Impunerea forţată a stocării datelor biometrice pe cipuri poate perverti şi întina identitatea hristică a omului, primită la botez prin nume, doar într-un număr şi are ca scop controlul total şi manipularea acestuia. Împotriva acestei tendinţe, Biserica şi în general Teologia are menirea de a apăra „firea omului” în toată normalitatea ei personală şi nu pe bucăţele, ci unitar şi holistic.

În acest context Biserica, prin ierarhii ei, prin monahi şi monahii, stareţi şi stareţele mănăstirilor, preoţi şi credincioşi trebuie să atenţioneze profetic atunci când ştiinţa, politica sau tehnologia nu mai slujesc omului, ci unui grup de interese „ştiinţific”, economic, financiar, politic, mondialist, etc., şi care urmăresc să organizeze creaţia ca o totalitate închisă, în care omul este micul ei dumnezeu.

Această atitudine şi chemare responsabilă a noastră ar putea conştientiza şi influenţa ştiinţa şi lumea politică să recunoască faptul că ea este în mod dinamic neterminată, deci nu este definitivă, este perfectibilă şi că nu are absolut nimic de spus în mod direct despre transcendenţă şi destinul hristic al omului.

Stiinţa şi interesele politice, economice sau de orice altă natură, trebuie să se oprească acolo unde încalcă conştiinţa religioasă şi transcendenţa firească a omului spre veşnicie şi să ţină cont de valoarea şi demnitatea fiinţei umane.

A permite „clonarea electronică” a chipului uman şi înregimentarea sa în cipuri şi apoi manipularea lui, după bunul plac al cuiva, înseamnă a „amaneta” ceea ce nu ne aparţine şi a reduce identitatea noastră iconică, care este unică, la un număr într-o bucată de plastic. Or, omul ca „slavă a lui Dumnezeu”, cum spune Sf. Irineu, este privit de Sf. Părinţi, ca având o vocaţie personalistă, adică un nume şi o viaţă trăită cu demnitate cu scopul îndumnezeirii.

Prin înregistrarea şi prelucrarea datelor personale biometrice, omul nu poate fi nicidecum redus sau deteriorat din punct de vedere ontologic. Chipul şi asemănarea omului cu Dumnezeu – Imago Dei – rămân intangibile.

Omul se poate reduce sau degrada doar din punct de vedere al demnităţii teologice şi umane, deci moral şi civic de la imago Dei la un simplu număr sau cip electronic prin înscrierea într-o evidenţă biometrică, întrucât cel care nu va figura într-o bază de date biometrice nu există; adică practic el nu va exista din punct de vedere social.

Ontologia teologică a omului este iconică, are o identitate taborică, este în relaţie „faţă către faţă” în demnitate, cinste şi slavă dumnezeiască. Astfel, omul este creat să trăiască în raporturi de dialog personal cu Dumnezeu şi cu semenii săi şi nu poate fi folosit, reducându-l la o identitate numerică impersonală, în sensul apocaliptic ca „număr al omului”1, aşa cum se tinde cu frenezie, parcă pentru a împlini întocmai profeţia apocaliptică chiar sub ochii noştri (…)

Ne îngrijorează scopul final al acestei acţiuni, care va condiţiona existenţa omului de supunerea oarbă şi discreţionară de o persoană, de un sistem sau de o ideologie totalitară, aşa cum este profeţit în Apocalipsa 13-14.

Precizăm faptul că, acţiunea în sine de punere în practică a catagrafiei biometrice, sau numărul 666 precum şi documentele biometrice nu trebuie demonizate, întrucât nu au o valoare ontologică în sine. Dacă ar avea o valoare ontologică reală, atunci atribuim răului o existenţă ontologică.

Or, răul este doar un accident în creaţie. Lucrarea de amăgire a lui antihrist nu se poate reduce nici pe departe doar la un număr sau la această stocare electronică şi nu înseamnă că, dacă le-am evita sau refuza numai, am scăpa definitiv de el şi ne-am mântuit pur şi simplu. Ea trebuie privită doar ca una din acţiunile infinite ale vicleanului diavol, dacă se urmăreşte, în cele din urmă, umilirea şi controlul total asupra omului şi nimicirea lui.

Aşa cum zicala populară spune că „banul este ochiul diavolului”, nu presupune faptul că banul ar fi „proprietatea vizuală a lui”, că ar fi un organ ontologic al satanei, ci reaua lui întrebuinţare, tot aşa si tehnica sau catagrafierea biometrică nu reprezintă diavolul ontologic prezent in ea, ci intenţia şi scopul final spre înrobirea omului trebuie sancţionat moral şi respins ca atare încă din faşă şi considerate ca find lucrări ale lui Antihrist.

Prin urmare, întreaga noastră viaţă personală trebuie trăită în dragoste şi vigilenţă creştină la toate nivelurile vieţii cotidiene, fără preocupare exagerată doar pe aspectul evidenţei biometrice. Fixarea exclusivă pe această acţiune ar însemna căderea în capcana celui rău.

A reduce şi a identifica acţiunea lui antihrist doar în jurul cipurilor biometrice, tocmai pe cel care se neagă mereu pe sine şi care se ascunde permanent în „marele anonim prin excelenţă” şi se disipează mereu în generalităţi, în „legiune”2 în sensul biblic, ne poate duce în eroarea de a ne concentra numai pe aspectul numeric al lui antihist.

Or, noi ştim, că de la creerea lumii, ne duce în ispită zi de zi. De aceea rostim zilnic în rugăciunea Tatăl nostru să ne izbăvească de cel viclean.

Profeţia Sf. Apostol şi Evanghelist Ioan din Apocalipsă şi preocuparea mai multor sfinţi părinţi ai Bisericii referitoare la dreptul „de a cumpăra sau vinde” doar dacă ne închinăm fiarei, ne îndreptăţesc să acordăm mai multă atenţie la recunoaşterea semnelor vremii, deoarece Antihrist însumează întrega putere a satanei, dar nu până la obsesie.

Lăsând la o parte orice panică şi tulburare, care nu fac cinste creştinilor, putem afirma cu toată convingerea noastră, că introducerea cipurilor este, fără îndoială, un scandal, o jignire şi o umilinţă adusă persoanei umane.

Sub nicio formă neacceptarea cipurilor biometrice nu trebuie privită ca o reacţie pe fondul unui fanatism religios, aşa cum încearcă unii din mass-media să sugereze, ci, mai întâi de toate, ca o reacţie de apărare împotriva unei înregimentări electronice forţate într-un sistem de supraveghere suspect.

A nu discuta despre cipurile R.F.I.D. din punct de vedere teologic este ca şi când nu te-ar interesa semnele vremii sau a-i dispreţui profeţiile lui Dumnezeu, care ne previn despre vremurile de pe urmă.

A nu ţine cont de acest aspect vital mântuirii omului, înseamnă a trăi doar după bunăstarea şi foloasele timpului, oferite azi de tehnologia fără graniţe, deci fără raportare la Sf. Scriptură. Prima consecinţă ar fi desacralizarea omului şi a istoriei.

Credem că fiecare creştin responsabil are obligaţia morală să arate lumii că virtutea este mai atractivă decât păcatul şi să trăiască adecvat, tocmai ceea ce crede şi se roagă.

Acest mod firesc de trăire a credinţei creştine, va arăta lumii, că normalitatea vieţii umane este mai utilă decât tehnologia înrobitoare, care uşor se poate transforma în terorism tehnologic, atunci când omul este privit doar ca o marfă sau o piaţă a muncii şi nu ţine cont de valoarea şi destinaţia lui hristică.

În lumea de astăzi este vizibil faptul că, aproape totul este împotriva persoanei, pe care, cineva ar vrea-o redusă la condiţia de instrument şi coborâtă de la imago Dei la imago oeconomicus şi la homo cip-icus.

Mesajul care ni-l transmite Sf. Apostol Pavel este mai actual ca oricând: „Şi să nu vă potriviţi cu acest veac, ci să vă schimbaţi prin înnoirea minţii, ca să deosebiţi care este voia lui Dumnezeu, ce este bun şi plăcut şi desăvârşit”.

Scopul fundamental al Bisericii este acela al îndumnezeirii omului, deci al ipostasului uman şi nu urmărirea confortului credinciosului cu orice preţ şi transformarea credinţei creştine într-o simplă noţiune utilitaristă şi aggiornarea lui la duhul lumii.

Cred că nu este nevoie de a face o demostratio, în sensul argumentelor raţionale teologice, legislative sau tehnologice referitoare la cipuri, ci în cazul de faţă este vorba de o afirmatio – adică mărturisire a revelaţiei divine şi raportarea la aceasta şi nu la directivele UE sau a altor organisme interne sau internaţionale.

Într-o istorie în care Dumnezeu S-a întrupat, ca dovadă a iubirii Sale pentru oameni, angajarea noastră în rezolvarea crizelor şi a problemelor pe care timpul ni le pune în cale este cea dintâi formă de manifestare a filantropiei, a responsabilităţilor noastre personale sau eclesiale şi a urmării (imitării) lui Hristos.

A nu ţine cont de acest lucru înseamnă că există o gravă criză creştină de identitate personală, eclesială sau comunitară.

Datoria noastră este să apărăm moral demnitatea şi integritatea teologică trinitară (chipul şi asemănarea noastră – imago Dei) civică, comunitară şi eclesială a noastră şi nicidecum ontologia fiinţei umane, care rămâne intangibilă şi de care dispune doar Dumnezeu şi omul prin libera lui alegere, în sensul că cine nu se îndumnezeieşte se îndrăceşte.

Deci poţi deveni Dumnezeu prin har sau ne putem îndrăci (vezi demonizaţii din Gadara), până la pierderea ipostasului uman, prin respingerea învăţăturii lui Dumnezeu.

În acest context, spune Părintele Arhimandrit Justin Pârvu, că cei ce acceptă în cunoştinţă de cauză documentele biometrice şi nesocotesc proorociile mântuitoare şi protectoare, ar putea săvârşi păcat împotriva Duhului Sfânt, dacă persistă în necredinţă şi împietrirea inimii, deoarece acest păcat grav constă în respingerea, indiferenţa, viclenia, împotrivirea şi lupta contra evidenţelor revelaţiei dumnezeieşti.

Ori aceste revelaţii sunt mijloacele prin care omul este ajutat, în perspectivă eshatologică, să fie părtaş împărăţiei lui Dumnezeu în antinomie cu împărăţia lui Beelzebul: „Cum poate cineva să intre în casa celui tare şi să-i jefuiască lucrurile, dacă nu va lega întâi pe cel tare şi pe urmă să-i prade casa? Cine nu este cu Mine este împotriva Mea şi cine nu adună cu Mine risipeşte. De aceea vă zic: Orice păcat şi orice hulă se va ierta oamenilor, dar hula împotriva Duhului nu se va ierta“.

Trebuie precizat însă, că acest lucru, nu înseamnă că cei ce au primit deja paşaportul sau permisul auto biometric nu mai au şansă de mântuire, deoarece nu trebuie pus semnul de egalitate între acceptarea cipului biometric, pus pe documentele de identitate, cu acceptarea pecetluirii finale a lui Antihrist, care este lepădarea de credinţă, deci apostazia definitivă.

Neintervenţia Bisericii, deci a noastră a tuturor în astfel de probleme vitale ale societăţii şi ale vieţii comunitare eclesiale, va da impresia că, muţenia a devenit starea de fapt a Bisericii şi a României de azi, slugarnice faţă de puterea lumească atee şi înrobitoare.

A îndrăzni pentru a birui lumea nedreptăţii şi a păcatului este semnul de recunoaştere a unei Biserici lucrătoare în iubire şi a unei succesiuni apostolice depline nu numai în har ci şi în acţiune şi a unei ţări normale şi încă vie…

În ciuda tuturor evidenţelor actuale şi a realismului uman, care nu ia în calcul şi intervenţia lui Dumnezeu pe măsura implicării noastre, că acţiunea împotriva introducerii datelor biometrice nu ar avea sorţi de izbândă prin referendum, ceea ce ar justifica pentru unii resemnarea, să ne amintim că David, dacă era realist ar fi fugit de Goliat…or, Dumnezeu dă forţa şi victoria.

În această luptă, însă, noi nu trebuie să ne bizuim pe armele lui Goliat, ci mai mult pe „sabia duhului“9 şi „praştia” lui David, adică harul şi cuvântul lui Dumnezeu, care pătrund până în cele mai adânci cute ale inimii şi sufletului nostru.

(Pr. prof. Dr. Mihai Valica, Universitatea A. I. Cuza, Iaşi,
Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae”)

Sursa: Nu ne mai spionati

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

Site-urile americane sustin ca hacker-ul roman supranumit Guccifer, extradat recent in Statele Unite, ar fi fost gasit mort in celula in care ese incarcerat, la scurt timp dupa ce ar fi disparut din celula, ulterior interogarii acestuia de catre FBI. Informatia vine la scurt timp dupa ce FBI a anuntat ca nu recomanda procurorilor americani […]

Ce urmăresc băieţii de mai jos cu aprobarea unor proiecte de lege în regim de urgenţă? Cine sunt ei, cine îi dirijează şi unde vor să ajungă? Asociaţia pentru Implementarea Democraţiei, Calea Europeană, Asociaţia Română pentru Evaluare şi Strategie, Asociaţia pentru Transformare Europeană, Asociaţia Atlantică a Tinerilor Lideri Politici, Federaţia Sindicatelor din Educaţie “Spiru Haret”, […]

Cei care vor renunta la libertatea esentiala pentru a dobandi o farama de siguranta pe moment nu merita nici libertate, nici siguranta (Benjamin Franklin) Gata, acum ca a cam trecut si isteria “atentatului sangeros” Charlie Hebdo, hai sa vedem si cu ce scop a fost la cale. Evident, dupa cum ne-am obisnuit deja de la […]

Faptul că dispozitivele psihotronice au ajuns atât de avansate încât pot menține într-o stare de letargie populația unei întregi țări, de exemplu, nu mai reprezintă o surpriză pentru cei avizați…Desigur, foarte mulți v-ați întrebat probabil cum de este posibil ca într-o țară ca România, jefuită și umilită de decenii, oamenii să nu fie în stare […]

“Cei care vor renunţa la libertatea esenţială pentru a dobândi o fărâmă de siguranţă pe moment nu merită nici libertate, nici siguranţă” Benjamin Franklin Ungureanu despre atentatele de la Paris: Este un moment critic pentru viitorul construcţiei europene. Fostul premier şi ministru de Externe Mihai Răzvan Ungureanu consideră că, după atentatele de la Paris, UE […]