Liiceanu: Peştele filosofiei
Politica interna, Proiectul Perlan | 10 septembrie 2015 | AciduzzulNinel Peia
Cum vă sună sintagma „patronii roşii”? Nu îmi aparţine, o voi lua cu împrumut de la un gazetar pe nume Ion Marin, el a folosit-o într-un editorial, demult, când presa mai avea umbre de presă în sânge. Dar ce este acela un „patron roşu”? El este un hibrid. Crescut la ţâţa PCR-ului, fost pionier, fumător de Carpaţi şi Cişmigiu, după banii babacilor, şcolit de profesori cu note bune la bolşevism, după Revoluţie, „patronul roşu” a devenit brusc capitalist. Da’ când spun capitalist, gândiţi-vă la cei mai rapace dintre aceştia, indiferent de dimensiunea afacerii pe care o conduce. Deseori oneros. El, „patronul roşu” a devenit brusc zeu, iar cei de dedesubt, angajaţii sunt numai nişte boţuri de carne menite să-l slujească, pe nimic, până la capătul zilelor. Ce are asta cu Liiceanu? Veţi vedea, mai jos, la paragraful potrivit. citeste si comenteaza …