De la ultimele alegeri sunt iremediabil convins ca pe teritoriul Romaniei nu mai traieste un popor, ci doar o simpla populatie. Eterogena, confuza si degenerata. Cu un suflet profund viciat. Produsul a 22 de ani de anomie neokominternista. Sunt absolut convins ca am depasit deja “the breaking ponit” si ca nu se mai poate construi nimic pe acest pamant inainte ca totul sa fie nivelat la rasul ierbii, eventual de o bomba atomica sau de un alt cataclism. Din pacate, acesta este crudul si tristul adevar care imi este adus in campul constiintei la fiecare colt de strada, in fiecare moment al zilei. Totusi, se pune intrebarea fireasca: cati oameni am mai ramas? Cati mai suntem, de fapt? Imediat ce iesim din casa vedem peste tot personaje degenerate, amorale citeste si comenteaza …

De ani de zile tot asteptam sa se curete pe cale naturala putreziciunea comunista. Tot asteptam ca nulitatile neokominterniste degenerate si amorale care au acaparat puterea politica acum mai bine de 20 de ani sa dispara fizic. Asteptam ca acest popor sa se regenereze, sa apara o noua mentalitate, un nou sistem de gandire, alt gen de reflexe politice…Tot asteptam…Fara doar si poate a aparut o noua generatie care nu are nimic de-a face cu clica neokominternista. Acesta generatie exista, drept pentru care batranii neokominternisti sunt nevoiti sa se reinventeze la batranete, sa-si adapteze discursul noului electorat. Acest nou electorat manifesta insa o inerte si o inactivitate aduse la un nivel care nu a mai fost atins niciodata in istoria acestei tari. citeste si comenteaza …