In primavara lui 1989, Nicolae Ceausescu a anuntat ca Romania si-a incheiat plata datoriei si nu mai este nimanui datoare. Mai mult, Ceausescu a facut sa se voteze o lege prin care i se interzicea guvernului roman sa mai apeleze la credite straine, sa se indatoreze, asadar. Totul avand drept scop sa fereasca tara, in viitor, de riscurile pe care cu atâtea sacrificii le-a infruntat in anii ’80, anii atât de cumpliti pentru noi toti, cand Ceausescu, somat de creditori, a angajat societatea romaneasca in cursa contra-cronometru de plata a datoriilor. Mi-aduc bine aminte de tonul cu care “Europa libera” a comentat, la inceput, aceasta situatie: ni se prevedea un faliment total, falimentul unor neputinciosi, al unor prapaditi care au contractat, cu inconstienta, citeste si comenteaza …

La procesul de la Nürnberg psihologii erau surprinsi de mediocritatea si lasitatea elitei Reich-ului III cu o singura exceptie, a seful serviciului de spionaj, generalul Walter Schellenberg. Cine ajunge intr-o astfel de pozitie si este confruntat cu analize si informatii inteligente, are o alta perceptie a realitatii, un alt Weltanschauung, decat oamenii care cred ce vad sau ce li se spune. Aceasta remarca se potriveste atat elitei PCR de dupa 1989, cat si cartilor seful serviciului de spionaj, generalului Ioan Talpes. „In umbra marelui Hidalgo, conditia de a fi, din intamplarile unui istoric militar, 1978-1989. Rememorari consemnate de Horia Alexandrescu“, ed. Vivaldi, Bucuresti 2009, vo. I, 251 p. si in „Breviar laic“, ed. Militara Bucuresti 2010, 255 p., citeste si comenteaza …