George Roncea
Iesirea pe teava a „dezvaluirilor“ wikileaks legate de Romania s-a dovedit doar o scurgere imunda de zoaie, fara nimic spectaculos. Dar chiar nimic, nimic. Ori au fost foarte intens editate si periate, ca doar nu degeaba s-a intalnit Nistorescu cu Asange la inceputul anului pentru a negocia cumpararea setului de cablograme trimise de la Ambasada Romaniei de la Bucuresti, ori oficialii americani ai ambasadei de la noi nu sunt buni de nimic si ar trebui trimisi la munca in niste tari mai fierbinti, in loc sa taie frunza la caini pe meleagurile noastre, fara a produce nimic decat niste note compuse din barfe si ciocofoneli modeste, de coltul blocului. Fireste, imaginea politicienilor romani, care vin sa se toarne intre ei, la Inalta Poarta, e savuroasa, insa noi o stim prea bine. Nu era nevoie de notele wikileaks ca sa stim ca Geoana este cretin, sau ca Hrebenciuc este un sobolan tembel, care si-l viseaza pe Titus al sau, copchilasul sau de suflet, drept presedinte.

„Hrebenciuc a insistat ca are in minte un potential «dark horse candidate» care l-ar putea infrunta cu succes pe Basescu intr-o batalie electorala pentru presedintie“, se arata intr-o telegrama din 2007.

E drept, sa crezi ca ar putea ajunge presedinte al Romaniei unul precum Corlatean, maruntul slujbas atarnator pe langa un colonel SIE (l-a dat in gat public si pe el tot un coleg de-al sau, acum slujbas tot la SIE, aripa ICR), este dovada de idiotenie, cumva neasteptata la Hrebenciuc. E dovada insa ca omul s-a senilizat.

„Rapoartele“ ambasadei americane sunt neasteptat de puerile si au savoare doar in masura in care contin turnatorii ale pesedistilor intre ei, gogomanii de-ale lui Geoana sau magarii de-ale lui Ciprian Nastasiu, care, ca procuror, s-a descalificat oferind unor straini fragmente din dosarele sale in lucru. Dar cine nu s-a descalificat si cine nu este descalificat si de rahat in istoriile ciripite la fumoarul ambasadei? Practic toti actorii pe care ii cunoastem prea bine sunt niste terchea-berchea, niste scroafe suite in copac pe umerii securistilor.

„Ovidiu Tender – un personaj legat de Securitate care si-a construit averea in afacerile cu petrol si a inselat guvernul roman cu circa 93 milioane de dolari inainte de a fi trimis temporar dupa gratii“.

„Vintu si-a adunat averea facand tranzactii cu cupoane de privatizare, bazandu-se pe o retea de fosti ofiteri ai Securitatii pentru a obtine informatii din interiorul marilor companii. Practicile sale de afaceri sunt controversate si sunt, probabil, de natura infractionala“.

Ca Patriciu recunoaste ca a dat Rompetrolul la rusi, ca Voiculescu este un securist nenorocit, ca Gigi Becali este un carnatar plecat in viata de la ciunga si iaurt, ca Verestroy Attila este un derbedeu imbogatit tot prin participare la jaf, asta stiam cu totii de mult, dupa cum stiam si ca americanii sunt ingrijorati de influenta oligarhilor („este ingrijoratoare marirea influentei oligarhilor din Romania si rolul lor ca unealta a intereselor rusesti (…) Alt semn al ambitiilor crescande ale Rusiei include si vanzarea uzinei Daewoo din Craiova“.

Haida de, asta-i tot?

Gargara de amatori de barfe, zvonuri, susanele

Pai am scris cateva sute de pagini de ziar despre Patriciu, Vintu, Voiculescu, oligarhii securisti si colaborarea lor de tradatori jegosi cu retelele, conspirate sau nu, rusesti din sistemul politic, manevrele desfasurate in spatiul economic, inhatarea unor ramuri intregi industriale strategice. Ma asteptam sa vad de exemplu lista inaltelor foste cadre ale serviciilor romanesti care lucreaza acum pentru rusi, respectiv pentru CSI. Sa vad si eu un nume mai rasarit dat in vileag, un general de rang inalt din SRI, ca Bidireci de exemplu, angajat la Alro, la rusi, un fost sef de divizie contrainformativa angajat la Rompetrol, diverse alte cadre de varf implicate plenar in reteaua infractionala si de tradare de tara a lui Sorin Ovidiu Vintu, ma asteptam la o lista cu sustinatorii din umbra ai sistemului corupt pesedist, care a distrus Romania, ca generalii Rogojan si Ovidiu Soare, acesta din urma cercetat penal la nesfarsire.

Ca pielea p…lii de Chirieac e turnator ad vitaem si ca barfeste ca o baba senila, dupa ce l-a parasit amanta, nu era o noutate. Ca la poarta cea larga a ambasadei se inghesuie fara pic de demnitate, la un fursec si o punga cu pixuri si calendare, sute de papagali notorii ai „societatii civile“ si ai lumii politice se stie si se vede cu ochiul liber. Sindromul turnatului e vechi la romani – inainte la Ambasada Rusa, acum la Ambasada SUA si, mai inainte, – in epoca istorica – la Ambasada Imperiului Otoman si a Imperiului Habsburgic. Pana si Caragiale dadea cu ciocul si-l varsa stapanirii pe Eminescu. Toata lumea toarna acum pe toata lumea oriunde sare de-o viza, de-o bursa, de un salam.

La nivel mondial diversi bosorogi senili si martafoi de prin administratia americana ii cer capul lui Assange, omu’ cu scurgerile, care a devenit astfel un fel de erou al liberei informatii si alte vrajeli si gargariseli lesinate. Eu i-as arde un sut in cur, dupa cate fite isi da. Pai cu wikileaks ale sale despre Romania ne rad si curcile. N-avem si noi un secret de Doamne ajuta, n-avem si noi ceva sinistru de ascuns decat cat bea, daca bea, Basescu si ca Udrea e apetisanta, si ca Geoana e debil mintal, si Hrebe o fleandura, si ca securistii nostri sunt toti kaka-maka? Chiar asa, n-avem valoare? Suntem second-hand pana si pe piata informatiilor? N-avem si noi un Watergate ceva? Nema?

Acum multi anisori, prin anii ‘70, o sursa intitulata „Deep Throat“, gatlej adanc, dupa numele unei celebre prostituate cu un renume oral deosebit, dadea pe goarna toate secretele administratiei Nixon unui reporter de la „Washington Post“, celebrul Bob Woodward. Scandalul din jurul lui Nixon se adancea dupa aruncarea pe piata, tot pe surse, a unor teribile „Pentagon Papers“ – 7.000 de pagini cu istorii dureroase pentru armata americana. A urmat Watergate, caderea lui Nixon si dezangajarea americana din zona Vietnamului. Un obiectiv strategic urmarit de China si Rusia cu intensitate. In urma cu vreo cativa ani, W. Mark Felt, adjunctul directorului FBI din anii ‘70, recunostea public ca el era omu’ cu gatlejul. Mai mul, s-a aflat dupa o vreme ca insusi directorul FBI se dusese anterior turnatoriei adjunctului sau la „New York Times“, cu speranta ca ajunge el „Deep Throat“. Cei de la „New York Times“ i-au facut vant.

Intelesul acestei povesti este simplu, iar comparatia dintre „Pentagon Papers“ si cablogramele lui peste e discrepanta ca de la cer la pamant. Daca pentru restul lumii wikileaks astea or fi vreo mare smecherie, pentru noi, pentru romani, sunt apa de ploaie, si pana n-o sa vad ceva ce nu stim cu totii in aceste cablograme n-o sa-mi schimb parerea.

Sursa: Curentul

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

Marius Șerban Odată cu intrarea într-o nouă stare de criză, după ce tocmai am ieșit din una de alertă, pentru că, nu-i așa, starea de continuă criză este singura formulă prin care mai poate fi controlată cât de cât o populație debusolată, anomizată, se vântură tot felul de versiuni de proiecte de lege, prin care, […]

Brexit-ul este, fara doar si poate, un eveniment de proportii epice prin prisma perpectivelor pe care le deschide. Brexit-ul reprezinta prima fisura intr-un sistem monstrous care parea monolit. Practic, intreaga oligarhie americana si europeana, cu monstroasa masinarie media aservita au fost luate prin suprindere, in ciuda manevrelor diperate de a influenta in extremis opinia publica […]

Alegerile locale de duminica se remarca prin ceva unic in ultimii 26 de ani. Nicicand in aceasta perioada de dezmat neobolsevic, de jaf si disolutie a tot ce este romanesc, asadar, nicicand in acest sfert de secol, candidatii oferiti spre votare de gastile de crima organizatea numite eufemistic partide, nu au fost mai jalnici. Practic, […]

Charles Simic Widespread ignorance bordering on idiocy is our new national goal. It’s no use pretending otherwise and telling us, as Thomas Friedman did in the Times a few days ago, that educated people are the nation’s most valuable resources. Sure, they are, but do we still want them? It doesn’t look to me as […]

Marius Serban Nesimtirea de care a dat dovada, astazi, Iohannis (Ioha), presedintele cu o legitimitate fragila al Romaniei, este strigatoare la cer! Astazi, cand se face fix o saptamana de la moartea oamenilor din Colectiv, Ioha a demonstrat cu varf si indesat ca nu a inteles nimic, dar absolut NIMIC, din cerintele strazii,ca nu a […]