Mircea Ţicleanu
În ultima vreme mulți demnitari români, dar și alte categorii de cetățeni vorbesc cu foc despre manipularea pe care Rusia o face asupra unor grupuri de activiști din România care se pronunță cu numeroase argumente împotriva fracturării hidraulice de mare și mic volum pentru exploatarea gazelor de șist. Ca să putem conștientiza dacă această manipulare este reală sau nu, trebuie să abordăm câte ceva din problemele legate de anumite aspecte economico-financiare din relația cost-beneficiu în domeniul tehnologiei de fracturare hidraulică de mare volum. Pentru înțelegerea acestor aspecte am să încerc să fac o prezentare succintă și o analiză comparativă între tehnologiile tradiționale pentru extragerea gazului metan și noua tehnologie care se încearcă să ni se impună pentru a fi utilizată pe teritoriul României de mai multe corporații străine, inclusiv de unele firme rusești.

Pentru exploatarea gazului metan prin tehnologiile tradiționale este necesar să se foreze o sondă verticală care poate avea o adâncime maximă de 4.000 m, până interceptează zăcământul permeabil care conține hidrocarburi gazoase, eventual și hidrocarburi lichide, iar în bază are ape de zăcământ. Această sondă poate costa în jur de circa 4.500.000 $. Dacă zăcământul interceptat are o zestre de acumulare medie a gazului metan, în funcție și de modul de execuție a sondei, producția zilnică de gaze naturale a acestei sonde poate fi de peste 100.000 Nmc gaze.

Exploatarea gazului metan din aceste sonde se realizează în mod natural, cu propria presiune de strat acumulată în zăcământ, deci fără a avea costuri de exploatare, ci numai niște costuri anuale de întreținere a sondei. Gazul din sondă ajunge astfel cu propria presiune la un parc de separatoare unde se face separarea gazului de eventualele sedimente și de apa de zăcământ, concomitent cu o preuscare a acestuia. De aici ajunge la stații centralizate de uscare, condiționare și de pompare de unde este introdus în rețelele magistrale de conducte de înaltă presiune, de unde este preluat prin intermediul unor stații de medie și joasă presiune și introdus în rețelele de distribuție pentru consum casnic și industrial.

La producția estimată de circa 100.000 Nmc/zi, sonda funcționând 300 zile/an se obțin circa 30 milioane Nmc/an. La un preț de achiziție/import a gazului metan la circa 300 $ mia de mc se obține un venit de circa 9 milioane de $, ceea ce înseamnă că investiția pentru această sondă cu toate elementele auxiliare, se amortizează în mai puțin de un an, iar după acest termen ea funcționează aducând mari beneficii firmei de exploatare.

La fracturarea hidraulică de mare volum se pornește de la executarea tot a unei sonde verticale cu adâncimea de circa 4.000 m care costă în jur de 4,5 milioane $. Din această sondă, pentru exploatarea gazelor de șist trebuie să se mai execute niște foraje orizontale, pentru care investitorul trebuie să mai asigure peste 9 milioane de $, deci costul sondei este de cel puțin trei ori mai mare comparativ cu sonda tradițională verticală.

Dacă la sondele tradiționale exploatarea gazului se realizează fără costuri (cu propria presiune de strat), aici, la șisturile argiloase trebuie să se introducă fluide special tratate chimic la presiuni foarte mari (mii de atmosfere) pentru a fractura roca șistoasă și a scoate gazul hidrocarburic din ea. Producția unei sonde de exploatarea gazelor de șist, comparativ cu o sondă tradițională este de maxim 20% în cele mai favorabile situații, respectiv de circa 6 milioane Nmc/an, sau de circa 5 ori mai puțin comparativ cu sonda tradițională cu productivitate medie.

Costurile pentru extragerea și aducerea la suprafață a gazului de șist sunt enorme, aici intrând costuri de transport a fluidului apos, paleta largă de chimicale pentru tratarea fluidului, stația de compresoare și pompele de mare putere pentru asigurarea presiunii foarte mari de injectare a fluidului, carburanții utilizați pentru această stație de compresoare etc.

După ajungerea fluidului cu gazul de șist la suprafață, mai sunt necesare costuri suplimentare pentru realizarea unor adevărate uzine pentru înmagazinarea fluidului extras, separarea fluidului de gaz și sedimente, recuperarea prin pompare a gazului astfel obținut și stocarea lui în rezervoare speciale, lichefierea gazului ș transportul lui cu autospeciale numai la consumatorii industriali. Datorită calității unor compuși chimici din acest gaz, el nu este destinat consumului casnic sau gospodăresc, el fiind considerat ca un produs toxic.

Însumând toate costurile de execuție a forajului, apoi pentru extracție și condiționare a gazului de șist astfel obținut, se pot ajunge la valori de circa 9 până la 10 ori mai mari asupra costurilor pentru mia de mc de gaz, respectiv la circa 3000 $/mia mc.

Întrebarea care se pune în aceste condiții este dacă exploatarea acestei resurse este rentabilă sau nu, ia acest aspect trebuie privit numai din punct de vedere economic, în condițiile în care noi încă mai deținem suficiente resurse de hidrocarburi gazoase și lichide care pot fi exploatate cu tehnici tradiționale și foarte ieftine? La această întrebare nu am adăugat costuri de mediu aferente tehnologiei de fracturare hidraulică de mare volum, tehnologie care generează un impact negativ major ce nu poate fi nici măcar cuantificat pentru ea că destabilizează și/sau distruge definitiv zone mari din mediul geologic, hidrogeologic, apoi componenții și subcomponenții mediului terestru (sol, apă de suprafață, aer, biodiversitate), la care se adaugă afectarea majoră asupra sănătății umane și a bunurilor materiale ale colectivităților umane din localitățile situate în imediata vecinătate a acestor sonde.

Răspunsul la această întrebare este categoric: NU ESTE RENTABILĂ ACEASTĂ TEHNOLOGIE, ea este foarte scumpă și dăunătoare mediului și sănătății umane. Întrucât mia de mc de gaze de șist are valori exagerat de mari de producție și achiziție, iar cantitățile captate sunt foarte mici, această resursă nici NU POATE ASIGURA INDEPENDENȚA ENERGETICĂ A ȚĂRII, pentru că la aceste prețuri mult mai rentabil este să achiziționezi din import acest gaz metan, sau să te orientezi spre alt combustibil mult mai ieftin.

În aceste condiții întrebările care se mai pot pune se referă fie la afirmațiile legate de un anumit interes rusesc pentru oprirea folosirii acestei tehnologii, cât și al curiozității unei firești întrebări: de ce totuși se dorește promovarea acestei tehnologii?

La prima întrebare rezultă numai din această succintă analiză economică, că rușii nu pot avea nici un interes să boicoteze utilizarea acestei tehnologii de fracturare hidraulică de mare volum pentru extragerea gazelor de șist, pentru că produsul lor de export este mult mai ieftin și rentabil de achiziționat pentru o multitudine de cumpărători. La aceste prețuri de cost a gazului de șist nimeni nu își permite să îl extragă și să-l folosească ca resursă energetică alternativă sau complementară. Deci Rusia nu poate avea un interes de a finanța boicotarea exploatării gazelor de șist.

Referitor la a doua întrebare: ”de ce totuși se intenționează folosirea acestei tehnologii nerentabile și ucigătoare pentru mediu și om”, pot spune că lucrurile se complică. Personal cred că obținerea gazului de șist este un produs de interes secundar sau terțiar, care poate justifica folosirea aceste tehnologii pentru aducerea la zi a altor categorii de substanțe minerale utile foarte rare și care au un preț de cost foarte mare. În aceste condiții, tehnologia fracturării hidraulice de mare volum reprezintă o activitate de minerit foarte ieftină, dar total distrugătoare pentru om și mediu, care permite obținerea de substanțe minerale rare la prețuri de cost foarte avantajoase comparativ cu obținerea lor prin mineritul tradițional.

Acest lucru poate explica foarte lesnicios interesul unor mari companii, inclusiv a celor rusești pentru promovarea acestor tehnologii de fracturare hidraulică de mare volum, tehnologii care în fond reprezintă un minerit deșănțat pentru obținerea de profituri mari în condițiile în care mediul suferă distrugeri iremediabile, iar sănătatea umană este afectată sau pusă într-un real pericol. Față de aceste afirmații, autoritățile române de specialitate trebuie să-și reevalueze atitudinea și să ia exemplul Franței și a altor state pentru interzicerea totală a utilizării acestei tehnologii ucigătoare de fracturare hidraulică de mare și mic volum pe tot teritoriul național al României.

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

Orice poate sa iasa din vaccinarea cu editoarele genetice Pfizer si Moderna. Vaccinatii sunt adevarate bombe cu ceas si nimeni nu poate spune acum cand acestia vor “exploda” si vor deveni un adevarat biohazard. Pentru ca, din pacate, vaccinatii nu se pot dezvaccina. Estimarile celor mai multi specialisti variaza intre 12 si 14 luni. De […]

Legea vaccinarii obligatorii a fost adoptata in UNANIMITATATE in comisia de santate din Camera Deputatilor. Adica au votat-o toate “partidele” politice, fara exceptie! Chiar daca au fost aduse sute de amendamente fata de varianta adoptata acum doi ani de Senat, ce sa vezi, s-a pastrat neatins un articol, cu ginion, articolul 13 care prevede la […]

Nici nu stiu cum sa formulez cat mai bine: traim intr-o lume de prosti sau traim intr-o lume a prostilor? Poate ca mai bine ar fi sa reformulez si sa scriu ca traim intr-o lume in care prostii sunt majoritatea covarsitoare. Ii vezi la tot pasul: vor sa fie mereu sefi, au gura mare, cred […]

Cele mai multe dintre evenimentele majore ale ultimelor decenii au venit ca reactie la un eveniment precedent, de multe ori fals, o provocare menita a pregati opinia publica pentru ceea ce va urma. Comentatorii politici numesc astfel de evenimente inscenate – false flag – un steag fals. Cele mai clare exemple de atacuri inscenate sunt […]

Miza “alegerilor” europarlamentare 2019 este, din perspectiva papusarilor locali si a sefilor lor alogeni, una cat se poate de simpla: cati imbecili vor mai fi vrajiti de necesitatea de a-si exercita “dreptul” de vot in numele democratiei, in perspectiva urmatoarelor “alegeri”, prezidentiale, parlamentale si locale. Prostilor, evident, nu le spune nimeni cui foloseste acesta iesire […]