Corneliu Florea, Winnipeg/Canada
“Vladimir Tismaneanu este cel mai exceptional produs al spatiului cultural romanesc, si insist, este al spatiului cultural romanesc … cel mai … poate, cel mai important produs universitar de origine romaneasca pe care-l avem…” a spus Horia Roman Patapievici (HRP) la Targul de Carte Gaudeamus – in 25 Noiembrie 2012. Va dati seama ca un asemenea titlu e complet aiurea, un nonsens fiindca nu exista nici o universitate care sa scoata soricei titrati pentru simplu motiv ca ei si-ar roade diploma imediat. Totusi, cand spui scremut si soricel prima sinapsa mintala se face cu o zicere populara, veche si cu talcuri, pe care o stim multi si o folosim in tot felul de situatii si sensuri subversive: un munte s-a scremut si a fatat un soricel, asa zicem noi, urmasii geto-dacilor, dar marele poet Horatius a scris un vers pentru posteritate: Parturient montes, nascetur ridiculus mus – se vor screme muntii si va naste un soricel ridicol.

Chiar si asa, lucrurile par fara legatura intre ele, incerc, printr-o fabulatie, sa le carpesc. Se spune ca la o universitate din Bucuresti unde, dupa august 1944, multi profesori valorosi au fost dati afara si inlocuiti cu noii veniti pe tancurile rusesti, dintre care unii nici nu aveau diplome universitare adecvate sau deloc, au inceput sa iasa soricei foarte importanti, dintre care unul a fost cel mai important.

Cititi si: ARLUS, sovietizarea culturii romane

Vestea s-a dus departe, departe, pana in Carpati unde un munte, imi scapa numele, atat a fost de impresionat, in acelasi timp, invidios pe universitate incat s-a scremut si s-a scremut pana a fatat un soricel caraghios. Deci, pentru a pune lucrurile in ordine; intai universitatea a facut exceptia asta si pe urma un munte invidios a vrut sa faca si el pe cel mai important. Mult scremet pentru nimic!!

Acum, fiindca veni vorba de exceptii de la universitate bucuresteana, am aflat cateva din volumul ’’Marele Manipulator’’ al profesorului universitar Ion Coja.

De exemplu Ion Vitner, care l-a alungat pe George Calinescu de la catedra de literatura romana, era stomatolog, Crohmalniceanu era inginer constructor iar Paul Cornea nu era nimic, dar ei conduceau literatura romana. Frumos, nu am sa spun ca toti erau evrei, fiindca cunosc un schizopat cu halucinatii vizuale care vede numai antisemiti in jurul lui si eu nu suport acest senseless word, un fel de flit ce se da la nasul romanilor, de la un timp, sa-i bage in spaima, obida si tacere.

In plus, imi aduc aminte de un caz de la stagiul de Psihiatrie, unde era un pacient care cum ma vedea in sectie striga: Te-am prins, esti un martian ! Fusese militian dar in loc sa vada si sa prinda dusmanii clasei muncitoare incepuse sa vada numai martieni in jurul lui, care, dupa mintea lui veneau de la Martisoara. Saracul schizofren, la inceput m-a speriat, pe urma am zambit trist : ce dureros e cand cineva isi pierde rationamentul si e bantuit de halucinatii. Mai bine schimbam subiectul si sectia lui cu Targul de Carte ’’Gaudeamus’’. Lume multa, curioasa , interesata de diferite carti, care abunda si acopera toate preferintele, gusturile.

HRP vorbeste liber despre volumul ’’Lumea secreta a nomenclaturii’’ semnata de Vladimir Tismaneanu, autor pe care il prezinta celor de fata drept poate cel mai important produs universitar, al universitatii bucurestene, unde a terminat Sociologia si fiind fiul lu’ tata, nomenclaturist comunist, i-a calcat pe urme. Toti fac la fel, considerandu-se cei mai importanti produsi universitari.

HRP a vorbit aproape 25 de minute dintre care cateva minute despre VT si tot atatea despre carte, iar restul, minute si minute in sir, cu aplomb de neo-politruc despre recrudescenta antisemitismului in societatea romaneasca, de tot auditoriul a lasat capul in jos simtindu-se vizat si vinovat.

Si-a sustinut intoxicarea cu exemple puerile. Unul vechi, pe care-l tot spune ca o flasneta: ieri in targ am fost izbit de un om care ma considera insuficient de roman si ce caut eu aici, printre oamenii de cultura romani. Ce sa comentezi, ca Bucurestiul e un targ fara alte produse intelectuale importante, unde se targuieste identitatea si demnitatea nationala, ca omul era liber sa-l intrebe ce cauta in cultura romaneasca, dupa ce HRP a scris si semnat:

“Romana este o limba in care trebuie sa incetam sa mai vorbim sau … sa o folosim numai pentru injuraturi, sau ca Romania are o cultura tip second hand si Cu o educatie pur romaneasca nu poti face NIMIC” (e destul cat face Vladimir Tismaneanu, cel mai important produs universitar).

Eu, Doamne fereste, nu-l ating nici cu o floare, dar l-am intrebat aceleasi lucruri, in scris, pe Basescu Traian, care a tacut fiindca nu are nimic in comun cu cultura romaneasca, doar cu flota a avut ce a avut.

Alt exemplu de recrudescenta antisemitica a fost cazul unei profesoare universitare, care a scris intr-un articol Volodea in ghilimele si Tismaneanu fara ghilimele. Ei da, acesta este cel mai grav act de antisemitism ce mi-a fost dat sa-l aud din 1492 incoace. Insist, vorba lui HRP, din 1492 si tam-tamul pe care l-a facut mi s-a parut de mahalagiu din secolul trecut, din Groapa lui Oatu, nu a unui important produs universitar din targul lui Bucur. Dar, dupa asta, se prea poate ca profesoara universitara, ce a intrat in mare panica, sa aiba o cariera profesionala subminata de acum inainte, desi, dupa mine, nu Volodea trebuia pus in ghilimele ci Tismaneanu, avand in vedere ca pe tatal lui, nomenclaturist comunist, l-a chemat Leonid Tisminetski nu Tismaneanu si dupa psihiatrice precepte cei ce isi schimba numele dovedesc ca nu au avut personalitate si nici nu castiga vreuna.

Apoi, HRP s-a intors la el insusi, pozand in victima antisemitismului, de m-au trecut toate lacrimile cand a repetat, a nu stiu cata oara retragerea sa de la ’’Evenimentul Zilei’’ pentru ca acolo era unul, care in fiecare miercuri noaptea il urmarea cu: mori jidane si ma chis in freza lui. Multi martieni pe lumea asta si necuviinciosi! Dar nu acesta e de luat in seama ci ceea ce debita si sustinea el in acele articole era, de multe ori, para-rational, nu folosesc termenul consacrat.

Era atat de ridicol incat crea momente de ilaritate, de clovn la curtea regelui basescu, pentru toti ce il citeau, multi fiind incitati sa-l critice cu argumente pertinente, sa-l zeflemiseasca, cateodata usturator, si unii chiar lipindu-i epitete!

Deh, gura lumii sloboda, scrie si in Declaratia Universala a Drepturilor Omului semnata la ONU si de Romania si de Israel.

In paranteza, din 1998, cand am inceput sa-l critic decent si cu argumente pe HRP multe etichete si injurii s-au abatut asupra mea de la zisele elite bucurestene – A. Plesu, C. Stanescu, Alex stefanescu – ce il idolatrizau grotesc pe HRP mai ales dupa ce acesta a ajuns presedinte pe bugetul culturii romanesti de tip second hand!

Acum, in sfarsit, adeptii si idolatrii lui si-au dat seama de adevarata personalitate a lui HRP si el face ultima sfortare sa se mentina strigand in gura mare ca este victima antisemitismului.

Cat despre manipularea lui cu recrudescenta antisemitismului ma amuza cat da in gropi si-mi aduce aminte de Moses Rozen, care numai dupa 1990 a pus in fata Templului Coral o placa pe care scria ca romanii sunt responsabil de un holocaust a 400.000 de evrei.

Pana atunci nici o acuzare atat de directa si grava, si slava, armatei rosii eliberatoare, care ne-a adus pe Ana Pauker, Nikolski, Brucan, Walter Roman, Leonid Tismeniski, Dionisie Patapievici si multi altii de acelasi sange, dar nici unul dintre ei sau, de ce nu, toti in cor nu au acuzat Romania de holocaust pana in 1990!!

Dupa cincizeci de ani, din 1990, Moses Rozen, Jean Ancel si Elie Wiesel au inceput sa scrie scenariul si sa regizeze holocaustu din Romania cu putine si sterse personaje reale dar multi figuranti platiti. Si asa au ajuns contribuabilii romani dupa 50 de ani sa fie actionari obligatorii la Holocaust Industy, cum l-a numit profesorul universitar Norman G. Finkelstein, evreu american, in cartea sa.

In paranteza, in 2001 l-am rugat, in scris, pe Gabriel Liiceanu sa publice la ’’Editura Humanitas’’ cartea profesorului american, sa afle si romanii cat sunt de manipulati cu holocaustu din Romania. Altum silentium!! Asa ca astazi stafeta holocaustului din Romania este preluata de la Rozen, Wiesel si Ancel de catre fiii nomenclaturistilor evrei Tismaneanu, Oisteanu, Patapievici.

Succes baieti, aveti cale deschisa!! Intelectualitatea bucuresteana si provinciala, cu exceptia catorva, tremura ca nu cumva HRP sa-i arate cu degetul sau, detector de antisemiti!!

Dar si mai penibile sunt elitele bucurestene si provinciale de astazi, jurnalistii si scriitori, ce nu au nici o reactie vocala sau scrisa la elucubratiile lui HRP, motivandu-si lasitatea cu asa zisa ignoranta de om mult superior. Aiurea, sunt poltroni in toata regula. Dar, unii dintre acestia coboara si mai jos pe scara demnitatii, mimand ascultarea cu interes, cu gura cascata, dand din cap aprobativ si aplaudandu-l la sfarsit.

Unul dintre acestia, Mircea Cartarescu, a fost de fata, si el prezentand cartea lui Vladimir Tismaneanu. A inceput patetic, cum cel mai important produs universitar bucurestean ii este mai mult decat prieten, ii este un frate mai mare si cu o scurta evocare din 1990. Atunci, a fost parasutat (?!) direct in miezul marelui mar, Big Apple si fratele cel mare l-a intampinat la telefon cu : Ce faci, ba ! Am ascultat de trei ori inregistrarea pentru ca vroiam sa fiu sigur de mai multe lucruri. intai, scriitorul de pe lista suedeza a nobililor a spus: in sensul acestei prime fraze de-o familiaritate si caldura extraordinara s-a desfasurat in continuare perioada cat am stat …

Pentru mine nu este nici o fraza, ci o propozitie simpla de mahala, care demonstreaza cat de important produs universitar bucurestean este Vladimir Tismaneanu sau Volo cum ii spune Mircea Cartarescu, caruia ii trage un periaj de mic lacheu, ca sa nu folosesc expresia obisnuita in asemenea situatii.

Inca odata m-am mai lamurit de anvergura personalitatii cartaresciene care in scrierile sale foloseste Romanica in loc de Romania si cat de nesuferita i-a devenit aceasta tara, dar nu o paraseste, cum nu o parasesc nici cei ce urasc romanii, limba romana si statul lor unitar de aproape o suta de ani …

Mi-am comandat cartea lui Vladimir ’’Tismaneanu’’, dar pana ce o voi primi am sa ma adresez universitatii bucurestene cu propunerea sa inlocuiasca una din statuile din fata ei cu statuia celui mai important produs universitar pe care l-a dat iar la picioarele lui sa puna doua statui mai mici, de-o schioapa, ale lui HRP si MC.

Sursa: Agero-Stuttgart

Foto: Lilick-Auftakt

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

– Domnule profesor, omenirea a marcat, în acest an, împlinirea unui secolde la declanşarea Primului Război Mondial. Cum aţi caracteriza, în câteva cuvinte, acest sinistru al istoriei, care a provocat moartea a circa 17milioane de oameni? Sigur că, în esenţă, ne gândim la numărul de morţi şi la uriaşele distrugeri materiale. Dar, în ce priveşte […]

Oamenii pot să se vindece într-adevăr în biserici atunci când ating sfintele moaşte sau sanctuarele. Oamenii de ştiinţă din Petersburg au dovedit-o şi au descoperit şi mecanismul “material” al acestui fenomen divin. “O rugăciune este un remediu puternic”, spune Valeri Slezin, şeful Laboratorului de Neuropsihofiziologie al Institutului de Cercetare şi Dezvoltare Psihoneurologică Bekhterev din Petersburg […]

Ceea ce stim despre avangarda literara, artisica in general, este ca ea reprezinta factorul dinamic in miscarea artei, ca are rolul noului fata de vechi, ca este deschizatoare de drumuri, precursoare a artei viitorului, sondand noi cai de exprimare, impulsionand cursul literaturii, al artei, spre noi orizonturi, respingand traditia ca factor fosilizant, retrograd. Din acest […]

La sfarsitul anului trecut, Cotidianul a publicat poate cea mai completa sinteza a evenimentelor din decembrie 1989, realizata de unul dintre cei care a fost in miezul problemei. Noi am publicat prima parte, sub titlul: Decembrie 1989: Atacul Ungariei asupra Romaniei vazut de serviciile secrete romanesti (I). “Neorevizionismul ungar a devenit vârful de lance al […]