Victor Roncea
“Suntem bărbaţi noi sau nişte fameni, nişte eunuci caraghioşi ai marelui Mogul?“. La 121 de ani de la moartea violentă a lui Mihai Eminescu, “suma lirică de voievozi”, după cum îl definea Petre Ţuţea, un sobor de preoţi condus de IPS Varsanufie a ţinut o slujbă de pomenire la mormântul “omului deplin al culturii româneşti”, urmată de intervenţiile mai multor eminescologi. Printre aceştia, Alexandru Surdu, preşedinte al Secţiei de Filosofie, Teologie, Psihologie şi Pedagogie a Academiei Române, şi Nae Georgescu, cercetătorul care a reuşit să scoată la lumină, detalii mai puţin cunoscute, până acum, despre viaţa şi moartea “romanului absolut”. citeste si comenteaza …

George Roncea / Civic Media
Dosarul Eminescu
(…) Eminescu a atras una dintre cele mai complexe manevre de dezinformare si intoxicare specifice domeniului serviciilor speciale. Posteritatea sa a fost deformata si manevrata de toate regimurile politice care s-au succedat in Romania. Restabilirea adevarului despre Eminescu este o datorie de onoare a breslei ziaristilor. Ca multi alti ziaristi, Eminescu a intrat in malaxorul aparatului represiv al politiei politice si a devenit o problema si o afacere de Stat. Cea mai insemnata parte a activitatii sale a fost dedicata gazetariei si politicii. citeste si comenteaza …

Cum tocmai s-au implinit 160 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu, e bine să citim câteva dintre rândurile sale, referitoare la starea societăţii de atunci. Vom înţelege imediat de ce s-a ordonat uciderea lui atunci si compromiterea lui acum (cu mulţumiri lui Gabi M.): De ce se doreste murdarirea POETULUI? Chiar vreti sa stiti? Acesta e doar o parte din ceea ce are a ne spune: “…Peste tot credinţele vechi mor, un materialism brutal le ia locul, cultura secolului, mână-n mână cu sărăcia claselor lucrătoare, ameninţă toată clădirea măreaţă a civilizaţiei creştine. Shakespeare cedează bufoneriilor şi dramelor de incest şi adulteriu, cancanul alungă pe Beethoven, ideile mari asfinţesc, zeii mor”… citeste si comenteaza …

2009 a fost numit Anul Eminescu, căci s-au împlinit 120 de ani de la moartea sa, iar în 2010 numărăm 120 de ani de la naştere. Încă un An Eminescu? De peste un secol, toţi anii sunt ani Eminescu pentru cei ce-l merită. „Ca-n toţi anii, negreşit“, ca Moşul din legendele copilăriei, şi el bălăcărit, Eminescu „soseşte“ şi „aduce daruri multe“, ca un Luceafăr pururi tânăr. E „om al trecutului“, „cadavru din debara“ etc. doar pentru minţi viclene sau aiurea. Anul Eminescu 2009 a început cu împlinirea ediţiei anastatice, visul lui Noica, mulţumită tenacităţii acad. Eugen Simion (şi domnia sa, şi ediţia domniei sale, tot sub zodia porcăielii) şi s-a încheiat, bunăoară, citeste si comenteaza …

George Roncea
2009 este anul deşteptării, un an aflat sub semnul Eminescu. Au trecut o sută şi douăzeci de ani de la moartea sa. Pentru prima oară însă, circumstanţele reale ale morţii sale sunt puse în discuţie publică iar conturul activităţii sale politice şi jurnalistice este luat în calcul pentru a desluşi dispariţia sa abruptă. Puţină lume ştie cum a murit Eminescu: lovit în cap în timp ce cânta “Deşteaptă-te române”! Manualele şcolare sunt pline de parascovenii despre Eminescu dar omit astfel de mici “amănunte” continuând perseverent să descrie circumstanţa morţii lui citeste si comenteaza …