Desi iesenii aniverseaza cu hore si bucurie ziua de 24 ianuarie, putina lume stie acum ca Unirea Principatelor a facut mai mult rau Iasului decit bine, in urma cu aproape doua secole. Istoriografia comunista practic a sters din manualele de istorie puternicele si violentele manifestatii din Iasi si din Moldova mai bogata impotriva Bucurestiului si a Munteniei. Asa-numitul “separatism moldovean” a fost considerat de PCR un subiect tabu. Unirea a fost atunci un act preponderent politic, foarte putin popular la Iasi. Nume grele ale vremii, precum Gh. Asachi sau Nicolae Sutu, erau antiunionisti virulenti. Miscarea separatista a fost inabusita in singe intr-un final, cu zeci de morti pe strazi. Impartirea institutiilor a fost negociata dur intre Iasi si Bucuresti, primul oras fiind atunci mai mare ca numar de locuitori.

Miscarea separatista din Moldova a aparut in 1856

In volumul “Virstele Unirii. De la unitatea etnica la constiinta nationala”, istoricul Adrian Cioflanca, de la Institutul “A.D. Xenopol”, trateaza un subiect considerat mult timp tabu: separatismul moldovean. Avandu-i ca exponenti principali pe Gheorghe Asachi si Nicolae Istrati, miscarea separatista din Moldova a aparut in 1856, an in care ideea Unirii celor doua Principate prinsese deja un anume contur politic. Separatistii se opuneau ideii de unire motivind prin traditia diferita a celor doua tari, dar, mai ales, prin argumente de ordin practic.
Memorialistul Nicolae Sutu relateaza ca antiunionistii se temeau ca Bucurestiul va deveni noua capitala, iar Moldova va fi marginalizata. Separatistii erau convinsi ca “Iasii si toata Moldova de Sus nu vor fi decat puncte excentrice ale noului stat, interesele moldovenilor vor fi puse in planul doi”. Separatistii se asteptau ca muntenii sa domine in timp conducerea politica a Principatelor Unite, iar “moldovenii vor fi siliti sa indure legea muntenilor si sa fie absorbiti mai curind ca un popor cucerit decit ca unul unit cu Tara Romaneasca”.

Nelinistile s-au adeverit

Asa cum se stie, evenimentele din ianuarie 1859 au dus la infringerea separatistilor si la unirea celor doua Principate. Temerile separatistilor s-au confirmat insa, noul aranjament statal impunind o viziune radical centralista.

In ciuda vocilor numeroase care solicitau ca noul stat sa aiba capitala la Focsani, unele provenind chiar din rindurile unionistilor moldoveni, in 1862 au fost emise decretele de centralizare a principalelor institutii la Bucuresti. Dupa 1862, noul prilej de lupta politica pentru separatisti a fost chestiunea “compensatiei morale” reclamate pentru “sacrificiul” facut de Iasi pe altarul Unirii. Ideea amplasarii Curtii de Casatie la Iasi, ca gest reparatoriu, a fost respinsa intr-un final de Legislativ, generind in “dulcele tirg” masive proteste de strada. Nu este astfel de mirare ca inlaturarea ulterioara a domnitorului provenit de la Iasi, Alexandru Ioan Cuza, la 11 februarie 1866, a fost sarbatorita la Iasi prin trei nopti de iluminatii.
“Jos Unirea!”, “Jos Printul strain!”, “Traiasca Moldova”: zeci de morti pe strazi.

Detronarea domnitorului a dat un suflu nou miscarii separatiste, frustrarea atingand apogeul in ziua de 3/15 aprilie 1866. Atunci a izbucnit o importanta manifestatie separatista despre care astazi se mai stiu putine. In acea zi, o duminica, multimea adunata pentru liturghia de la Mitropolie, circa 500 de persoane, a pornit cu mitropolitul in frunte, spre Palatul Administrativ strigind “Jos Unirea!”, “Jos Printul strain!”, “Traiasca Moldova”. Manifestatia a fost inbusita de interventia unui regiment muntean adus special aici, care a tras in directia manifestantilor si a atacat la baioneta. Numarul victimelor nu se stie precis, pentru ca autoritatile au facut ancheta in cel mai mare secret, dar este vorba oricum de cel putin citeva zeci de morti si alte zeci de raniti.

Ziarele semnalau malitios ca statuia lui Cuza se ridica cu “bani jidanesti”

Un alt episod relevant pentru pasiunile politice generate de serbarea Unirii Principatelor il constituie inaugurarea la Iasi, pe 27 mai 1912, a statuii lui Alexandru Ioan Cuza. Intr-un articol document aparut in urma cu doi ani, in “Ziarul de Iasi”, istoricul Andi Mihalache surprinde in detaliu contextul tensionat in care s-a facut dezvelirea monumentului. Mai intii, disputa s-a dus pe amplasamentul statuii lui Cuza. Locul initial fusese stabilit pentru “Piata Noua”, o zona aflata in fata actualului hotel Continental.

A.D. Xenopol si A.C. Cuza s-au impotrivit amplasamentului, argumentind ca in 1857 si 1859 hora Unirii se jucase in fata fostului hotel Petre Bacalu, situat pe locul actualului cinematograf Victoria. Protestul celor doi a ajuns pina la urechea primul ministru Ionel Bratianu, prin intermediul unei scrisori adresate de primarul Iasilor, Nicolae Gane. Edilul se plingea atunci Guvernului ca cei doi “agitatori” fusesera initial de acord cu primul loc si ca municipalitatea cumparase in acest sens terenul si darimase unele cladiri. “Abia acum domnii profesori Xenopol si Cuza au avut tristul curaj sa intreprinda o campanie contra comunei si sa agite tinerimea universitara”, scria primarul.

Intr-un final, s-a acceptat amenajarea statuii pe actualul amplasament, in actuala Piata a Unirii, cu conditia ca toate cheltuielile survenite sa nu fie suportate de primarie, ci de cei care venisera cu ideea. Pentru lucrarile suplimentare, Xenopol a gasit sprijin financiar la citiva intreprinzatori evrei. Fireste, si-a pus in cap presa nationalista si antisemita apropiata de Partidul Conservator, formatiune politica pe care Xenopol tocmai o parasise. Ziarele semnalau malitios ca statuia lui Cuza se ridica cu “bani jidanesti”, dintr-un “capriciu politico-electoral” si cu sprijinul interesat al ziarului “Adevarul”, publicatie care ar fi fost finantata de Alianta Israelita.

In Carol I iesenii au aruncat cu mere stricate

Regele Carol I venea la Iasi sperind ca aici, intr-un context festiv, va reusi sa puna capat dezbinarii dintre conservatori, revigorind astfel pionul necesar bipartidismului. Serbarea de la Iasi era astfel un bun prilej de aranjamente pe scena politica. In ziua inaugurarii statuii, autoritatile au luat masuri extraordinare de securitate, temindu-se de eventuale manifestatii antiregale sau anticentraliste. De altfel, Carol I nu avea amintiri prea placute din precedentele vizite la Iasi, cind fusese la un moment dat “atacat” cu mere stricate. Detaliile organizarii au mers pina intr-acolo incit istoricului Nicolae Iorga i s-a interzis initial sa apara pe lista oratorilor, fiind susceptibil ca va folosi tribuna pentru a formula acuzatii la adresa guvernului.

Pina la urma, inaugurarea statuii lui Cuza a decurs fara probleme. Cu o singura exceptie, mai degraba comica. Dezvelirea monumentului putea fi ratata pentru ca pinza care-l inconjura cadea de la sine. Evenimentul a fost salvat de stapinirea de sine a lui Carol I, care a observat defectiunea si a ordonat imediat garzii sa dea onorul, lasind impresia ca momentul fusese intocmai gindit.

De-a lungul domniei sale, avertizat asupra starii de spirit din Moldova, Carol I va avea grija sa menajeze susceptibilitatile moldovenilor, creind compensatii simbolice pentru “sacrificiul” lor. Astfel, el numea Iasul, inca din primele discursuri, “a doua capitala” (titlu revendicat de ieseni), “a doua resedinta” sau, preluind o idee lansata pentru prima data de Titu Maiorescu, “capitala culturala a tarii”.

Comunistii au ignorat pretentiile Iasului

Anii au trecut insa, frictiunile s-au mai imblinzit cu timpul, iar din negocierile initiale dure pentru stabilirea sediilor de institutii nu a mai ramas decit, si asta doar ca o cutuma, faptul ca dupa moartea Patriarhului cel care il va succeda sa fie Mitropolitul Moldovei. Si, poate, mandria locala ca Iasul, la anii unirii oras cu o efervescenta activitate culturala, si ca populatie oras putin mai mare decit Bucurestiul (ambele aveau in jur de 65.000 de locuitori) a avut prima universitate din noua tara Romania. Peste decenii, odata cu epoca comunista, din toate aceste controverse avea sa nu se mai aleaga chiar nimic. Nici macar consemnarea lor in tratatele de istorie.

Sursa: Agentia de Investigatii Media

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

Incredibil ce se intampla in Romania! Un sat intreg retrocedat unei familii, caz fara precedent in Romania! Satul Nadas din judetul Arad ramane retrocedat, dupa ce Tribunalul Olt a admis recursul formulat de familia Colteu, considerand ca cererea de reviziuire depusa de autoritatile locale este tardiva. In 2006, familia Colteu a mostenit un sat in […]

– Domnule profesor, omenirea a marcat, în acest an, împlinirea unui secolde la declanşarea Primului Război Mondial. Cum aţi caracteriza, în câteva cuvinte, acest sinistru al istoriei, care a provocat moartea a circa 17milioane de oameni? Sigur că, în esenţă, ne gândim la numărul de morţi şi la uriaşele distrugeri materiale. Dar, în ce priveşte […]

Oamenii pot să se vindece într-adevăr în biserici atunci când ating sfintele moaşte sau sanctuarele. Oamenii de ştiinţă din Petersburg au dovedit-o şi au descoperit şi mecanismul “material” al acestui fenomen divin. “O rugăciune este un remediu puternic”, spune Valeri Slezin, şeful Laboratorului de Neuropsihofiziologie al Institutului de Cercetare şi Dezvoltare Psihoneurologică Bekhterev din Petersburg […]

Aniela Radu AVEAM 11 ANI.Totul s-a petrecut in fata blocului meu din Strada Drumul Taberei nr.14, Sector 6, Bucuresti. Eu nu pot uita imaginile respective, nici mirosul de sange si nici strigatele militarilor chemati, debarcati din autocare si vanati in fiecare noapte in fata MAPN-ului pentru asa-zisa “Revolutie”!! Apartamentul meu era sub foc continuu tras […]

Liderul PRM Gheorghe Funar a susţinut, luni, că poetul Mihai Eminescu “a fost asasinat” de evrei, “deranjaţi de scrierile politice şi de poeziile” sale, adevărul în legătură cu moartea sa fiind “falsificat” timp de 121 de ani, şi că acte medicale ale acestuia au dispărut din Biblioteca Academiei . Funar a susţinut, într-o conferinţă de […]