Ion Spanu
Cu citeva minute in urma, s-a incheiat emisiunea lui Robert Turcescu, in care Gabriel Liiceanu, H-R Patapievici si Mircea Cartarescu s-au dat in stamba, incercind lamentabil sa decredibilizeze continutul articolelelor aparute in ultima vreme despre jaful din banii publici la care toti trei au participat virtos. Pe parcursul emisiunii, deseori am ris in hohote, desi, alteori, m-am intristat pina la lacrimi in fata josniciei expuse mai ales de Liiceanu, care, timp de o ora jumate, a exersat un gest asemanator cu al cersetorului din inceputul romanului „Citadela” al lui Antoine de Saint-Exupéry. Minute in sir, pe ecran a stat ultimul nostru articol referitor la sumele cheltuite de ICR pentru imaginea lui Cartarescu, citindu-se cu un ton zeflemitor ample pasaje din el, intr-o incercare facila de a minimaliza jaful din aceasta institutie publica.

In numarul nostru de miine vom reveni cu detalii despre zbaterile celor cei trei muschetari culturali, care nu au reusit altceva decit sa se faca de ris.

Dintre toti, Liiceanu parea si, cum singur a recunoscut, chiar era frustrat, stiind ca se afla in proces cu mine de peste cinci ani, dupa ce, in „Ziua”, l-am acuzat, cu documentele in fata, de plagiat.

Ce spune el acum? Ca ar fi victima unor nemernici care nu vad ce mare valoare este, ca el, Liiceanu, reprezinta partea imaculata a societatii, ca el ar fi pedepsit pentru ca a ramas vertical intr-o lume care si-a pierdut deseori coloana vertebrala. Pe contrasens am fi noi, cei care nu-i recunoastem meritele si nu ne plecam in fata lui, asa cum face el in fata lui Traian Basescu.

Oare asa sa fie? Sau, ca de obicei, Liiceanu minte si falsifica o realitate care nu-i mai este demult favorabila?

De pilda, cum poate spune ca „adversarii” lui, adica noi, venim din structurile staliniste, cind, se stie, tatal sau a lucrat cu stalinisti precum tatal lui Andrei Cornea, Vladimir Tismaneanu sau batrinul Patapievici? in consecinta, chiar el a crescut printre picioarele acestora!

Apoi, unde era el, cind George Roncea, fratele lui Victor, care a scris deseori despre matrapazlicurile in care a fost parte, era aruncat de catre mineri in fintina de la Universitate, fiind confundat cu Marian Munteanu? Nu cumva, ce stranie coincidenta!, tocmai plecase din tara?

Cum poate spune despre Cornel Nistorescu sau Sorin Rosca Stanescu ca ar face jocurile nu stiu cui, stiindu-se ca, fara ei, presa libera din acesti ani poate n-ar fi existat? Iar pe mine cu cine m-a confundat, din moment ce nu avea unde sa ma citeasca decit in „România libera”, „Expres”, „Evenimentul zilei” sau „Ziua”, ori sa ma asculte la „Radio Europa libera” sau „BBC”?

Ma mir ca acest co-traducator al lui Heidegger n-a invatat nimic din „Sein und Zeit”, ca logica i-a ramas straina si dusmana. Ma asteptam ca Liiceanu sa ne spuna, in sfirsit, cum de a primit cadou toata infrastructura „Editurii politice”, sa ne spuna si noua daca stia ca sotia lui Andrei Plesu, Catrinel, si Gabriela Adamesteanu, colaboratoarea sa de la GDS, semnasera cite un angajament cu DIE!

Nimic din toate acestea. El, Liiceanu cel geluit de dimineata pina seara, cum se descrie in romanul sau autobiografic, a vrut sa se nasca a doua oara. Din pacate, n-a reusit decit sa ne arate fata hidoasa a unui avorton care inca vrea sa participe la un concurs de frumusete… morala.

Ceilalti doi invitati, Patapievici si Cartarescu, tinindu-i, totusi, deseori lui Liiceanu isonul imacularii, au incercat sa demonteze acuzatiile noastre, fara a demonstra in nici unul dintre cazurile semnalate de noi ca lucrurile ar sta altfel decit le-am prezentat in Cotidianul.ro!

Un singur exemplu pentru azi. Cartarescu a spus in emisiune ca nu are un contract de exclusivitate cu editura Humanitas. Ori, iata ce citim pe propria sa pagina de pe Wikipedia: „Ultimele sale carti publicate, „De ce iubim femeile” si „Frumoasele straine” i-au adus un succes de box-office, figurând pe lista de carti best-seller ale editurii care ii publica toate cartile si cu care a semnat un contract de exclusivitate”! La ce foloseste o astfel de minciuna care are viata asa de scurta?

Pe Patapievici il lasam in pace azi. Era prea suparat ca toata lumea a aflat ce sfori a tras el in acesti ani la ICR. Ca si taica-sau, pe vremea cind lucra pentru Sectia Gestapo din Viena sau cind se inscrisese in Partidul Comunist din Austria.

Sursa: Cotidianul via Ziaristi Online

Foto: Politica Ta

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

– Domnule profesor, omenirea a marcat, în acest an, împlinirea unui secolde la declanşarea Primului Război Mondial. Cum aţi caracteriza, în câteva cuvinte, acest sinistru al istoriei, care a provocat moartea a circa 17milioane de oameni? Sigur că, în esenţă, ne gândim la numărul de morţi şi la uriaşele distrugeri materiale. Dar, în ce priveşte […]

Oamenii pot să se vindece într-adevăr în biserici atunci când ating sfintele moaşte sau sanctuarele. Oamenii de ştiinţă din Petersburg au dovedit-o şi au descoperit şi mecanismul “material” al acestui fenomen divin. “O rugăciune este un remediu puternic”, spune Valeri Slezin, şeful Laboratorului de Neuropsihofiziologie al Institutului de Cercetare şi Dezvoltare Psihoneurologică Bekhterev din Petersburg […]

Ceea ce stim despre avangarda literara, artisica in general, este ca ea reprezinta factorul dinamic in miscarea artei, ca are rolul noului fata de vechi, ca este deschizatoare de drumuri, precursoare a artei viitorului, sondand noi cai de exprimare, impulsionand cursul literaturii, al artei, spre noi orizonturi, respingand traditia ca factor fosilizant, retrograd. Din acest […]

La sfarsitul anului trecut, Cotidianul a publicat poate cea mai completa sinteza a evenimentelor din decembrie 1989, realizata de unul dintre cei care a fost in miezul problemei. Noi am publicat prima parte, sub titlul: Decembrie 1989: Atacul Ungariei asupra Romaniei vazut de serviciile secrete romanesti (I). “Neorevizionismul ungar a devenit vârful de lance al […]