Cristian Negrea
S-a tot spus ca data de 1 Decembrie 1918 a reprezentat apogeul romanilor, ora astrala a romanismului, punctul unic de maxim al neamului nostru. Adevarul nu sta chiar asa. 1 Decembrie 1918 a fost o zi deosebita, cu adevarat, dar nu a fost totul, si mai ales, nu ar fi insemnat prea mare lucru, daca actiunea nu ar fi continuat. Daca toti romanii ar fi plecat linistiti acasa dupa marea adunare de la Alba Iulia, Romania Mare ar fi continuat sa ramana un vis, iar data de 1 decembrie ne-ar fi ramas in memorie ca si, de exemplu, data proclamatiei de la Islaz. Daca ne reducem la 1 Decembrie 1918, atunci inca nu exista Romania Mare, si este absurd sa crezi ca din 2 decembrie 1918 s-a creat aceasta Romanie Mare, in urma adunarii populare. Este ca si cum ai reduce un intreg proces la o singura zi. Deoarece la 1 Decembrie 1918 mai mult de jumatate din Transilvania era inca sub ocupatia ungurilor care, cum era de asteptat, n-au luat-o la fuga nici de spaima proclamatiei de la Alba Iulia si nici de groaza hotararilor de la Conferinta de Pace de la Paris, ci doar cand au simtit pe piele taisul usturator al baionetelor romanesti. Astfel, o data importanta o consider cea de 1 mai 1919, cand trupele romane au ajuns cu intregul front la Tisa in urma contraatacului impotriva trupelor ungare bolsevice (vezi Razboiul romano-ungar de la 1919 (I) Din Apuseni pe Tisa) realizand cu arma in mana stapanirea romaneasca pe teritoriul mentionat de Eminescu in Doina, „De la Nistru pan-la Tisa”.

Totusi, data de 1 Decembrie 1918 ramane o data extrem de importanta, o data cruciala, mai ales prin importanta semnificatiei sale ca si vointa a maselor. A fost singura adunare nationala, practic un plebiscit, un referendum, cu delegati din toate partile Transilvaniei si Banatului, singura adunare nationala tinuta in toate provinciile desprinse din imperiul Austro-Ungar, prin care populatia sa fie intrebata ce doreste sa faca cu viitorul ei.

Independenta cehoslovacilor, polonezilor, slovenilor, croatilor, s-a decis de catre conducatorii lor, era un curent favorabil, de necontestat pentru independenta, dar singurii din cuprinsul intregului imperiu care au chemat populatia sa se exprime liber, au fost romanii ardeleni. Si ei au spus prin glasul celor peste o suta de mii de delegati, reprezentand poporul din toate colturile Transilvaniei, „NOI VREM SA NE UNIM CU TARA!” Este un fapt de necontestat, si nimeni nu a indraznit sa conteste adunarea nationala de la Alba Iulia. Pana si cei mai extremisti maghiari contesta tratatul de la Trianon, din 4 iunie 1920, dar despre valabilitatea rezolutiei de la Alba Iulia nimeni nu zice vreun cuvant, deoarece s-ar acoperi de ridicol. La fel cum astazi s-ar acoperi de ridicol, de exemplu, toti cei care ar contesta independenta Muntenegrului, obtinuta tot prin referendum in mai 2006. Nici sarbii, cei mai defavorizati de acest referendum, nu contesta valabilitatea votului muntenegrean.

Deci, 1 Decembrie 1918 reprezinta o data importanta intr-un proces, nicidecum inceputul sau sfarsitul procesului, un proces jalonat de alte date importante, incepand cu 15 august 1916, data intrarii Romaniei in razboi pentru Transilvania si Bucovina. Au fost zilele de lupta si eroism, de infrangeri si tradari, de glorie si tragedii, ale caror date sunt asa de multe incat nu au cum sa fie toate amintite aici. In rastimp de trei ani, intre 1916 si 1919, Romania si romanii au trecut prin cele mai cumplite chinuri, de la victoriile din Transilvania toamnei lui 1916 la dezastrul de la Turtucaia, de la eroismul soldatilor prost echipati si inarmati in fata unui inamic superior ca oameni si armament, tradati de singurul aliat de pe campul de lupta, la disperarea evacuarii a doua treimi din teritoriu si drama retragerii in Moldova bantuita de frig, foame si tifos in iarna lui 1917.

Eroismul si victoriile de la Marasesti, Marasti si Oituz si tradarea ruseasca care ne-a lasat singuri in fata dusmanilor germani, austro-ungari, bulgari si turci. Am inceput lupta impotriva inamicilor si am sfarsit-o impotriva aliatilor care ne-au infipt cutitul in spate (vezi Primele lupte cu bolsevicii).

Putine cazuri au mai fost in istorie de un asemenea dramatism, singuri impotriva tuturor, asaltati de nenumarati dusmani, tradati si apoi atacati de aliati, si totusi, neamul romanesc a renascut in 1918 din propria cenusa, infigand drapelul romanesc si ridicand opinca chiar in inima dusmanului, la Budapesta, la 4 august 1919, o alta data importanta in acest proces de creare a Romaniei Mari (vezi Cum au pus romanii opinca pe parlamentul de la Budapesta).

Ca si exemplu, as putea mentiona situatia conducatorului Romaniei la acea vreme, regele Ferdinand. A ajuns pe tron in 1914, in plin razboi mondial, dupa moartea lui Carol I. Plin de speranta in vara lui 1916, se retrage in toamna in Moldova, la Iasi, impreuna cu guvernul si ce a mai ramas din armata tarii. Din nou cu mandrie si speranta in vara lui 1917, dupa victoriile de la Marasti, Marasesti si Oituz, pentru ca mai tarziu dinastia sa-i fie amenintata (germanii cereau ca si o conditie a pacii alungarea regelui ”tradator” fata de natia germana) si chiar si viata sa-i stea in cumpana (de mana aliatilor rusi deveniti bolsevici). Apoi urmeaza unirea cu Basarabia, si ulterior regele intra in Bucuresti tot de 1 decembrie 1918. Cateva zile mai tarziu primeste vestea unirii Bucovinei si apoi a Ardealului la Romania, pentru ca in 1922 sa fie incoronat la Alba Iulia ca si rege al tuturor romanilor.

Romanii au luptat cu incapatanare si eroism nemaiintalnit in acei ani, au luptat nu numai in Romania, ci s-au inscris voluntari pentru cauza romaneasca in Rusia (vezi Luptatorii romani din Siberia), in Franta, Italia, in Statele Unite ale Americii. Au fost voluntari romani care s-au organizat pana si in Turcia, din elemente romanesti din unitatile austro-ungare din Siria. O suflare nationala fara precedent a parcurs intregul mapamond cuprinzand intreaga suflare romaneasca pe toate meridianele, cu un singur scop suprem: Romania Mare.

Si au realizat-o, strabunicii nostri au facut Romania Mare pe care ne-au lasat-o mostenire cu un pret ingrozitor: unul din cinci barbati mort, ranit sau invalid. Cu un imens pret de sange, strabunicii nostri ne-au lasat Romania Mare, cladita pe oasele si sangele lor. Ne-au daruit-o ca si pe o mostenire de pret, platita cu pret greu, prea greu. Numai rememorandu-le faptele te intrebi din ce aluat au fost facuti inaintasii nostri.

Bunicii nostri au luptat sa o pastreze, semanand cu oasele lor si stropind cu sangele lor campurile de lupta din Basarabia pana in Crimeea si Caucaz, Cotul Donului si stepa kalmuca, la Stalingrad, apoi din nou, spre vest, de la Oarba de Mures pana in muntii Tatra si la raul Hron, trecand prin Carei si Budapesta. Soldatilor nostri nu le-a fost dat sa se intoarca la caminele lor in pace dupa mai 1945, ci in cea mai crunta dintre dictaturi, cea comunista, aruncati in temnite si lagare de munca. Ofiterii si generalii care se acoperisera de glorie pe campurile de lupta erau exterminati in lagarele comuniste. Cea mai mare rezistenta armata anticomunista din tarile cazute dupa 1945 in robia comunista a fost infranta definitiv in 1962. Asta au facut bunicii nostri sa arate demni de mostenirea lasata lor de catre parinti. Dar noi?

1 decembrie astazi

Ce inseamna 1 decembrie astazi, pentru noi? Ce reprezinta astazi 1 decembrie pentru marea masa a populatiei? Un prilej de chef si betie prilejuita de o zi libera? Posibilitatea de a se inghesui pentru o portie gratuita de fasole cu carnati?

In SUA, de ziua lor nationala, 4 iulie, veti vedea steagurile americane arborate la fiecare casa. Numarati steagurile romanesti arborate la casele romanilor de 1 decembrie! Care este diferenta, unii simt mai bine spiritul unei zile nationale decat altii?

Am auzit de nenumarate ori pe la televiziuni expresia ca de 1 decembrie ne simtim cu totii romani. Dar in rest, in celelalte 364 de zile din an? Ce fac aceleasi televiziuni ca sa ne simtim romani si in restul anului? Ne difuzeaza pana la saturatie stiri cu babe violate sau emisiuni cu pipite siliconate pe post de vedete de moment care habar nu au pana unde se intinde Romania? Sau cu manelisti inculti si fotbalisti agramati, pe post de modele pentru toti romanii? Cum pot romanii de rand consumatori de televiziune sa se simta romani cand li se servesc in exces doar astfel de modele? Ce fel de ideal in viata poate sa-si aleaga un tanar roman dintre aceste pitipoance ale caror IQ poate fi exprimat printr-o singura cifra? Sau modelul unui politician compromis de afaceri murdare, care isi modeleaza discursul public plin de contradictii in functie de linia de moment a partidului care ii acorda imunitate pentru furtisaguri din banul contribuabililor?

Unde s-a rupt echilibrul, unde s-a rupt legatura dintre alegator si ales? Raspunsul este mai simplu decat pare la prima vedere. Acum mai bine de o suta de ani, Gustave le Bon, membru al Academiei Franceze, intemeietorul psihosociologiei, vorbea despre socialism si doctrina acestuia, asta inainte de aparitia comunismului. El explica faptul ca societatea este dusa inainte de catre elite, care trag masele dupa ele. Este normal, doar marii carturari si marii lideri au fost cei care au dus popoarele pe calea progresului, ele au fost cele care au impus schimbarea in bine a ordinii de fapt.

Socialismul, mai apoi comunismul, erau adeptii egalitarismului, pe principiul ca toti oamenii sunt egali. dar toti oamenii nu au cum sa fie egali, este o imposibilitate. Unde au cucerit puterea, acestia au actionat pentru egalizarea maselor. Cum nu aveau cum sa aduca masa la nivelul elitelor, au retezat elitele. Astfel, toti intelectualii, oamenii de vaza, fruntasii, au fost exterminati sau inlaturati. Este ceea ce s-a petrecut si la noi in anii stalinismului. Ulterior, elitele nou aparute erau de origine sanatoasa, dar mult inferioare.

Asa este si in cazul nostru, liderii politici sunt dintre cei aparuti in urma anihilarii elitelor vechi, interbelice, si promovati ca atare, rude sau urmasi ale noilor elite comuniste. Iar prestatia si cunostintele acestora, ca si traditia lor ca elite sunt incomparabile cu cele vechi, exterminate de comunisti in lagare sau inchisori. Gasiti echivalentul de astazi al unui Bratianu, de exemplu!

Iar aceste noi elite se feresc ca de foc sa faca vreun gest care sa aminteasca de originea lor comunista. De aceea se feresc de orice gest patriotic ca sa nu poata fi interpretat ca si unul patriotard ca si pe vremea spectacolelor de stadion de pe vremea lui Ceausescu. Atunci ni se spunea ca romanii au fost cei mai bravi, cei mai grozavi, cei mai si cei mai, iar cel mai dintre cei mai trebuia sa fie conducatorul suprem, Nicolae Ceausescu. N-am fost cei mai bravi, dar am fost bravi in momentele de cumpana. N-am fost cei mai grozavi, dar am fost extraordinari cand a trebuit. Dar am fost si altfel in alte momente, si asta va trebui sa ne-o asumam, cu toata taria si toata responsabilitatea.

Dar asta nu intuneca cu nimic faptul ca suntem romani, si putem fi mandri de asta. Alte popoare au mult mai putine momente de glorie, mult mai putine realizari, au o vechime incomparabil mai mica ca si a noastra, dar sunt mandri de ei. Noi de ce nu putem fi mandri de noi, de realizarile noastre, mai ales ca au fost obtinute in conditii incomparabil mai grele? Dupa cum spunea marele Nicolae Iorga, dupa atatea furtuni, „este un miracol ca mai avem o tara si un steag caruia sa ne inchinam”. Ori, acesta nu este putin lucru.

Chiar nu putem fi mandri de originea noastra, de faptul ca suntem romani? Trebuie neaparat ca cineva sa ne reaminteasca din cand in cand de necesitatea mandriei de a fi roman? Nu putem fi mandri de noi numai atunci cand un mare sportiv si un mare roman ne reaminteste acest lucru, ridicand centura de campion mondial deasupra capului in fata intregii lumi spunand „Sunt mandru ca sunt roman”? Sau cand un antrenor roman castiga cu o echipa straina in care juca doar un singur roman cupa UEFA si poarta pe umeri steagul romanesc in fata intregii lumi care urmarea finala la televizor? Doar atunci putem fi mandri de faptul ca suntem romani? In rest, ne intoarcem la palavrageala noastra cotidiana, in care politica interna si ultimele barfe joaca rolul de prim rang?

Ne-am batut cu cele mai mari imperii ale momentului si ne vaicarim ca niste babe pentru fel de fel de maruntisuri, gen austeritate si criza. Daca acum este criza, ce a fost pentru strabunicii nostri in Moldova bantuita de foamete si tifos in 1917 sau pentru bunicii nostri impilati de cotropitorii rusi? Apocalipsa? Oameni buni, poporul roman s-a nascut in criza si atunci a dat ce era mai bun din el, din criza s-a nascut prosperitatea de maine, din criza s-a nascut inclusiv Romania Mare pe care o sarbatorim de 1 decembrie!

Dar este posibil ca un popor cu astfel de traditii sa se scufunde in timpurile prezente, sa uite de ceea ce au realizat stramosii lor si sa se complaca intr-o atitudine de autodistrugere lenta sau rapida, aruncand la gunoi secole de jertfa si glorie? Din pacate, raspunsul este afirmativ, este de ajuns sa privim in jur.

Grecii, care au creat cea mai veche civilizatie europeana si cea dintai democratie din lume acum doua mii cinci sute de ani, astazi se bat cu scutierii pentru a nu li se impune un regim de austeritate ca sa returneze o parte din banii imprumutati si cheltuiti tot de ei si pentru ei. Arabii, o civilizatie infloritoare acum o mie de ani, astazi sunt unde sunt, sub regimuri tiranice de care unii abia s-au scuturat, dar votul lor nu se stie cum va fi, ei inca invinuind lumea intreaga pentru esecurile lor, facandu-i pe multi sa imbratiseze cauza fundamentalista.

Ce vina are Pericle pentru situatia de astazi a grecilor? Sau ce vina au arabii de acum o mie de ani pentru situatia arabilor de astazi? Sau ce vina are Coanda daca nepotul sau ajunge o secatura? Sau ce vina au strabunicii sau bunicii nostri daca noi ne aratam nedemni de mostenirea lor lasata noua cu pretul sangelui lor? Daca noi ne aratam nedemni de idealul lor, Romania Mare? Ce pot face ei, cum ar reactiona ei, daca noi astazi uitam in fiecare zi ca suntem romani, sau plecam capul rusinati la auzul acestui termen?

Suntem improscati cu noroi la fiecare ceas de catre altii, care nu prididesc sa ne arunce cele mai diferite invective. Dar acesta ar trebui sa fie un motiv de mandrie, nu de rusine. Credeti ca Putin s-ar lua de papuasi, de exemplu? Sau de somalezi? Nu, el si inamicii nostri se iau de noi fiindca ii deranjam, ii suparam si le incurcam socotelile numai prin faptul ca inca mai existam, si chiar si asta este o mare victorie. Se iau de noi fiindca ne considera o amenintare pentru planurile lor, daca nu ar fi asa nu ar avea de ce sa o faca.

Si chiar acest fapt este important, suntem o piedica si o amenintare pentru toti vecinii nostri ce nu ne suporta, si ar trebui sa fim mandri de asta. Se iau de noi, inseamna ca se tem de noi. Se tem de ceea ce am putea fi sau am putea deveni daca pentru o clipa ne-am aduce aminte de jertfa si idealul strabunicilor nostri, se tem de o unificare inevitabila cu Basarabia, pentru ce amenintare ar reprezenta asta pentru Ucraina, se tem de tot ceea ce insemna roman si Romania. Se tem de un stat romanesc puternic, care aliat cu Polonia ar putea redeveni stavila expansionismului rusesc spre vest asa cum a fost in perioada interbelica. Si aceasta teama a lor are si temei.

Restul depinde doar de noi, si este atat de simplu. Nu trebuie altceva decat sa fim romani in fiecare zi, nu doar de 1 decembrie. Sa fim romani, adica drepti si corecti, si sa ne facem datoria, fiecare la locul sau de munca. Sa fii roman in fiecare zi nu inseamna mult, dar poate fi esential. La fel cum in fiecare zi te rogi la Dumnezeu si Ii multumesti pentru tot ce ti-a dat, la fel sa iti zici ca esti roman si punctum, vorba marelui Eminescu. Inseamna sa fi corect, sa refuzi plicul cu spaga sau sa nu il dai, sa vorbesti politicos si rabdator in limba romana pentru care au suferit atatia inaintasi, sa dai buna ziua si sa respecti pe cei care muncesc. Sa-l respecti si sa-i strangi mana batatorita a taranului ce lucreaza pamantul si a celui care matura strada, la fel cum o strangi pe cea a presedintelui unei corporatii, fiindca toti muncesc. Sa-l tratezi cu respect pe omul care vine la ghiseu, deoarece din mana lui iti iei salariul, din taxele si impozitele platite de acesta. Si sa-ti platesti taxele si impozitele, deoarece de acolo vin banii pentru sanatate, invatamant si securitate nationala. Si sa nu furi. Toti cei care fac asta sunt romani care isi fac datoria, sunt eroii zilelor noastre, sunt adevarata Romanie, nu cersetorii de peste hotare.

Uneori, trebuie sa li reaminteasca si strainilor acest lucru, asa cum au facut tinerii romani din Franta care i-au invitat pe francezi sa-si ia banii inapoi dati cersetorilor din bolurile cu maruntis pe care le tineau in maini, un protest foarte inteligent. La fel, acesti tineri romani au aratat o alta fata Frantei, si au spus ca sunt mandri de originea lor romaneasca. Asta este adevarata Romanie, cea profunda, in fata careia trebuie sa ne descoperim, la fel cum trebuie sa ne descoperim in fata oricarui roman ce munceste.

Atunci cand am putea realiza toate acestea, ne-am putea arata demni de strabunicii nostri, am putea privi cu mandrie spre ei, spunand ca nu am uitat sacrificiul lor. Si poate, daca va fi cazul, vom putea raspunde ca si ei la chemarea tarii, aratand lumii inca o data ca romanul nu piere.
Pana atunci,

La multi ani, Romania! Oriunde te-ai ascunde!

Sursa: Ziaristi Online

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

De aproape trei luni, artistii romani n-au mai vazut scena sau mai simplu spus au ajuns muritori de foame! Daca in continuare nu se vor putea organiza spectacole cu un numar rezonabil de spectatori, astfel incat sa fie cat de cat profitabile, industria de entertainment din Romania pur si simplu va muri, sustine Misu Cernea, […]

Numarul deceselor cauzate de noul coronavirus din China a ajuns la 25, iar numarul persoanelor infectate se ridica la 616, au informat autoritatile sanitare din aceasta tara, citate de Sky News, potrivit Mediafax. umarul deceselor cauzate de virusul misterios din China a crescut dramatic: risc major de epidemie globala China a confirmat marti sase decese […]

Tocmai am citit o nota a Jurnalistului de serviciu, suparat ca la o dezbatere despre Mediu la ProRomania n-a putut bea nici macar un pahar cu apa…. Pai, normal, la cat de multi sunt in firul de asteptare pentru devalizarea tarii asteia, nu-si pot permite sa aiba cheltuieli nedeductibile nici macar cu apa chioara, dar […]

Ca de multe ori in ultimele saptamani “guvernul” Ponta ne-a facut o noua surpriza. Practic, in doar 24 de ore si-a schimbat radical pozitia si a facut un prim pas inapoi. Blocul monolit kominternist a inceput sa aiba primele fisuri. Inca de ieri i-a revenit roseata in obraji si zambetul pe fata lui Traian Basescu. […]

Teroristii nu sunt doar aceia care pun la cale un puci cu arma in mana. O gasca ilegitima care orchestreaza debarcarea unui presedinte legitim invocand motive care mai de care mai puerile/imbecile si care pune pe butuci economia nationala si afecteaza grav veniturile romanilor in decurs de doar cateva saptamani, poate fi incadrata la fel […]