Dan Tudor Enescu
Piaţa taximetriei din România este în orice fel, numai liniştită nu. În această afacere aflată la îndemâna oricui avea bani să plătească un avans la leasing pentru una sau mai multe maşini, oferta de astfel de servicii este mult mai mare decât cererea, mai ales în urma faptului că, numai în ultimul an, clientela s-a redus aproape la jumătate. Pe lângă aceasta, concurenţa neloială, pirateria, evaziunea fiscala, birocraţia excesivă, legislaţia stufoasă şi problemele legate de autorizaţii complică şi mai mult viaţa taximetriştilor.

Se pare însă că, spre deosebire de patronii companiilor de taxi, care văd viitotul în diverse nuanţe de gri sau in negru, taximetriştii, fie ei angajaţi sau colaboratori nu par să-şi facă atât de multe probleme.

Câştiguri peste salariul mediu pe economie chiar şi în criză

Aceştia susţin că, şi pe timp de criză, se poate câştiga peste salariul mediu pe economie.
„Un taximetrist câştigă pe lună peste salariul mediu din România de 15-20 de milioane de lei pe lună, aşa că, este rentabil. Dacă mi-ar rămâne în mână doar salariul mediu pe economie m-aş lăsa de teximetrie şi m-aş face portar. Se poate trăi decent din meseria asta în cazul în care munceşti 12-13 ore pe zi, însă acest lucru depinde de taximetrist, în primul rând de experienţa acestuia”, este de părere Mihai Mitrea, taximetrist afiliat la Taxi Meridian care apreciază că firmele de taxi nu impun condiţii foarte dificile colaboratorilor.

„Dacă eşti angajat colaborator ai target pe zi. Dacă nu faci target-ul de un milion de lei vechi pe zi, însemnă că nu eşti bun de taximetrist şi trebuie să te apuci de altceva. Ca să faci suma asta nu trebuie să mergi 90% ocupat timp de trei ore. Cei care muncesc cu target se scoală mai de dimineaţă şi încearcă să facă banii în 2-3 ore pentru ca apoi să mai scoată şi ei ceva.

Afilierea unui independent la o companie de taximetrie aduce un număr crescut de comenzi având în vedere că majoritatea comenzilor sunt furnizate prin dispecerat.

„Dacă nu eşti afiliat la un dispecerat, nu ai autorizaţie. În plus, prin dispecerat primim 80% din comenzi aşa că nu ai cum să rezişti dacă nu eşti dispecerizat”, a arătat taximetristul Meridian.

El susţine că tentaţia taximetriştilor de a nu porni aparatul de taxare nu este decât un mit urban, mai ales în cazul colaboratorilor.

„Nu câştigi nimic dacă nu pui aparatul. Target-ul zilnic te forţează să pui aparatul. Pe de altă parte, eu, ca persoană fizică autorizată trebuie să plătesc trimestrial impozitul forfetar, deci nu conteză dacă pun sau nu aparatul. Nu-mi ia nimeni paratul la control, dar nu câştig nimic dacă nu-l pun”, a conchis taximetristul.

Potrivit acestuia, din cei aproximativ 10.000 de şoferi de taxi care au autorizaţie în Bucureşti, peste 3.000 lucrează ca persoană fizică autorizată cu maşinile lor, în colaborare cu firmele de taximetrie iar restul sunt angajaţi la aceste companii.

Cursele mai lungi nu sunt cela mai profitabile când tariful este redus

Taximetria are o anumita sezonalitate, numărul comenzilor variind semnificativ de la un interval al anului la altul şi de la un moment al zilei la altul.

„Vara şi imediat după sărbătorile de iarnă sunt perioade moarte. În lunile iunie, iulie şi august şi apoi în ianuarie şi februarie merge foarte prost. În timpul unei zile, cel mai bine merge dimineaţa între 7.30 şi 11.00 şi după-amiaza între 4.00 şi 7.00. Merge bine şi în week-end-uri şi de sărbătorile legale, când lumea mai pleacă în vizite pe la prieteni dar şi în sărbătorile de sfinţi când lumea aleargă după cadouri. De sărbători se câştigă mai bine, dar rareori ajungă să faci dublu decât în zilele obişnuite”, spune Marius Dobrean, taximetrist la Taxi 2000.

El este de părere că nu întodeauna cursele mai lungi aduc şi bani mai mulţi, mai ales atunci când tariful practicat este redus.

„Dacă tariful este bun este mai rentabil să ai curse mai lungi. Dacă tariful este mic, este mai bine să ai curse mai multe şi mai scurte pentru că lumea rotunjeşte de regulă când face plata şi aşa ieşim şi noi cu un bacşiş mai mare”, a arătat angajatul Taxi 2000.

Femeile, cei mai buni clienţi, tinerii, cei mai răi

Potrivit acestuia, taximetriştii au numai motive de bucurie atunci când clienţii sunt femei pentru că acestea sunt înclinate să lase mai mulţi bani decât bărbaţii la finalul cursei.

« Femeile lasă, în general, bacşiş, atât cele tinere cât şi cele mai în vârstă. Bărbaţii, în special cei tineri, nu prea lasă bacşiş. În plus, cei de 20-25 de ani sunt mai obraznici şi ne mai crează probleme. În general se lasă bacşiş între 10.000 şi 30.000 de lei vechi. Rar, mai dăm peste oameni care ne lasă 100.000 de lei iar aceştia sunt cei care au o anumită linişte sufletească şi o situaţie materială mai bună », susţine taximetristul.

El apreciază că vor exista întodeauna câteva categorii de clienţi care vor merge cu taxiul, în ciuda impactului semnificativ al crizei economice.

„Clientela a scăzut cu 40-50%, dar există câteva categorii care merg regulat cu taxiul. Este vorba de oameni cu un venit de 30-40 de milioane pe lună, de funcţionari care lucrează în birouri, de lucrătorii din cluburi, baruri şi restaurante care vin sau pleacă noaptea sau dimineaţa. Mai există şi o altă categorie – cei care au necazuri, care aleargă la spitale sau cei care au de rezolvat probleme urgente”, a conchis angajatul Taxi 2000.

Studenţii la psihologie ar trebui să facă practică măcar şase luni ca şofer de taxi

Taximetristul este mai mult decât un simplu şofer, jucând uneori ad-hoc şi rolul de psiholog sau duhovnic, această meserie având şi un rol de formare a abilităţilor de interrelaţionare, după cum susţin cei care practica această profesie.

„Un student la psihologie trebuie să facă cel puţin şase luni de taximetrie. În taxi lumea se spovedeşte, îşi descarcă sufletul. Oamenii vorbesc cu noi despre tot felul de lucruri – sunt femei care au probleme cu bărbatul, oameni cu tot felul de boli, cu probleme medicale, unii care vor să schimbe lumea, oameni care visează la tot felul de SF-uri…Trebuie să îi laşi pe ei să vorbească. Dacă încerci să intri pe sub pielea lor nu e bine. Trebuie să ştii că, în general, este bine să vorbeşti doar întrebat », este de părere Andrei Alexandru, taximetrist la Taxi Cobălcescu.

Taximetristul nu face altceva decât să stimuleze, mai mult sau mai puţin interesat, sentimentele pozitive ale clienţilor.

« Oamenii au în ei şi bunătate şi răutate. Le simţi bunătatea şi răutatea de cum se urcă. În taxi, încerc să scot bunătatea din ei. În opt ani de când fac meseria asta, nu ştiu dacă m-am certat de două ori cu clienţii… Există o categorie foarte urâtă – cei care te tratează de sus, ca pe şoferul personal. Aceştia te pun să aştepţi zece minute la bancă, apoi să mai stai cinci minute să treacă să îşi ia ziarul, apoi alte zece minute să facă piaţa sau să-şi plimbe căţelul. Până la urmă, te enervează aşa de tare că le zici să o ia pe jos că e cald afară », a spus angajatul Taxi Cobălcescu.

Străinii, clienţi « rău », contrar opiniei generale

Taximetriştii evită anumite zone periculoase ale oraşului, în special, noaptea şi nu opresc, de regulă, dacă sunt solicitaţi de persoane aflate sub influenţa drogurilor sau a băuturilor alcoolice.

« În general, nu iei în taxi drogaţi, beţivi şi eviţi persoanele de etnie romă. Nu este vorba de rasism aici, dar aceştia din urmă ne fac de regulă probleme – sunt agresivi, vorbesc vulgar şi câteodată nu vor să plătească. Este mai greu de lucrat cu ei. Există zone în Bucureşti care sunt, în general, evitate de taximetrişti, unde mergi doar dacă eşti disperat, cum ar fi Ferentari, Prelungirea Ferentari sau Giuleşti Sârbi », a arătat taximetristul.

El a arătat că, contrar opiniei generale, străinii nu sunt « vânaţi » de taximetrişti pentru că, de cele mai multe ori, se limitează să plătească strict contravaloarea cursei şi solicita restul de fiecare dată.

« Se spune că străinii sunt de cele mai multe ori vânaţi de taximetrişti, dar nu este adevărat. Aceştia sunt cei mai zgârciţi, indiferent dacă vorbim de turci, arabi, chinezi sau de italieni, suedezi sau nemţi. Cât e aparatul atâta dau. Cei din occident sunt învăţaţi să plătească doar atât cât face serviciul respectiv şi nu vor să mai lase nimic în plus. Am mers cu taxiul în Germania şi neamţul s-a căutat de ultimul mărunţiş să-mi dea restul. Românii nu fac aşa », a mai spus angajatul Taxi Cobălcescu.

Nimeni nu visează de mic să se facă taximetrist, dar unii nu pot face altceva

Potrivit acestuia, la meseria de taximetrist se ajunge printr-o anumită conjunctură şi nimeni nu se pregăteşte din timp pentru această meserie.

« La taximetrie nu ajungi visând de mic copil. Un copil din şcoala generală nu va scrie niciodată că vrea să se facă taximetrist atunci când îl va pune profesoara să facă o compunere despre ce vrea să se facă când va fi mare. La taximetrie nu ajungi decât printr-o anumită conjunctură – fie că te-ai săturat de serviciul de până atunci, fie că eşti dezamăgit în afaceri, fie că nu ai altă alternativă la un anumit moment dat », a arătat taximetristul.

El admite totuşi că există o anumită predestinare pentru acest gen de meserie care nu poate fi făcută chiar de oricine, profesia fiind mai degrabă un modde viaţă la care este dificil de renunţat.

« Taximetriştii sunt firi mai independente. Mulţi dintre noi sunt băieţi care nu au fost angajaţi niciodată, care nu ar putea să aibă un serviciu de opt ore, cu şefi şi program strict. Principala calitate a unui taximetrist este echilibrul. Trebuie să fie echilibrat, să stea bine cu nervii. Mai trebuie să ştie să abordeze orice fel de discuţie, de la politică la medicină. Taximetristul trebuie să fie un om cult. Proştii, ca peste tot în societate, nu prea au loc în această meserie », a continuat angajatul Taxi Cobălcescu.

Taximetriştii nu se tem de criză; şi în comuna primitivă erau unii care îi cărau pe alţii în spate

Cei care practică această profesie spun că, în ciuda crizei economice, activitatea de taximetrie rămâne rentabilă însă este influenţată negativ de plafonarea tarifelor la nişte niveluri care nu reflectă realitatea.

« De când e lumea omul a avut nevoie de transport. Cred că şi în comuna primitivă existau unii care îi cărau pe alţii în spate. De când e lumea, omul a avut nevoie să călătorească şi să mănânce. La haine te mai cârpeşti dar nu poţi să nu te mişti. Chiar şi în aceste vremuri de criză, chiar dacă această criză se va agrava, este imposibil să nu te întorci cu ceva bani acasă. Vor rezista cu siguranţă cei care vin cu servicii de calitate. Credem, însă, că preţul actual de 14.000 de lei vechi pe kilometru este impus forţat. Cred că preţul real pentru România ar fi pe la 21.000 de lei pe kilometru, nivel care ar permite şi taximetriştilor să aibă un venit decent. Preţurile variază acum între 14.000 şi 19.000 de lei pe kilometru şi ajung la 35.000 de lei pe kilometru în cazul maşinilor de lux sau cu o echipare specială. Preţul pentru pornire este acelaşi cu tariful pentru un kilometru », a mai arătat reprezentantul Taxi Cobălcescu.

Angajaţii proveniţi din Africa nu sunt foarte rentabili, chiar dacă sunt mai ieftini

În ceea ce priveşte predilecţia unor companii de taximetrie de a angaja personal mai ieftin din Republica Moldova sau din ţări din Africa, taximetriştii autohtoni susţin că aceasta nu este o carte câştigătoare pe termen lung, deşi iniţial avantajele pentru compania angajatoare sunt evidente.

„Nu cred că e rentabil să angajezi şoferi de taxi somalezi sau moldoveni (din Republica Moldova – n.r.) pentru că nu cunosc oraşul. Poţi să le dai GPS-uri dar, în condiţiile în care 80% din comenzi vin prin dispecerat, dacă un şofer nu ştie cât de cât străzile, nu poate răspunde la comenzile primite prin staţie. Iar dacă stai toată ziua la un colţ de stradă să te ia cineva nu faci cine ştie ce brânză”, a continuat angajatul Taxi Cobălcescu.

Se pare că maşina cea mai apreciată de taximetrişti este Dacia Logan care oferă, în opinia lor, cel mai bun raport calitate-preţ, fiind preferate versiunile de mic litraj atât diesel cât şi pe benzină.

Dacia Logan cu motor mic, cel mai potrivit model pentru taxi

« Fără niciun dubiu, Dacia Logan este cea mai potrivită maşină pentru taximetrie dacă avem în vedere raportul preţ – fiabilitate – consum. În general sunt preferate fie varianta diesel de 1,5 litri, mai economică, fie cea de 1,4 litri pe benzină. Maşinile pe benzină sunt adaptate, de multe ori, să meargă şi cu GPL », a adăugat taximetristul.

El a arătat că, pe lângă cheltuielile iniţiale legate de achiziţia maşinii, un taximetrist independent terbuie să plătească şi agreerea pentru culoare şi aparat de taxat o dată pe an, poliţa CASCO, care este mai scumpă decât la autoturismele particulare, colaborarea cu firma de taximetrie, la care se adaugă cheltuielile cu service-urile, cu spălătoria, cu carburantul, etc.

Taximetriştii susţin că trebuie să existe un număr limitat de autorizaţii de taxi, nivelul de acum, de circa 10.000 fiind suficient pentru Bucureşti. În opinia lor, o adevărată problemă este reprezentată de taxiurile pirat, în număr de aproximativ 2.000 şi de cele înmatriculate în comunele din judeţul Ilfov care activeză însă în Bucureşti.

Taximetria, o piaţă în clocot

« Sunt zeci de probleme care planează pe piaţa taxiurilor, atât în Capitală cât şi în provincie. Pirateria este în floare şi taximetriştii nostri îşi riscă viaţa când vine vorba de a parca sau lua o comandă într-un perimetru aflat sub monopolul lor. De această problemă ne lovim şi pentru că, în atâţia ani nu s-au făcut staţii legale pentru taximetrişti, aşa că fiecare îşi recrutează clienţii de unde poate », consideră Robert Megheşi, patronul firmei Taxi 2000, care detine şi funcţia de vicepreşedinte al Asociaţiei Naţionale a Patronatului Operatorilor de Transport în Regim de Taxi.

Potrivit acestuia, Legea 92/2007 care reglementează activitatea de taximetrie a inclus această modalitate de transport în sfera transportului local, lucru care a condus la o serie de restricţii. Principala îngrădire este aceea că, pentru fiecare localitate unde intenţionează să opereze, taximetriştii trebuie să participe la o nouă licitaţie publică pentru obţinerea de autorizaţii.

Un alt aspect al legii scoate în evidenţă concurenţa neloială din partea autorităţilor locale, care pot să înfiinţeze companii proprii de taximetrie şi pot obţine prin încredinţare directă, fără licitaţie publică, contracte de gestiune a serviciului de transport public cu taxiuri. Practic, potrivit operatorilor de taxi, chiar dacă primăria nu are maşini, dispecer sau case de marcat, poate acapara activitatea firmelor independente.

O problemă spinoasă a teximetriştilor din Capitală constă în atribuirea licenţelor. Din cele 9.500 de licenţe acordate în Bucureşti, 3.425 sunt deţinute de taximetrişti independenţi, iar 5.875 de firmele de profil. Numărul licenţelor este deja mai mare decât norma prevazuta de lege, respectiv patru autoturisme la o mie de locuitori. Cu toate acestea, autoritatile locale au propus suplimentarea numărului de autorizaţii până la 10.269, cu 769 de licenţe în plus, invocând afluxul de studenţi din provincie şi prezenţa persoanelor venite în Capitală, în interes de serviciu.
Reprezentanţii companiilor de taxi susţin, însă, că măsura a fost adoptată la presiunea unor taximetrişti independenţi, care au protestat şi chiar au intrat în greva foamei în faţa sediului primăriei.

Sistemul de licitaţii pentru obţinerea de autorizaţii îngreunează accesul taximestriştilor independenţi care riscă să rămână înafra sistemului. Astfel, independeţii trebuie să lupte cu sistemul birocratic pentru intocmirea dosarului de participare la licitaţie şi nu au garanţia reuşitei. Acest lucru îi pune într-o reală dificultate mai ales pe cei care şi-au luat maşinile în leasing care au de plătit rate dar nu pot folosi maşinile.

Reprezentanţii companiilor de taximetrie care operează în Bucureşti vorbesc de o adevărată invazie a firmelor înregistrate în comunele din judeţul Ilfov, cu tarife mai mici, lucru care a condus la o diminuare drastică a numărului de clienţi, deja decimaţi de criza economică. Potrivit companiilor de taxi din Bucureşti, în fiecare zi intră în Capitală circa 4.500 de taxiuri autorizate doar pentru judeţul Ilfov.

« Pe langă înmulţirea numărului de taximetre în Capitală, automobilele înregistrate în Ilfov au un tarif diferit decât cele din Bucureşti, ceea ce duce la o îngreunare a activităţii taximetriştilor din Capitală. Chiar daca firmele de taximetrie din Bucuresti au scăzut tarifele, cei din Ilfov vin cu un preţ de 1,4 lei pe kilometru, în condiţiile în care desfăşoară o activitate ilegală pe raza municipiului », a declarat Maria Ştef, directorul firmei Taxi Leone.
Opinia acesteia este susţinută şi de reprezentanţii Camerei Operatorilor de Taxi din Bucureşti.

« Jumătate din încasări se duc la piraţi cărora le convine şi un tarif mai mic fiindcă nu plătesc taxe şi impozite. Deja mulţi operatori de taxi nu mai au cu ce să-şi plăteasca leasingul, datoriile la stat şi salariile angajaţilor. Ne aduc în pragul falimentului », susţin oficialii Camerei Operatorilor de Taxi.
Pe de altă parte, circa 60% din taximetriştii din Bucureşti practică evaziunea fiscală şi nu dau drumul la aparatul de taxat, susţine preşedintele Camerei Taximetriştilor din Bucureşti, Vasile Ştefănescu.

Pe de altă parte, potrivit acestuia, există companii de taximetrie care au depus fişe de fundamentare a preţului în care au calculat costuri zero cu forţa de muncă şi zero la carburant, pentru a putea reduce tarifele, în timp ce distanţa de tarifare a fost modificată la aparatele din maşini. „Există un număr de companii care au depus fişe de fundamentare a preţului în care au calculat costuri zero cu forţa de muncă şi zero cu carburantul. Acestea au şi modificat distanţa de tarifare la aparatele aflate în maşini, aşa încât, deşi apar cu un tarif de circa 1,2 lei/km, fac o taxare la 500 de metri, nu de un kilometru”, a arătat Ştefănescu.

Lucruri de stiut

O companie de taximetrie, cu zece maşini, care funcţionează pe piaţa din Bucureşti, produce într-un an un profit net de 38.000 de euro. Aceeaşi companie, plasată însă pe o piaţă din provincie, aduce un profit net anual de numai 10.000 euro.

Intrarea pe piaţa de taxi este aproape imposibilă pentru jucătorii noi, pentru că normativele în vigoare au limitat numărul de licenţe acordate pentru taximetrie şi le-au blocat pentru o perioadă de cinci ani, cât este trecută în lege durata de valabilitate a licenţei de taxi.

Tarifele maximale stabilite de către Aeroportul Henri Coandă pentru prestarea serviciilor de transport în regim de taxi sunt de 3,5 lei/km – tariful maxim de distanţă, 3,5 lei – tariful maxim de pornire, iar tariful maxim pentru staţionare 35 lei/oră.

Condiţii pentru înfiinţarea unei firme de taximetrie

Prima condiţie pentru înfiinţarea unei firme de taxi este menţionarea în statut a obiectului de activitate, respectiv transport de persoane în regim taxi. Următoarea condiţie este, în mod firesc, existenţa maşinilor. Dupa îndeplinirea acestora urmeaza obţinerea de la primărie a autorizaţiei pentru transport de persoane sau bunuri în regim de taxi.

Dosarul pentru obţinerea autorizaţiei trebuie să conţină o copie de pe certificatul de înmatriculare la Registrul Comertului a operatorului de transport respectiv; copie de pe licenţa de transport, respectiv licenţa taxi, eliberate sau vizate de agentia Autoritatea Rutieră Română (ARR) din judeţul respectiv sau din municipiul Bucureşti, copiile licenţelor de execuţie pe vehicul ale taxiurilor utilizate, licenţe eliberate de ARR, pe baza licenţei de transport, a exemplarului de serviciu sau a licenţei taxi.

Licenţa de execuţie pe vehicul se eliberează pe baza prezentării certificatului de agreare pentru utilizarea autovehiculului în regim de taxi, eliberat de Registrul Auto Român. Mai este nevoie de copia certificatului de înmatriculare şi a cărţii de identitate a autovehiculului, talonul-anexa la certificatul de înmatriculare, cu inspectia tehnica valabilă, poliţa de asigurare a pasagerilor şi bagajelor pentru riscurile ce cad în sarcina operatorilor de transport şi a taximetriştilor independenţi, asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto şi dovada plăţii taxei către Autoritatea Rutieră Română.

O ultimă cerinţă pentru obţinerea autorizaţiei de transport în regim taxi este dovada că fiecare taximetrist este angajat al operatorului de transport şi că aceştia deţin certificatul de atestare a pregătirii profesionale, eliberat de ARR. Pentru a putea fi şofer de taxi, conducătorul auto trebuie să aibă permis de conducere categoria B valabil şi o vechime de cel puţin 3 ani sau permis de conducere categoria C valabil şi o vechime de cel puţin 2 ani, precum şi certificat valabil de atestare a pregătirii profesionale.

Costuri necesare pentru începerea activăţii de taximetrie

Primele costuri pe care trebuie să le suporte întreprinzătorul, după cumpărarea autoturismelor şi după cele legate de înfiintarea firmei, sunt legate de echiparea maşinilor şi se plătesc către furnizorii echipamentelor şi însemnelor specifice. Astfel, echiparea standard cerută de lege presupune montarea aparatului de taxat – 800 lei, staţie de emisie-recepţie – 800 lei, antenă taxi – 100 lei, însemne specifice şi caseta simbol taxi 100 – 150 lei. Tot aici intră şi costurile care ţin de verficarea stării tehnice cât şi cele de identificare a autovehiculelor, costuri care sunt plătite către RAR şi care totalizează aproximativ 180 lei pentru fiecare maşină din parcul auto al companiei. În total, pentru fiecare maşină se plăteşte aproximativ 2.000 lei.

Un alt capitol al cheltuielilor iniţiale este cel al costurilor de licenţiere a maşinilor şi al obţinerii licenţei de transport rutier în regim de taxi pentru companie, de la Autoritatea Rutieră Română – eliberarea licenţei companiei costă 60 lei şi este anuală; licenţa de execuţie pentru autovehicul este de 120 lei şi este, de asemenea, anuală; eliberarea atestatului pentru conducătorul afacerii , consilierul de siguranţă şi conducătorul auto costă, pentru fiecare, 35 lei, la care se adaugă taxa de examinare pentru obţinerea acestui certificat, în valoare de 12 lei, plătită pentru fiecare solicitant.

Suplimentar, la aceste cheltuieli se adaugă şi cele legate de RCA şi de asigurarea de accidente a conducătorilor auto si a persoanelor aflate în autovehicul care, însumate, se ridică la aproximativ 800 lei anual. Asta înseamna că, pentru fiecare maşină, va trebui alocată o sumă de 967 lei anual. Ultima cheltuială, necesară pentru obţinerea licenţei de taximetrie, se face la administraţia publică locală de pe raza de activitate a companiei şi este de 103 lei pentru fiecare maşină licenţiată. După achitarea tuturor acestor taxe şi costuri, compania de taximetre va putea obţine de la administraţia publică locală, licenţa de execuţie taxi.

Sursa: All about Money

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

Evident, doar oligofrenii si deficientii mintali in stadiu avansat pot crede ca poti lua Covid mai repede mancand o friptura sau band o bere la un restaurant cu cativa prieteni, decat calcandu-te in picioare in hipermarket. Si totusi, nu s-a luat niciodata in calcul inchiderea hipermarket-urilor. A pietelor taranesti, in schimb, da…Explicatia este simpla. Desi […]

Partidul Noua Romania (PNR), sustinut de catre Miscarea Civica Frontul Alfa, cere decapusarea bugetului public, drenat in prezent catre buzunarele unei clici bolsevico-securiste, cu efecte grave asupra dezvoltarii si bunei functionari a societatii romanesti. In contextul crizei economice fara precedent care se intrevede la orizont inca din aceasta iarna, decapusarea bugetului public reprezinta o chestiune […]

Partidul Noua Romanie (PNR), sprijinit de Miscarea Civica Frontul Alfa cere imperativ stoparea TOTALA si URGENTA a defrisarilor de orice fel si interzicerea exportului de masa lemnoasa bruta si prelucrata primar pentru o perioada de zece ani. Aceasta masura putea fi luata oricand pana acum de catre cei care s-au perindat la conducerea tarii, insa […]

Producatorii romani, discriminati in tara lor

De ce nu mai gasesc fabricile de conserve rosii pentru bulion in Romania?!