Cultivarea trufelor în România, deşi poate să pară de necrezut pentru mulţi, a devenit o realitate. Există chiar şi o asociaţie a trufarilor locali, iar unii dintre aceştia au ajuns să trăiască destul de bine de pe urma trufelor, adevărată bogăţie a pădurilor noastre. Puţini ştiu că în urmă cu vreo sută de ani, transilvănenii erau mari exportatori de trufe la Viena. Deci, nu ne putem plânge că nu există tradiţie. In România cresc câteva soiuri de trufe albe şi negre care au început să fie vândute de prin 2003. Trufele sunt căutate de restaurante în special, fiind considerate adevărate produse de lux, dar se folosesc şi în industria cosmetică, iar utilizările sunt din ce în ce mai multe.

Străinii ne aduc consultanţă

De ceva vreme, au apărut şi străini interesaţi să producă la noi aceste delicatese, oferind consultanţă şi suport pentru realizarea de truferii. În zona Hunedoara-Orăştie, de exemplu, există plantaţii, apărute cu ajutorul expertizei oferite de firma italiană Gruppo Milano. Ce spun italienii?

Pentru începerea afacerii, este nevoie de 1.000 mp, circa 2.000-3.000 euro pentru investiţie, respectiv pentru achiziţia a 70-80 de plante şi…multă rabdare, adică minim patru ani, până când plantele dau prima producţie. Cel puţin teoretic, premisele par favorabile, adică o plantă poate da 100-200 grame de trufe şi chiar 300-500 grame în al şaptelea an, când se atinge maximul de producţie, în condiţiile în care preţul unui kilogram de trufe negre la bursă este de peste 200 euro. Se poate ajunge şi la 500 de euro pe kilogram. Rămâne de văzut în practică în ce măsură calculele italienilor se adeveresc.

Preţul obţinut poate fi şi mai mare, chiar de câteva mii de euro, dar la trufele albe. Acestea sunt însă mai pretenţioase, preferă o climă mediteraneană, teren mai nisipos, aproape de apă. În România, trufele pot fi culese din vară până în luna martie, iar locuitorii din zonele păduroase ar putea scoate bani buni din culegerea lor. Dacă ar fi conştienţi de această bogăţie…

Vânătoare de…trufe

În urmă cu vreo zece ani, un investitor Italian, venit la vânătoare, în pădurile din Transilvania, a descoperit trufe. De atunci, italienii tot prospectează piaţa, au studiat terenul din zonă şi au ajuns la concluzia că s-ar obţine trufe aici, nu doar spontan, ci şi în plantaţii cultivate de mâna omului. O primă experienţă a fost realizarea unei plantaţii într-o fostă livadă, spune Nuţi Lazăr, agent in cadrul Gruppo Milano, companie care oferă pentru cei interesaţi plantele certificate, asigură consultanţă şi preia producţia.

Se pot obţine trufe însă şi în grădini. Trebuie doar ca solul să îndeplinească anumite criterii, printre care să aibă un PH de 6-6,5, să fie fertile şi mai puţin acid.

Specialiştii spun că un avantaj demn de luat în seamă constituie faptul că pot fi folosite suprafeţe care nu pot fi folosite pentru culture tradiţionale, cum ar fi terenuri abrupte, pietroase şi mărginaşe. Există şi dezavantage cum ar fi costurile de înfinţare destul de mari, cultură intră în producţie maximă dupa 7-10 ani şi nu toate solurile sunt pretabile pentru cultură. Plantele care favorizează producţia de trufe sunt carpenul alb, carpenul negru, alunul, pinul şi stejarul.

În România trufele cresc spontan în regiunile mai calde din sud, prin pădurile rare de foioase, în special în jurul fagilor şi stejarilor.

Ce sunt trufele?

Trufele sunt ciuperci comestibile care cresc pe rădăcinile unor specii de arbori, cu care formează, prin simbioză, organe specifice numite micorize. Prin intermediul acestora are loc schimbul de elemente nutritive dintre arbore şi ciupercă. Corpul de fructificaţie al ciupercii se formează în funcţie de condiţiile climaterice favorabile fiecărei specii în parte, acesta fiind responsabil pentru reproducerea sexuată a fungilor prin organisme asimilabile seminţelor, sporii.

Aflaţi în stare latentă în pământ, sporii germinează, odată cu venirea primăverii şi cu regenerraea vegetativă. Toate ciupercile au caracteristică comună lipsa totală a clorofilei, drept urmare nu pot să producă substanţa organică necesară propriei dezvoltări şi de aceea o iau din alte organisme vii sau moarte, devenind astfel paraziţi sau saprofiţi sau mai binezis formează cu ‘’musafirul viu’’ o simbioză reciproc avantajoasă şi o comuniune biologică, întruât ambii au anumite avntaje. Fenomenul se numeşte micoză.

Tehnologie

Specialiştii afirmă că cel mai simplu mod de a începe o astfel de cultură, constă în sădirea, după săparea pământului, a unor răsaduri de gorun, tei, stejar, alun, plop sau castan, după care tuberculii ar trebui să crească spontan. Mai există şi posibilitatea de a utiliza “plante-fiice” ale unor “mame” care au produs deja trufe sau se pot sădi plante aflate deja în simbioză cu trufa, adică plante care au sporul inoculat în rădăcini, inocularea se face în laboratoare specializate. În această ultimă variantă, trufele apar după circa patru ani, iar din fiecare plantă se pot obţine până la 200 grame de trufă neagră pe an, după cum spune Nuţi Lazăr.

Trufa se dezvoltă în sol la adâncimea de 3-15 cm, având forma unui tubercul de cartof, rotundă sau ovoidă, cu protuberanţe sau circumvoluţiuni mari de formă poligonală. Diametrul este de cca 4- 12 cm, iar greutatea variază între 100-200 g. Invelisul exterior este gros, de culoare închisă, neagră-albăstruie, neagră-brunie, violacee sau albă.

Trufa preferă solurile pe pante expuse la soare. Anumite trufe cum ar fi Tuber Magnatum şi Tuber Uncinatum preferă ţinuturile cu climă subcontinentală sau contenentală caracterizată prin veri căduroase, cu ploi care depăşesc 40 mm lunar, toamne umede şi ierni friguroase. Această climă este caracteristică şi României unde pot fi cultivate şi Tuber Melanosporum, Tuber Aestivum şi Tuber Uncinatum, acestea din urmă având nevoie de veri călduroase, bogate în precipitaţii, după cu spune reprezentantul Gruppo Milano. In Franţa, se cultivă Tuber melanosporum – trufa neagră sau de Perigord – şi T. uncinatum – trufe albe sau de Piémont – iar in Italia Tuber magnatum.

Alegerea terenului pentru truferii

Trufele preferă soluri calcaroase, sărace în materie organică, formate pe roci dezagregate şi situate cel mai frecvent la o altitudine cuprinsă între 200 – 600m.

Nu se recomandă infiinţarea unei truferii pe terenuri necultivate sau pe terenuri despădurite. Ca bune premergătoare se recomandă viţa de vie, livezile de pomi, cerealele şi plantele furajere. Pentru însămânţare se pot folosi diferite esenţe de arbori (plante) destul de viguroase şi micorizate cu trufe, procurate din pepiniere specializate. Plantarea arborilor se face toamna târziu sau primăvara timpuriu, densitatea de plantare fiind de 200- 600 arbori/ha, în funcţie de specia utilizată.

Lucrari de îngrijire şi recoltarea

Specialiştii recomandă lucrarea superficială a solului pentru distrugerea buruienilor sau erbicidarea; în perioadele în care există deficit de apă în sol este necesară udarea solului. Alte operaţii importante vizează tăierele de formare a arborilor, îngrăşarea suplimentară a solului pentru asigurarea unui pH corespunzător.Recoltarea se face cu ajutorul porcilor, atraşi de mirosul trufelor, sau al câinilor dresaţi, metodă mult mai practică. Nu doar preţul trufelor este mare, ci şi al câinilor dresaţi, vehiculându-se sume de pînă la 6.000 de euro. În Rusia, pe vremuri se folosea chiar ursul.

Gastronomie

Trufele se mănâncă în general crude, amestecate cu unt, rase peste omletă, paste, somon sau carne de vită, cărora le dă o aromă aparte. Trebuie reţinut că trufele nu rezistă în frigider mai mult de două săptămâni, iar în conservă îşi pierd mare parte din calităţi. Sunt apreciate în special pentru că nu conţin antioxidanţi.

Cea mai scumpă trufă vândută pe piaţa mondială aparţine unui soi rar de trufă albă, al cărei preţ poate ajunge la 4000 de euro kilogramul. Există şi o bursă a trufelor în Italia.

Sursa: Smart Agri Magazin

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

Evident, doar oligofrenii si deficientii mintali in stadiu avansat pot crede ca poti lua Covid mai repede mancand o friptura sau band o bere la un restaurant cu cativa prieteni, decat calcandu-te in picioare in hipermarket. Si totusi, nu s-a luat niciodata in calcul inchiderea hipermarket-urilor. A pietelor taranesti, in schimb, da…Explicatia este simpla. Desi […]

Partidul Noua Romania (PNR), sustinut de catre Miscarea Civica Frontul Alfa, cere decapusarea bugetului public, drenat in prezent catre buzunarele unei clici bolsevico-securiste, cu efecte grave asupra dezvoltarii si bunei functionari a societatii romanesti. In contextul crizei economice fara precedent care se intrevede la orizont inca din aceasta iarna, decapusarea bugetului public reprezinta o chestiune […]

Partidul Noua Romanie (PNR), sprijinit de Miscarea Civica Frontul Alfa cere imperativ stoparea TOTALA si URGENTA a defrisarilor de orice fel si interzicerea exportului de masa lemnoasa bruta si prelucrata primar pentru o perioada de zece ani. Aceasta masura putea fi luata oricand pana acum de catre cei care s-au perindat la conducerea tarii, insa […]

Producatorii romani, discriminati in tara lor

De ce nu mai gasesc fabricile de conserve rosii pentru bulion in Romania?!