Noul canibalism: traficul de organe. En-gros si en-detail. Ca sa intelegeti mai bine miza plasamentului international al copiilor romani si “acordul prezumat” al fiecaruia dintre noi pentru donarea de organe, prevazut in legea cardului de sanatate
Analize-studii, Durerea Lumii, Editorialele editiei, Lucruri de stiut, Proiectul Perlan | 6 martie 2011 | Aciduzzul
(5 voturi )
Este cu adevarat corpul uman sacru? Ori este doar un produs de larg consum, numai bun sa fie taiat in bucati si lasat la cheremul fortelor cererii si ofertei? Potrivit unui articol recent aparut in revista americana Wired, raspunsul este o problema de perspectiva: cat ar fi corpul uman de “templu”, cand noi, oamenii, avem nevoie de “piese de schimb”, devenim dintr-o data foarte deschisi la o eventuala tranzactie care ne-ar putea salva viata. Problema este ca cererea pentru acest soi de “piese de schimb” depaseste cu mult oferta existenta. In Statele Unite, ca de altfel in toate tarile civilizate, este ilegal sa vinzi organe umane; ele pot fi luate doar de la donatori decedati sau de la cei vii dispusi sa renunte la unul din pura marinimie, ceea ce inseamna ca nu exista prea multe organe citeste si comenteaza …
