Subvenţiile pentru energiile regenerabile măresc până la cote insuportabile costurile de producţie în industrie, iar scăderea acestora provoacă pierderi investitorilor în sisteme ecologice. În plus, administratorii sistemului energetic sunt obligaţi să facă echilibristică între sursele clasice şi cele „curate“. România şi-a asumat la nivelul Uniunii Europene să atingă un procentaj de energie regenerabilă în consumul total de 24% în 2020. Prin legea internă, autorităţile din România şi-au stabilit să atingă, până în 2020, un procent de energie electrică regenerabilă de 38%, neţinând însă cont de realităţile economice din ţară. Astfel, România a devenit un El Dorado al investitorilor în energie regenerabilă, dar şi un iad pentru industriaşi, citeste si comenteaza …

Schema de sprijin pentru regenerabile face ca nu doar populaţia să plătească mai mult pentru producătorii de energie curată, cu precădere pentru cei cu turbine eoliene. Cel mai mare preţ al boom-lui eolian din România este plătit de industriile intensive în energie, şi de industria producerii de energie din surse convenţionale. Cei mai mari consumatori de curent din România, producătrul de aluminiu Alro Slatina şi producătorul de oţel ArcelorMittal, au cerut Guvernului să ajusteze sprijinul acordat industriei eoliene (cea fotovoltaică este încă irelevantă prin dimensiune) pentru că sumele plătite pentru certificatele verzi îi fac să devină necompetitivi. Cei mai vehemenţi au fost reprezentanţii Alro Slatina, compania care consumă 8% din energia produsă în România citeste si comenteaza …