Nu poţi intra în hăţişul ideologiilor fără să simţi un gust stăruitor de deşertăciune. E ca şi cum te-ai cufunda în apa unui fluviu care, trăgăndu-te în toate părţile, te îneacă în pîlnia vîrtejurilor lui. De aceea, senzaţia de serbezime pe care o capeţi vizitînd tărîmul ideilor politice nu vine din puzderia cantitativă a nuanţelor vînturate, ci din lipsa unei busole menite a-ţi da sensul. Un bazar mustind de vechituri în care fiecare caută să te înduplece că marfa lui e cea mai bună. În plus, cine scrie despre ideile politice nu are cum să scape de ispita de a vrea să atragă cît mai mulţi prozeliţi. E o vînă misionară în aproape orice teoretician care se apleacă asupra chichiţelor ideologice, o înclinaţie de propovăduire camuflată îndărătul cerinţelor de obiectivitate discursivă. citeste si comenteaza …