Francmasoneria, aşa cum o cunoaştem noi cei dinafara ei, este doar vârful unui imens aisberg. Fiind prin definiţie o structură discretă, a fost nevoită să îşi dezvolte un limbaj de comunicare suficient de asemănător cu cel al oamenilor obişnuiţi pentru a nu le atrage prea mult atenţia şi în acelaşi timp suficient de încriptat pentru ca doar cei care îi cunosc cheia să îl poată înţelege. A luat naştere astfel un întreg sistem de semne, simboluri, gesturi, imagini, forme geometrice şi chiar un alfabet propriu prin care iniţiaţii să se poată recunoaşte între ei. Cu timpul, unele dintre elementele acestui limbaj paralel au fost dezvăluite de persoane care au părăsit masoneria citeste si comenteaza …