Fie că vorbim de producători de alimente, crescători de animale sau furnizori de maşini şi utilaje agricole participarea la târguri şi expoziţii este mai degrabă o ‘’necesitate’’ şi mai puţin o afacere bună. În mai toate cazurile expozanţii nu-şi scot nici măcar cheltuielile, darmite să rămână cu profit. Este bine însă să fii prezent, să te vadă lumea, să strângi contacte, susţin producătorii, care se consolează cu gândul că fac o investiţie care poate să aducă rezultate în viitor. Mulţi se plâng că dau prea mult pe chirie, comparativ cu serviciile oferite sau că nu fac mare lucru la târg, deoarece nu se înghesuie vizitatorii. Poate aşa se şi explică faptul că anumite companii şi-au pierdut interesul pentru astfel de manifestări, chiar dacă uneori sunt invitate să ocupe standuri pe gratis atât în ţară, cât şi la pavilioanele naţionale organizate în afară.

Sunt şi producători, în special de vinuri, care taie din start bugetul pentru manifestările interne, pentru că acestea sunt destinate mai mult marelui public şi nu comercianţilor, preferând să meargă în străinătate. Mai ales dacă sunt exportatori importanţi.

‘’Cel mult la târguri poţi să stabileşti ceva contacte, sa faci schimburi de cărţi de vizită, în rest participarea nu aduce beneficii’’, afirmă Grigore Horoi, preşedintele Agricola Bacău, unul din principalii producători interni de carne de pasăre şi o prezenţă obişnuită până nu demult la Indagra, dar şi la manifestări externe.

În ultima vreme Agricola a fost mai puţin prezentă la târguri, în 2009 de exemplu a participat la o manifestare la Bacău, iar în 2008 la două expoziţii în afară. Care este explicaţia? În condiţiile crizei financiare, cu efecte asupra veniturilor populaţiei şi implicit asupra consumului, producătorii sunt mult mai atenţi la costuri pe fondul reducerii marjelor de profit şi încearcă să micşoreze cheltuielile la maximum. Nu de alta, dar după cum spune Horoi pentru ca o unitate de dimensiuni medii să producă 70 milioane de ouă pe an are nevoie de 10 mil. de lei vechi, bani care se recuperează în 17 ani.

În urmă cu 3-4 ani, Agricola era însă o prezenţă obişnuită la manifestări precum Indagra (Bucureşti), Alimentexpo Bacău, Zilele Bacăului şi participa cu stand la Metro Expo (2006), Hoventa – Sovata, Targul de Produse Tradiţionale – Câmpulung Moldovenesc (2006). Nu lipseau nici partipările la expoziţii externe precum Fair Guide – Budapesta (2006), Salone Internazionale del Gusto – Torino (2006) sau Tutto Food – Milano (2007).

Cazul Agricola nu este singular însă. Rar mai vezi la Romexpo marii producători de alimente, care altădată constituiau o prezenţă obişnuită. Ce-i drept, nu le mai merge aşa de bine, între timp unii chiar au dat faliment sau pur şi simplu au dispărut de pe piaţă, cum s-a întâmplat cu producătorii de mezeluri Stenyon sau Medeus. Mai mult, unele saloane nu se mai organizează pur şi simplu, nu prea mai vezi mezeluri, de exemplu, iar dacă sunt standuri, acestea aparţin maidegrabă unor companii străine sau au fost înlocuite cu utilaje pentru industria alimentară.

Dacă în urmă cu câţiva ani nu era târg la care să nu-l vezi pe Traian Papuc, cel mai cunoscut producător de cârnaţi de Pleşcoi, acum nu poţi sa-l prinzi decât la telefon. Nu a mai fost de mult pe la târguri, deoarece nu prea mai vine lume ca pe vremuri. Poate de vină să fie criza sau chiar preţul produselor, care nu sunt chiar la îndemâna oricui.

Cârnaţii de Pleşcoi sunt renumiţi pentru faptul că se fac manual, cu excepţia tocatului, care se realizează mecanic, iar condimentele sunt naturale, ceea ce face ca şi preţul produselor să fie mai mare comparativ cu cele obişnuite. Reţeta este veche din familie, folosită de părinţii lui pe vremea comunismului. Ingredientele folosite sunt carne de oaie, carne de capră, iar în funcţie de grăsime se foloseşte şi carne de vită, la care se adaugă condimente naturale, adică usturoi, cimbru, ardei, şi bineînţeles sare. După aia cârnaţii sunt puşi în maţ şi daţi la fum. Papuc nu se plânge însă că nu are clienţi, şi-a făcut reţeaua lui, produsele sunt livrate în general pe HoReCa.

‘’Inainte mergeam la Indagra, acum nu prea se mai fac târguri, sunt mai rare. Ultima dată când am fost era în urmă cu vreun an si jumatate în Piata Unirii din Capitală. Nu se mai merită, vine din ce in ce mai puţină lume’’, declară Papuc, proprietarul firmei Tri 94 Prod Com Buzău.

Dacă pentru cei din provincie, până nu demult Capitala părea să fie marea atracţie, acum lucrurile s-au cam schimbat. Sunt cu mult mai reticenţi să vină la Bucureşti.

“Vânzările merg tare prost. Nu ne scoatem nici măcar banii băgaţi la târguri, la Romexpo am plătit 250 de euro pe spaţiu în decembrie. Dacă punem la socoteală cele patru nopţi de cazare, transpoertul, pliantele, chiar şi degustarea de produse, nu ne scoatem nici cheltuielile”, se plânge Mariana Lăzureanu, patroana firmei NBM din Şercaia, Braşov.

Iar când ai produse din carne este ceva mai complicat, trebuie să iei vitrine frigorifice, ceea ce înseamnă alţi bani în plus. Nici cu preţuri mai mici cu 10-20% aşa cum se procedează de obicei în ultima zi a târgului nu se vinde mare lucru. Oamenii vin, se uită, gustă produsele, dar puţini sunt cei care cumpără, se plânge Lăzureanu.

Familia Lăzureanu deţine mai multe active, printre care se numără o fabrică de prelucrare pentru soia, o carmangerie şi o măcelărie. Produsele din carne sunt realizate după reţete autentice, în manieră tradiţională, fără aditivi sau conservanţi artificiali. Carnea de porc este obţinută în ferma proprie, dar se mai apelează şi la fermierii din zonă cărora NBM le furnizează furaje şi primeşte în schimb porci. Pe lângă porci, NBM mai are şi circa 150 de taurine.

De la vaci la prezervative

Valentin Tălăpănescu, cunoscut de mulţi drept proprietarul văcuţei Europa, după cum a botezat-o fostul ministru al Agriculturii Gheorghe Flutur la ediţia Indagra din 2005, a avut afaceri în agricultură vreo cinci ani, însă nu i-a mers deloc bine, aşa că a renunţat şi s-a apucat de importuri de prezervative. Îi merge ceva mai bine, chiar dacă este criză, cererea se menţine. Înainte aducea animale rasă pură din afară, dar şi utilaje. A participat o vreme la târguri şi expoziţii să-şi facă cunoscută marfa, acum recunoaşte că efortul financiar nu a meritat. Este mai mult decât dezamăgit.

‘’A fost o vreme când mergeam la târguri. A fost o mare ţeapă, nu m-a ajutat cu nimic, mai degrabă a fost o mare gaură cu multe zerouri. Bine că mi-a venit mintea la cap’’, declară Tălăpănescu, pentru care agricultura a rămas în prezent doar un hobby, la modul că mai are nişte animale ‘’în munţi’’.

Cel mai mult îl doare, după mulţi ani de la momentul renunţării la agricultură faptul că a adus în ţară animale de rasă pură, material seminal de calitate, dar angajaţii n-au ştiut cum să se poarte cu ele, le-au îmbolnăvit practic.

‘’Mergeam la târguri, dar degeaba Voiam să vând tineretul, materialul seminal, dar nu mai aveam ce, pentru că animalele erau bolnave, angajaţii le-au îmbolnăvit’’, se plânge Tălăpănescu.

Pentru mulţi, însă, numele lui se leagă şi astăzi de văcuţa Europa, năşită de Flutur acum cinci ani. Văcuţa provenea dintr-o rasă pe cale de dispariţie, „Sura de stepă”, singurul loc din ţară în care este păstrat fondul genetic al rasei fiind Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare pentru Bovine Dancu, din judeţul Iaşi.

Lucru mai rar întâlnit, conducerea Staţiunii a decis să aducă la târg o vacă gestantă, despre care se ştia că va naşte în perioada respectivă, pentru a verifica modul în care se comportă animalele la condiţii de stres. Animalul s-a ‘’purtat’’ bine, iar între timp s-a împământenit chiar, dacă se poate spune aşa, tradiţia ca la târguri să vină câte un oficial şi să năşească ceva. Ultima ispravă de gen este a preşedintelui Traian Băsescu, naşul mielului Trăienică la ediţia Indagra din 2005.

Dacă agricultura nu l-a convins pe Tălăpănescu, nu acelaşi lucru se poate spune despre cealaltă afacere în care a investit. A găsit o nişă care merge mult mai bine, prezervativele, o piaţă cu cerere, în ciuda crizei şi cu potenţial în viitor. Tălăpănescu a devenit importatorul şi distribuitorul prezervativelor Ops de câţiva ani buni. În mare, este mulţumit de rezultate, însă simte că se poate mai mult. Tocmai de aceea vrea să iasă puternic pe TV, motiv pentru care pregăteşte o campanie media intensă la o televiziune importantă.

Chirie mare, servicii puţine

Aproape toţi producătorii care participă la târguri se plâng de chirie, o sumă prea mare pentru serviciile oferite. Mai mult, nu se schimbă nimic de la an la an, iar situaţia este la fel peste tot în ţară, iar în multe cazuri chiar mai rău.

‘’În România, se plăteşte circa 100 euro pe metrul pătrat, ceea ce este mult prea mult faţă de ce oferă organizatorii. Este şi greu să faci comparaţie cu manifestările de afară din punct de vedere al serviciilor oferite‘’, susţine Monica Mişca, administrator al companiei Super Farm Land din Cluj, care importă echipamente pentru zootehnie pentru dotarea grajdurilor.

‘’Chiar şi în aceste condiţii, producătorii participă, trebuie să fie prezenţi la târguri, este un prilej să te întâlneşti cu clienţii. Este o investiţie care se vede în viitor’’, după cum spune Mişca.

De vreun an şi jumătate se pare că a mai scăzut interesul companiilor pentru manifestările de gen. Nici publicul nu mai este aşa de numeros ca altădată, iar vânzările nu prea mai merg pentru că fermierii nu mai au bani, iar ajutoarele de la stat ajung cu întârziere, ceea ce pune în mişcare un întreg lanţ al slăbiciunilor.

‘’Se simte criza, am remarcat o scădere a interesului la participanţi. Fermierii nu vin, preţurile sunt mari şi nici organizarea nu este mulţumitoare. De cinci ani tot completez sondaje de la organizatori legat de îmbunătăţirea condiţiilor oferite, dar n-am văzut nicio ameliorare‘’, se plânge Mişca.

Firma participă în general la Indagra şi Agraria, manifestare organizată la Cluj. Anul acesta vrea să fie prezentă şi la Bacău, unde are mulţi clienţi, şi unde intenţionează să se ducă tocmai pentru a-şi întări prezenţa în zonă.

La 100 euro pe metru pătrat, cât dau companiile la manifestările din ţară, chiria pare mică comparativ cu preţurile practicate în afară, dacă ne raportăm însă la serviciile oferite, este îprea mult, susţin reprezentanţii companiilor. În străinătate, închirierea unui metru pătrat de stand poate ajunge şi la 174,5 mp, cum este cazul Anuga, cel mai mare târg alimentar şi al băuturilor din lume, care se desfăşoară la Koln.

Cei care vor să intre în catalog mai plătesc în plus 184 de euro, bani în care intră şi construcţia standului. Dacă apelezi la un stand construit la cheie de organizatori, plăteşti în funcţie de dotări între 80-90 de euro/ mp, în afară de taxa de participare, multe companii îşi fac standuri specializate şi nu apelează la serviciile respective.

În mare, pentru 15 mp la Anuga trebuie să scoţi din buzunar circa 4.500 euro, cu construcţia standului inclusă, ceea ce reprezintă cam 30% cheltuielile totale pe care le presupune participarea la târg. Restul sunt costuri legate de cazare, transport şi să nu uităm pliante, invitaţii pentru parteneri, publicitate etc.

România este mai degrabă o prezenţă discretă la manifestările internaţionale atât prin partiicpare, cât şi ca expunere. Anul trecut, de exemplu, la Anuga a existat un pavilion national organizat de Romalimenta, cu finanţare de la stat, care s-a întins pe o suprafaţă de 253 mp şi în care au expus 15 firme, în general companii de dimensiuni medii, nicidecum producători recunoscuţi pe piaţă.

La Salonul Internaţional al Alimentaţiei – Sial de la Paris au participat doar trei firme în 2008. Poate anul acesta să fie ceva mai mare interes. Forţaţi de criză şi de nevoia de identificare a unor pieţe, producătorii români ar putea să fie atraşi de târgurile externe şi să iasă din starea de apatie în care se găsesc de vreun an şi jumătate. Nu de alta, dar altfel îşi vor pierde definitiv locul pe piaţă, concurenţa mărfurilor străine făcând deja destule victime.

Pieţe volante în week-end

În ultima vreme producătorii, fie că este vorba de alimente tradiţionale sau de fructe şi legume, par să fie tot mai atraşi de pieţele volante din Bucureşti, organizate de primărie în colaborare cu Ministerul Agriculturii şi sindicatul Agrostar, în puncte cheie ale oraşului.

Şi cumpărătorii se înghesuie, mai ales că marfa poate fi achiziţionată la preţuri de producător, adică cu circa 10% mai mici decât în pieţele obişnuite, deoarece dispar intermediarii. Producătorii par să fie mulţumiţi la rândul lor, deoarece nu sunt nevoiţi să plătească chirie, care intră în sarcina Primăriei Capitalei sau cel puţin aşa se laudă primarul Sorin Oprescu. Ei dispun de curent electric, apă şi toalete ecologice, precum şi de spaţii de depozitare.

Deşi programul a fost privit cu oarecare reticenţă la început, se pare că se bucură de succes. Nu doar la noi, ci şi în afară, cu toate că mai avem mult să ajungem la acelaşi nivel. La Paris, spre exemplu, există 66 de pieţe volante, deschise între 8 dimineaţa şi 2 după-amiaza, de două-trei ori pe săptămână, in anumite zone ale oraşului. (M.P.)

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

Evident, doar oligofrenii si deficientii mintali in stadiu avansat pot crede ca poti lua Covid mai repede mancand o friptura sau band o bere la un restaurant cu cativa prieteni, decat calcandu-te in picioare in hipermarket. Si totusi, nu s-a luat niciodata in calcul inchiderea hipermarket-urilor. A pietelor taranesti, in schimb, da…Explicatia este simpla. Desi […]

Partidul Noua Romania (PNR), sustinut de catre Miscarea Civica Frontul Alfa, cere decapusarea bugetului public, drenat in prezent catre buzunarele unei clici bolsevico-securiste, cu efecte grave asupra dezvoltarii si bunei functionari a societatii romanesti. In contextul crizei economice fara precedent care se intrevede la orizont inca din aceasta iarna, decapusarea bugetului public reprezinta o chestiune […]

Partidul Noua Romanie (PNR), sprijinit de Miscarea Civica Frontul Alfa cere imperativ stoparea TOTALA si URGENTA a defrisarilor de orice fel si interzicerea exportului de masa lemnoasa bruta si prelucrata primar pentru o perioada de zece ani. Aceasta masura putea fi luata oricand pana acum de catre cei care s-au perindat la conducerea tarii, insa […]

Producatorii romani, discriminati in tara lor

De ce nu mai gasesc fabricile de conserve rosii pentru bulion in Romania?!