Sustine Bad Politics
arhiva stiri
starea vremii
mai 26, 2022, 8:38 pm
Parţial însorit
Parţial însorit
25°C
Presiunea: 1020 mb
Umiditate: 53%
Vânt: 14 km/h ENE
Răsarit: 5:38 am
Apus: 8:48 pm
 
ANUNTURI UMANITARE
Sfinti Romani
MARTIRII REVOLUTIEI – DECEMBRIE 1989
Aciduzzul | 9 iulie, 2009 | 2 comentarii | 3183 vizualizari |
(3 voturi )

REVOLUTIE1Dintr-un raport oficial asupra crimelor săvârşite între 16-28 decembrie 1989, reiese că au fost 1.104 morţi şi 3.321 răniţi. Încercând, cu greutate, să scot la iveală pe acei ce şi-au jertfit viaţa în această perioadă am găsit un număr de 1.228 eroi prezentaţi în acest album, la care se mai adaugă 19 neidentificaţi (7 la Bucureşti şi 12 la Timişoara), în total 1.247, cifră ce poate fi depăşită. În acest număr sunt cuprinse 98 femei, 17 copii sub 15 ani, 134 militari în termen.

Dar cea mai interesantă clasificare este a celor ucişi până la 22 decembrie 1989 (ora 12), circa 120 persoane (Timişoara, Bucureşti şi Cluj), iar restul de circa 1.130 morţi până la 28 Decembrie.

Acest fapt demonstrează că în cele 8 zile după fuga călăului au fost ucişi premeditat, in medie, 140 de oameni pe zi, timp în care cei care au furat revoluţia şi-au consolidat continuitatea la putere. Curios e faptul că nici unul din această nouă nomenclatură,cu forţele şi instrumentele vechii nomenclaturi, nu a fost nici măcar zgâriat în activitatea multilateral desfăşurată, fie în balconul CC-ului, fie fugind să se închine la poarta Moscovei, să-şi reînnoiască cartea de vizită prin televiziune sau să dirijeze acţiunile antiteroriste” pe întreg teritoriul ţării pentru a-l restăpâni. Şi nu aveau nici vestă antiglonţ.

După o analiză a datelor acumulate, ţinând cont, după posibilităţi, şi de anchetele procuraturilor militare judeţene, întocmesc un tabel cu repartiţia victimelor din Decembrie 1989:

Alba lulia – 1; Bacău – 1 ; Braşov – 66; Sibiu – 94; Bucureşti – 617; Buzău – 31; Cluj – 37; Turda – 11; Covasna – 1; Constanţa – 28; Mangalia – 1; Giurgiu – 6; Harghita – 5; Ialomiţa – 1; Iaşi – 1; Tg. Mureş – 12; Timişoara – 112; Reşiţa – 16; Lugoj – 1; Arad – 19; Craiova – 24;

Acest tabel este orientativ pentru a se observa locurile pe unde a curs sânge nevinovat, numărul eroilor fiind cu mult mai mare.

Evenimentele din România au fost consecinţa haosului şi suferinţei de 44 de ani de dictatură comunistă, la care au contribuit şi discuţiile de la Malta.

După 10 decembrie, şi-au făcut apariţia în ţară, venind dinspre răsărit peste 100 de turişti tineri, cu maşini mici, care, după ce n-au reuşit să aprindă scânteia la laşi, s-au îndreptat o parte prin Braşov, Făgăraş, Sibiu spre Arad-Timişoara, iar alţii au trecut pe la Bucureşti cu direcţia tot spre vest.

Tot turişti ruşi au venit din Bulgaria şi au trecut pe la Giurgiu, fiind semnalaţi în Olteniţa, îndreptându-se tot spre vest. De asemenea, au fost şi turişti unguri “îndrăgostiţi de munte”, în regiunea Sf. Gheorghe, iar alţii în vestul ţării.

Scânteia a izbucnit de la pastorul Tokes, în 16 Decembrie, iar focul devastator al revoluţiei s-a declanşat în 17 decembrie 1989, fiind o acţiune independentă, având un singur scop: înlăturarea comunismului şi a uneltelor lui care au distrus ţara după 6 martie 1945.

Implicaţi în represiunea sângeroasă au fost şi arabi, iar doi “turişti” sovietici (Kuznic Boris Mihailovici şi Melenciuc Nadejda Stepanova) au fost împuşcaţi lângă Craiova, la întoarcerea unei coloane de astfel de turişti, de la Timişoara.

În noaptea de 16/17 decembrie, generalul Iulian Vlad trimite la Timişoara un grup de ofiţeri de securitate, printre care se aflau: gen. Emil Macri, col. Dumitru, It.col. Ion Turcu, Filip Teodorescu, Gheorghe Glăveanu, Gabriel Atanasiu, Dan Nicolici ş.a.

Pentru întărirea grupului care conducea înăbuşirea revoluţiei de la Timişoara au mai fost trimişi cu avionul, în după-amiaza zilei de 17 decembrie, alţi şefi mai mari, printre care: Ion Coman (secretar CC cu problemele de miliţie, Ml, justiţie şi procuratură), generalii Ştefan Guşe (prim adj. MApN), Victor Stănculescu (prim adj. MApN), Mihai Chiţac (comandantul trupelor chimice), Constantin Nuţă (Sef Ins. Gen. Miliţie), Constantin Cârneanu (din partea Comandamentului Apărării Antiaeriene).

Tot de la Bucureşti mai erau veniţi şi Ion Cumpănaşu (general de securitate făcut din popă răspopit), şef al Departamentului Cultelor, Nicolae Mihalache (prim adj. al secţiei organizatorice CC) precum şi o echipă de procurori condusă de Gn. Diaconescu (procuror general). N-a fost lipsă nici Gh. Ardeleanu, comandantul trupelor USLA.

Pe plan local, între conducătorii represiunii s-au desprins Traian Sima (comand, securităţii, col. Deheleanu, Radu Bălan, Ilie Matei, It.col. Predonescu, Rujoiu, col. Ion Popescu, It.col. Zeca, împuternicitul Div.18 Mecanizate, col. Alexandru Agârbiceanu şi mulţi alţii. În ziua de 17 decembrie au fost chemate şi regimentele de la Arad, Buziaş şi Lugoj.

Tot în 17 decembrie s-a dezlănţuit măcelul de la Timişoara, în timp ce anchetarea celor arestaţi forţat se desfăşura într-un mod barbar, participând ca bătăuşi principali GH. Ardeleanu şi maiorul de securitate Popa, tutelaţi de procurorii Gh. Diaconescu şi Pasca. În această zi, col. Rotariu şi Păun au dat ordin să se deschidă foc fără somaţie pe Calea Lipovei, iar It.maj. Gheorghe, cu o grupă de militari, a împuşcat printre blocuri.

Seara, după ora 19, gen. Şt. Guşe a ordonat să se recucerească cu orice preţ cele 5 tancuri imobilizate de manifestanţi pe Calea Giroc şi “la nevoie să se tragă”. Acelaşi Guşe a dat dispoziţie, la ora 22.30, să fie înăbuşite toate sectoarele de rezistenţă. în aceiaşi noapte de 17/18 decembrie, pe la ora 2, a intervenit autoritar gen. Mihai Chiţac, ca “militarii să fie pregătiţi că se vor folosi gaze, iar dacă vor fi atacaţi să se tragă în manifestanţi”.

În după-amiaza aceleiaşi zile, de 18 decembrie, în jurul orei 18, gen. Chiţac a tras cu pistolul mitralieră în cei de pe treptele Catedralei şi a ordonat aruncarea de grenade cu gaze, iar celor arestaţi şi puşi pe burtă li s-a spus că vor fi împuşcaţi dacă mişcă.
În acest context de revoltă generală şi de teama extinderii, Leana lui Ceauşescu a spus că dacă e nevoie să se şteargă Timişoara de pe harta ţării fiindcă situaţia demografică este bună. La acest masacru au participat, uniţi cu armata, poliţia şi securitatea.

FURTUL CADAVRELOR

Pentru a şterge urmele măcelului, Elena Ceauşescu a ordonat lui Ion Coman şi Tudor Postelnicu să ardă cadavrele neidentificate. Acesta din urmă a transmis ordinul de executare lui Emil Macri şi Constantin Nuţă. Col. Deheleanu a procurat acte false, iar gen.

Nuţă Ie-a predat col. Nicolae Ghircoiaşi, însărcinat cu această operaţiune. S-a procurat o autofrigorifică şi Traian Sima (şeful securităţii) l-a pus în temă pe vărul lui dr. Ovidiu Golea (directorul Spitalului Judeţean), la care s-au prezentat 6 ofiţeri “dintre cadrele cele mai bune şi mai capabile”.

Desigur, operaţiunea se desfăşura cu aprobarea procurorului general care afirmase la telefon că apa şterge urmele, adică cenuşa să fie aruncată la canal.

La această acţiune ultrasecretă au mai participat It.col. loan Corpodeanu, maior losif Veverca, căp. Misa Eugen, Avram, Grui Tiberiu, Preda şi Peptan. Nic. Ghircoiaşi împreună cu dr. Ovidiu Golea s-au ocupat de selectarea cadavrelor. După ora 20.30, în seara de 18 decembrie, s-a stins lumina în curte şi s-a trecut la treabă, până spre dimineaţa de 19 decembrie, când s-a pornit spre Bucureşti. Gen.

Emil Macri i-a telefonat col. Ganciu Gh. (de la Administraţia Cimitirelor) că autoizoterma va ajunge la Bucureşti în 19 decembrie, iar celălalt gen.

Constantin Nuţă, a ordonat telefonic subalternilor săi, coloneii Petre Moraru şi Ion Baciu, să preia transportul şi să fie dus la Crematoriu. În 19 Decembrie 1989, aceşti doi colonei au preluat autofrigorifica însoţită de o Dacia 1300, de la km 36 de pe şos. Piteşti-Bucureşti, au cazat pe însoţitori la două hoteluri diferite, iar ei s-au dus la Crematoriu, unde trupurile celor 40 de martiri au fost mistuite de flăcări.

Cei doi, directorul losif Emilian Zamfir şi Gh. Ganciu, au întreţinut toată noaptea cuptoarele încinse fiind ajutaţi de 4 muncitori necalificaţi. Aceştia au primit la terminare câte 2000 lei în schimbul unei iscălituri că vor păstra secretul, după care col. Ion Baciu a plecat liniştit acasă. Mai târziu, tovarăşul lui, Petre Moraru, se va spânzura în închisoare. Şefii rămaşi la Timişoara au avut grijă să distrugă evidenţele morţilor. Gen.

Nuţă Constantin şi Mihala Velicu încearcă să treacă graniţa dar se răzgândesc şi, de la Arad, pleacă cu rapidul Panonia 22 spre Bucureşti. În gara Deva sunt arestaţi şi duşi la UM 01719, de unde se raportează prinderea lor lui Ion Iliescu.

Se ia legătura şi cu MApN, unde Nuţă insistă să vorbească cu gen. Ştefan Guşe, dar nu stă de vorbă decât cu Mihai Chiţac, care sfătuieşte unitatea să-i elibereze. După vreo 4 ore, la Deva ajunge un elicopter trimis de gen. Hortopan şi cei doi pleacă, dar în apropiere de Aiud aparatul e doborât şi toţi ocupanţii mor.

Timişorenii şi-au luat soarta în mâinile lor, armata a pactizat cu manifestanţii, iar Bucureştiul şi-a rechemat opresorii, în frunte cu Cornel Pacoste, I. Ceauşescu şi C. Dăscălescu.

AZI ÎN TIMIŞOARA, MÂINE-N TOATĂ ŢARA!

În 21 decembrie a început la Bucureşti, Cluj, Sibiu, Cugir, Tg. Mureş…

În Capitală a fost baie de sânge ca în 17 decembrie la Timişoara. În jurul orei 17.30 s-a intrat cu TAB-urile în manifestanţi făcându-se primele victime în faţa Sălii Dalles.

Represiunea din jurul Intercontinentalului era condusă de gen. Hortopan şi supervizată de Nicolae A. Ceauşescu, fratele călăului, comandantul Şcolii de securitate de la Băneasa. Represiunea în centrul Capitalei a durat până după miezul nopţii, evidenţiindu-se în acţiunea din Piaţa Universităţii un anume maior Amăriucăi.

TAB-urile au fost conduse de maior Gh. Carp (şef de Stat Major al unui regiment de blindate), reuşind să spargă baricada de la “Inter” şi a fost felicitat de Hortopan pentru curajul manifestat.

Paralel, în Piaţa Romană, col. Ion Suceavă folosea gazele, patul armelor şi bastoanele de cauciuc pentru împrăştierea manifestanţilor, primind şi el felicitările lui Tudor Postelnicu.

În timp ce TAB-uri în viteză conduse de ofiţeri şi 3 ostaşi trec pe bulevard trăgând în sus, îngrozind lumea, din cordoanele de ordine se trage în plin.

Securiştii şi miliţienii în civil se infiltraseră între manifestanţi şi trăgeau cu pistoalele din buzunar.

Armata şi scutierii participau din plin la represiune şi au fost ostaşi care au împuns cu baioneta, de câte două ori, pe cei căzuţi, pentru a se convinge dacă mai trăiesc.

Un alt TAB s-a îndreptat spre Piaţa Rosetti, făcând morţi şi răniţi cu mitraliera de la bord, în timp ce altele îşi anunţau prezenţa spre Piaţa Unirii.

În spatele tanchetelor, militarii erau organizaţi în mai multe rânduri. De jos se trăgea, de sus se trăgea. De pe clădirea Comerţului Exterior gloanţele se încrucişau cu cele de pe Luceafărul sau de la un etaj al Teatrului Naţional, toate având ca obiectiv mulţimea ce striga “Jos comunismul!”.

Spre ora 22 se dezlănţuie iadul. Ropot de arme automate,,trasoare şi grenade zboară în mulţime, peste care se aşterne o pâclă înecăcioasă. începe vânătoarea tinerilor de către militari şi civili, securişti şi miliţieni în încercarea disperată de a înăbuşi revolta.

Cei arestaţi vor fi chinuiţi îngrozitor la Miliţia Capitalei şi la Jilava. Pentru mulţi bucureşteni a fost o noapte albă, în timp ce centrul era plin de sângele roşu al celor peste 50 de eroi.

Dimineaţa de 22 decembrie lumânările ardeau pe locul jertfei de la Dalles şi Colţea. La amiază, a fugit călăul şi revolta a fost deturnată în lupta pentru putere, care pentru a se stabiliza a lăsat dezlănţuirea crimelor.

Două episoade sunt cutremurătoare:
1. În seara de 22 decembrie, gen. Gh. Logofătu, comandantul Academiei Militare, a transmis un ordin din partea Marelui Stat Major, ca 6 autobuze cu studenţi ai Academiei Militare să se deplaseze la MApN, pentru a-l apăra. Ajunşi acolo, au fost întâmpinaţi cu focuri de armă şi din cei 300, 5 au fost împuşcaţi mortal, iar 7 răniţi.

Şi regimentul de gardă care fusese şi el chemat a avut morţi în acelaşi timp.

Tot în aceeaşi noapte, gen. Militaru a cerut col. Ardeleanu să trimită 3 transportoare, la acelaşi minister care e atacat şi acestea au fost atacate de un tanc la Ho Si Min, fiind omorâţi, printre alţii, It.col. Trosca Gh. (sef Stat Major la USLA) şi It. Eugen Cotuna (şeful intervenţiei la aceeaşi unitate).

2. Masacrul de la Otopeni. In 22 decembrie 1989, la ora 13, garda aeroportului, formată din securişti de la UM 0829 şi o subunitate USLA, au fost dezarmate cerându-se trupe de la securitatea Băneasa.

Gen. losif Rus (comandantul aviaţiei militare), gen.mr. Dumitru Draghina (comandantul Garnizoanei Otopeni) şi It.col. Vasile Răcnită (comandantul dispozitivului de apărare a aeroportului) nu au anunţat pe cei în subordine că vor veni ajutoare.

Şi în dimineaţa zilei de 23 decembrie, în jurul orei 7.30, când ostaşii de la UM 0865 Câmpina au sosit, s-a declanşat un foc nimicitor asupra maşinilor. Au fost măcelărite 48 de persoane.

Timp de 8 zile după fuga lui Ceuaşescu au mai fost omorâţi încă vreo 550 de oameni.

LA CLUJ, armata generalului-colonel Topliceanu a deschis focul asupra manifestanţilor, în 21 Decembrie, la ora 15.40, în Piaţa Libertăţii. Căp. Carp Dando a ordonat foc şi soldaţii Bolbas Marian, Popeanu Alexandru şi Cardei Ion au apăsat pe trăgaci vărsând sângele nevinovat al celor ce se descheiaseră la piept.

Alţi ostaşi au început să tragă în ferestrele blocurilor. Soldatul Matei Dinu (originar din laşi) trăgea numai în balcoanele populate. 8 manifestanţi au rămas seceraţi pe asfalt, între ei Lucian Matiş, Horia Pedestru, Szabo Atila şi ceilalţi. Numărul martirilor a ajuns la 28. S-a tras şi în două autobuze. Col. Caba l-a felicitat pe căp. Dierde de la UM 1278 pentru că a tras în plin în zona hotelului Astoria şi l-a premiat cu 1000 lei.

Comanda operaţiunilor a avut-o col. Timiş Gh., ajutat de căp. Răduţă, lohan şi Berinde.

TG. MUREŞ. Coloanele de muncitori de la IMATEX, IRA, Metalotehnica şi alte unităţi s-au îndreptat spre centru în după-amiaza de 21 decembrie. Au fost întâmpinaţi de 3 blindate de armată, scutieri şi miliţieni şi un grup antiterorist.

Lumea ridica baricade şi încep să se facă arestări. Armata deschide focul şi pe la 10 seara erau 9 morţi şi peste 20 răniţi.

CUGIR. În 21 decembrie, când Ceauşescu a fost huiduit, muncitorii acestui mic orăşel s-au îndreptat spre miliţie cerând eliberarea arestaţilor.

Dinăuntru s-a deschis focul şi au căzut răniţi Liliana-Nicoleta Potopea, Dorel Culda, Ion Groza… în total vreo 40 de oameni. Cei care au deschis focul au fost şeful securităţii, tot un Ceauşescu, It.maj. Mezdei Dorin, It. Ion Diaconu, comandantul Pop ş.a. Miliţia a luat foc şi muniţia a explodat.

SIBIU. În 20 decembrie sosise la aeroport un avion Rombac şilt.col. Aurel Dragomir, comandantul UM 01512 s-a dus pentru a primi o echipă specială de la Bucureşti şi instrucţiuni de la un “şef mare”.

De aici se trimiseseră la Timişoara elicoptere şi militari specialişti în mânuirea gazelor.

În 21 decembrie, populaţia Sibiului a invadat străzile, şi în special centrul, strigând slogane împotriva comunismului şi a lui Ceauşescu.

Securitatea şi miliţia au fost luate cu asalt şi deţinuţii eliberaţi. în 22 decembrie, col. Aurel Dragomir a dezlănţuit prăpădul asupra oraşului, omorând oameni nevinovaţi, pe de altă parte s-a răfuit cu miliţia şi securitatea pe care a desfiinţat-o ca activitate şi pe câteva zeci din ei i-a împuşcat chir în curtea unităţii lui unde veniseră să ceară adăpost, iar pe alţii i-a arestat şi chinuit peste o săptămână de zile. Bilanţul a fost tragic: 94 de morţi.

La BRAŞOV. În după-amiaza zilei de 21 decembrie 1989, mulţimea a început să manifesteze împotriva regimului şi o parte s-a dus la securitate.

Aceasta era apărată de ostaşi USLA, înarmaţi până-n dinţi. A doua zi, după-masă, securitatea a fost ocupată de populaţie, ca şi Consiliul Judeţean.

Armata a fost cea care a dezarmat şi preluat conducerea miliţiei şi securităţii. în noaptea de 22/23 decembrie, după ora 2.30, au început să tragă în oraş şi arestaţii care trăgeau au dispărut, fiind eliberaţi.

S-a tras asupra populaţiei dinspre clădirea Modarom, din magazinul Braşov, dinspre Drumul Poienii şi alte locuri. Au fost ucise 66 de persoane şi rănite peste 100. Nu se ştie de cine.

Se ştie, în schimb, că unii morţi au fost găsiţi la morgă cu semne de tortură, dar nu s-au descoperit autorii care torturau.

ARADUL a cunoscut câteva zile sângeroase declanşate de specialiştii de represiune de la Timişoara, gen. Nuţă Constantin şi Mihalea Velicu. Ei conduceau operaţiunile din hotelul Parc, începând cu noaptea de 22/23 decembrie, înainte de a fugi spre Deva. Mr. Dumitru Marcu nu a răspuns rugăminţilor de a înconjura hotelul.

Tributul oraşului a fost de 19 eroi, printre care şi Gruber Geza, în interiorul Consiliului Judeţean, precum şi Costel Bătrâna, şoferul care a dezarmat pe ofiţerii de securitate Răşină Dumitru şi Sălceanu Grigore.

Medicul Stelian Crişan, cel care a făcut autopsia celor doi, a murit la câteva luni într-un ciudat accident de circulaţie.

Tot o moarte curioasă a avut, peste câteva luni, medicul Mircea Şerban, care făcuse parte din grupul ce insistase pe lângă mr. Dumitru Marcu, ajuns nu după mult timp comandant de brigadă la vânătorii de munte de la Petroşani.

O serie de cadre militare ce au avut legături strânse cu gen. Nuţă în acea perioadă au fost rotaţi prin ţară şi avansaţi; printre ei ar fi maiorul Eugen Bădălan, maior Lazăr, maior Rusu Viorel ş.a.

CRAIOVA nu a fost nici ea ocolită de vărsarea de sânge.

De aici acţionau generalii Roşu, comandantul Armatei a lll-a şi Cioflină, şeful operaţiilor. Ei au acţionat şi la Timişoara între 16-22. Şi de la această dată, după ce s-a dat ordin de încetare a măcelului, cei doi generali au dat dispoziţie să se tragă şi, într-adevăr, s-a tras, au fost prinşi şi autori ai acestor crime, dar nu au rămas vinovaţi decât cei 24 de martiri.

REŞIŢA.În noaptea de 22/23 decembrie şi acest oraş a fost supus tirului unor trăgători de elită care se năpustiseră asupra unităţilor militare şi mai ales asupra celei de rachete.

Dacăaceasta era ocupată, de acolo rachetele sol-sol şi sol-aer ar fi putut face distrugeri enorme obiectivelor industriale şi militare ale ţării. S-a intervenit eficace cu elicopterele şi au aprovizionat pe ostaşi cu muniţie.

Aici s-a tras şi din turnul Catedralei, şi din secţia de filaj, cu toate că securitatea se predase armatei în 22 decembrie.

Şi aici au fost 17 morţi şi 42 răniţi. Şi aceşti martiri, ca peste tot, s-au martirizat singuri.

Până la fuga lui Ceauşescu, forţele armate au încercat să salveze regimul, fără deosebire, deşi între M.l. şi MApN existau conflicte surde.

În 22, MApN a devenit stăpâna, a dezarmat şi a subordonat pe rivali. Vina principală nu este numai a teroriştilor care au existat, ci şi a cadrelor superioare care au ordonat şi întreţinut focul pentru consolidarea puterii.

SURSA:http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/ioanitoiu/aeroi/docs/

2 Comments

    Adauga un comentariu!

    Nume (necesar)

    Website


    *

    Editoriale din aceeasi categorie

    Autor: Aciduzzul | 13 aprilie, 2014 | 0 comentarii | 782 vizualizari | 3 voturi

    George Manu, savant de talie mondiala, a murit in conditii dramatice pe 12 aprilie 1961, la Aiud, unde se afla inchis pentru crezul sau anticomunist. A lucrat cu celebra laureata Nobel Marie Curie, cu care si-a si dat doctoratul, la Universitatea din Paris, in 1933, cu teza “Cercetări asupra absorbţiei razelor alfa”. Este autorul primului […]

    Autor: Aciduzzul | 8 aprilie, 2014 | 2 comentarii | 397 vizualizari | 3 voturi

    Ieri am primit o veste stupefiantă: Primăria Sectorului 2 este somată să îndepărteze din spaţiul public (recte Piaţa Sf. Ştefan) bustul lui Mircea Vulcănescu, pe motiv că ar fi al unui criminal de război! Reclamaţia ar aparţine Institutului “Elie Wiesel” (poate vă amintiţi că această instituţie, aflată în subordinea şi în finanţarea guvernului României, a […]

    Autor: Aciduzzul | 6 septembrie, 2013 | 1 comentarii | 862 vizualizari | 7 voturi

    “O să se bată cu noi şi morţi, iar noi o să fim alături de voi ca să ne apăraţi. Şi morţi vom izbândi”Pr. Gheorghe Calciu Triste sunt aceste zile în care asistăm, consternați, la fapte ce frizează nu doar absurdul, ci chiar bunul simţ: un „institut naţional” (e vorba de Institutul Elie Wiesel, condus […]

    Autor: Aciduzzul | 6 septembrie, 2013 | 0 comentarii | 515 vizualizari | 7 voturi

    La initiativa Gazetei de Maramures, sustinuta de Asociatia Fostilor Detinuti Politici din Romania, Arhiepiscopul Maramuresului Justinian Chira, PS Justin Hodea Sigheteanu al Episcopiei Ortodoxe a Maramureşului şi Sătmarului, Asociaţia Filantropica Sf. Ierarh Iosif Mărturisitorul condusa de părintele Vasile Fodoruţ, Grupul Independent pentru Democratie, Asociatia Civic Media si “Floarea de Foc” si de sute de personalitati, […]

    Autor: Aciduzzul | 6 august, 2013 | 0 comentarii | 251 vizualizari | 2 voturi

    GAZETA de Maramureş reacţionează la campania împotriva identităţii şi valorilor naţionale. Ne-am săturat să asistăm cum ne îngropăm trecutul, identitatea şi demnitatea în uitare. Pentru că identitatea acestui loc înseamnă în primul rând oamenii lui. Oameni care s-au născut, care au murit, care au trăit pentru acest judeţ şi pentru idealurile sale. Propunem acordarea titlurilor […]

    Ofera o donatie
    Dacă vrei să contribui și tu, poți dona aici:
    fii aproape de noi
    Conferinta_AGROstandard
    PUB
    web design profesionist
    Red Moon Media
    CAMPANII bp
    Atitudine Contemporana
    Televiziunea Copiilor
    Le Pre
    1984 George Orwell
    Televiziunea Copiilor
    piata BIO
    alimente organice
    internet manipulation techniques
    Adauga banerul de partener Badpolitics pe site-ul tau bad politics
    bad politics

    2009 - 2022 © BadPolitics