Grid Modorcea
La IATC am fost coleg cu Tocilescu, Purcarete si Cornisteanu. Purcarete nu avea umor sau avea un umor ascuns, era grav, poate fiindca era si activist politic. Ciudat, dar toti activistii din clasa aveau s-o intinda in tari mai calde! Toca si Cornisteanu, in schimb, isi tot dadeau la gioale, era o placere sa stai in preajma lor, cred ca aveau cel mai colorat limbaj din Institut. Replicile dintre ei nu aveau concurenta pe vreo scena. Dar si cand montau piesa pentru examen, indicatiile lor date colegilor actori, mai ales actritelor, anticipau cel mai stralucit fuckyoucism. Artistii Noului Val sunt dulci copii fata de aceste personalitati nascute parca cu „dick” in gura, cum ar spune americanii.

Toca s-a dus, dar nu ma indoiesc ca si acolo unde e, ii inveseleste pe ingeri. Asa cum face si Mircea la Craiova, desigur. A ramas el sa mai salveze umorul, macar cel dambovitean. si acest lucru s-a intamplat la Festivalul National de Teatru. Dupa spectacolul de doliu al lui Purcarte dupa Gulliver’s Travels de Johnathan Swift, mi-am revenit cand am vazut seara urmatoare O noapte furtunoasa, in care Cornisteanu a facut o sala intreaga, aceeasi Sala Mare de la TNB, sa rada in hohote, sa se simta bine.

Normal, a mai spune despre Caragiale ca e contemporanul nostru, a ajuns un bagatel. Cornisteanu nu s-a sfiit sa-l faca de-a dreptul pe Jupan Dumitrache (Ion Colan) un fel de Fecali al zilelor noastre, adica un imburghezit tampit, natang, pe a carui casa scrie cu lumini de neon „Vila Veta”, in semn de iubire pentru consoarta, care il inseala chiar sub nasul lui cu „omul de incredere”, Chiriac (Catalin Baicus), un barbat verde.

Nici amicul de lectura si spionaj, Ipingescu (Valentin Mihali), alt tampit, nu banuieste concubinajul de binagii al noului maidan de imburgheziti. El e fericit ca Jupanul ii tot da sa bea bere la cutie, in timp ce Veta priveste la televizor emisiuni extrase din viata lor.

O viata de capatuiala, cu stare, desi in prim plan se afla acelasi amor, vesnicul amor la binea, sigurul amor veritabil acceptat de Caragiale (vezi cartea noastra Amorul la binea, editata de Axis Libri).

Si chiar intr-o binea traieste Chiriac, recte o rulota aflata in curtea casei, asa cum intr-un fel de cotineata traieste si Spiridon (Dragos Macesanu). Desigur, rulota e magica. in ea se face amor la binea si tot in ea se echipeaza Titirca, Ipingescu si Chiriac, in haine de mineri, cu casti si lampioane, cand pornesc la atac, sa-l raza de pe fata pamantului, adica sa-l umfle, pe bagabontu’, pe mate-fripte, pe Rica, evident, dupa ce-i spun: „Ce poftesti, ma, musiu?!”

Iar Spiridon e atat de mort dupa tigari incat din cotetul lui, la un moment dat, iese fum ca dintr-o locomotiva. in schimb, Chiriac are o motoreta, cu care merge pe scena, cu ea pleaca la treburi pe poarta curtii si tot cu motoreta intra in casa sa faca amor cu Veta (Cerasela Iosifescu), cand ea ii deschide larg usile.

Cele doua acte ale piesei lui Caragiale se petrec in acelasi decor exterior (scenografia Lia Dogaru). Chiar si scenele cu prinderea lui Rica Venturiano se petrec afara, mai ales pe schele, folosita foarte ingenios de actorul George Costea, care ne aminteste de un film cu Buster Keaton.

Cornisteanu a gasit solutii foarte ingenioase si convingatoare pentru a ne oferi o felie din viata zilnica la romani. El nu a ingrosat inovatiile sale, cum face Purcarete sau ar fi facut Toca. Se mentine in marginile unui realism credibil. Evident, nu lipseste elementul erotic, exageratiunea fireasca, in care Cerasela Iosifescu isi desfasoara calitatile sexy.

Genial, in contrapunct, este aleasa, in Zita, Raluca Paun, o actrita corpolenta, care isi alinta nurii. Ea insasi, prin prezenta si costumele ei, este o comedie. Mai ales spre final cand cade ca un poloboc la picioarele Jupanului, care era gata sa traga in Rica: „Nene, nu-mi asasina viitorul!”

Dupa cum si Rica este un sfrijit cu ochelari, dar extrem de atos, ca atunci cand tine un discurs incendiar de pe schela, cu var in gura si pe fata. E momentul de apogeu, cand Rica spune: „Ori toti sa muriti, ori toti sa scapam!”. Asta chiar ca e o replica de posibil „depotat”, asa cum ii prevad viitorul Titirca si Ipingescu, cu al lui „rezon”, bucurosi ca s-au inrudit cu o asa fecala!

Da, romani, sa crapati ori sa scapati! Ori-ori. Iata o dilema din care nu putem iesi decat prin ras.

Sursa: Curentul/ Ziaristi Online

FOTO: Florin Chirea / Craiova Ro

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

– Domnule profesor, omenirea a marcat, în acest an, împlinirea unui secolde la declanşarea Primului Război Mondial. Cum aţi caracteriza, în câteva cuvinte, acest sinistru al istoriei, care a provocat moartea a circa 17milioane de oameni? Sigur că, în esenţă, ne gândim la numărul de morţi şi la uriaşele distrugeri materiale. Dar, în ce priveşte […]

Oamenii pot să se vindece într-adevăr în biserici atunci când ating sfintele moaşte sau sanctuarele. Oamenii de ştiinţă din Petersburg au dovedit-o şi au descoperit şi mecanismul “material” al acestui fenomen divin. “O rugăciune este un remediu puternic”, spune Valeri Slezin, şeful Laboratorului de Neuropsihofiziologie al Institutului de Cercetare şi Dezvoltare Psihoneurologică Bekhterev din Petersburg […]

Ceea ce stim despre avangarda literara, artisica in general, este ca ea reprezinta factorul dinamic in miscarea artei, ca are rolul noului fata de vechi, ca este deschizatoare de drumuri, precursoare a artei viitorului, sondand noi cai de exprimare, impulsionand cursul literaturii, al artei, spre noi orizonturi, respingand traditia ca factor fosilizant, retrograd. Din acest […]

La sfarsitul anului trecut, Cotidianul a publicat poate cea mai completa sinteza a evenimentelor din decembrie 1989, realizata de unul dintre cei care a fost in miezul problemei. Noi am publicat prima parte, sub titlul: Decembrie 1989: Atacul Ungariei asupra Romaniei vazut de serviciile secrete romanesti (I). “Neorevizionismul ungar a devenit vârful de lance al […]