Sven Hassel sustine in cartile sale ca a facut parte dintr-un regiment disciplinar de blindate, fiind decorat cu cele mai inalte ordine ale Germaniei naziste si chiar cu Crucea Mannerheim, o inalta decoratie de razboi finlandeza. Insa afirmatia sa contine o contradictie de nerezolvat: soldatii din batalioanele disciplinare erau soldati condamnati pentru delicte de drept comun sau delicte politice si ca atare considerati nedemni. La primirea unei astfel de condamnari soldatii germani erau deposedati de gradul si decoratiile obtinute. In plus, istoria batalioanelor disciplinare din Germania nazista nu mentioneaza ca acestea ar fi participat la toate bataliile la care sustine Hassel ca a luat parte. Mai mult, indicativele unitatilor din care sustine Hassel ca a facut parte sunt total fanteziste, fara legatura cu realitatea. Batalioanele disciplinare naziste au fost trimise pe front de doua ori – si de fiecare data s-au predat imediat aliatilor fara sa traga un singur foc de arma.

Declaratiile lui Pedersen-Hassel

Intrebat de jurnalistul Erik Haaest: “Povestiti din experientele proprii?”, Hassel raspundea “Nouazeci la suta din cele povestite in cartile mele sunt experiente proprii. Cartile mele constituie auto-biografia mea dintre anii 1940-1945. Sunt unele parti in cartile mele unde povestesc ce se intampla in alte parti ale frontului ca si cum as fi fost acolo. Insa este vorba de maximum zece procente”.

In interviul publicat pe site-ul oficial al lui Sven Hassel acesta dezvaluie mai multe detalii privind serviciul sau militar in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial: “Chiar ati servit in Regimentul 27 Panzer? In ce divizie era acest regiment? – Da, am fost in acest regiment. Regimentul 27 Panzer facea parte din Divizia a 6 a Panzer. (…) Ce medalii si decoratii ati primit in razboi? Crucea de Merit, Crucea de Fier, Medalia pentru lupta corp-la-corp, Medalia Anti-Tanc, Medalia de aur pentru Raniti… insa nu este vorba de decoratii. Este vorba de prietenie, de instinctul si vointa de supravietuire si probabil cel mai important este sa ne dam seama de cruzimea dictaturii si a militarismului”.

La o intrebare care priveste autenticitatea relatarilor sale Sven Hassel prefera sa ocoleasca raspunsul: intrebat daca “crucea verde a NKVD-ului” chiar exista – deoarece nimeni nu a reusit sa identifice un astfel de simbol sovietic – Sven Hassel raspunde ca “insemnele folosite de NKVD erau de culoare verde”. In realitate, insigna NKVD continea o stea rosie, suprapus de o spada si insemnul comunist secera si ciocanul incrucisate – de altfel ar fi fost destul de greu ca institutia represiva a URSS sa fi avut drept simbol o cruce. Mai mult: culoarea folosita pentru insemnele trupelor NKVD aflate pe front era rosu – verde era culoarea granicerilor aflati in subordinea NKVD. Sven Hassel relateaza despre ofiteri si soldati NKVD cu insemne verzi in interiorul URSS, o pozitionare dubioasa a unor trupe de graniceri.

Care a fost adevarata unitate a lui Sven Hassel

Sven Hassel sustine in toate romanele ca a luptat in plutonul 2, compania a 5 a, Regimentul disciplinar 27 de Blindate din cadrul Diviziei a 6 a Panzer. Insa toate volumele publicate pana in prezent asupra nomenclaturii unitatilor Germaniei naziste contrazic flagrant afirmatiile lui Hassel. In Divizia a 6 a Panzer nu a existat nici un regiment cu numarul 27. Intr-adevar a existat un Regiment 27, insa acesta facea parte din Divizia a 12 a Infanterie.

Divizia a 6 a Panzer a fost formata in octombrie 1939 si a participat la campania din vest inainte de a fi transferata in Prusia Orientala in iulie 1940, de unde a luat parte la Operatiunea Barbarossa – invadarea Uniunii Sovietice – in sectorul de nord. A suferit pierderi grele si a fost transferata in mai 1942 in Franta pentru recuperare si re-echipare. In decembrie Divizia a 6 a Panzer a fost trimisa pe frontul de est si a participat la tentativa de despresurare a trupelor germane incercuite la Stalingrad. Ulterior a participat la bataliile de la Harkov si Kursk unde a suferit din nou pierderi grele. In decembrie 1944 a fost transferata in Ungaria unde a luat parte la apararea Budapestei.

Divizia a 6 a Panzer s-a retras in Austria in martie 1945 si s-a predat Armatei Rosii langa Brunn. Istoria luptelor acestei divizii nu se potriveste cu cele relatate de Sven Hassel care sustine ca a facut parte din ea: autorul danez sustine ca a reusit impreuna cu mai multi soldati sa scape din incercuirea de la Stalingrad (volumul “General SS”) desi toate sursele istorice sustin ca nici un militar german nu a reusit sa scape din incercuire. De asemenea, din istoria Diviziei a 6 a Panzer lipsesc luptele din Normandia si Italia – la care Sven Hassel sustine ca a participat direct. Singurul detinator al Medaliei pentru lupta corp-la-corp din Divizia a 6 a Panzer este mentionat in actele oficiale ca fiind mitrailorul Franz Richter, nicidecum Sven Hassel. Medalia de aur pentru lupta corp-la-corp era una din decoratiile cele mai apreciate de militarii germani – marcand faptul ca purtatorul unei astfel de decoratii a participat la lupte corp-la-corp timp de 50 de zile. In intreaga armata germana doar 633 de militari au primit aceasta decoratie.

Regimentul 27 din Divizia a 12 a Infanterie a avut de asemenea o istorie care nu coincide cu relatarile lui Hassel: in 1939 a luptat in Polonia si in 1940 a participat la invadarea Frantei, de unde a fost transferat in Olanda. In iunie 1941 a participat la invadarea Uniunii Sovietice unde a ramas pana la sfarsitul anului 1943. La inceputul anului 1944 a trebuit sa infrunte ofensiva sovietica din Belarus – in urma acestei batalii intreaga divizie fiind distrusa. Divizia a fost refacuta in octombrie 1944 sub denumirea Divizia a 12 a Volksgrenadier si a participat la defensiva orasului Aachen, Batalia de la Bulge, predandu-se americanilor in aprilie 1945. Din istoria singurului Regiment 27 din armata germana lipsesc campaniile din Italia, Africa de Nord, Italia, Normandia, Stalingrad, insurgenta din Polonia – toate evenimente la care Sven Hassel sustine in cartile sale ca a participat in mod direct.

Istoria batalioanelor disciplinare naziste

In armata germana din cel de-al Doilea Razboi Mondial au existat intr-adevar batalioane disciplinare, iar indicativul lor era 990. In 1942 nazistii au incercat sa foloseasca aceste batalioane ca forta combativa – insa au renuntat foarte repede datorita ineficientei extreme a acestor unitati pe front. In unitatile cu indicativul 990 au fost incadrati militarii condamnati de curtile martiale pentru delicte de drept comun, cei considerati nedemni sa poarte arme din cauza conceptiilor politice si cei deposedati de drepturile civile in urma unei hotarari judecatoresti. Pe 2 octombrie 1942 Marele Stat Major al Wehrmachtului a emis un ordin prin care era ridicata interdictia de a purta arme pentru categoriile mentionate mai sus. Numarul celor aflati in aceasta situatie in anul 1942 era de 34.000 de barbati apti pentru serviciul militar.

Toti acesti militari au fost concentrati in regimente de infanterie si batalioane de pionieri. Afirmatia lui Sven Hassel ca un regiment disciplinar ar fi putut fi dotat cu tancuri Tiger nu este sustinuta de nici un fel de dovezi documentare. Tancurile Tiger au fost fabricate spre sfarsitul razboiului in numar mic (in total au fost trimise pe front 1.355 de Tiger I si 630 de Tiger II). Fabricarea unui Tiger costa 250.000 de marci, dublul pretului oricarui alt tanc din armata nazista, fiind un tanc deosebit de pretentios si care avea nevoie de o ingrijire constanta, doar cele mai bune echipaje fiind selectate sa serveasca pe Tiger. In plus, tancurile Tiger erau organizate in batalioane speciale de blindate grele, puse direct sub comanda Statului Major si care actionau in momentele si zonele critice. Afirmatia lui Hassel ca un regiment disciplinar ar fi putut fi dotat cu tancuri Tiger este cat se poate de fantezista.

Batalioanele disciplinare ale celui de-al Treilea Reich au fost studiate asiduu de istoricii germani deoarece in aceste batalioane erau incadrati membri ai Partidului Comunist – unii dintre ei ajungand ulterior personaje politice in Germania de Est ca si in Germania de Vest. Batalioanele 990 din armata nazista erau incadrate cu ofiteri si subofiteri fanatici hitleristi. Batalioanele disciplinare germane aveau un procent de 35% de comunisti si social-democrati, restul fiind delincventi de drept comun. In toate batalioanele disciplinare comunistii incercau permanent sa-si impuna conceptia si sa stabileasca un sistem paralel de comanda – in vreme ce ofiterii hitleristi incercau sa controleze acest fenomen cu ajutorul delincventilor de drept comun care constituiau un adevarat sistem de informatori. Insa in momentul deplasarii pe front, de cele mai multe ori delincventii de drept comun se alaturau comunistilor, nedorind sa moara pentru Germania lui Hitler.

Toate misiunile date batalioanelor 990 s-au sfarsit cu adevarate dezastre. Prima batalie la care au participat batalioanele 990 a avut loc in Tunisia, in martie 1943, unde au trebuit sa acopere retragerea celorlalte unitati germane. Ideea folosirii pe front a batalioanelor disciplinare s-a dovedit a fi una dezastruoasa: soldatii acestor unitati si-au executat superiorii si au predat pozitiile detinute fara lupta trupelor aliate. Unitatile germane din armata regulata au primit ordinul sa-i impuste pe loc pe militarii batalioanelor 990. La sfarsitul lui 1943 alte cateva batalioane 990 au fost trimise pe frontul de est – insa comunistii din aceste unitati s-au predat primelor unitati ale Armatei Rosii intalnite.

Si in incheiere un ultim detaliu care contrazice afirmatiile lui Sven Hassel: istoricii germani indica faptul ca insemnele batalioanelor 990 erau de culoare albastra – in vreme ce autorul danez sustine ca regimentul din care a facut parte avea petlite de culoare neagra.

Sursa: Dosare secrete

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

Orice poate sa iasa din vaccinarea cu editoarele genetice Pfizer si Moderna. Vaccinatii sunt adevarate bombe cu ceas si nimeni nu poate spune acum cand acestia vor “exploda” si vor deveni un adevarat biohazard. Pentru ca, din pacate, vaccinatii nu se pot dezvaccina. Estimarile celor mai multi specialisti variaza intre 12 si 14 luni. De […]

Legea vaccinarii obligatorii a fost adoptata in UNANIMITATATE in comisia de santate din Camera Deputatilor. Adica au votat-o toate “partidele” politice, fara exceptie! Chiar daca au fost aduse sute de amendamente fata de varianta adoptata acum doi ani de Senat, ce sa vezi, s-a pastrat neatins un articol, cu ginion, articolul 13 care prevede la […]

Nici nu stiu cum sa formulez cat mai bine: traim intr-o lume de prosti sau traim intr-o lume a prostilor? Poate ca mai bine ar fi sa reformulez si sa scriu ca traim intr-o lume in care prostii sunt majoritatea covarsitoare. Ii vezi la tot pasul: vor sa fie mereu sefi, au gura mare, cred […]

Cele mai multe dintre evenimentele majore ale ultimelor decenii au venit ca reactie la un eveniment precedent, de multe ori fals, o provocare menita a pregati opinia publica pentru ceea ce va urma. Comentatorii politici numesc astfel de evenimente inscenate – false flag – un steag fals. Cele mai clare exemple de atacuri inscenate sunt […]

Miza “alegerilor” europarlamentare 2019 este, din perspectiva papusarilor locali si a sefilor lor alogeni, una cat se poate de simpla: cati imbecili vor mai fi vrajiti de necesitatea de a-si exercita “dreptul” de vot in numele democratiei, in perspectiva urmatoarelor “alegeri”, prezidentiale, parlamentale si locale. Prostilor, evident, nu le spune nimeni cui foloseste acesta iesire […]