Matrioska
Azi am implinit 30 de ani si vreau sa spun undeva ca nu-mi place lumea in care traiesc. Mi-am dat seama ca nu pot sa o schimb si nici nu pot gasi o lume mai buna. Daca as fi economist sau as putea sa repar tevi, n-as sta nicio secunda pe ganduri si as emigra legal in Canada sau in Noua Zeelanda. Insa eu traiesc din mici “comisioane creative”care nici macar nu conteaza “la dosar”. La inceput imi facea placer munca mea, ma consideram un om valoros, aveam entuziasm si speram ca “voi putea patrunde pe piata”, insa, mi-am dat seama treptat ca nu exist. La 30 de ani, m-am cautat pe Google, iar numele meu aparea mai degraba in dreptul unor licee din Arad si Deva (orase in care n-am trait niciodata), a unor conturi obscure de pe diverse retele de socializare, in dreptul happenig-urilor sau expozitiilor mele de fotografie. O sa ziceti ca e vina mea si ca nu fac nimic ca sa ma promovez… da, e vina mea!

Singura mea preocupare este cea de a supravietui de la o luna la alta. De a improviza o viata. Visurile mele au fost, printre altele: sa fac inconjurul lumii pe role (20 de ani), sa merg la toate festivalurile rock din tara, din iunie pana in octombrie (23 de ani), sa fotografiez pantofi, pe strazi, in cel putin patru mari capitale europene (27 de ani) , sa parcurg El Camino, sa scriu si sa fac poze (28 de ani), sa merg intr-o scurta vacanta la bulgari (29 de ani). Nu mi-am implinit niciunul.

In schimb, am invatat sa traiesc “de pe-o zi pe alta”, cum se zice. Sa incerc sa imprumut bani de la prieteni si sa am mereu senzatia ca cersesc, desi le pot garanta data cand ii voi da inapoi. Sa numar zilele pana la “salariu”, care niciodata nu intra atunci cand ar trebui, si sa verific cardul de cinci ori pe zi incepand cu ora 9 (practic ma postez langa el, sperand). Salariul care inseamna in primul rand chiria, netul, lumina… e o falsa iluzie ca as putea trai din el macar pana la mijlocul lunii.

La 20 de ani, “a muri de foame” mi se parea pur si simplu o aberatie. Acum ma intreb daca vrabiile din fata blocului sunt comestibile si cum le-am putea prinde, in timp ce prietenul meu cauta pe strada chistoace. Prietenul meu a terminat Arte Plastice si e in aceeasi situatie, iar niste individe binevoitoare din familie imi tot spun: “Ce-ti trebe draga un artist? Scapa de el!”. Ca si cum a scapa de un om e la fel ca si cum ti-ai tunde parul sau ti-ai taia unghiile…

E adevarat ca impartim tot marsamul asta si relatia noastra e afectata oricum, insa e vorba de o viata impreuna care simt ca pur si simplu se duce naibii si-mi pare rau, caci exista dragoste si alte ingrediente din astea subtile. Ce desene? Ce fotografii? Sincer, nu mi-as fi imaginat ca viata mea va arata asa la 30 de ani… iar cel mai tare ma doare cand ii sun pe ai mei, care locuiesc intr-un alt oras, si tot timpul isi dau seama ca ceva e in neregula… si vor din saracia lor sa-mi trimita bani.

Sa-mi imaginez cum va arata viata mea peste inca 10 ani? Va pot spune de acum… un nimic. Am 30 de ani si sunt deja un om matur.

Sursa: Hotnews

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

– Domnule profesor, omenirea a marcat, în acest an, împlinirea unui secolde la declanşarea Primului Război Mondial. Cum aţi caracteriza, în câteva cuvinte, acest sinistru al istoriei, care a provocat moartea a circa 17milioane de oameni? Sigur că, în esenţă, ne gândim la numărul de morţi şi la uriaşele distrugeri materiale. Dar, în ce priveşte […]

Oamenii pot să se vindece într-adevăr în biserici atunci când ating sfintele moaşte sau sanctuarele. Oamenii de ştiinţă din Petersburg au dovedit-o şi au descoperit şi mecanismul “material” al acestui fenomen divin. “O rugăciune este un remediu puternic”, spune Valeri Slezin, şeful Laboratorului de Neuropsihofiziologie al Institutului de Cercetare şi Dezvoltare Psihoneurologică Bekhterev din Petersburg […]

Ceea ce stim despre avangarda literara, artisica in general, este ca ea reprezinta factorul dinamic in miscarea artei, ca are rolul noului fata de vechi, ca este deschizatoare de drumuri, precursoare a artei viitorului, sondand noi cai de exprimare, impulsionand cursul literaturii, al artei, spre noi orizonturi, respingand traditia ca factor fosilizant, retrograd. Din acest […]

La sfarsitul anului trecut, Cotidianul a publicat poate cea mai completa sinteza a evenimentelor din decembrie 1989, realizata de unul dintre cei care a fost in miezul problemei. Noi am publicat prima parte, sub titlul: Decembrie 1989: Atacul Ungariei asupra Romaniei vazut de serviciile secrete romanesti (I). “Neorevizionismul ungar a devenit vârful de lance al […]