planuita pentru 26 August, dar, in dimineata zilei de 23 August, am fost informat de rege ca in dupa-amiaza aceleiasi zile el va acorda o audienta maresalului Antonescu si lui Mihai Antonescu…
Maresalul Antonescu a comunicat, in cursul audientei, decizia sa de a incheia armistitiul, adaugand ca el a si vorbit cu ministrul Clodius in legatura cu aceasta. Aceasta ar fi avut drept urmare ocuparea intregii tari de catre nemti si, poate, arestarea si deportarea regelui si a celor ce sprijineau actiunea sa. Audienta la care participa si generalul Sanatescu, a fost brusc intrerupta de rege, care pentru cateva minute, a venit sa ne comunice noua celor ce ramasesem intr-o camera alaturata, decizia de armistitiu a maresalului. Dupa ce ne-am sfatuit putin, am ajuns la concluzia ca, fara sa mai asteptam ziua de 26 August, si cu riscul vietii, trebuia sa-l arestam imediat pe maresal si pe Mihai Antonescu.”
Iuliu Maniu : “in seara de 22 August 1944, maresalul Antonescu a convocat pe ministrul german Clodius si in prezenta generalului Pantazi, ministrul de razboi, i-a adus la cunostinta ca Romania a cerut armistitiu.” Envoy Averell Harriman, ambasadorul american la Moscova in acele vremi, declara : „ Maresalul Antonescu se decisese sa incheie armistitiul, numai ca i-a luat-o inainte regele”.
Ca sa vezi, majestate, cum Maresalul era hotarat sa incheie armistitiul negociat de el, iar alteta voastra regala l-ati arestat! Care sa fie adevaratul motiv? Sa-l gasim oare tot in jurnalul lui Mircea Ioanitiu, care scria: „ingradirile pe care le pusese regelui erau umilitoare. El nu putea sa-si aleaga prietenii sau sa numeasca demnitarii la curtea regala fara asentimentul maresalului. Maresalul considera pe regele Mihai drept un copil, incapabil sa judece (…) Daca-l lasam pe Ion Antonescu sa faca el singur armistitiul, ne va tine iar sub papuc.” Interesant, nu ? si tara, majestate? tara asta pe care o iubesti atat de mult, unde isi avea locul printre orgoliile tale regale?
Vreti probabil sa-i cunoasteti pe cei care faceau parte din complotul regal de indepartare a Maresalului si oferirea tarii bolsevicilor. Sa-l consultam pe Aurica Simion si lucrarea sa: “Insurectia nationala antifascista armata din August 1944″: “in noaptea de 13/14 iunie 1944 a avut loc, din initiativa P.C.R., o sedinta conspirativa a reprezentantilor sai, Emil Bodnaras si Lucretiu Patrascanu, cu reprezentanti ai palatului si armatei: generalii Constantin Sanatescu si Gheorghe Mihail, colonelul Dumitru Damaceanu, Ioan Moesonyi-Starcea, Mircea Ioanitiu si Grigore Niculescu-Buzesti. (…) Emil Bodnaras a prezentat planul partidului comunist, care prevedea rasturnarea prin forta a dictaturii militare-fasciste, scoaterea tarii din razboiul hitlerist si intoarcerea armelor impotriva Germaniei naziste. Dupa vii discutii, cei prezenti au aprobat planul elaborat de P.C.R. Pentru pregatirea actiunii armate s-a propus crearea unui comitet militar, din care sa faca parte generalii Gheorghe Mihail, C. Vasiliu-Rascanu si colonelul Dumitru Damaceanu. La 15 Iunie, generalul Constantin Sanatescu a comunicat acordul regelui cu privire la cele de mai sus.”
Cam acestea ar fi, succint, evenimentele care au precedat “maretul act patriotic” al regelui Mihai I de la 23 august 1944. De retinut ca in timp ce romanii mureau pe front, luptand contra rusilor, regele lor isi trimitea reprezentanti sa comploteze cu Emil Bodnarenko-Bodnaras, emisar al Moscovei, parasutat de rusi in Romania! Dar nu-l interesa negocierea vreunui armistitiu, important era sa-l elimine pe Antonescu, ultimul obstacol in fata bolsevizarii Romaniei…va urma
Sursa: Istoria Incomoda (Partea 1/ Partea 2)
Adauga un comentariu!
Editoriale din aceeasi categorie
Autor: Aciduzzul | 8 februarie, 2019 | 0 comentarii | 392 vizualizari | 2 voturi
Incredibil ce se intampla in Romania! Un sat intreg retrocedat unei familii, caz fara precedent in Romania! Satul Nadas din judetul Arad ramane retrocedat, dupa ce Tribunalul Olt a admis recursul formulat de familia Colteu, considerand ca cererea de reviziuire depusa de autoritatile locale este tardiva. In 2006, familia Colteu a mostenit un sat in […]
Autor: Aciduzzul | 11 ianuarie, 2015 | 0 comentarii | 574 vizualizari | 1 vot
– Domnule profesor, omenirea a marcat, în acest an, împlinirea unui secolde la declanşarea Primului Război Mondial. Cum aţi caracteriza, în câteva cuvinte, acest sinistru al istoriei, care a provocat moartea a circa 17milioane de oameni? Sigur că, în esenţă, ne gândim la numărul de morţi şi la uriaşele distrugeri materiale. Dar, în ce priveşte […]
Autor: Aciduzzul | 11 ianuarie, 2015 | 0 comentarii | 662 vizualizari | 2 voturi
Oamenii pot să se vindece într-adevăr în biserici atunci când ating sfintele moaşte sau sanctuarele. Oamenii de ştiinţă din Petersburg au dovedit-o şi au descoperit şi mecanismul “material” al acestui fenomen divin. “O rugăciune este un remediu puternic”, spune Valeri Slezin, şeful Laboratorului de Neuropsihofiziologie al Institutului de Cercetare şi Dezvoltare Psihoneurologică Bekhterev din Petersburg […]
Autor: Aciduzzul | 3 ianuarie, 2015 | 1 comentarii | 972 vizualizari | 4 voturi
Aniela Radu AVEAM 11 ANI.Totul s-a petrecut in fata blocului meu din Strada Drumul Taberei nr.14, Sector 6, Bucuresti. Eu nu pot uita imaginile respective, nici mirosul de sange si nici strigatele militarilor chemati, debarcati din autocare si vanati in fiecare noapte in fata MAPN-ului pentru asa-zisa “Revolutie”!! Apartamentul meu era sub foc continuu tras […]
Autor: Aciduzzul | 26 octombrie, 2014 | 0 comentarii | 270 vizualizari | 4 voturi
Liderul PRM Gheorghe Funar a susţinut, luni, că poetul Mihai Eminescu “a fost asasinat” de evrei, “deranjaţi de scrierile politice şi de poeziile” sale, adevărul în legătură cu moartea sa fiind “falsificat” timp de 121 de ani, şi că acte medicale ale acestuia au dispărut din Biblioteca Academiei . Funar a susţinut, într-o conferinţă de […]
One comment