Ion Coja
Un bun român, bun cunoscător al fenomenului românesc, este interesat cu precădere de momentele de excelență ale neamului românesc. Nu fac partizanat legionar stupid, de partid sau pe simpatii personale, moștenite din familie sau pe altă cale, ci fac partizanat pur românesc „și punctum!” atunci când afirm că nu cunosc în istoria neamului românesc o ispravă mai de soi, mai deosebită, mai înălțătoare în absolut ca Mișcarea Legionară. Pe cei scandalizați sau dezamăgiți de această afirmație îi compătimesc sincer și îi sfătuiesc să-și reconsidere cu luciditate atitudinea față de legionari, consultând atât argumentele care îi încriminează pe legionari, cât și cele invocate în apărarea legionarilor. citeste si comenteaza …

Clasa ţărănească este singura aristocraţie de tipar universal din istoria omenirii. Felul ţărănesc de a fi întruneşte toate cele cinci trăsături ale unei aristocraţii prototipice. Mai întâi conservatorismul. Ţărănimea este clasa conservatoare prin excelenţă. Nici una dintre aristocraţiile istorice n-au cunoscut atât de complet ştiinţa conservării învăţăturilor primordiale din care se compune memoria de substrat a omenirii precum clasa ţărănească. Strâns legat de atitudinea conservatoare este impulsul de a transforma lumea prin perfecţionare, nu prin revoluţii. Ţăranul este reacţionar, nu revoluţionar. El a îmbunătăţit starea lumii prin perfecţionări repetate, mereu şi mereu reluate, ca în ştiinţa şi tenacitatea şlefuirii, nu prin inovaţii incontinente. citeste si comenteaza …

In cadrul campaniei de intoarcere la clasici pe care Agentia de Investigatii Media si-a asumat-o, am ales sa publicam la rubrica “Opinii” un articol semnat de Mircea Eliade, in “Buna Vestire” din 17 decembrie 1937. Cu riscul de a soca si, mai ales, cu indemnul de a comenta un text scris cu peste 70 de ani in urma, va invitam la lectura. Cred în destinul neamului românesc – de aceea cred în biruinta Miscarii Legionare. Un neam care a dovedit uriase puteri de creatie, în toate nivelurile realitatii, nu poate naufragia la periferia istoriei, într-o democratie balcanizata si într-o catastrofa civila. Putine neamuri europene au fost înzestrate de Dumnezeu cu atâtea virtuti citeste si comenteaza …

Prof. Dr. Viorel Roman, Univ. din Bremen, Badpolitics
La Revolutia din dec. 1989 romanii si-au luat portia de libertate sau li s-a bagat pe gat, in caz de lovitura de stat. Era clar ca sclavia marxista s-a terminat, dar ca noua libertate fara dreptate si adevar e fara mare valoare pentru ca in fond esalonul doi al Partidului l-a inlocuit pe primul: Ceausescu, Iliescu – Pleaca ai nostri, vin ai nostri. Dupa un mileniu pravoslavnic, o jumatate de secol de minciuna si Lagar, frica de libertate nu dispare peste noapte. Nu era mai bine inainte? Ortodoxo-comunismul a emancipat mil. de tarani, care si-au facut un rost la oras. Dreptul roman, contractele, organizatiile rationale, capitalismul impersonal citeste si comenteaza …

Prof. Dr. Viorel Roman, Univ. Bremen, Badpolitics
1000 Crestinizarea bulgarilor si sîrbilor, dar mai ales a creazului Vladimir si a tuturor rusilor de catre greco-bizantini i-a pus pe slavi pe picior de razboi cu latinii, mai ales dupa schisma. Sub presiunea exterminatoare greco-slava, proto-românii s-au refugiat, s-au asimilati la sud de Dunare, iar la nord, în România de azi, au fost siliti de bulgari sa preia ierarhia greco-slava si limba slavona si sa renunte la limba si ierarhia latina – altfel le taia popa limba. De atunci românii impartasesc – nolens, volens – soarta pravoslavnicilor, cu toata deosebirea intre ortodoxia pragmatica a românilor, speculativa a grecilor si cea mistica, a neofitilor slavi. citeste si comenteaza …

„Nu este sărac cel ce n-are nici o agoniseală, ci cel care pofteşte multe.“1 (Sf. Ioan Gură de Aur)
Al treilea pilon în edificiul distributist este remoralizarea pieţelor. Este clară legătura indisolubilă dintre contextul moral al pieţei şi dreptatea şi libertatea societăţii în general. În pieţe (re)localizate se evidenţiază imediat moralitatea participanţilor. Remoralizarea pieţelor nu trebuie să însemne reformarea modelului moral şi naţional local – dimpotrivă, românul trebuie să-şi dezvolte propriile principii bazate pe istoria şi religia sa, pe contextul geografic şi politic şi pe prieteniile, alianţele şi relaţiile pe care le poate dezvolta fără a se „izmeni“. citeste si comenteaza …

Zilele acestea multi bagatori de strambe, care mai cu stil care mai far’ de stil, care mai cazuti din calendar, care mai loviti de calendar, s-au bucurat “cu evlavie”, agitand internetul si multimile, ca Parintele Justin Parvu e “grav bolnav”, “in coma” sau chiar ca “a murit”. A trebui sa se dea un Comunicat oficial in care Parintele afirma transant: “Nu cad!”, ca sa inceteze, momentan, campania profesionista de zvonistica, cu miros fetid, de crivat statut, venit de la Rasarit. In paralel, scandalul impartasirii Mitropolitului Nicolae Corneanu al Banatului la greco-catolici este reactivat, la fel de profesionist, dupa aproape doi ani, profitandu-se si de refuzul celui mai longeviv informator al Securitatii citeste si comenteaza …

Un observator al culturii românesti contemporane – pus sã judece evolutia gândirii politice nationaliste fatã de realizãrile “nationaliste” în artã si în literaturã – ar constata lucruri într-adevãr uimitoare. De la început ar constata o primejdioasã prãpastie între gândirea politicã nationalistã – care de la Eminescu încoace se aflã într-o continuã ascensiune – si politica nationalistã, care, cel putin pânã în ceasul de fatã a decãzut necontenit, a cunoscut toate falimentele posibile si se aflã într-o descompunere decisivã. E ciudat ce bine se gândeste în politica nationalistã românã (amintiti-vã continuitatea Eminescu – Iorga – Pârvan – generatia Gândirii) si ce prost se face aceastã politicã nationalistã. citeste si comenteaza …