O mare parte din industria de armament românească a fost sistematic distrusă după 1989 în favoarea importurilor din Israel. O altă parte a fost acaparată de oamenii de afaceri evrei. Vom aminti pentru început un fapt bine cunoscut, acela că cei mai mari traficanţi de armament din lume sunt evreii, respectiv cetăţenii israelieni. Recentul caz Şimon Naor din România o demonstrează cu prisosinţă. După anul 1989, importurile româneşti de tehnică militară prin evrei nu au mers doar pe relaţia cu Israelul. Şi alte mari afaceri, precum afacerea Dracula-Bell Helicopters – IAR Ghimbav Braşov (care era să ne coste aproape trei miliarde de dolari americani), deşi veneau din S.U.A., au fost intermediate de politicieni şi afacerişti evrei, precum se va vedea. În privinţa acaparării României ca piaţă de trafic şi de desfacere a industriei militare israeliene, citeste si comenteaza …

In acest moment cvasi-totalitatea Industrie de Aparare sta efectiv pe buza prapastiei falimentului. Lipsite de comenzi ferme, sau macar de un plan clar pentru viitor, fiecare fabrica lupta sa supravietuiasca. Ca orice companie de stat principalele probleme ale fabricilor din acest sector sunt decapitalizarea cronica, datorile si bineinteles lipsa de comenzi din partea MApN, ba mai mult decat atat, sunt lovite si decapitalizate chiar de catre Statul-patron care intr-o viziune sado-masochista, isi chinuie si distruge singur locurile de munca si industria de aparare. Exista bineinteles o gramada de planuri si discutii, fiecare ministru isi incepe mandatul printr-o “evaluare” a starii industriei (ce Dumnezeu or mai evalua, ei stiu!), promite restructurari si comenzi, dar pana la sfarsit totul merge ca si mai inainte, citeste si comenteaza …

Acest material a fost trimis, sub forma de e-mail, catre mai toate institutiile romanesti cu preocupari si atributii, in sfera securitatii nationale! Poate ca veti zambi de asa naivitate! Cum adica sa trimiti ceva autoritatilor noastre?! Te pomenesti ca ne asteptam sa ne si raspunda?! Si, cel mai probabil ca a-ti avea dreptate, dar mergand pe ideea ca orice am face oricum nu putem schimba nimic, chiar nu vom face nimic si in mod sigur nici nu vom reusi ceva schimbari. Cateodata TREBUIE sa faci ceva, macar un gest simbolic, poate daca am fi mai multi, ar incepe sa conteze! In 1963 in Washington un om, cu totul neinsemnat, fara o putere economica sau politica in spate, un om care pana la urma va sfarsi impuscat in Memphis, si-a deschis discursul in fata a sute de mii de oropsiti, citeste si comenteaza …