George Roncea
Zilele trecute, publicaţia „Gandul“, unde tronează Cristian Tudor Popescu, mega-deontologul iliescianismului deşănţat – s-a relansat, printr-o fraudă grosolană, folosindu-se de imaginea BNR, respectiv de cea a guvernatorului Mugur Isărescu, pentru a-şi compune un lustru de respectabilitate. Maniera insalubră şi hoţomană a manevrei de PR a fost efectuată pentru a adăuga un soi de plus valoare specificului soios al brandului lugubrului CTP, „îmbunătăţit“ prin maniere haiduceşti care i-ar fi umplut de respect pană şi pe haidamacii comunişti din a căror ideologie s-a infuzat CTP-ul nostru autohton. În legătură cu utilizarea imaginii guvernatorului BNR de către crucişătorii lui Popescu, citeste si comenteaza …

Omul de rară ţinută şi desăvîrşit caracter pe nume Cristian Tudor Popescu nu s-a mirat că Dan Diaconescu a fost priponit, ci că nu l-au săltat băieţii mai devreme. Popescule, nici nu-ţi mai trebuie cagulă, că eşti deja mascat de calviţie, de răutate şi de impostură! Otevistul Doru Pîrv e un bebeluş pe lîngă ziariştii înrîuriţi de tine! La „Gîndul”, o gazetă constipată şi doldora de ifose, a lucrat, sub conducerea reperului moral CTP, o pletoră de incoruptibili ca Bogdan Chirieac, Melania Mandas Vergu şi Adrian Ursu. În „Ev.Z.” de ieri am citit că „Firma înfiinţată de Chirieac: încă 5,5 milioane de lei (1,3 milioane euro, n.m.) de la stat. Compania patronată în trecut de fostul jurnalist şi mama sa a primit al cincelea (corect «al cincilea», n.m.) contract din acest an pe bani publici”. citeste si comenteaza …

Pentru ca are mereu dreptate. Pentru ca este mereu genial. Pentru ca gandirea sa este mai riguroasa decat un manual de logica simbolica. Imi aduc aminte de un talk-show de prin 97′ cind Cristian Tudor Popescu era fata in fata cu Gabriel Liiceanu. Pe atunci, Liiceanu era mult mai celebru decat Crucisatorul presei romanesti. De altfel, spiritul critic si luciditatea onesta a gindirii sistematice popesciene abia devenea cunoscuta marelui public (probabil fara intentia si dorinta autorului). Pe atunci si eu il admiram pe Liiceanu – iertata-mi fie inocenta, dar, inca nu facusem cunostinta cu pasiunea sa pentru masini, pentru propria-i imagine si multe altele… citeste si comenteaza …

„Cine uită, nu merită!“ În ’90, am pus împreună cu „huliganii“ anticomunişti din Piaţa Universităţii acest înscris al lui Iorga pe Arhitectură, botezată „Facultatea de Golani“, alături de o fotografie-gigant cu Iliescu şi Ceauşescu. Vroiam ca românii să nu uite că morţii noştri din decembrie au nevoie de dreptate, la fel ca şi viii. După 20 de ani, bieţii mucenici nu şi-au găsit-o, iar noi nu ne-am făcut-o. Conspiratorii KGB şi GRU de atunci, în frunte cu Brucan şi Iliescu, s-au multiplicat sinistru, în mii de replici care au năpădit politica, presa şi societatea aşa-zis civilă şi românească. Campanie mai scabroasă ca asta chiar că n-a mai fost nicicând. citeste si comenteaza …