In acest moment cvasi-totalitatea Industrie de Aparare sta efectiv pe buza prapastiei falimentului. Lipsite de comenzi ferme, sau macar de un plan clar pentru viitor, fiecare fabrica lupta sa supravietuiasca. Ca orice companie de stat principalele probleme ale fabricilor din acest sector sunt decapitalizarea cronica, datorile si bineinteles lipsa de comenzi din partea MApN, ba mai mult decat atat, sunt lovite si decapitalizate chiar de catre Statul-patron care intr-o viziune sado-masochista, isi chinuie si distruge singur locurile de munca si industria de aparare. Exista bineinteles o gramada de planuri si discutii, fiecare ministru isi incepe mandatul printr-o “evaluare” a starii industriei (ce Dumnezeu or mai evalua, ei stiu!), promite restructurari si comenzi, dar pana la sfarsit totul merge ca si mai inainte, citeste si comenteaza …

Astazi, la Ministerul Agriculturii a avut loc traditionala intalnire populista a ministrului Agriculturii, Daniel Constantin, cu reprezentantii fermierilor, urmata evident de traditionala conferinta “de presa” la care au participat vreo doi jurnalisti si o turma de cornuted, unele imbecile, altele interesate, altele blazate. Printre multele abureli de pe agenda paralelela cu viata noastra a domnului “ministru” s-a aflat si o tema fierbinte – cumpararea terenurilor de catre straini, care oficial detin prin firme romanesti cam 10% din terenul arabil al Romaniei. Oficial, pentru ca in realitate, acesta suprafata este mult mai mare. Ne asteptam, evident, ca acesta sa fie principala tema abordata de ministru la intalnirea cu agricultorii Ligii Asociatiilor Producatorilor Agricoli din Romania(LAPAR) si capul de afis citeste si comenteaza …

Acest material a fost trimis, sub forma de e-mail, catre mai toate institutiile romanesti cu preocupari si atributii, in sfera securitatii nationale! Poate ca veti zambi de asa naivitate! Cum adica sa trimiti ceva autoritatilor noastre?! Te pomenesti ca ne asteptam sa ne si raspunda?! Si, cel mai probabil ca a-ti avea dreptate, dar mergand pe ideea ca orice am face oricum nu putem schimba nimic, chiar nu vom face nimic si in mod sigur nici nu vom reusi ceva schimbari. Cateodata TREBUIE sa faci ceva, macar un gest simbolic, poate daca am fi mai multi, ar incepe sa conteze! In 1963 in Washington un om, cu totul neinsemnat, fara o putere economica sau politica in spate, un om care pana la urma va sfarsi impuscat in Memphis, si-a deschis discursul in fata a sute de mii de oropsiti, citeste si comenteaza …

Mihai Giurgea
Curtea de Conturi: din 100 de lei cheltuiți de stat, 40 se fura! 40% din cheltuielile statului e deja enorm. Dar situația reala e mult mai grava. Curtea de Conturi ascunde adevarul. Orice patron, care a încercat sa vândă ceva statului, va poate spune ca spaga a ajuns la minimum 50%. Iar in anumite domenii (asfaltările si construcția de drumuri) s-a ajuns la…90%. In 2003, contractul semnat de Adrian Năstase a dat companiei Bechtel 1.3 miliarde de euro, pentru 52 de kilometri amarați de autostrada: din care 1 miliard i-a intrat lui in buzunar. Pai a fost mic copil, fata de ce se întâmpla azi, după 10 ani. Practic, Statul știe deja ca firma aia de drumuri o sa ia banii si n-o sa facă nimic: ca din 10%, nici n-are cum! Atunci, pentru ce o mai plătesc politrucii? Pentru…complicitate! citeste si comenteaza …

Şocurile din industrie se ţin lanţ: Oltchim, Arpechim, Mechel, iar guvernul nu găseşte soluţii. Unde este industria românească după 20 de ani de privatizare şi reformă? Oprirea activităţii la Oltchim, posibila demolare a Arpechim, amenin­ţa­rea cu închiderea a unui grup siderurgic cu peste 6.000 de angajaţi – Mechel, aduc în discuţie ceea ce s-a întâmplat cu industria românească în ultimii 20 de ani. Datele publicate ieri de Statistică arată o scădere a industriei în trimestrul IV din 2012 cu 2,4% faţă de aceeaşi perioadă de anul trecut, în condiţiile în care în 2010, 2011 şi primele trei sferturi din 2012 a fost necontenit pe creştere. Cea mai mare parte a întreprinderilor de stat au fost privatizate, dar, privatizate sau nu, cu capital privat românesc sau străin, puţine companii industriale au rezistat în România, citeste si comenteaza …

Petru Romoşan
Se ştie : există colesterol bun, dar există şi colesterol rău. La fel, există referendum bun, cel pe care-l faci ca diversiune, ca să-ţi maximizezi şansele în alegeri, pentru tine, preşedinte în funcţie, după un prim mandat lamentabil, dezastruos, punînd o întrebare ultrapopulistă : vreţi parlamentari mai mulţi sau mai puţini ? Între timp, te-ai descurcat să aduci Parlamentul la cea mai joasă cotă de încredere pentru că e prima instituţie a democraţiei, iar tu, preşedinte cu naturale apucături de Moş Teacă, deteşti vîrtos democraţia. Dar există şi referendum rău, cel cu care o largă majoritate îţi dă cu votul peste bot şi te trimite acasă sau direct în mare, ca în Biblie. Numai că tu, exersat în acoperiri, manipulări, deturnări, cu servicii secrete în mînă, citeste si comenteaza …

Grid Modorcea
Faptul că scrie pe o fotografie „Now” sau „Here”, nu e nici o invenţie. Nu există limită în arta americană, în galeriile americane. Surprizele sunt la tot pasul şi nimic nu-l poate determina pe un american să renunţe, să nu se considere artist. Imaginaţi-vă că vin sute de oameni din toate colţurile pământului să vadă o expizitie pe Madison Avenue, la Higher Pictures Gallery, şi nu vede pe pereţi decât cinci fotografii, cu locurile unde probalil artistă Rochelle Feinstein le-a realizat sau poate locuieşte. Ceva cu totul banal, pe care l-ar putea realiza oricine are un aparat de fotografiat. Nici o invenţie. Faptul că scrie pe o fotografie „Now” sau „Here”, nu e nici o invenţie. citeste si comenteaza …

Citesc și mă minunez! Câtă dezinformare poate exista în paginile cotidianului Scânteia din 08.03.1945, condus la acea vreme de evreul Silviu Brucan (pe numele real Saul Bruckner). Vremuri marcate de anchetele ”comisarilor poporului” care pregăteau procesul marii trădări naționale al lotului ”mareșal Antonescu”. Ei bine, Scânteia informa constant populația (minuscula parte care o citea, evident…:)) cu evoluția anchetelor și a grozăviilor descoperite. Se știe că la Odessa, după cucerirea ei, clădirea comandamentului armatei române fusese aruncată în aer de un grup de partizani bolșevici. Ca în orice situație de război, au urmat represiunile. Nimic nou sau anormal! Dacă palestinienii ar dinamita sediul conducerii armatei israeliene, ce ar urma? citeste si comenteaza …