Cu fiecare zi ce trece, am convingerea ca suntem un neam de primitivi, de maimute fara coada avide dupa senzational, morti celebri, copii din flori, o gloata moralista dar fara principii care sa se aplice in ograda lor ci numai in a altora. N-am sa uit niciodata imaginile halucinante cu oameni catarati in copaci, pe cruci si pe morminte la funeraliile lui Ion Dolanescu, spre mai buna vizionare a operatiunii de bagarea mortului in groapa si n-am sa-nteleg niciodata dorinta unora de a ”vedea mortul”, ca sa nu zic de comentariile si impresiile de dupa inmormantari: cam cate persoane au fost, cat a plans vaduva, daca a plans sincer sau s-a prefacut doar, daca a plans suficient pentru a satisface sadismul privitorului, cati popi, cati bani s-au strans in castron, cine ce coroana a adus citeste si comenteaza …