De la ultimele alegeri sunt iremediabil convins ca pe teritoriul Romaniei nu mai traieste un popor, ci doar o simpla populatie. Eterogena, confuza si degenerata. Cu un suflet profund viciat. Produsul a 22 de ani de anomie neokominternista. Sunt absolut convins ca am depasit deja “the breaking ponit” si ca nu se mai poate construi nimic pe acest pamant inainte ca totul sa fie nivelat la rasul ierbii, eventual de o bomba atomica sau de un alt cataclism. Din pacate, acesta este crudul si tristul adevar care imi este adus in campul constiintei la fiecare colt de strada, in fiecare moment al zilei. Totusi, se pune intrebarea fireasca: cati oameni am mai ramas? Cati mai suntem, de fapt? Imediat ce iesim din casa vedem peste tot personaje degenerate, amorale citeste si comenteaza …

Romania este vazuta in publicatia elevetiana Neue Zurcher Zeitung drept o tara in care coruptia este larg raspandita, marcata de “un pronuntat individualism, nepasarea fata de ceilalti, placerea in a incalca legile”. “Daca buzunarul public e gol, atunci aceasta nu se datoreaza doar unui management defectuos, ci in primul rand coruptiei raspandite”, noteaza Jan Koneffke, scriitor si eseist german, care traieste la Viena si la Bucuresti, si care enumara principalele cauze care au dus la actuala stare de fapt si care fac imposibila o schimbare: fatalismul pronuntat si coruptia, informeaza Deutsche Welle. In opinia sa, “coruptia nu se limiteaza la oligarhi”: citeste si comenteaza …